1.

Selectați investigațiile care sunt incluse în spectrul diagnosticului clinic de laborator:

-biochimie clinică

-hematologie clinică

-citologie

-imunologie

-microbiologie

-micologie

-parazitologie

- toxicologie clinică.

2. Cu ce scop sunt indicate analizele de laborator?

-Cu scop diagnostic

-Cu scopul evaluării severității maladiei

-Cu scopul monitorizării evoluției bolii și stabilirii prognosticului

-Cu scopul monitorizării răspunsului la tratament

-Screening

3. Ce poate fi stabilit în cazul utilizării metodelor de laborator cu scop diagnostic?

- cea mai probabilă maladie din lista celor prezumtive

-oferi un fundament pentru prescrierea tratamentului.

-a stabili etiologia și a determina verigile patogenetice ale afecțiunii.

▪ concentrația serică a troponinei poate confirma diagnostic clinic de infarct miocardic

▪ Angiografia ar putea fi utilizată pentru a demonstra ateroscleroza coronariană

▪ Constatarea hipercolesterolemiei ar indica un factor cauzal pentru ateroscleroza, precum și ar putea

sugera antecedentele familiale de boli cardiace premature cum ar fi hipercolesterolemia familială
la pacienții tineri, iar studiul molecular genetic (secvențierea ADN-ului) ar putea identifica (sau
nu) defectul genetic.

4. Care este utilitatea metodelor biochimice de laborator în monitorizarea tratamentului?

-pentru a urmări răspunsul la tratament.

-Eșecul unei modificări așteptate poate sugera că tratamentul este inadecvat sau nepotrivit, sau chiar
că diagnosticul este incorect.
-pentru a detecta dezvoltarea complicațiilor asociate tratamentului înainte ca acestea să devină
evidente clinic

-să permită întreprinderea măsurilor corespunzătoare.

▪ Dozarea anumitor indici, în special în serie este folosită pentru a urmări răspunsul la tratament.

▪ Eșecul unei modificări așteptate poate sugera că tratamentul este inadecvat sau nepotrivit, sau chiar
că diagnosticul este incorect.

▪ De asemenea, investigațiile biochimice pot fi folosite și pentru a detecta dezvoltarea complicațiilor

asociate tratamentului înainte ca acestea să devină evidente clinic și astfel să permită
întreprinderea măsurilor corespunzătoare.

5. Selectați responsabilitățile medicului curant la etapa pre-analitică a diagnosticului

biochimic de laborator ce asigură calitatea rezultatelor analizelor:

-Selectarea şi solicitarea investigaţiei de laborator;

-Alegerea termenilor optimali pentru efectuarea investigaţiei;

-Pregătirea pacientului către recoltarea probei biologice;

-Recoltarea adecvată a probei biologice;

-Prelucrarea primară a probei, transportul şi păstrarea ei.

saau

-examinarea clinică și instrumentală minuțioasă a pacientului

-identificarea spectrului de investigații necesare pentru stabilirea diagnosticului corect

-informarea completă a pacientului referitor la pregătirea pentru investigație

-completarea buletinului de solicitare a analizelor de laborator

6. Ce date trebuie incluse obligator în buletinul de solicitare a analizei biochimice de

laborator?

• Clinica/salonul emitentă

• Laborator solicitat

• Nume / Prenume / vârsta bolnavului

• C.N.P.

• Nr. FO. (număr contrat cu CJAS pentru Lab. Policlinica)

• Diagnostic la internare

• Tipul lichidului / probei biologice (sânge, urină, lcr, lichid de puncţie…, spută)

• Analize solicitate
• Data recoltării (şi ora în cazul testelor solicitate de urgenţă şi a celor bacteriologice)

• Semnătura şi parafa medicului solicitant (ştampila rotundă a cabinetului, pentru Lab.

Policlin.)

• Numele persoanei care a recoltat proba biologică

• Ora/minutul sosirii în laborator – se notează pentru probele cu caracter de urgenţă, de către

persoana de serviciu în laborator la departamentul “Primire probe biologice”, proba fiind
preluată de la curier

7. Ce activități trebuie realizate de medicul de laborator/specialistul cu studii medii la etapa

preanalitică a diagnosticului de laborator?

-identificarea corectă a pacientului și completarea corespunzătoare a documentelor de prelevare a

materialului biologic

- informarea pacientului cu privire la modul de colectare a materialului biologic, posibilele

complicații și modul de prevenire/management a riscurilor

-obținerea acordului informat al pacientului pentru prelevarea materialului biologic

-prelevarea corespunzătoare a materialului biologic, cu respectarea regulilor asepticii și antisepticii

• Pacientului este necesar a fi instruit de către medic referitor la dietă, regim şi procedurile de
recoltare.

• Pacientului i se explică, că cel puțin cu 24 ore inainte de investigație este necesar de a limita
activitățile fizice exesive, consumul de alcool și medicamente, modificări esențiale în
alimentație. În ziua precedență investigațiilor pacientul nu trebuie sa manânce dupâ cină, trebuie
sa se culce la timpul obișnuit și sa se scoale nu mai târziu decît cu o oră înainte de investigație.

8. Ce activități trebuie realizate de medicul de laborator la etapa preanalitică a diagnosticului

de laborator?

- examinarea clinică și instrumentală minuțioasă a pacientului

- identificarea spectrului de investigații necesare pentru stabilirea diagnosticului corect

-informarea completă a pacientului referitor la pregătirea pentru investigație

-completarea buletinului de solicitare a analizelor de laborator

• Explica cum va decurge procedura

• Nemijlocit înainte de recoltarea probei nu se recomndă fumatul și administrarea medicamentelor.

9. Selectați greșelile în pregătirea pacientului pentru investigația de laborator:

• De regulă, indicațiile date sunt expuse în formă de instrucțiuni standard, fapt ce ajută standartizarea
etapei preanalitice și evitarea unui șir de greșeli din cauza neinformării pacientului despre
regulile de pregătire pentru recoltarea probei biologice

10. Selectați greșelile tipice ale procedurii de prelevare a sângelui:

• Hemoliza poate fi urmare a mai multe greșeli în procedura de recoltare cum ar fi:

– problemă în găsirea unei vene pentru flebotomie,

– utilizarea unui ac prea mic,

– tragerea prea rapidă a pistonului seringii înapoi,

– expulzarea viguroasă a sângelui în eprubetă,

– agitarea sau amestecarea energică a eprubetelor,

– recoltarea sângelui înainte ca alcoolul să se usuce la locul de venepuncție.

11. Selectați factorii ce pot influența calitatea materialului biologic colectat:

1. Factorii preanalitici: includ

-variabilele legate de pacient (vârsta, dieta, sex, activitatea fizică, fumatul, postura)

-de tehnicile de colectare și etichetare a specimenelor (Greșelile în aplicarea garoului și exercițiul

efectuat cu pumnul în timpul colectării sângelui, Identificarea greșită a pacientului, Etichetarea greșită a
specimenului, Extrageri scurte/proporția anticoagulant/sânge greșită, Probleme de amestecare/cheaguri,
Tuburi greșite/anticoagulant greșit, Hemoliza/lipemia cu referire la sânge, Hemoconcentrarea din timpul
prelungit al garoului, Expunerea la lumină/temperaturi extreme, Probele programate
necorespunzător/livrare întârziată la laborator, Erori de procesare: centrifugare incompletă, autentificare
incorectă, stocare necorespunzătoare.

-de conservanții și anticoagulante utilizate la colectare (Eprubetă fără aditivi, cu aditivi sau cu activatori
ai coagulării - Roşie, Eprubetă cu citrat de Na - Albastră, Eprubetă cu Li-heparină sau heparină - Verde,
Eprubetă cu EDTA - Violetă, Eprubetă cu inhibitor al glicolizei - Cenușie.

-de modul de transport al probelor

-de tehnicile de prelucrare și depozitare a specimenelor biologice.

12. Selectați erorile specifice etapei pre-analitice:

Vezi sus

13. Ce activități sunt specifice etapei analitice a diagnosticului de laborator?

1. prelucrarea preliminară specifică a probei biologice

2. efectuarea testului de laborator
3. controlul calităţii investigaţiei

14. Din ce cauze laboratorul ar avea dreptul să respingă proba biologică?

1. Probe recoltate în recipiente improprii sau având conservanţi neadecvaţi

2. Cantitate insuficientă a probei
3. Specimen neadecvat recoltat
4. Specimen transportat/stocat inadecvat
5. Probe hemolizate
15. Care sunt acțiunile ce pot fi întreprinse de laborator în cazul cantității insuficiente de material biologic?

1. se va solicita repetarea recoltării, avându-se grijă să fie respectate regulile de recoltare cu volumul
necesar de probă.
2. Dacă specimenul nu este uşor de recoltat (LCR, lichid pleural, ascitic, etc.) medicul care a recoltat proba
va fi contactat şi se va stabili împreună cu acesta ce parametri vor fi testaţi, în funcție de necesitățile
pacientului și disponibilitatea materialului biologic

16. De ce hemoliza are impact negativ asupra rezutatelor analizelor de laborator ale sângelui?

1. hemoliza poate constitui un semn clinic specific maladiei, iar respingerea probei poate fi încadrată în
noțiunea de malpraxis

17. Care sunt cauzele celor mai frecvente erori asociate efectuării analizei de laborator?

1. calitatea reactivilor care vor fi utilizați în procedura analitică

2. urmărirea calității solvenților (inclusiv a apei) utilizați la pregătire
3. selecția corectă a articolelor din sticlă sau plastic utilizate la prepararea și păstrarea reagentului
4. calibrarea și standardizarea balanțelor folosite la cântărire, precum și a pipetelor/vaselor pentru
măsurarea volumelor reagenților lichizi,
5. utilizarea dispozitivelor automate ce asigură temperatura necesară în procesul de preparare

18. Ce greșeli sunt asociate etapei analitice a diagnosticului de laborator?

1. Probleme generale de analiză

2. Metodele de laborator incorect efectuate
3. Criterii de respingere a produselor patologice la prelucrarea primara

19. Ce factori nu influențează calitatea reagenților preparați „în casă” (în laboratorul ce realizează analiza)?

1. În cazul reagenților preparați „în casă” este obligatorie urmărirea calității solvenților (inclusiv a apei)
utilizați la pregătire, selecția corectă a articolelor din sticlă sau plastic utilizate la prepararea și păstrarea
reagentului, calibrarea și standardizarea balanțelor folosite la cântărire, precum și a pipetelor/vaselor pentru
măsurarea volumelor reagenților lichizi, utilizarea dispozitivelor automate ce asigură temperatura necesară
în procesul de preparare etc.

20. Ce activități este obligat să întreprindă laboratorul în domeniul standardizării utilajelor de laborator?

1. la instalare și înainte de utilizare să verifice performanța echipamentului,

2. să elaboreze instructiuni de utilizare pentru fiecare echipament folosit, instructiunile de utilzare si
manualele sa fie accesibile,
3. personalul sa fie instruit si autorizat,
4. să documenteze modul de menținere și verificare a stării echipamentelor (etalonarea),
5. să detina procedura documentata pentru calibrarea echipamentelor cu influenta asupra rezultatului
final.

21. Sensibilitatea și specificitatea testelor de laborator – selectați răspunsurile corecte:

Sensibilitatea și specificitatea sunt măsuri ale acurateței diagnostice a unui test. Aceste
caracteristici relevă capacitatea unui test de a face diferența între prezența și absența maladiei la
o valoare limită aleasă a rezultatului. Astfel, sensibilitatea și specificitatea nu sunt caracteristici
fixe ale unui test și se calculează pentru fiecare valoare limită aleasă. Valoarea limită este
reprezentată de valoarea de referință.

Sensibilitatea relevă probabilitatea depistării unui rezultat pozitiv la o persoană bolnavă (rata
rezultatelor adevărat pozitive), iar specificitatea este probabilitatea unui rezultat negativ la o
persoană sănătoasă (rata rezultatelor adevărat-negative). Un test cu sensibilitatea de 90% va da
rezultate pozitive la 90% și rezultate negative la 10% dintre persoanele testate bolnave, iar un
test care are specificitatea de 90% va da rezultate negative la 90% și rezultate pozitive la 10%
dintre persoanele testate sănătoase.
 O sensibilitate ridicată se solicită de la testele de screening, astfel încât să nu fie ratat nici o
persoană bolnavă. Testele de confirmare a rezultateului de screening au ca regulă specificitate
ridicată pentru confirma cu grad sporit de cerctitudine diagnosticul și a exclude persoanele
testate fals-pozitiv la etapa de screening.

Modificarea sensibilității și specificității poate fi atinsă prin schimbarea limitelor (peste 95%),
dar aceste modificări sunt cu efect reciproc asupra sensibilităţii şi specificității. O limită poate fi
redusă pentru a include toate cazurile (100% sensibilitate), dar aceasta reduce și specificitatea,
deci va crește rata rezultatelor fals-pozitive.
22. Sensibilitatea și specificitatea testelor de laborator – selectați răspunsurile corecte:

23. Valorile/intervale

de referinţă – selectați afirmațiile adevărate:

Compararea unui rezultat de laborator cu o valoare/interval de referință sau „normal” este adesea unul dintre cele
mai importante aspecte ale luării deciziilor medicale.

Valorile/intervale de referinţă reprezintă intervalul de valori în care sunt incluse 95% de rezultate ale indivizilor
sănătoși (“normali”), iar 2,5% dintre persoanele care nu sunt bolnave vor avea rezultate de laborator sub intervalul
de referință și 2,5% dintre indivizii sănătoși vor avea rezultate de laborator peste intervalul de referință. Atfel,
valorile/intervalele de referință includ valori minime și maxime admisibile ale unui test ce permite a face diferența
între sănătate și boală.

În cazul unor markeri, valoarea/intervalul de referința este definit ca „mai mic decât” sau „mai mare decât” o
anumită valoare sau ca o țină necesar de a fi atinsă ce nu este legată direct cu regula a 95%. Fiecare laborator ar
trebui să-și stabilească propriile valori de referință.

Valorile de referință de laborator nu întotdeauna corespunde cu cele clinice.

24. Ce factori vor determina erori ale deciziei medicului clinician la etapa post-analitică a diagnosticului de laborator?

25. Ce factori

fiziologici trebuie luați în considerare la evaluarea rezultatelor analizelor

de laborator?

Vârsta, sexul, variațiile diurne, exercițiile fizice, postul, dieta, consumul de alcool, fumatul, ingestia de droguri, postura

26. Selectați proteinele pozitive de fază acută:

α1-antitripsina, α1-glicoproteina acidă, componente ale complementului, feritina, α2-macroglobulina, haptoglobina,

hepcidina, fibrinogenul, proteina C reactivă, imunoglobulinele.

27. Care din următoarea funcție este îndeplinită de haptoglobină?

Leagă Hb liberă

28. Selectați funcțiile ceruloplasminei:

Transformă Fe 3+ în Fe 2+

29. Selectați substanțele azotate neproteice:

Uree, aminoacizi, acid uric,creatina, creatinina, amoniac, indican, nucleotide, polipeptide.

30. Selectați cauzele hiperproteinemiei relative:
  sindroame de hemodiluție (în hiperhidratare).
31. Selectați cauzele hipoproteinemiei absolute:

 aport scăzut (malnutriție, vegetarieni);

 scăderea absorbției intestinale (boliinflamatorii intestinale);
 scăderea sintezei (insuficiență hepatică),
 pierderi proteice (sindromnefrotic, enteropatii);
 sechestrare proteică (ascită, ocluzie intestinală);
 hipercatabolism proteic(hipertiroidism sever, tuberculoză, neoplazii);
32. Care din următoarele proteine plasmatice fixează fierul și îl transportă la țesuturi?

 transferină
 Feroportină – proteină care scoate fierul din celulele epiteliale intestinale sau din
alte sedii de stocare a acestuia
 feritina- proteina unde se depoziteaza Fe, nu sunt sigura ca merge si ea
33. Următorii componenți plasmatici sunt legați și transportați de către albumine, cu excepția:

Albumina leagă

 compuși hidrofobi, insolubili în apă ca bilirubina, acizi grași liberi, vitamine liposolubile.
 unii hormoni tiroizi (cortizol, estrogen),
 pentru hormoni tiroidieni(tiroxina),
 pentru unele medicamente (aspirina, sulfonamide, penicilina),
 leagă Ca, Cu

34. Selectați izoenzimele fosfatazei alcaline:

 Hepatobiliară (3 izoforme L1, L2, L3);

 - Osoasă (2 izoforme B1 și B2, o altă izoformă osoasă B1x, a fost descoperită în serul pacienților
hemodializați);
 - Intestinală;
 - Placentară

35. Care din următoarele proteine nu este proteină de fază acută?

Proteine pozitive de fază acută

 α1-antitripsina, α1-glicoproteina acidă, componente ale complementului, feritina, α2-

macroglobulina, haptoglobina, hepcidina, fibrinogenul, proteina C reactivă, imunoglobulinele.

Proteinele negative de faza acută

 Albumina, Prealbumina, Tansferina, Antitrombina

36. Selectați patologia însoțită de nivel scăzut de ceruloplasmina plasmatică:

Valori scăzute: deficit genetic (Boala Wilson) și deficit dobândit: deficit de aport (malnutriție), deficit de
absorbție (enteropatii), deficit de sinteză (insuficiența hepatică), pierderi de proteine (sindrom nefrotic)

37. Care din următoarele proteine plasmatice sunt sintetizate de către ficat?

 ceruplasmina
 apotransferina
 albumina
 prealbumina
 α1-antitripsina (AAT)
  α2-macroglobulina (A2M)
 haptoglobine
 fibrinogenul
 Proteina C-reactivă (CRP)

38. Care este funcția α1-antitripsinei?

Proteina este inhibitor natural al proteazelor, -tripsină , chimotripsina,kalikreina și plasminele

39. Un pacient internat cu dureri osoase, ulterior este diagnosticat cu mielom multiplu. Selectați fracția proteică care va
fi cea mai elevată la electroforeza proteinelor serice:

 γ-globulinele
 proteinelor Bence -Jones;
40. Selectați patologiile însoțite de nivel scăzut de ceruloplasmină:

 deficit genetic (Boala Wilson)

 deficit dobândit: deficit de aport (malnutriție), deficit de absorbție (enteropatii), deficit de sinteză
(insuficiența hepatică), pierderi de proteine (sindrom nefrotic)

41. Selectați patologiile însoțite de nivel scăzut de α1-antitripsină:

-patologie genetica ce consta intr-un dezechilibru dintre elastaza și α1-antitripsină, ce duce la degradarea
structurii pulmonare, dezvoltare emfizem pulmonare

42. Selectați afirmațiile corecte referitor la hepcidină:

-Hormon peptidic produs de ficat
-care conține opt resturi de cisteină
-participa la homeostazia fierului
-Este modulator negativ al nivelului de fier în organism; scade absorbția și eliberarea fierului din
macrofage prin inactivarea feroportinei
-Mutațiile inactivatoare din genele hepcidinei sunt legate de hemacromatoza ereditară

43. Selectați modelul proteic caracteristic pentru ciroza hepatică:

- stadiul final al hepatopatiilor cronice;
- evoluează cu fibroză, necroză hepatocitară, noduli de regenerare;
- concentrația plasmatică de albumină;
- β și γ-globulinele, mai ales a imunoglobulinelor IgG, M şi A , (contopirea vârfurilor β şi γ pe ELFO
determină apariția „domului cirotic”);

44. Selectați afirmația corectă referitor la ceruloplasmină:

-(cupru-oxidază sau fero-oxidază
- metaloproteina
-intervine în oxidare Fe la Fe 2+ 3

-implicată în metabolismul aminelor biogene (oxidarea hidroxitriptaminei)

-intervine în procesele de sinteză a citocromoxidazei
-rol antioxidant.
-Valori scăzute: deficit genetic (Boala Wilson) și deficit dobândit: deficit de aport (malnutriție), deficit de absorbție (enteropatii), deficit de sinteză (insuficiența hepatică), pierderi de proteine (sindrom nefrotic)
-Concentrații crescute vor fi în inflamații acute/inflamații cronice în acutizare, colestază
 45. Selectați afirmațiile corecte referior la α2-macroglobulina:
-Cea mai mare proteină plasmatică nonimunoglobulinică
-Sintetizată hepatic
-inhibitor natural al proteazelor
-Valori scăzute: insuficiența hepatică, pancreatita acută.

46. La electroforeza proteinelor plasmatice, banda pentru transferină se găsește în zona:

Zona b este alcatuita din 2 benzi distincte: b1 corespunzatoare transferinei si b2 care include fractiunile
complementului C3 si C4. Al treilea component al acestei zone este beta-lipoproteina, a carei banda se
poate suprapune pe cea a transferinei

47. Selectați rolul proteinei C-reactive:

Are rol în clearance-ul detritusurilor celulare, opsonizare (se leagă de fagocite și accelerează fagocitarea
antigenelor și microorganismelor, activează complementul pe cale clasică ( se leagă de fracțiunea C1q).
Marker clinic important asociat cu riscul de boala arterială coronariană, probabil datorită rolului pe care
îl joacă inflamația în aterogeneză.

48. Selectați afirmațiile corecte privitor la LDH:

-o oxidoreductază
-participă la glicoliza anaerobă, catalizând reacția reversibilă de conversie a acidului lactic în acid piruvic
- are 5 izoenzime

49. Cea mai înaltă activitate a ALAT se depistează în celulele:

-Se gaseste in principal in ficat (la nivelul celulei hepatice aflandu-se in special in citosol

50. Selectați stările însoțite de creşterea activităţii ɣ-glutamil transferazei (ɣ-GT):

-hepatita virala
-hepatita alcoolica acuta
-ciroza hepatică
-ficat gras
-sindrom de colestază
-congestie hepatică

51. Selectați enzimele excretorii sangvine:

52. Activitatea serică a cărei enzime din cele enumerate se micşorează în hepatitele cornice?

53. Dozarea activității căror enzime este utilă în diagnosticul diferenţiat al icterelor?

54. Selectați enzimele indicatorii ale afectării celulare:

55. La un pacient cu acces de dureri retrosternale și în porțiunea superioară a abdomenului s-a depistat creşterea
activităţii următoarelor enzime serice: creatin kinaza (CK) > ASAT (aspartat aminotransferaza) > ALAT (alat
aminotransferaza). Care este diagnosticul prezumtiv?

56. La un pacient cu acces de dureri retrosternale și în porțiunea superioară a abdomenului s-a depistat creșterea
activității următoarelor enzime serice: lipaza > amilaza. Care este diagnosticul prezumtiv?

57. La un pacient cu acces de dureri abdominale s-a depistat creșterea activității următoarelor enzime serice: ALAT (alat
aminotransferaza) > ɣ-GT (ɣ-glutamil transferaza) > ASAT (aspartat aminotransferaza). Care este diagnosticul
prezumtiv?

58. Selectați enzima/enzimele determinarea activității căreia/cărora este oportună în diagnosticul icterului posthepatic:

59. Selectați enzima determinarea activității căreia este oportună în cazul de suspecţie de afectarea alcoolică a ficatului:
60. În ce cazuri crește activitatea ASAT în ser?

61. Enzima ce indică afectarea mitocondriilor hepatice:

aspartat aminotransferaza mitocondriala (ASTm)

62. Activitatea LDH (lactat dehidrogenazei) este crescută în următoarele afecțiuni:

LDH1- infarct miocardic, anemie hemolitica, anemie megaloblastica, infarct renal

LDH2 - ca si LDH1

LDH3- tromboembolism pulmonar, pneumonie, limfocitoza, pancreatita acuta

LDH4- necroza sau inflamatie hepatica, leziuni ale musculaturii striate

LDH5- ca LDH4

63. La colectarea sângelui activitatea enzimelor se poate modifica în dependenţă de:

64. La transportarea sângelui activitatea enzimelor poate să se modifice ca rezultat al:

65. La conservarea sângelui activitatea enzimelor poate să se modifice în rezultatul:

66. Selectați maladiile în care se atestă hipernatriemie:

Deshidratare simplă

Diabet insipid

sindromul Conn

67. Selectați maladiile în care se atestă hiponatriemie:

Insuficienta cardiaca congestiva

Diaree

Medicația cu diuretice

• Transpirație excesivă

• Bolile renale

68. Selectați cauzele hiponatriemiei:

Hiponatremia cu volum extracelular scăzut:

• vărsături, diaree • hemoragii • diureză osmotică în diabetul zaharat • excesul de diuretice tiazidice şi de ansă
• insuficienţă suprarenaliană cu deficit de aldosteron şi deficit de cortizol. Hiponatremia cu volum
extracelular normal:

•sindromul secreţiei inadecvate de ADH, cu osmolalitate plasmatică şi volemie normale, determinată de

tumori pulmonare, cancer de prostată • polidipsia psihogenă: ingestie compulsivă de apă întâlnită mai ales
la pacienţii schizofrenici.

Hiponatremia cu volum extracelular crescut: • insuficienţă cardiacă • insuficienţă hepatică • insuficienţă

renală oligurică

69. Cea mai înaltă concentraţie de K se conţine în:

muschii scheletici

70. Selectați principalul ion, care determină transportul apei prin membrana celulară:

Na ?

71. Principalul ion, care determină transportul apei prin membrana celulară este:

72. Selectați stările care se caracterizează prin hiperkaliemie:

►Gastrointestinale,Anorexie, grețuri, vomă, Diaree, crampe intestinale

►Cardiovasculare-Fibrililație ventriculară și arest cardiac

►Neuromusculare-Parestesie, Slăbiciune, Crampe

73. Selectați stările care se caracterizează prin hipokaliemie:

►Neuromusculare-Moleșeală, slăbiciune și oboseală musculară,crampe și sensibilitate

musculară ,parestezii și paralizie.

►Renale (afectarea concentrației urinei) poliuria, urină cu osmolaritatea redusă, polidipsie (↑

osmolarității EC pe motivul pierderii de lichid).

►Gastrointestinale: Anorexie, grețuri, vomă. Constipație, ileus paralitic.

Cardiace:tahiaritmii, ↑ toxicităIi digitalice,reducerea contractilității miocardului.

►Vasculare: Vasodilatare in vitro. Creșterea rezistenței vasculare periferice in vivo.

►Nervoase centrale Apatie, depresie.Comă.

74. Selectați stările care se caracterizează prin hipocalcemie și hipofosfatemie:

crampe, astenie, parestezii ,convulsii recurente

75. Ce modificări ale calcemiei și calciuriei sunt depistate în hipervitaminoza D?

Intoxicaţia cu vitamina D se observă de obicei la valori serice ale 25-OH vitaminei D >150
ng/mL (374 nmol/L)5. Determinarea nivelului de 25-OH vitamina D este utilă pentru
diagnosticul diferenţial cu afecţiunile granulomatoase, în special sarcoidoza, în care
pacienţii prezintă de asemenea hipercalcemie, hiperfosfatemie şi un nivel redus de PTH
(prin conversia ectopică a 25-OH vitaminei D în 1,25-(OH)2 vitamina D), însă valorile
25-OH vitaminei D sunt mult mai mici decât în hipervitaminoza D4.
76. Funcțiile ionilor în organism sunt cele enumerate cu excepția:

77. Selectați organele și țesuturile unde feritina se conţine preponderent:

sânge, ficat, splină, măduvă osoasă și intestin (celule mucoasei)

78. Selectați substanța chimică care facilitează absorbţia Fe:

Enterocitele din duodenul proximal sunt responsabile de absorbția Fe.

79. Selectați indicele seric al capacității totale de fixare a Fe:

transferina 6-8mg

80. Selectați afirmațiile corecte referitor la fier:

Fierul esențial sau funcțional este unul care este implicat în metabolismul normal al
celulelor. Ei sunt împărțiți în principal în trei grupuri: hem proteinele, Citocromii,
Enzimele care necesită fier

Fierul de depozitare este prezent în doi compuși majori. Sunt . Feritina,

Haemosiderina
81. Referitor la calciu sunt corecte afirmațiile:

Calciul este un mineral important care se găsește în principal în oase și dinți.

Surse alimentare: este larg distribuit în alimente precum lapte, brânză, gălbenuș de ou,
fasole, linte, nuci, smochine, varză.

Distribuția în corpul uman: Calciul total în corpul uman este de 25-35 moli (100
g-170 g). Aproximativ 99 % se găsește în oase. Există sub formă de carbonat sau fosfat
de calciu. Aproximativ 0,5% - în țesuturile moi și 0,1% în LEC.

Nivelul normal de calciu plasmatic este de 9-11 mg/dl. Calciul din

plasmă este de 3 tipuri și anume:

1. Calciu ionizat (difuzibil),

2. Calciu legat de proteine și

3. Calciu complexat, probabil este complexat cu acizi organici.

82. Selectați compusul care este sintetizat în rinichi și reglează absorbția Ca în intestin:

PTH stimulează, de asemenea, complexul enzimatic care transformă 25,OH D3 în

1,25 (OH)2 D3, crescând astfel absorbția de calciu din intestin.
83. Selectați pigmentul care conțin Fe:

hemoglobina

84. Selectați modificările biochimice și simptomele clinice caracteristice bolii Wilson (degenerescență
hepatolenticulară):

Caracteristici clinice: Retenția totală a Cu în organism este crescută în special în

organe precum ficatul, creierul, rinichii și corneea.

• Ficat: Produce ciroză hepatică progresivă care conduce la insuficienta hepatica.

• Creier: Există o disfuncție a regiunii lenticulare a creierului, apare necroză și

scleroză.
• Rinichi: Defecte de reabsorbție tubulară renală producând aminoacidurie.

• Ochi: Depunerea de Cu în „membrana Descemet” a ochiului cauzează un inel maro

auriu, galben sau verde în jurul corneei, numit „inel Kayser-Fleischer”.

Sânge: Cu seric este scăzut, deoarece ceruloplasmina din plasma pacientului nu

conține Cu.

Urina: Excreția cu urina a Cu este crescută semnificativ↑.

85. Selectați afirmațiile corecte referitor la boala Wilson:
(ex 84)

86. Ceruloplasmina manifestă activitate de:

funcționează ca fero-oxidază serică, catalizează oxidarea Fe++ la Fe++++. Acest

fapt ajută la încorporarea Fe în „transferină” pentru a facilita mobilizarea și
utilizarea Fe.
87. Absența sau insuficiența cărei enzime conduce la albinism și cărunțirea părului:

melanina

88. Selectați enzimele ce conțin zinc:

• Superoxid dismutaza

• Carbanhidraza

• Leucin amino peptidaza (LAP): a sucului intestinal

• Carboxi peptidaza ‘A’: a sucului pancreatic.

Exemple de alte enzime care conțin Zn sunt:

• Alcool dehidrogenaza, Retinin reductaza în retină, Fosfataza alcalina

• Glutamat dehidrogenaza implicată în transdezaminare

• Lactat dehidrogenaza

• ADN și ARN polimerazele

• δ-ALA dehidrataza
89. Selectați funcțiile zincului:

Rol în activitatea enzimatică

Rolul în metabolismul vitaminei A

Rolul în secreția de insulină

Rolul în creștere și reproducere

Rolul în vindecarea rănilor

Rolul în biosinteza mononucleotidelor

90. Selectați care din următoarele tipuri de celule sunt implicate în hemostază:

Există diverse componente celulare ce participă direct sau indirect în procesul de coagulare. Cele
mai notabile sunt: endoteliul, trombocitele și hepatocitele.

Endoteliul. Factorii de coagulare III și VIII provin din celulele endoteliale, în timp ce factorul de
coagulare IV provine din plasmă. Factorii III, IV și VIII suferă toți gama-carboxilarea
dependentă de K a resturilor lor de acid glutamic, ceea ce permite legarea de calciu și alți ioni în
procesul de coagulare.

Trombocitele. Acestea sunt celule anucleate asemănătoare unui disc, create din megacariocite
care apar din măduva osoasă. Au o dimensiune de aproximativ 2 până la 3 microni. Unele dintre
elementele lor structurale unice includ membrana plasmatică, sistemul canalicular deschis,
citoscheletul de spectrină și actină, microtubuli, mitocondrii, lizozomi, granule și peroxizomi.
Aceste celule eliberează proteine implicate în coagularea și agregarea trombocitelor.

Hepatocitele. Ficatul produce majoritatea proteinelor care funcționează ca factori de coagulare și

ca anticoagulanți.
91. Selectați compușii cu rol anticoagulant:

92. În care din cazurile enumerate este inițiat mecanismul intrinsec al coagulării?

93. Selectați factorii mecanismului intrinsec al coagulării

94. Selectați factorii care activează calea extrinsecă a coagulării:

95. Selectați produsele fibrinolizei:

96. Selectați factorii de coagulare, activitatea cărora se modifică la administrarea warfarinei:

97. Selectați factorii coagulării ce necesită pentru sinteză vitamina K:

98. Selectați factorii coagulării care influențează timpul de protrombină:

99. Selectați etapele fazei plachetare:

100. Selectați substanțele care sunt inhibitori fiziologici ai hemostazei primare:

101. Selectați unitatea morfofuncțională a rinichilor:

102. Selectați funcțiile rinichilor:

103. În care procese țesutul renal consumă O : 2

104. Selectați mecanismele de reglare a fluxului sangvin renal:

105. Selectați mecanismele de formare a urinei:

106. Care din substantele enumerate pot fi folosite pentru calcularea ratei filtrării glomerulare:
107. Selectați intervalul pentru pragul renal de eliminare a glucozei?

108. Care hormoni sunt implicați direct în reglarea funcțiilor renale:

109. Selectați afirmația corectă referitoare la multiplicarea în contracurent:

110. Mecanismele renale de concentrare și diluare a urinei depind de urmatorii factori:

111. Care substanțe biologic active se sintetizează la nivelul țesutului renal?

renina, - eritropoietina,

1,25-ihidroxcolecalceferol D3,

prostaglandine, kininogen
112. La nivelul țesutului renal pot fi catabolizați următorii hormoni:

renină, vitamina D3, eritropoietină

113. Selectați căile metabolice active în țesutul renal:

Oxidarea monozaharidelor

Ciclul pentozo fosfat

Gluconeogeneza

Oxidarea AG

Utilizarea corpilor cetonici

Metabolismul aminoacizilor

Biosinteza acizilor nucleici

Sisteme de transport (reabsorbție)

Sisteme antioxidante

114. Care pot fi consecințele metabolice în caz de scădere treptată a funcției renale și progresie spre boala
cronică renală:

calcinoza tisulară în focare,

calcifilaxia,

ruptura depozitelor de calcinate cu eliminarea lichidului alb non-purulent vâscos,

sindroame de compresie a nervilor periferici de către acumulările de calcinate

115. Ce dereglări se pot dezvolta în insuficiența renală cronică?

 Edemelor membrelor superioare si inferioare si palpebrale datorita acumularii de lichid
interstitial;

Pierdere in greutate neintentionata, inapetenta, greata, varsaturi;

Prurit tegumentar persistent si generalizat;

Hipertensiune arteriala;
Dispnee, durere toracica;
Dureri articulare si osoase, crampe musculare;

Emisie de urini inchise la culoare, hematurie

116. Selectați investigațiile de laborator utilizate pentru explorarea funcției tubulare:

Clearance-ul creatininei endogene

Clearance-ul ureei

Evaluarea retenției azotate

Evaluarea integrității morfofuncționale glomerulare: albuminuria, hematuria

117. Selectați testele utilizate pentru explorarea funcției glomerulare:

Clearance-ul inulinei

Clearance-ul manitolului

Cistatinei C

Aprecierea RFG cu substanțe iodate de contrast și radionuclizi

118. Selectați afirmațiile corecte referitoare la densitatea urinei:

Densitate >1.022 (hiperstenurie): proteinurie, nefroze, diabet, pierderi excesive de apa

(transpiratii abundente, stari febrile, varsaturi, diaree), stres chirurgical (secretie
crescuta de ADH), insuficienta cardiaca congestiva, toxemie de sarcina1;2;7.
• Densitate <1.015 (hipostenurie): aport excesiv de apa, diabet insipid, glomerulonefrite
(densitatea poate fi scazuta, cu volum de urina scazut), pielonefrite cronice (alterarea
tubulara afecteaza capacitatea rinichiului de a concentra urina)1;2;7.

119. Ce ne indică creșterea volumului diurezei peste 2,5 L/24 h:

Azotemia prerenală;
Insuficienţa cardiacă congestivă;
Sindrom de secreţie inadecvată de hormon antidiuretic (SIADH);
Boala Addison;
Deshidratare;

Amiloidoza:

Hiponatremie1.
120. Afectarea cărei porțiuni a nefronului va determina apariția eritrocitelor modificate în urină?

Glomerulul renal

121. Selectați cauza posibilă a piuriei:

Bolile cu transmitere sexuala, cum ar fi chlamidya sau gonoreea, pot provoca

cresterea nivelului de celule albe din urina. Alte infectii - virale, bacteriene,
microplasmatice, fungice, cu bacterii anaerobe sau chiar tuberculoza - pot cauza o
crestere semnificativa a celulelor albe din urina. La barbati, piuria poate fi provocata
de o infectie la nivelul prostatei.

sarcina, precum si varsta inaintata pot determina aparitia aceastei conditii.

122. Care sunt cauzele glucozuriei tranzitorii?

Glicozuria este o afectiune in care urina unei persoane contine mai mult zahar sau glucoza decat ar
trebui. In mod normal urina nu contine zahar poate aparea din cauza diabetului

123. Selectați cauzele cetonuriei:

Cetonuria apare atunci când nivelul cetonelor din urină este ridicat. Această afecțiune se mai
numește și cetoacidoză și acetonurie.

diabetul
· consumul excesiv de alcool
· vărsături excesive
· sarcina
· foamete
· boală sau infecție
· infarct
· traume emoționale sau fizice
· medicamente, cum ar fi corticosteroizi și diuretice
· consumul de droguri

124. Ce stări patologice pot fi suspectate în cazul depistării proteinuriei de 0,3-1,0 g/24 ore?

diagnosticul de nefropatie glomerularã, leucociturii semnificative orienteazã spre o nefropatie

interstitialã., roteinuria permanentã izolatã

125. Selectați proteinele ce pot fi depistate în urină în proteinuria selectivă:

(albumine>85%, globulune<15%)

126. Proteinuria > 3g/24 ore are consecințe metabolice extinse. Selectați consecințele macroproteinuriei
neselective:

indicã un sindrom nefrotic (alãturi de hipoalbuminemie < 30 g/l)

127. Selectați patologiile ce pot cauza sindromul nefrotic:

 Multe boli si conditii pot provoca leziuni glomerulare si pot duce la sindromul nefrotic,
incluzand: boala rinichilor diabetici; focal glomeruloscleroza segmentata; nefropatie
membranoasa; lupus; amiloidoza; tromboza venoasa renala.
128. Care sunt indicatorii ce sugerează instalarea insuficienței renale acute (criteriile RIFLE ):

129. Care sunt factorii ce determină dinamica filtrării glomerulare în normă (125mL/min)?

Rata de filtrare glomerulară depinde de 3 factori:

1. Presiunea efectivă de filtrare,

2. Permeabilitatea filtrului,

3. Suprafața de filtrare

130. Selectați afirmația corectă referitoare la funcțiile nefronului:

Nefronul reglează volumul și tensiunea sangvină, controlează concentrația

electroliților și a metaboliților, precum și pH-ul sanguin.

131. Selectați afirmațiile corecte referitoare la procesele metabolice din celulele țesutului renal:

Riniciul primeste aproximativ 25% de sânge din debitul cardiac. Reprezentând doar 0,5% din masa

corporală, utilizează 10% din tot О2 ajuns în organism.

•Glicoliza activă - asigură cerințe ridicate de ATP pentru rinichi.
•
•Calea pentozo fosfatului activă - furnizează (NADPH) asigurând reacțiile sistemului
antioxidant și de oxidare microzomală.
•
•Gluconeogeneză activă (în mod normal, furnizează aproximativ 20% glucoză în sânge, în
înaniție până la 50%). Caracteristic este activată de acidoză, reglează EAB.
•Este activă β-oxidarea acizilor grași (pentru sinteza ATP)
•
 •Se sintetizează mult colesterol și fosfolipide
•
•Sinteza eicosanoizilor (prostaglandina PGE2, prostaciclina PGI2, tromboxan TXA2, leucotriene)
•
•Formarea formei active a vitaminei D3 (reglarea metabolismului calciului, magneziului, fosforului)

132. Selectați afirmațiile corecte referitoare la procesele metabolice din celulele țesutului renal
unt sintetizate toate proteinele de transport și enzime (K/Na, Ca/Mg-ATPaza, GLUT - transportor
de glucoză, aminoacizi, glutamat-DH, LDH, AST, ALT, glicină amidinotransferaza)

-În celulele JGA, este sintetizată renina (enzimă proteolitică, implicată în reglarea tonusului vascular, a
tensiunii arteriale și a metabolismului hidro-electrolitic)

-este sintetizat kininogenul (în sânge este transformat în kinine: bradikinină și kalidină, care au efect
vasodilatator - scăderea tensiunii arterial

Rinichii produc eritropoietină (factorul eritropoietic renal, REF, stimulează formarea globulelor roșii din celulele
stem roșii din măduva osoasă

133. Selectați afirmațiile corecte referitoare la pH urinar:

134. Selectați afirmațiile corecte cu referire la izostenurie:
Izostenurie - densitatea nu depinde de volumul de urină. Apare atunci
când urina primară este eliberată, când resorbția și secreția sunt afectate .
135. Unui pacient cu acuze de dureri după o intervenție chirurgicală i s-a administrat intravenos sulfat de
morfină. Pacientul are o rată respiratorie 7/min, o respirație superficială și nu răspunde adecvat la stimuli.
Rezultatele de laborator sunt:
pH = 7,15 (scăzut)
C02 = 68 mmHg (mărită)
HC03 = 22 mEq/L (normal)
Alegeți diagnoza corectă: acidoza respiratorie
136. La 2 ore după o intervenție chirurgicală pacientului cu acuze de dureri i s-a administrat intravenos
sulfat de morfină. Pacientul are o rată respiratorie 7/min, o respirație superficială și nu răspunde adecvat la stimuli.
Rezultatele de laborator sunt:
pH = 7,15 (scăzut)
C02 = 68 mmHg (mărită)
HC03 = 22 mEq/L (normal)
Care pot fi cauzele dezechilibrului?acidoza respiratorie

137. Analizați următorul profil seric:cetoacidoza

Electrolitul Valori de referință mEq Rezultatul

Na +
141 141
 Cl 103 103

HCO 3 26 11

LA 12 27

Variația HCO3 0 15

Variația LA 0 15

Variația Cl 0 0

Alegeți dezechilibrul cel mai posibil:

138. Analizați următorul profil seric: acidoza respiratorie

Electrolitul Valori de referință mEq Rezultatul

Na +
141 141

Cl -
103 103

HCO 3
-
26 16

LA (lacuna anionică) 12 22

Variația HCO3 -
0 10

Variația LA 0 10

Variația Cl 0 0

Alegeți dezechilibrul cel mai posibil:

139. Analizați următorul profil seric:

Electrolitul Valori de referință mEq Rezultatul

Na +
141 141

Cl -
103 113

HCO 3
-
26 16

LA (lacuna anionică) 12 12

Variația HCO3 -
0 10

Variația LA 0 0

Variația Cl -
0 10

Alegeți dezechilibrul cel mai posibil:

140. Analizați următorul profil seric:

Electrolitul Valori de referință mEq Rezultatul

Na +
141 141

Cl -
103 113

HCO 3
-
26 6

LA (lacuna anionică) 12 22

Variația HCO3 -
0 20
 Variația LA 0 10

Variația Cl -
0 10

Alegeți dezechilibrul cel mai posibil:

141. Afinitatea hemoglobinei faţă de O depinde de:temperatura, PCO2, activitate fizica,

2

142. Analizați următorul profil seric:

Valori de referință Rezultatul

pH 7,35 – 7,45 7,30

PCO2 35 – 45 mm Hg 50

[HCO3- 22 –29 mEq / L 31

]

Alegeți dezechilibrul posibil:

143. Analizați următorul profil seric:

Valori de referință Rezultatul

pH 7,35 – 7,45 7,30

PCO2 35 – 45 mm Hg 50

[HCO3- 22 –29 mEq / L 31

]
 Alegeți dezechilibrul posibil:

144. Selectați funcțiile următoarelor proteine plasmatice:

145. Selectați funcțiile următoarelor proteine plasmatice:
146. Selectați funcțiile următoarelor proteine plasmatice:
147. Selectați funcțiile următoarelor proteine plasmatice:
148. Selectați la ce clasă se referă următoarele componente plasmatice:
149. Selectați la ce clasă se referă următoarele componente plasmatice
150. Selectați la ce clasă se referă următoarele componente plasmatice:

151. Selectați la ce clasă se referă următoarele componente plasmatice:

152. Selectați la ce clasă se referă următoarele componente plasmatice:

153. Selectați cauzele acidozei metabolice:

1. Cetoacidoză Cetoacidoză diabetică, Cetoacidoză alcoolică, Cetoacidoză de malnutriţie

2. Acidoză lactică ,Acidoză lactică tip A (deregarea perfuziei), Acidoză lactică tip B
(dereglarea metabolismului glucidelor)
3. Insuficienţă renală
4. Toxine: Etilenglicol Metanol Salicilate
5. Cauze de origine renală: Acidoză tubulară renală Utilizarea inhibitorilor anhidrazei
carbonice
6. Cauze de origine digestivă: diaree severă Uretero-enterostomie Fistule biliare,
pancreatice, intestinale (intestinului subţire)

154. Ce stări patologice pot fi însoțite de acidoză metabolică?

155. Selectați cauzele acidozei respiratorii:

1.Hipoventilaţie alveolară
2. Creşterea producţiei de CO2 Hipertermie malignă
3. Prezenţa CO2 în aerul inspirat

156. Ce stări patologice pot fi însoțite de acidoză respiratorie?

1. Sindromul Pickwick
2. Leziuni ale măduvei spinării
3. Poliomielită
4. Tetanos
5. Stop cardiac cu hipoxie cerebrală
6.Afecţiuni neuromusculare
7. Sindrom Guillain-Barre
8.Miastenie
9. Miopatii
10.Afecţiuni pulmonare şi ale cutiei toracice
11. Volet toracic, pneumo-, hemotorax.
12. Pareză diafragmatică
13. Edem pulmonar ARDS

157. Referitor la abuminele plasmatice sunt corecte afirmațiile:

158. Referitor la abuminele plasmatice sunt corecte afirmațiile:
159. Referitor la albuminele plasmatice sunt corecte afirmațiile:
 Reprezintă 55-65% din totalul proteinelor plasmatice. Masa moleculară 69,000Da,
alcătuită dintr-un lanț polipeptidic cu 585 resturi aminoacidice. Dintre aceștea predomină: acidul
glutamic (83 resturi), acidul aspartic (55 resturi), lizină (59 resturi), valină (46 resturi), leucină
(73 resturi). Aminoacidul N-terminal este acidul aspartic, iar C-terminal este leucina. Posedă un
grup -tiol liber ce permite formarea complexelor cu metale ca: Hg, Zn, Ag, Cu. Proteină
multidomenială. Forma generală a moleculei este elipsoidală. Are pI~5 la pH-7,4; poartă un
număr mare de sarcini negative. Sintetizată în ficat (12g/zi), în plasmă T -15-19 zile. Prin
1/2

concentrația sa moleculară mare, este componentul major care răspunde de 75-80% din
presiunea oncotică a plasmei, menține apa în compartimentul intravascular. Participă la legarea
diverșilor componenți plasmatici, îndeplinind funcția de transport al acestora. Albumina leagă
compuși hidrofobi, insolubili în apă ca bilirubina, acizi grași liberi, vitamine liposolubile.
Transportator plasmatic pentru unii hormoni tiroizi (cortizol, estrogen), pentru hormoni tiroidieni
(tiroxina), pentru unele medicamente (aspirina, sulfonamide, penicilina), leagă Ca, Cu.
Creșterea concentrației albuminei serice este rară, deși poate apărea în deshidratare. După
rehidratare nivelul de albumină ar trebui să se restabilească la nivel normal. Nivelul scăzut de
albumină (hipoalbuminemia) poate apărea ca rezultat al afectării sintezei (malnutriție,
malabsorbție, disfuncție hepatică) sau din cauza pierderilor (ascită, nefropatie cu proteinurie,
enteropatie). Albumina este considerată proteină de fază acută ,,negativă,, (scade în procesele
infecțioase și inflamatorii acute). Scăderea nivelului de albumină duce la micșorarea nivelului Ca
și Mg, deoarece acești ioni sunt legați de albumină. Pierderea de albumină clinic este manifestată
prin apariția edemului periferic. Ca variații genetice se cunosc Analbunemia (absența congenitală
a albuminei) și bis-albuminemia (prezența 2 tipuri de albumină care diferă prin mobilitate
electroforetică, albumina normală (A) și a doua variantă care migrează cu o altă viteză,
persoanele sunt heterozigote. Până la 8% din albumina care circulă la persoanele normale devine
glicozilată neenzimatic, în timp ce până la 25% devin glicozilată în timpul hiperglicemiei în
analogie cu hemoglobina glicozilată. Măsurarea albuminei glicozilate (numită și fructozamină)
poate fi utilă pentru evaluarea controlului diabetic la pacienții cu anemii hemolitice (siclemie,
talasemie, hemoliză autoimună), unde durată de viață a eritrocitelor este mult mai scurtă și
determinarea hemoglobinei glicozilate este nesigură. Determinarea albuminei glicozilate nu va fi
relevantă la pacienții cu nefropatie cu pierderi de proteină, unde albumina are un clereance
accelerat. În unele patologii scăderea nivelului de albumină este compensat cu creșterea unor
altor fracțiuni proteice pentru a menține presiunea oncotică. De exemplu în ciroză se determină o
creștere a γ-globulinelor, dar în sindromul nefrotic se prezintă niveluri crescute al α2-
macroglobulinei. Prezența albuminei în urină este consideră anormală, deși unii indivizi pot
prezenta albuminurie ca urmare a exercițiilor fizice intense. Progresia nefropatiei diabetice poate
fi evaluată prin măsurarea cantitativă a albuminuriei, așa cum tinde să apară înaintea celorlalte
proteine ca urmare a afectării glomerulelor renale.

160. Selectați cauzele alcalozei metabolice:

1. Diminuarea concentraţiei ionilor de hidrogen
a. Pierderi din tubul digestiv: Aspiraţii gastrice sau vome. Diaree cu pierderi importante
de Cl Fistulă gastrointestinală. Adenom vilos. Terapie antiacidă
b. Pierderi renale: Diuretice de ansă sau tiazide. Exces de mineralocorticosteroizi
(aldosteronism primar, sindrom Cushing, administrare exogenă de glucocorticosteroizi).
Posthipercapnee. Hipercalcemie (sindromul lapte-alcaline)
c. Translocarea ionilor de hidrogen: Hipopotasemie. Aport excesiv de substanţe alkaline.
Administrare de NaHCO3 , citrat de sodiu, gluconat, acetat, antiacizi. Transfuzii masive de sânge.
Antiacide (sindromul lapte alkaline)
2. Diminuarea spaţiului de distribuţie Diuretice de ansă sau tiazidice Tanspiraţii în fibroza
cistică Pierderi prin tubul digestiv în aclorhidrie
3. Diverse Sindromul Bartter Sindromul Gitelman
161. Selectați cauza alcalozei respiratorii:
1. Centrală - afectarea centrului respirator: Traumatisme craniocerebrale. Accidente
cerebrovasculare Sindromul de anxietate-hiperventilaţie (psihogen). Alte cause “supratentoriale”
(durere, frică, stress, voluntar) Medicamente (analeptice, intoxicaţie cu salicilate). Substanţe
endogene (progesteron în sarcină, citochine în sepsis, toxine la pacienţii cu insuficienţă hepatică)
2. Hipoxemie (acţiune la nivelul chemoreceptorilor periferici). Stimularea respiraţiei datorită
excitării chemoreceptorilor periferici
3. Cauze pulmonare (acţiune asupra receptorilor pulmonari): Embolism pulmonar. Pneumonie.
Astm bronşic. Edem pulmonar
4. Cauze iatrogene

162. Prezența cărui aminoacid determină capacitatea de tamponare a hemoglobinei?

-Histidina
163. Prezența căror aminoacizi determină capacitatea de tamponare a proteinelor plasmatice?

164. Selectați clasele de enzime plasmatice (clasificarea funcţională):

1. secretorii
2. indicatorii;
3. excreto- secretorii

165. Selectați componentele organice ale sângelui:

166. Selectați componentele organice ale sângelui:
167. Selectați componentele organice ale sângelui:

168. Selectați elementele figurate ale sângelui:

169. Selectați elementele figurate ale sângelui:
1. Eritrocite
2. Trombocite
3. Leucocite

170. Selectați ce este caracteristic pentru enzimele excretorii pancreatice:

Enzimele excreto –secretorii - provenind din glandele exocrine și pancreas, sunt excretate și
acționează la nivelul tubului digestiv (amilaza, lipaza, tripsina). Activitatea lor crește în plasmă prin
lezarea celulelor de origine sau prin prezența unui obstacol la nivelul căilor excretorii. În condiții
normale activitatea lor în plasmă e joasă.

171. Selectați ce este caracteristic pentru enzimele indicatorii:

172. Selectați ce este caracteristic pentru enzimele secretorii ale ficatului.
173. Selectaţi factorii coagulării sângelui care participă atât în calea intrinsecă, cât şi în calea extrinsecă
174. Selectaţi factorii coagulării sângelui care participă atât în calea intrinsecă, cât şi în calea extrinsecă
175. Selectaţi factorii coagulării sângelui care participă atât în calea intrinsecă, cât şi în calea extrinsecă
176. Referitor la fibrinogen sunt corecte afirmațiile:
177. Selectați funcţiile sângelui
178. Selectați funcţiile sângelui
179. Ce proteine se referă la gama-globuline?
180. Referitor la globulinele plasmatice sunt corecte afirmațiile:
181. Referitor la hiperproteinemie sunt corecte afirmațiile:
182. Referitor la hipoproteinemie sunt corecte afirmațiile:
183. La coagularea sângelui participă (suplimentar factorilor plasmatici)
184. La coagularea sângelui participă (suplimentar factorilor plasmatici)
185. La coagularea sângelui participă:
186. Selectați sistemele ce participă la menţinerea pH-ului fiziologic al sângelui:
187. Selectați sistemele ce participă la menţinerea pH-ului fiziologic al sângelui:
188. Polimerizarea şi stabilizarea fibrinei (formarea trombului):
189. Selectați proteinele fazei acute a inflamației:
190. Selectați proteinele fazei acute a inflamației:
191. Selectați funcțiile proteinelor plasmatice:

 · Mențin presiunea coloid-osmotică (oncotică);

 · De transport (vitamine, metale, hormoni);
 · Participă la menținerea EAB;
 · Determină viscozitatea;
 · Hemostatică (fibrinogenul);
 · Protecție (prin intermediul anticorpilor);
 · Reprezintă o rezervă proteică;

192. Selectați funcțiile proteinelor plasmatice:

 · Mențin presiunea coloid-osmotică (oncotică);

 · De transport (vitamine, metale, hormoni);
 · Participă la menținerea EAB;
 · Determină viscozitatea;
 · Hemostatică (fibrinogenul);
 · Protecție (prin intermediul anticorpilor);
 · Reprezintă o rezervă proteică;

193. Referitor la protrombină sunt corecte afirmațiile:

 · Sângele recoltat pe citrat (pentru testele de coagulare) la pacienții care nu sunt
heparinizați este stabil timp de 8 ore la temperatura camerei pentru determinarea timpului
de protrombină,
 · Factorul Xa se leagă de factorul V activat (factorul Va) și calciu și generează un
complex de protrombinază care scindează protrombina în trombină.
 · Timpul de protrombină, dezvoltat în 1935, evaluează calea extrinsecă și comună a
cascadei coagulării
 · Proenzimele includ FX, FIX (factor de Christmas), FVII și FII (protrombină
 · Factorii VIIIa şi Va accelerează FX şi activarea protrombinei, respectiv, de către
factorii IXa și Xa
 · Când este activat la FVa, servește ca cofactor pentru FXa în activare de FII
(protrombină) la trombină.
 · Tulburări genetice associate: Protrombină G20210A, trombofilie
 · Activatorul de protrombină catalizează conversia de protrombină în trombină.
 · Calea extrinsecă de inițiere a formării activatorul de protrombină începe cu un perete
vascular traumatizat sau ţesuturi extravasculare traumatizate care intra în contact cu
sângele.
 · Efectul Xa de a forma activator de protrombină—rolulu factorului V.
 -în prezența Ca2+, protrombina este divizată pentru a forma trombina, iar procesul de
coagulare continuă așa cum s-a explicat deja.
-La început, factorul V din complexul activator de protrombină este inactiv, dar odată ce
începe coagularea și trombina începe să se formeze, acțiunea proteolitică a trombinei
activează factorul V.
-în complexul activator final de protrombină, factorul X activat este proteaza reală care
determină scindarea protrombinei pentru a forma trombina.
 · Calea intrinsecă de inițiere a coagulării Al doilea mecanism pentru inițierea formării
activatorului de protrombină
 · Acțiunea factorului X activat de a forma activatorul de protrombină- rolul factorului
V. Acest pas în calea intrinsecă este aceeași cu ultima treaptă din calea extrinsecă.
Activatorul de protrombină, inițiază clivajul de protrombină pentru a forma trombina în
câteva secunde, punând astfel în mișcare procesul final de coagulare, așa cum este descris
mai devreme.
 · . Factorul VIIa activează în continuare atât factorul X – care va determina conversia
protrombinei în trombină – cât şi calea intrinsecă a coagulării prin activarea factorului
IX.
 · complexului protrombinic (VII, II, X),
  · a raport protrombinic (PR=PT pacient în sec/PT plasmă normală în sec)
 · Astfel raportul protrombinic este convertit în INR conform formulei: INR =
(Ptpacient/Ptplasmă normală)^ISI ISI = indice internațional de sensibilitate a
tromboplastinei folosite, calculat în raport cu tromboplastina de referință pentru care
ISI=1
 · - normal, activitatea de protrombină este cuprinsă între 70-120%

194. Care este rolul vitaminei K în coagularea sângelui?

 · Zimogenii sunt dependente de vitamina K. -> necesară pentru o reacție esențială de
γ-carboxilare care are loc pe reziduul de acid glutamic al fiecăreia dintre aceste proteine
situat în regiunile lor amino terminale. reacție de carboxilare permite acestor proteine să
se lege de fosfolipide și membrane celulare, unde sunt activate.
 · Proteina C este alt zimogen legat de fosfolipide dependent de vitamina K, dar când
este activat, funcționează ca un inhibitor.
 · Proteina S este un cofactor pentru proteina C activată dependent de vitamina K.
 · Anticoagulantele orale inhibă efectul vitaminei K ceea ce are ca urmare scăderea
sintezei hepatice a factorilor II, VII, IX, X, precum şi a inhibitorilor coagulării PC şi PS
 · Participa la sinteza protrombinei
 · Este necesara pt carboxilarea Glu cu formarea gamacarboxiglutamatului

195. Selectaţi enzimele excretorii ale pancreasului:

 amilaza, lipaza, tripsina

196. Selectaţi enzimele indicatorii cardiospecifice:

 Aspartataminotransferază, AST
 Glutamat oxaloacetat transaminaza
 LDH1 LDH 2

197. Selectaţi enzimele indicatorii hepatospecifice:

 Alaninaminotransferaza
 histidaza

198. Selectaţi enzimele indicatorii hepatospecifice:

 · Alaninaminotransferază, ALT;
 · Aspartataminotransferază, AST;
 · Lactatdehidrogenază, LDH; (izoforme LDH4 si 5)
 · γ-Glutamatdehidrogenază, GGDH;
 · aldolaza B (fructozo –fosfat aldolaza)

199. Selectaţi enzima organospecifică a muşchilor scheletici:

CK-M2 - > creatinfosfokinaza MM

200. Selectaţi enzimele secretorii ale ficatului:

1. Colinesteraza
2. ceruloplasmina
3. lecithin-colesterol- acil-transferaza (LCAT)
4. factorii coagularii sangelui

201. Selectaţi factorii coagulării sângelui care participă doar în calea extrinsecă:
1. Factorul 7
2. Factorul 3 – tromboplastina tisulara

202. Selectaţi factorii coagulării sângelui care participă doar în calea intrinsecă:
 Factorul 8 – globulina antihemofilica A
 Factorul 11 – Rozenthal
 Factorul 9 – globulina antihemofilica B
 Factorul 12
203. Selectaţi factorii trombocitari ai coagulării:
o Fosfolipide plachetare
o Trombostenina

204. Selectaţi factorul coagulării sângelui care iniţiază calea extrinsecă:
 Factorul 7 proconvertina

205. Selectaţi factorul plasmatic al coagulării sângelui care iniţiază calea intrinsecă:
 Factor 12 - HAgeman

206. Selectaţi sistemul-tampon care funcţionează doar în eritrocite:

 hemoglobinic
207. Selectaţi sistemul-tampon care funcţionează doar în plasmă:
 proteic
208. Selectaţi sistemele-tampon care funcţionează atât în plasmă, cât și în eritrocite:
 fosfat
 bicarbonat
209. Transformarea fibrinogenului în fibrină:
 Are loc in sange
 Consta in detasarea a 2 fibrinopeptide A si 2 fibrinopeptide B
 De catre trombina

210. Referitor la trombină sunt corecte afirmațiile:

 Transforma fibrinogenul in fibrin

 Este sintetizata in forma de protrombina neactiva

Teste de profesor:

Biochimie totalizarea 1

1. Utilizarea metodeloc biochimice de laborator cu scop de monitorizare a tratamentului:

a. permite selectarea personalizata a medicamentelor

b. contribuie la evaluarea eficacitatii tratamentului

c. poate ajuta stabilirea exacta a momentului initierii tratamentului

d. faciliteaza identificarea reactiilor adverse la med

e. ajuta in constatarea indicilor terapeutici

2. Selectati factorii nemodificabili asociati cu pacientul ce pot modifica rezultatele de laborator

a. virsta

b. gender

c. bioritmuri

d. activitate fizica

e. obiceiuri alimentare
3. selectati factori ce pot influenta calitatea materialului biologic colectat

a. evaporarea apei si proprietatile osmotice

b. utilizarea recipiente colorate

c. actiunea luminii

d.pastrarea de durata in recipiente sterile (nu e bifat dar e corect!)

e. patrarea in recipiente închise (nu e bifat dar e corect!)

4. ce activitati sunt specifice etapei analitice diagnosticului de laborator

a.

b.

c.

d.

e.

5. cauzele cele mai frecvente erorilor aociate la efectuarea analizelor

a. material biologic necorespunzator

b. pastrat sub termenul acceptat

c. hemolizat ...

6. valorile intervalului de referinta

a. propozitia cu 90 %

7. ce factori fiziologici trebuie luati in considerare la evaluarea rezultatelor analizelor de laborator

a. visrta pacient

b. sexul pacientului

c. masa corporala (nu e bifat dar e corect!)

d. activitatea fizica (nu e bifat dar e corect!)

e. ...circadiene

8. preparat care inhiba ireversibil ciclooxigenaza (COX-1) la om

a. oxitocina

b. ibuprofen

c. aspirina

d. nefrinipina
9. proces in care tromboplastina tisulară activeaza factorul 7

a. calea intrinseca

b. calea extrinseca

c. hemostază primara

d. ..

e. ..

10. factor cu rol anticoagulant:

a. proteina C

b. proteina C reactiva inalt sensibila

c. proteina C reactiva

d. peptida C

e. ionii de Ca

11. Procesul prin care se activează formarea cheagului in urma contactului cu sticla

a. calea intrinseca

b. calea extrinseca

c. fibrinoliza

d. ...

e....

12. selectati timpul necesar calii intrinseci – 1-6 min

13. selectati timpul necesar calii extrinseci – 15sec

14. selectati produsul fibrinolizei – dedimeri și fragmente de dedimeri

15. selectati substanta esentială fibrinolizei – plasmina

16. care din urmatoarele teste de laborator ne ofera informatii despre timpul de coagulare- aTTP, TTPA

17. ce factor de coagulare este deficitar in cazul in care timpul de protrombina este alungit, protrombina marita,
TTPA in limitele normei- Factor 7

18. selectati factorul cu rol anticuagulant

a. hepcidina

b. proteina C reactiva

c. antitrombina 3

d. factorul extrinsec
e. factorul von Willinbrand

19. care din testele de laborator ne arata termenul de utilizare a terapiei cu heparină- aTTP

20. selectati etapele hemostazei primare- vasoconstrictia, agregarea, activare, adeziune

21. selectati factorii de coagulare evidentiati prin TTPA - un test funcţional care evaluează “calea intrinsecă”
(prekalicreina, kininogenul cu greutate moleculară mare – HK, factorii XII, XI, IX, VIII) şi “comună” a
coagulării (factorii X, V, II, I)

22. selectati care din urmatoarele tipuri de celule sunt implicate in hemostază ???

23. Factori anticoagulanti

24. Produsul fibrinolizei

25. selectati situatiile cind sunt elevati dedimerii

a. sarcina

b. terapie cu derivati cumarinici (varfarina)

c. traumatisme severe

d, terapie cu estrogeni

e. tratament cu heparina

26. Selectati situatia cind fibrinogenul seric este elevat:

a. sarcina

b. proces inflamator

c. terapie cu estrogeni

27. selectati factorii de coagulare cantitatea carora se modifică după administrarea varfarinei:

28. patologii in care timpul de singerare este mai scurt

a. trombocitopenii

b. trombocitopatii ereditare

c. boala van Willinbrand

d. trombocitopatii dobindite

e. terpie cu estrogeni

29. selectati preparatele la administrarea carora timpul de singerare este crescut

a. aspirina

b. ibuprofen

c. cefalosporine

d. cocuri
e. cofeina

30. factorii care influenteaza timpul de protrombina

31. cea mai noua proprietate a ALAT-ului se depistează in celulele – ficat

32. in care afectiuni se constata cresterea activitatii la gamaGTP- staza hepatică, inductie enzimatică(alcoolism),
colestază

33. cresterea carei enzime din serul sangvin denotă afectarea ireversibilă a cardiomiocitelor

a. fosfataza alcalină

b. ALAT

c. GGTP

d. histidaza

e. creatinfosfochinaza CK- MB

34. CRESTEREA activitatii a sorbitol hidrogenazei e caracteristică pentru maladiile- ficat

35. CRESTEREA activitatii histidazei e caracteristică pentru maladiile- ficat

36. . CRESTEREA activitatii a fructozei- 1,6-fosfat/ aldolază serica e caracteristică pentru maladiile- muschii
scheletici

37. Enzime secretorii sunt – ceruloplasmina, pseudocolinesteraza, LCAT, factorii de coagulare, renina,
lipoproteinlipaza

38. enzime indicatorii- ornitincarbomailtransferaza, fructozo 1 fosfataldolaza, transaminidaza

40. Cea mai inalta concentratie de calciu se contine in – cardiomiocite

41. cauzele hiponatremiei- transpiratie, boli renale

42. hipocalcemie se intilneste in – hipoalbuminemie, insuficienta renala, hipoparatiroidism

43. Zinc manifesta activitatea: antioxidanta, imunostimulatoare, osteoregeneratoare

44. zinc este constituent al enzimelor – fosfataza alcalina, Lactat dehidrogenaza, glutamat dehidrogenaza, LAP

45. Superoxid dismuzata contine – Zn si Cu

46. Element esential pentru sinteza hemoglobinei in organism: Cu

47. absenta carei enzime duce la albinism- tirozinaza Cu dependenta

50. ceruloplasmina manifesta activitate – peroxidazică

51. markeri specifici ai patologiei epiteliului tubular renal sunt: N acetilglucozameidaza, gama
glutamiltranspeptidaza, aflaglucozidaza...

52. enzime indicatorii- lactat dehidrogenaza si glutamat dehidrogenaza

53. markeri plasmatici care revine la valoarea initiala dupa 24h dupa infarct- mioglobina

54. Hipercalcemie- hiperplazii familiale, tumori

55. selectati izoenzimele creatinkinazei specifice pentru miocard si muschi striati- MB și MM

56. enzima ce creste la 4-8 ore dupa infarct- CK

57. Alfa amilaza:

a. 2 izoforme- salivara si pancreatică

b. se elimina renal

c. creste in pancreatita acuta

d. se elimina cu bila

e. prezinta 3 izoforme

58. Selectați afirmațiile corecte referitor la absorbția fierului

a. doar fier bivalent

b. fierul este transportat la tesuturi de catre trasnferina

c. absorbtia fierului este reglata de catre enterocite

59. tranferina- beta 1 globulina

60. proteine negative de faza acuta- albumina, transferina, alfa-fetoproteina