NOTE DE CURS 1 - Istoria antica/ HANDBALUL PE PLAN

INTERNAȚIONAL

• Izvoarele din perioada istoriei antice- dovezi- jocuri cu mingeastramosii handbalului

• China - „tu-chu”
• Incasi – pok-ta-pok
• africani / senegal – LOUPI
• imperiul roman + imperiul grec – EPISKIROB, HARPOSTOV,
FOLLIS
• la incasii precolumbieni "POK-TA-POK"
• jocurile antice - stramosi ai jocului de handbal
• imperiile antice ROMAN SI GREC- EPISKIROB, FOLLIS,
HARPASTOV
• Exista 3 radacini ale handbal:
• Danemarca 1904 – profesor Holger Nielsen – HAANDBOLD
(jocul)
• Cehoslovacia 1905 – profesor Vaclav Karas – HAZENA (jocul)
• Germania 1919 – profesor Karl Schelentz – HANDBALL (jocul)

1. Danemarca
• jocul se numeste HAANDBOLD
• terenul este de cca 45mx35m
• poarta 2m x 3m
• echipa de 7 jucatori
• mingea era cea de fotbal si se purta ca la rugby
• se aunca de la o linie dreapta, ca la handbalul de plaja de astazi, aflata la o distanta care a variat intre 8 si 6
m.
• Profesor Nielsen: redacteaza si tipareste Regulamentul jocului
• 1904 in Danemarca
• 1906 in Suedia

2. Cehoslovacia
• inspectorul scolar Josef Klemker introduce in programa scolara un joc asemanator cu handbalul de
astazi
• 1905 – Karas
• 1906 – profesor Antonim Kristof consacra acest joc dandu-i cadru competitional cu regulament
denumindu-l CESKA HAZENA ( pentru a-l deosebi de jocul nordic si de a asigura si paternitatea acestui lucru)

3. Germania
• pe teren de fotbal, 11 jucatori
• autor final ; Karl Schelonz ( sef al catedrei de atletism de la FES din Berlin) a experimentat o varianta a unui
joc cu mana inspirat din cateva jocuri (torball, folkerball, handball). Pe ultimul joc, profesorul Max
Heiser l-a definit si practicat chiar din 1917
• jocul de handbal in 11 jucatori era socotit in Germania un joc national numit GROSSFELD HANDBALL
(handbal pe teren mare) spre al deosebi de handbalul nordic caruia i-au zis HALLEN HANDBALL (handbal de sala)
si de CESKA HAZENA.
 • 1920 se organizeaza la Berlin Cupa Germaniei cu 10 echipe masculine, 4 feminine si 4 de juniori
• din 1921 incepe sa se raspandeasca in tarile vecine

Lecţia 2

NOTE CURS 2 - ISTORIA HANDBALUL PE PLAN NAȚIONAL

ROMANIA

• Jocul de handbal a patruns in 1920 – 1921 din Germania, jocul de handbal cu 11 jucatori pe teren de fotbal
• 1924 → a urmat Hazena
• dupa 1930 → handbalul cu 7 jucatori (cel nordic, pe teren mic a patruns timid la noi)
• " data de nastere "a jocului de handbal 18.06.1921
• locul – Stadionul Central Sibiu
• parinte – profesor Wilhelm Binder
• participanti – elevii liceului Bruckental si elevele Liceului de Fete
• 1933 – handbalul intra in FRVBH
• 1936 – FRH _ Federatia Romana de Handbal
• 1936 la Berlin intra in programul Jocurilor Olimpice; unde echipa
Romaniei castiga locul 5
• 1938 – IHFA _ Federatia Internationala de Handbal Amator organizeaza prima editie a campionatelor
mondiale de handbal in 11 jucatori; echipa Romaniei castiga locul 5 – dar acum din 12 echipe

REZULTATE

Feminin
• 1956 si 1960 – Campioni Mondiali in 11 jucatori
• 1962 - campioni Mondiali in 7 jucatori Masculin
• 1961, 1964, 1970, 1974 – campioni mondiali
Vicecampioni mondiali la feminin in 1973
Medalie olimpica de bronz in 1972
1975-1984 Masculin
• Cupa Campionilor Europeni _ Steaua in 1977
• medalie olimpica : Argint 1976 si Bronz 1980 si 1982
Feminin
• locul 4 la Jocurile Olimpice din 1976 , Montreal
• Locul 4 la Campionatul Mondial din 1975
• 2002, 2006 , 2007 Cupe europene, Deva (Renin), Valcea (Oltchim), Brasov
MARI HANDBALISTI ROMANI

• Virgil Hnat – inventatorul aruncarii prin evitare

• Cornel Otelea – primul triplu campion mondial din istoria handbalului masculin
• Ioan Moser, Gheorghe Gruia, Cristian Gatu (presedinte FRH), Cornel Penu – fiecare la vremea lui a
fost declarat „cel mai bun jucator din lume”
• Maricel Voinea – a revolutionat aruncarea la poarta din unghi mai mic, prin „efectul Maricel”
• Vasile Stanga – medaliat cu bronz olimpic la Moscova in 1980, la Los Angeles in 1984, inscriind
1414 goluri pentru Echipa Romaniei ocupa locul 1 in clasamentul all-time al Romaniei

Mari antrenori ai scolii romanesti de handbal

Antrenori emeriti

Ioan Kunst – Ghermanescu ;nominalizat de FIH intre cei mai buni antrenori ai lumii
Nicolae Nedef
Oprea Vlase
Eugen Trofin
Lascar Pana
Romeo Sotiriu
Constantin Popescu
Dumitru Popescu Colibasi

Ionela Stanca – votata in All Star Team

Luminita Hutupan – 2007 si 2010 nominalizata la titlul de cel mai bun portar al lumii
Oltchim Rm.Valcea – finalistă Liga Campionilor
Cristina Neagu – cel mai bun tanar jucator al lui 2010

Lecţia 3

NOTE DE CURS 3 - Caracteristicile jocului de handbal

• este un joc colectiv

• tehnica sa este simpla, facilitate in invatare
• se desfasoara dupa un regulament usor de inteles la toate esaloanele de varsta si nu necesita unbagaj motric
foarte vast, si nici o baza materiala sofisticata
• prin dinamica efortului el contribuie la mentinerea unei strai optime de sanatate
• prin natura jocului se dezvolta calitatea motrica de baza si specifica, calitatea moral-volitiva , calitati
intelectuale (prin tactica de joc)
• contributia la dezvoltarea uneor trasaturi de caracter
(perseverenta, hotarare, fair play)
 • are un caracter dinamic ce imbina deprinderile motrice de baza:
alergare, sarituri, prindere, aruncare

Handbalul ca fenomen sportiv

• e un joc dinamic, popular, palpitant
• dezvolta jocul in echipa
• e cel mai rapid joc sportiv de interior? (dupa hochei pe gheata)
• e cel mai popular sport din Europa (dupa fotbal) si are una din cele mai rapide cresteri in Asia si Africa
• sport olimpic din 1936
• e jucat in peste 160 de tari din intreaga lume
• peste 15 milioane participanti
• cel mai votat sport la JO de la Sidney 2000 si Londra 2012

Tendintele de dezvoltare si evolutia jocului de handbal pe plan mondial Sunt grupate pe 2 directii principale: tendinte prin
selectia sportivilor si tendinte prin jocul echipelor

a) privind selectia sportivilor

1. cresterea inaltimii medii a jucatorilor: 178cm feminin ; 190 cm masculin
2. prezenta a cel putin 2-3 jucatori cu inaltime ce depaseste 200cm masculin si 180 cm la feminin
3. jucatorii cu talie mai mica aduc un aport deosebit pe posturile de extrema si centru
4. se constata si o crestere importanta a puterii jucatorilor concomitent cu cresterea motricitatii b) privind jocul
echipelor 1 aspecte pozitive :
1 aplicarea cu exactitate a sistemelor de joc in atac si aparare
2 jocul intamplator e pe cale de disparitie
3 numarul de greseli tehnice este in descrestere
4 apar combinatii tactice de mare finete si se dezvolta jocul acrobatic , in apropierea ei si pe deasupra de
poarta, ceea ce duce la cresterea spectaculozitatii jocului
5 actiunea jocului e subordonata ideii jocului colectiv
6 se constata o crestere a vitezei de joc in toate fazele atacului
7 jocul de aparare tinde sa se perfectioneze pe seama unei aplicari mai exacte a sistemelor de joc, in functie de
particularitatile echipei adverse
8 specializarea temeinica a jcuatorilor pentru posturi, atat in atac cat si in aparare e din ce in ce mai stricta.
- aspecte negative:
- jocul neregulamentar al aparatorilor practic in mod intetionat si premeditat, in scopul intreruperii
permanente a cursivitatii atacului - jocul pasiv si intarzierea reluarii jocului apar destul de frecvent in
anume situatii , ceea ce contravine desigur spiritului jocului
1 privind formele de practicare a jocului de handbal
- ia amploare considerabila practicarea jocului de handbal la varste mici si asistenta competitionala
prin minihandbal
- a aparut si se dezvolta vertiginos jocul de handbal pe plaja, ce
include deja campionate nationale, internationale si mondiale
- s-a adoptat la cerintele oamenilor cu dizabilitati fizice si psihice , creandu-se cadru de pregatire si
competitie specifica handbalului adaptat diferitelor grade si tipuri de dizabilitati fizice si psihice.
 Lecţia 4

NOTE DE CURS 4 – Noțiuni de regulament

Regula 1 . TERENUL DE JOC

• dreptunghi cu lungimea de 40 m, latime 20 m

• 2 spatii de poarta + 1 zona de joc
• liniile laturilor lungi = linii de margine
• liniile laturilor scurte = linii de poarta
• 1 zona de siguranta cu latime de 1m, de-a lungul liniilor de margine si 2 m in spatele liniilor exter. portii.
• poarta de handbal: 3 x 2 m ; sectiune patrata de 8 cm
• spatiul de schimb: masa pt cronometror si scorer, bancile pentru rezerve (jucator de schimb sau eliminati si
oficiali)

Regula 2 . TIMPUL DE JOC

VARSTA / ani
TIMP DE JOC
8 – 12
2 x 20 minute 12 – 16
2 x 25 minute
Peste 16
2 x 30 minute

• pauza = 10 minute
• dupa o pauza de 5 min, prelungirile = 2 reprize x 5 minute cu o pauza =1min
• inca o prelungire , dupa 5 min = urmeaza 2 reprize x 5 minute cu pauza1min
• departajare: aruncari de la 7m – 5 jucatori, alternativ pana la diferenta de 1 gol

TIME-OUT:
• un time-out de echipa de 1min / fiecare echipa a timpului normal de joc
• time-out la eliminare de 2 min, o descalificare / o eliminare definitiva
• la 7m
• o schimbare gresita
• consultari intre arbitri
• la fluieratul cronometrorului / delegatului tehnic

Regula 3 . MINGEA DE JOC

M3 58 -60 cm, 425-475 gr, echipe masculine

M2 54-56 cm, 325-375 gr, echipe feminine
M1 50-52 cm, 290-330 gr, tineret feminin(8-14ani), tineret masculin (8-12)

Regula 4 . ECHIPA – Schimbarile de jucatori – Echipament

1 echipa 12 jucatori
2 pe teren 7 jucatori, din care 1 este portarul
3 schimbari nelimitate
4 o schimbare gresita penalizare cu eliminare de 2 min
5 echipament uniform si diferit fata de cel al echipei adverse 6 portarul are echipament unic

Regula 5 . PORTARUL

• are dreptul sa atinga mingea cu orice parte a corpului

• sa se deplaseze cu mingea in spatiul de poarta
• sa paraseasca spatiul de poarta fara minge
• NU ARE DREPTUL sa aduca mingea in spatiul de poarta, sa depaseaca linia de limitare a portarului (7m) ,
sa atinga mingea care sta sau se rostogoleste pe sol in directia campului de joc cu piciorul de la genunchi in jos.

Regula 6 . SPATIUL DE POARTA

• in spatiul de poarta are voie numai portarul

• la intrarea unui jucator de camp, se dicteaza aruncare libera (9m) sau aruncare de la 7m , cand se impiedica
o sansa clara de gol.
• 1 jucator poate intra in spatiul de poarta atata timp cat acest lucru nu creaza dezavantaj adersarilor
• in spatiul de poarta mingea apartine portarului
• 1 jucator nu poate juca mingea spre propriul portar aflat in spatiul de poarta

Regula 7 . Jucarea mingiei. Jocul pasiv

se permite:
• manevrarea mingiei cu orice parte a corpului de la genunchi in sus
• tinerea mingiei pentru maxim 3secunde
• sa se faca maxim 3 pasi cu mingea
• sa bata mingea o data / de mai multe ori si sa o prinda din nou cu o mana sau cu 2 maini
• sa se treaca mingea dintr-o mana in cealalta
nu se permite
sa:
• atinga mingea deliberat mai mult decat 1 singura data, daca aceasta nu a atins intre timp persoana / alt
jucator / poarta
• sa se execute dribling dupa ce a mai fost executat in prealabil

Jocul pasiv:
 1 neefectuarea unei actiuni evidente de a ataca / a arunca la poarta
2 este penalizat cu aruncare libera impotriva echipei din locul in care s-a aflat mingea cand jocul a fost
intrerupt
3 in prealabil, trebuie aratat semnalul de preavertizare

Regula 8 . Faulturile si comportarea nesportiva

se permite:
• folosirea corpului pentru a bloca un adversar
• controlul direct pentru a controla si urmari adversarul nu se permite:
• sa se smulga / loveasca mingea care se gaseste in maine unui adversar
• sa impinga, traga, impiedice un adversar cu bratele, mainile , picioarele
• manifestari fizice / verbale care sunt incompatibile cu spiritul sportiv sunt considerate ca fiind comportari
nesportive.

Regula 9 . Marcarea unui gol

• un gol este marcat cand mingea a trecut intreaga linie a portii

Regula 10 . Aruncarea de incepere
Regula 11 . Aruncarea de la margine
Regula 12 . Aruncarea de la poarta
Regula 13 . Aruncarea libera
Regula 14 . Aruncarea de la 7m

Regula 15 . Sancțiunile disciplinare

c) avertisment verbal, in functie de gravitate ci) eliminare de 2 minute (schimbare gresita, faulturi
repetate) cii) 1 jucator 1 avertisment
ciii) 1 echipa 3 avertismente civ) descalificare faulturi violente, a 3 a eliminare pentru acelasi
jucator, comportament nesportiv al unui oficial de echipa dupa avertisment + 1 eliminare de 2 min. Acesta paraseste
terenul si spatiul de schimb cv) eliminare definitiva violenta grava, comportament grosolan, mai multe abateri in
aceeasi situatie.

Regula 16 . ARBITRI

2 arbitri, cu drepturi egale

Regula 17 . Cronometrorul, Scorerul

 Lecţia 5

NOTE DE CURS 5 - Handbalul ca mijloc al educatiei fizice

contribuie la insusirea unor deprinderi motrice de baza si speficice, a unor cunostinte speciale de tehnica si tactica sportiva.
Cere depunerea unui efort intens (fizic) si un mare angajament psihic. Practicat in mod stiintific contribuie la intarirea
sanatatii, la
imbunatatirea sau dezvoltarea capacitatilor fizice si intelectuale, morale si volitive ale practicantilor. De aceea, ca mijloc al
educatiei fizice handbalul este prezent in lectiile de educatie fizica din scolile de toate gradele, din clasa a 5a sua mai
devreme, cu elementele tehnico-tactice de baza, prin jocuri pregatitoare.

Handbalul in ciclul gimnazial

prin caracterul sau complez si complet, angrenand intreaga musculatura a corpului in activitate precum si marile functii,
handbalul este preferat altor sporturi , fapt ce a determinat introducerea lui in programele de educatie fizica si de activitati
sportive la clasele de gimnaziu.
• Chiar daca sunt putine scolile care dispun de sala de dimensiuni regulamentare, este psibila structurarea si
planificarea continutului materialului de predat la posibilitatile materiale urmatoare:
a) pentru scolile care dispun de o scoala de dimensiuni reduse si de un teren in aer liber, continutul handbalului poate fi
modificat sau planificat pe tot parcursul anului scolar (lucrul in aer liber cu mijloace ce presupun jocul bilateral de
ansamblu, iar in sezonul rece se lucreaza structurile de elemente tehnico-tactice precum si diferite jocuri si stafete cu
continut specific).
b) pentru scolile care dispun doar de teren in aer liber, handbalul va fi practicat la inceputul semestrului 1 si ultima
parte a semestrului 2.
in cadrul scolilor speciale, profesorii si personalul se concentreaza sa scoata in evidenta abilitatile elevului in
incercarea de a schimba perspectiva asupra persoanei cu dizabilitati ca si modul de integrare a acesteia in diferite activitati.
Astfel, sunt in derulare proiecte cu tem specifice avand ca scop dezvoltarea unei educatii incluzive, ce includ atat
persoane cu dizabilitati intelectuale (sindrom Down si tulburari cu spectru autist – TSA), neurolocomotorii cat si persoane
fara dizabilitati (handbalul ca sport unificat).
In cadrul orelor de activitati sportive, handbalul este practicat de catre elevii care doresc sa aprofundeze cunoasterea
acestui joc, si sa faca parte din echipele reprezentative ale clasei, scolii. Dintre acestia, cei mai buni vor fi selectionati in
formatiile din esalonul bazei de masa a sportului de performanta – licee cu program sportiv, cluburi sportive scolare,
cluburi, asociatii sportive de performanta si scoli speciale.

Handbalul in ciclul liceal

• este prevazut in programa scolara la orele de educatie fizica si la cele de activitati sportive. Exista 2 categorii de
participanti:
- avansatii, cei care au practicat jocul in ciclul anterior si urmeaza sa-si consolideze elementele invatate
- incepatorii, cei care nu au practicat jocul in ciclul anterior de invatamant, si care urmeaza sa-si insuseasca
principalele elemente tehnico-tactice si regulile de baza ale handbalului, astfel ca dupa 2 ani sa poata aborda jocul
bilateral.

Obiectivele handbalului in clasele V-VIII

 • dezvoltarea capacitatii motrice generale a elevilor
• asimilarea procedeelor tehnice si a actiunilor tactice specifice practicarii handbalului in scoala si in afara ei
• favorizarea intretinerii si imbunatatirii starii de sanatate
• dezvoltarea trasaturilor de personalitate favorabile integrarii sociale.

Obiectivele handbalului in clasa a IX-a

• dezvoltarea capacitatii motrice generale

• starea de sanatate
• cresterea capacitatii de adaptare la conditii variate
• interes pentru practicarea exercitiului fizic independent
• spirit de echipa si competitiv, in scopul integrarii sociale a elevilor

Obiectivele handbalului in clasele a X- a – a XII-a

• integrarea cunostintelor si tehnici specifice educatiei fizice in activitatea de optimizare a dezvoltarii fizice si a
capacitatii motrice individuale
• integrarea cunostintelor si a deprinderilor specifice in organizarea si practicarea competitionala sau
necompetitionala a unor ramuri de sport corespunzator disponibilitatilor fizice si intereselor individuale
• analiza si evaluarea concursurilor sportive din perspectiva spectatorului.

Handbalul in invatamantul superior

- 2 situatii diferite:
a) studenti de la invatamantul de specialitate, viitori specialisti in domeniul culturii fizice,
b) studenti de la alte specializari la care educatia fizica si sportiva reprezinta activitati obligatorii, unde se
poate opta pentru o ramura de sport. Ei pot practica handbalul ca mijloc de intretinere si imbunatatire a capacitatii
generale de effort sau ca sport de masa, in cadrul competitiilor sportive studentesti,
- pe grupe, pe ani de studii, facultati, centre universitare, finalele pe tara a Campionatului National Universitar.

Criteriile si cerintele necesare selectionarii elevilor pentur formarea unei echipe reprezentative de handbal a scolii

Selectionarea copiilor/tinerilor/elevilor de scoala generala/liceu se face printr-un proces continuu si sistematic, are
caracter activ si obiectiv, vizeaza o gama larga de laturi ale personalitatii celor care incep sa practice organizat jocul de
handbal, laturi puse in valoare de criteriile de selectie, care sunt:

1. criterii medico-biologice, care stabilesc starea de sanatate, principalele date referitoare la dezvoltarea somato-
functionala a organismului: examen antropometric, somato-scopic, determinare starii functionale a sistemelor cardio
respirator si neuropsihic
2. criterii somatice , care stabilesc nivelul de dezvoltare fizica generala si parametrii care favorizeaza obtinerea
performantelor (structura si anvergura bratelor).

3. criterii motrice, care determina in egala masura nivelul de dezvoltare al aptitudinilor psiho-motrice de baza. Nivelul
de dezvoltare a capacitatii motrice generale se stabileste cu ajutorul probelor de control generale si specifice jocului de
handbal.

4. criterii psihologice, care determina nivelul de dezvoltare a calitatilor psihice solicitate de practicarea jocului de
handbal prin observari psihopedagogice efectuate, se va stabili daca elevii candidati pentru echipa dau dovada de echilibru
afectiv, capacitate de analiza rapida a situatiilor, putere de concentrare a atentiei, combativitate, perseverenta, initiativa,
spirit de observare, luciditate in situatii critice, capacitate de anticipare, comportament cinstit fata de colegi si de adversari,
implicare afectiva in activitatea echipei , colaborare, intrajutorare.

Masuri preliminare pentru organizare

• pregatirea bazei materiale

• intocmirea calendarului sportiv
• intocmirea regulamentului
• prelucrarea calendarului sportiv si a regulamentului competitional
• asigurarea pregatirii echipelor participante, a arbitrilor , etc • asigurarea echipamentului.

Lectia 6

NOTE DE CURS 6 - Metodica predării elementelor și procedeelor tehnice specifice

jocului de handbal întâlnite în curricula claselor aV-a și aVI-a. (2 ore);

Cl. aV-a HANDBAL Anul I de instruire pasa cu o mână de la umăr: de pe loc şi din deplasare prinderea cu două mâini, de
pe loc şi din deplasare driblingul simplu aruncarea la poartă de pe loc aruncarea la poartă cu paşi adăugaţi * aruncarea la
poartă din alergare poziţia fundamentală procedee tehnice specifice portarului repunerea mingii în joc de către portar
depăşirea * replierea marcajul adversarului aflat în posesia mingii şi demarcajul * intercepţia sistemul de atac în semicerc
aşezarea în apărare în sistemul 6y0 variante de joc cu temă cunoştinţe teoretice privind regulile de joc: paşi, fault, dublu
dribbling

Cl. aVI-a HANDBAL

a) Anul I de instruire pasa cu o mână de la umăr: de pe loc şi din deplasare prinderea cu două mâini, de pe loc şi din
deplasare driblingul simplu aruncarea la poartă de pe loc aruncarea la poartă cu paşi adăugaţi * aruncarea la poartă din
alergare poziţia fundamentală procedee tehnice specifice portarului repunerea mingii în joc de către portar depăşirea *
replierea marcajul adversarului aflat în posesia mingii şi demarcajul * intercepţia sistemul de atac în semicerc aşezarea
în apărare în sistemul 6y0 variante de joc cu temă cunoştinţe teoretice privind regulile de joc: paşi, fault, dublu dribling
b) Anul II de instruire pasa cu o mână de la umăr, de pe loc şi din deplasare, pe direcţii diferite driblingul multiplu
aruncarea la poartă de la 7 m aruncarea la poartă cu paşi încrucişaţi aruncarea la poartă din alergare *aruncare la poartă
din săritură deplasări specifice în poziţie fundamentală în atac şi în apărare blocarea mingilor aruncate spre poartă
marcajul adversarului cu şi fără minge şi demarcajul pătrunderea depăşirea repunerea mingii în joc de către portar
intercepţia procedee tehnice specifice portarului *sistemul de atac cu un pivot contraatacul direct * contraatacul cu
intermediar acţiuni tactice în sistemul de apărare 6y0 variante de joc cu temă cunoştinţe teoretice privind regulile de joc:
apărarea în semicerc, călcarea semicercului în atac, picior informaţii sportive

Lectia 7

NOTE DE CURS 7 - Sarcini de joc pe posturi, în atac și în apărare specifice jocului în școală (2 ore)

Jucători specializaţi pe post ul de extremă (stângă şi dreaptă).

Modelul de pregătire tehnico -tactică, în atac, a jucătorului specializat pe postul de extremă :
Faza 1 startul rapid şi alergarea de viteză (anticiparea acţiunilor
adversarilor,
anticiparea intrării în posesia mingii); prinderea mingii venite din urmă;
driblingul în alergare de viteză; pasarea din alergare de viteză ;
aruncarea la poartă: azvârlită pe deasupra umărului din săritură
şi plonjon sărit; aruncarea cu boltă peste portar.
Faza a II-a alergarea de viteză cu schimbă ri de direcţie; pasarea mingii către jucătorii din
linia a doua; demarcarea sau obţinerea prim planului; prinderea mingii la semicerc în
luptă cu adversarul; paşii pivotului;
aruncarea la poartă : din plonjon, cu cădere pe partea braţului de
aruncare sau
rostogolit; cu bătaie pe piciorul din partea braţului de aruncare sau din partea opusă braţului de aruncare.
Faza a III-a ocuparea postului de extremă:
pasarea mingii în potcoavă. Faza a IV-a
prinderea mingii şi pasarea ei în pătrundere succesivă de pe lo c, din
săritură sau alergare); angajarea pivotului la semicerc sau deasupra semicercului; depăşirea cu schimbare simplă
de direcţie, cu pătrundere (în
interior şi exterior); schimbare simplă de direcţie spre interior, pivotare spre
exterior (ambele,
extrema stând cu faţa spre poartă); ieşire spre inter (prim plan la apărător mai
avansat) şi pivotate spre exterior; ieşire spre inter, schimbare de direcţie, spre
exterior; rotare de braţ spre exterior (toate trei cu faţa spre inter şi umărul spre poartă); învăluirea: interioară;
exterioară; blocajul: exterior (cu şi fără minge); plecare din blocaj; paravanul: la aruncările de la 9 m; în timpul jocului;
combinaţii tactice; aruncarea la poartă: din săritură azvârlită pe deasupra umărului; lateral pe lângă umăr; cu
boltă peste portar; cu aterizare pe partea braţului de aruncare; pe partea opusă braţului de
aruncare; înainte pe ambele braţe; cu bătaie pe piciorului din partea braţului;
pe piciorul opus braţului de aruncare;
din săritură la învăluiri; din plonjon cuprinderea mingii în săritură deasupra semicercului.
Extrema dreaptă dreptace are acelaşi conţinut al pregătirii dar mai apare aruncare cu evitare, din săritură şi din plonjon
sărit.
A2. Jucători specializaţi pe postul de inter (stânga şi dreapta)
Modelulde pregătire tehnico -tactică, în atac, a jucătorului specializat pe postul de inter
Faza 1
-demarcarea în lateral;
-pasă lungă pe contraatac (ca intermediar).
Faza a II-a
-alergare de viteză;
-prinderea şi pasarea mingii din alergare în doi şi trei jucători;
-aruncarea la poartă: din săritură azvârlită pe deasupra umărului; din plonjon sărit;
-angajarea jucătorilor infiltraţi la semicerc.
Faza a III-a
-ocuparea postului de inter; -pasarea mingii în potcoavă.
Faza a IV-a
-prinderea şi pasarea mingii în pătrundere succesivă;
-demarcajul: direct; indirect;
-încrucişarea: simplă; dublă;
-paravanul în timpul jocului;
-angajarea pivotului şi a extremei;
-depăşirea: schimbare de direcţie, pătrundere; fentă de aruncare, pătrundere; fentă de
pasare, pătrundere; rotare de braţ; schimbare de direcţie, pivotare, pătrundere;
-angajarea pivotului după blocaj -plecare;
-demarcajul (după blocajul efectuat de alt jucător): cu minge; fără minge;
- aruncarea la poartă: din săritură azvârli tă pe deasupra umărului; cu evitare;
precedată de paşi adăugaţi sau încrucişaţi; precedată de elan de un singur pas de elan; din plonjon: cu cădere înainte
pe braţe; sărit.
Interul drept dreptaci are în plus:
-aruncarea cu evitare, după fentă de aruncare pe lângă şold.
A3. Jucători specializaţi pe postul de pivot
Modelul de pregătire tehnico -tactică, în atac, a jucătorului specializat pe
postul de pivot
Faza I
-startul şi alergarea de viteză;
-prinderea mingii venite din urmă;
-driblingul în aler gare de viteză;
-pasa către celălalt vârf de contraatac;
-aruncarea la poartă: din săritură azvârlită pe deasupra umărului; din plonjon sărit; cu boltă peste portar.
Faza a II-a
-alergarea de viteză cu schimbări de direcţie;
-pasarea mingii către jucătorii din a doua linie;
-infiltrarea (demarcarea) la semicerc;
-prinderea mingii în lupta cu adversarul;
-aruncarea din plonjon sărit, precedată de paşii pivotului. Faza a III-a
-ocuparea postului de pivot;
-apariţia pentru legarea pasării î n potcoavă.
Faza a IV-a
-prinderea mingii în luptă cu apărătorii;
-blocajul cu şi fără minge;
-blocajul —plecarea din blocaj;
-paravanul: la aruncările de la 9 m; în timpul jocului;
-demarcarea şi obţinerea prim planului;
-paşii pivotului;
-combinaţii tactice: la aruncările de la 9 m; în timpul jocului; -aruncarea la poartă:
din plonjon sărit cu aterizare înainte pe braţe; cu rostogolire; cu
cădere pe braţul de aruncare; cu prinderea mingii deasupra semicercului;
lovirea mingii cu palma sau pumnul.
A4. Jucători specializaţi pe postul de centru sau coordonator de joc Modelul de pregătire tehnico -tactică, în atac, a
jucătorului specializat pe
postul de centru sau coordonator de joc
Faza 1
-demarcarea spre partea opusă vârfului de contra atac; -pasa lungă pe contraatac (ambele ca
intermediar). Faza a II-a
-alergarea de viteză;
-prinderea şi pasarea mingii în doi şi trei jucători, din alergare;
-driblingul din alergare de viteză cu schimbări de direcţie; -depăşirea: fentă de pasă, pătrundere; schimbare de direcţie,
pătrundere;
-angajarea jucătorilor infiltraţi la semicerc;
-aruncarea la poartă: din săritură azvârlită pe deasupra umărului; din plonjon sărit;
-demarcarea la semicerc;
-prinderea mingii în contact cu adversarul ; - paşii pivotului .
Faza a III-a
-ocuparea postului de centru;
-driblingul;
-pasarea în potcoavă.
Faza a IV-a
-prinderea mingii în pătrundere succesivă (de pe loc, din alergare);
-demarcajul: direct, indirect;
-încrucişarea: simplă; dublă;
-paravanul: la aruncările de la 9 m; în timpul jocului;
-blocajul: cu minge; fără minge; plecarea din blocaj;
-angajarea pivotului;
-combinaţii tactice: la aruncările de la 9 m ; în timpul jocului;
- depăşirea: schimbare simplă de direcţie, pătrund ere; schimbare de direcţie, pivotare,
pătrundere; fentă de aruncare, pătrundere; fentă de pasă, pătrundere; rotare de braţ ;
-aruncarea la poartă:
din săritură cu mingea azvârlită pe deasupra umărului; din contact cu
solul,
cu elan de paşi adăugaţi sau în crucişaţi cu mingea lateral pe lângă umăr, pe
lângă şold, pe deasupra umărului; cu evitare: cu pas încrucişat la spate; cu plonjon pe partea braţului;
din plonjon sărit.
A5. Jucători specializaţi pe postul de portar
Modelul de pregătire tehnico -tactică, în atac, a jucătorului specializat pe
postul de portar Poziţia fundamentală:
-înaltă; medie (în centrul porţii pe extreme); joasă;
-deplasare în poartă: cu paşi adăugaţi; cu paşi încrucişaţi; prin fandare; prin săritură; prin sfoară laterală;
-prinderea mingii:
de pe loc;
 din deplasare (cu două mâini; cu o mână);
-respingerea mingii: pasivă (la aruncările de pe extreme); activă, cu o mână; cu două
mâini (de pe loc şi din deplasare); cu piciorul, de pe loc şi din deplasare; cu mâna şi piciorul de ace eaşi parte prin fandare;
cu ambele picioare de pe loc; cu corpul, de pe loc şi din deplasare; cu paşi adăugaţi, cu paşi încrucişaţi;
-degajarea mingii: de pe loc; din deplasare;
- acţiuni tehnico -tactice: plasamentul; oprirea contraatacului advers; recu perarea mingii; colaborarea cu
apărătorii; folosirea tactică a procedeelor tehnice.
B. Sistematizarea componentelor tehnico -tactice ale jocului în apărare pe posturi
Preocuparea pentru jocul de apărare trebuie să existe încă din atac. Principalele măsuripentru asigurarea echilibrului
defensiv sunt:
-retragerea unui jucător de pe o parte a terenului -când mingea se joacă pe cealaltă parte;
-supravegherea de către jucătorii de 9 metri a adversarilor care probabil vor pleca în contraatac.
Pentru fazeleI-a, a II-a şi a III-a a apărării modelul de joc pe posturi este după modalitatea de aşezare a jucătorilor în atac.
B1. Pentru interi si centru (linia de 9 metri ) În faza l -a a apărării:
-asigurarea echilibrului defensiv;
-întoarcere;
-alergare de viteză;
-întoarcere de 180 de grade; -alergare cu spatele;
-marcarea adversarului:
o strâns; o la intercepţie.
-scoaterea mingii din dribling;
-interceptarea mingii;
-evitarea blocajelor şi paravanelor;
-schimbul de adversari;
- oprirea contraatac ului;
- blocarea mingilor aruncate la poartă pe faza a II -a.
În faza a II -a a apărării (zona temporară )
-ocuparea unui loc în sistemul defensiv conform situaţiei create în timpul replierii se
face începând din centru spre margine, după cum au fost marcate vârfurile de contraatac adverse;
- acţiuni asemănătoare fazei a IV -a a apărării corespunzător sarcinilor postului respectiv (ocupat după repliere). În
faza a III -a a apărării (reorganizarea)
Trecerea pe postul de bază din sistemul defe nsiv, în momente prielnice, schimbând câte un loc, prin plasarea
laterală cu paşi adăugaţi şi alunecare pe lângă coechipieri.
B2. Pentru extreme si pivot ( linia de semicerc) În faza I -a a apărării:
- plasamentul pentru întârzierea lansării contraatacului şi fazei a II a a atacului advers;
-startul rapid;
-alergare de viteză, întoarcere de 180 de grade, alergare cu spatele; -marcarea adversarilor care vin pe faza a II -a:
-marcajul strâns;
-marcajul de intercepţie,
-interceptarea mingii;
-scoaterea mingii din dribling;
-schimbul de adversari;
-blocarea mingilor aruncate la poartă de la distanţă pe faza a II -a; -împiedicarea angajării pivoţilor şi extremelor prin marcaj
strâns sau la intercepţie.
În faza a II -a a apărării
Ocuparea unui post din sistemul defensiv conform situaţiei create de
contraatacul şi faza a II -a a atacului advers completând locurile din apărare.
Acţiuni asemănătoare fazei a IV -a a apărării corespunzător sarcinilor postului ocupat temporar.
În faza a III -a a apărării
Trecerea pe postul de bază în sistemul defensiv, în momente prielnice, schimbând mereu câte un loc prin deplasare
laterală cu paşi adăugaţi şi alunecare pe lângă coechipieri.
Sunt situaţii când una din extreme, asigurând încă din atac echilibrul defensi v, participă cu linia de 9 metri, la oprirea
contraatacului advers. B3. Model de joc pe posturi pentru faza a IV -a a apărării
a. Pentru sistemul de apărare pe zona 6y0 Jucătorii centrali:
-determinarea adversarului direct şi marcaj de supraveghere;
- deplasări laterale în poziţia fundamentală a apărătorului;
-marcajul pivotului: -strâns (strict);
-la intercepţie;
-preluarea şi predarea pivotului.
-blocarea mingilor aruncate la poartă;
-colaborarea cu portarul;
-închiderea pătrunder ilor;
-evitarea blocajelor;
-atacarea adversarului cu mingea şi retragerea pe semicerc; -dublajul;
-evitarea depăşirilor;
-schimbul de adversari care circulă la 9 metri;
-favorizarea alunecărilor;
-zidul la aruncările de la 9 metri;
-scoaterea mingii de la adversar: -intercepţie; -dribling.

Lectia 8

NOTE DE CURS 8 - Tehnica si metodica invatarii principalelor elemente si procedee tehnice prezente in jocul de atac
Tehnica jucatorului de camp aflat in atac:
-pozitia fundamentala de atac
-miscarea sau deplasarea in teren
-tinerea mingii
-prinderea mingii

Pozitia fundamentala in atac:

-jucatorul este orientat cu fata catre coechipierul de la care va primi mingea
-piciorul opus bratului de aruncare este departat de celalalt(30-40 cm) , dus inainte, genunchii usor indoiti, trunchiul este
putin flexat. -spate rotunjit
-brate indoite din coate indreptate in directia mingii
Pozitia fundamentala de atac: inalta, medie, joasa, de pe loc, din deplasare
Tinerea mingii:
-elementul tehnic cu ale carui procedee un jucator de handbal isi asigura posesia mingii pe timpul celor 3 secunde
regulamentare Tinerea mingii cu doua maini:
-in dreptul abdomentului
-in dreptul pieptului
-cuprinsa cu palmele, cu degetele mult rasfirate, mingea nu este stransa prea tare, iar podul palmei nu se lipeste de ea.
-din aceasta pozitie, jucatorul poate executa cu usurinta toate procedeele tehnice, in mod simetric
Prinderea mingii:
-elementul tehnic cu ale carui procedee jucatorul intra in posesia mingii -este un element de baza care se realizeaza cu
numeroase procedee executate cu doua maini si cu o mana, pe loc, din saritura sau din alergare

Lectia 9
NOTE DE CURS 9 - Tehnica si metodica invatarii principalelor elemente si procedee tehnice prezente in jocul de atac

Pasarea mingii:
- aruncarea mingii unui coechipier si prinderea ei de catre aceasta poarta denumirea de pasa
->pasa azvarlita cu o mana de deasupra umarului, din lateral, de la sold, de la genunchi, cu doua maini de deasupra capului
->pasa lansata inainte pe langa sold sau din lateral
->pasa prin impingerecu doua maini de la piept sau cu o mana, cu doua maini de la sold
->voleibalatacu o mana sau doua maini
->pasele speciale pasa laterala din articulatia pumnului, pasa inapoi de deasupra umarului, pasa pe la spate, pasa pe sub
picior Pasa cu o mana:
-procedeu tehnic cel mai des folosit
-viteza, precizie, usurinta
-jucatorul arunca mingea cu mana dreapta vor avea in fata piciorul stang
Driblingul
-se foloseste pentru deplasarea cu mingea in teren, in patrunderea spre poarta sau pentru pastrarea mingii, atunci cand
coechipierii sunt marcati
-este simplu si multiplu, executat cu mana indemanatica, cu cea neindemanatica sau amandoua
Exersare globalacand se executa tot procedeul de invatare
Exersare analitica-impartirea procedeului pe parti
Aruncările la poartă – din săritură , din alergare, de pe sol, cu pas adăugat, cu pas încrucișat, etc.

Fentele:
Cu mingea:
-de pasare
-de aruncare la poarta Fara minge:
-de brate, de picioare, de privire, verbale

Elementele tehnice specifice jucatorului portar in momentul atacului

-pozitia fundamentala
-miscarea in spatiul de joc al portarului
-tinerea mingii
-pasarea mingii
-fentele
-aruncarea la poarta
 Lectia 10

NOTE DE CURS – 10 - Tehnica si metodica invatarii principalelor elemente si procedee tehnice prezente in
jocul de aparare:
• pozitia fundamentala de aparare;
Ca in orice alta ramura de sport si in handbal jucatorul adopta in diferite faze ale jocului o pozitie caracteristica, denumita
pozitia fundamentala, din care el este capabil sa execute cu maxima eficacitate miscarile cerute de situatia respectiva.
Pozitia fundamentala il ajuta pe jucator in executarea miscarilor specifice jocului de aparare si chiar in trecerea rapidă în
pozitia fundamentală de atac.
Sarcina principala a aparatorului este aceea de a impiedica prin toate mijloacele permise de regulamentul de joc inscrierea
de goluri in poarta proprie. Pentru aceasta el va trebui sa fie preocupat in timpul jocului de marcarea adversarului, blocarea
aruncarilor la poarta, inchiderea patrunderilor spre poarta si colaborarea cu portarul.
• deplasarea in aparare;
Miscarea in teren
Miscarea in teren cuprinde procedeele tehnice pe care jucatorul Ic foloseste pentru a se deplasa in vederea manuirii mingii,
pentru a initia si finaliza atacurile cit si pentru realizarea fazei de aparare.
Astfel exista procedee de deplasare in teren specifice jocului de atac sau jocului de aparare, cat si comune celor doua faze.
Dintre cele mai importante amintim:
Alergarea tropotita
Acest procedeu de alergare serveste jucatorului pentru intrarea in cel mai scurt timp in viteza maxima de deplasare. Se
foloseste la pornirile de pe loc si la accelerarile bruste efectuate din alergare ceva mai lenta.
Alergarea lansata
Acest procedeu de miscare in teren reprezinta o alergare cu pas intins, executata in mod relaxat si economic. Ea urmeaza de
obicei unei alergari tropotite.
Alergarea cu spatele
Este intrebuintata de catre jucatorii echipei care se retrag in aparare. Ea ofera aparatorilor posibilitatea pastrarii permanente
a contactului vizual cu adversarii, permitand observarea intentiilor de atac ale acestora, anticipand planul lor tactic, evitand
astfel situatii neprevazute. Deplasarea cu pasi adaugati, lateral, oblic inainte si inapoi. Miscarea de translatie a
aparatorilor pe semicercul de la 6 metri se efectueaza de cele mai multe ori cu ajutorul acestui procedeu tehnic. Jucatorul din
pozitie fundamentala executa deplasarea cu pasi adaugati lateral, in felul urmator: mai intai deplaseaza lateral piciorul din
directia deplasarii, apoi aduce in pozitia initiala celalalt picior si asa mai departe.
In timpul deplasarii laterale cu pasi adaugati intreaga greutate a corpului trebuie sa fie mentinuta pe partea anterioara a labei
piciorului, pe pingea.
Talpile picioarelor se vor deplasa cat mai aproape de sol. in acest fel deplasarea centrului de greutate a corpului aparatorului
este aproape rectilinie.
Deplasarea laterala ofera aparatorului posibilitati optime de oprire, accelerare sischimbare a directiei de deplasare in functie
de actiunile derutante ale atacantului.
O cerinta obligatorie este evitarea incrucisarii picioarelor, deoarece la o miscare neprevazuta sau la o fenta a adversarului
aparatorul are posibilitati ceva mai reduse de a reactiona in timp util.

Opririle
Opririle din alergare sunt necesare atat atacantului care doreste sa actioneze cu scopul de a se demarca, cat si aparatorului
care-1 marcheaza. Oprirea ca procedeu tehnic nu reprezinta o dificultate in sine, fiind usor de insusit. Dezvoltarea
musculaturii picioarelor pentru ca acesta sa fie capabil sa franeze brusc, viteza de deplasare este singurele probleme
metodice care se ivesc in legatura cu
acest procedeu tehnic. Oprirea se poate executa printr-o franare cu un picior, pus de obicei pe sol, oblic si lateral, si printr-o
franare pe ambele picioare. Oprirea pe ambele picioare este precedata de obicei de o usoara saritura.
Schimbarile de directie
 Sariturile - Sariturile sunt procedee tehnice de mare importanta atat in jocul de aparare, cat si in cel de atac.
Prinderea mingilor inalte, unele aruncari la poarta, blocarea aruncarilor si alte actiuni de joc cer din partea jucatorului sa
execute sarituri inalte. Aceste sarituri se pot executa de pe loc si din deplasare cu bataie pe un singur picior,sau pe ambele
picioare.
• atacarea adversarului aflat in posesia mingii
Aparatorul are voie sa bareze cu corpul drumul adversarului spre poarta. De asemenea ii este permisa folosirea fortei
corporale pentru impiedicarea patrunderilor sau circulatiilor libere ale atacantului in teren. Cand adversarul direct primeste
mingea, aparatorul se va deplasa inainte, il va ataca cu un brat pe sold si celalalt pe bratul de aruncare. Metodica invatarii
blocarii aruncarilor la poarta si atacarii adversarului aflat in posesia mingii
• Imitarea blocarii aruncarilor la poarta, prin miscari ale bratelor in diferite pozitii: sus, jos, lateral (insotita de fandare).
• Cate doi, fata-n fata, unul fiind atacantul cu mingea, se simuleaza aruncari Ia poarta in diferite directii si la diferite
inaltimi, iar aparatorul executa miscarile corespunzatoare pentru blocare.
• Jucatorii lucreaza pe grupe in urmatoarea succesiune: atacantul paseaza aparatorului, acesta retransmite mingea
atacantului care arunca, avand partea si inaltimea dinainte stabilite, iar aparatorul blocheaza aruncarea.
• Atacantii cu mingea in mana vor executa fenta de aruncare precedata de un elan de trei pasi. Aparatorii vor ataca
adversarul cu mingea pe partea bratului de aruncare, dupa care ambii jucatori se retrag repetand exercitiul

Lectia 11

NOTE DE CURS – 11 - Tehnica si metodica invatarii principalelor elemente si procedee tehnice prezente in
jocul de aparare:
• scoaterea mingii de la adversar;
Se poate face din dribling (prin atac din fata, lateral si din spate),din tinerea echilibrata a mingii, sau prin interceptie.
Scoaterea mingii prin atac din fata
Daca atacantul executa dribling in fata aparatorului, acesta are sansa sa-l deposedeze, interpunand bratul cu palma deschisa
intre mingea care sare din pamant si mainile adversarului.
Scoaterea mingii prin atac din lateral
Acest procedeu isi gaseste cel mai des utilizarea in cadrul apararii 'om la om'.
Scoaterea mingii prin atac din spate
Scoaterea mingii prin atac din spate este permisa cu conditia respectarii unor prevederi regulamentare.
Scoaterea mingii din tinere echilibrata
Este un procedeu tehnic greu de executat, care cere multa munca pentru perfectionare, deoarece la aplicarea lui nu se admit
greseli, orice abatere de la regulament fiind sanctionata cu aruncare de pedeapsa (7 metri).
Scoaterea mingii prin interceptie
Este un procedeu tehnic complex, care pretinde din partea aparatorului sa posede un start rapid, multa indrazneala, precum si
capacitatea tactica de a anticipa actiunile atacantilor adversi.
• blocarea aruncarilor la poarta.
La handbal apararea portii nu cade exclusiv in seama portarului. Aparatorii au sarcina sa colaboreze cu acesta, acoperind cu
corpul si bratele un colt al portii.
Mijloacele tehnice de realizare a acestor sarcini de aparare sunt procedeele de blocare a aruncarilor la poarta. in handbalul
actual trebuie sa se puna un mare accent pe insusirea temeinica a tuturor procedeelor tehnice de blocare a aruncarilor la
poarta. Aceste procedee sunt:
• blocarea mingilor inalte;
• blocarea mingilor laterale;
• blocarea mingilor joase prin fandare;
• blocarea mingii cu piciorul.

Tehnica portarului:
Cu tot jocul bun tehnic si tactic al apararii, echipa adversa isi creeaza pozitii de aruncare la poarta. Daca poarta este bine
pazita de un portar cu calitati si antrenat in mod corespunzator, multe din mingile aruncate de adversar vor fi respinse.
Calmul portarului, siguranta lui in interventii, curajul si spiritul sau de sacrificiu pentru echipa influenteaza favorabil starea
de spirit a celorlalti jucatori, ii mobilizeaza la lupta.
Calitatile fizice cerute unui portar sunt: viteza sub toate formele ei de manifestare si in mod special viteza de reactie,
rezistenta specifica, indemanarea, coordonarea buna a miscarilor, forta generala si in special forta in picioare (detenta), forta
in brate si abdomen.
Calitatile morale si de vointa au un rol deosebit la portarul de handbal. Cea mai importanta calitate este curajul. Portarul
trebuie sa fie calm, sa dea dovada de multa liniste, siguranta si stapanire de sine.Datorita faptului ca in handbal aruncarile
la poarta se executa din apropiere, cu procedee tehnice variate, portarul si-a format o tehnica speciala. Unele procedee sunt
identice cu cele analizate la tehnica jucatorilor de camp. Altele insa sunt specifice portarului si aceste procedee sunt:
pozitia fundamentala; deplasarea in poarta; prinderea mingii; respingerea mingii cu bratul; respingerea mingii cu piciorul;
plonjonul; miscarile inselatoare; degajarea mingii. Pozitia fundamentala
Aceasta este o necesitate, deoarece faciliteaza executarea in cel mai scurt timp a altor miscari in vederea apararii portii.
Poate fi descrisa astfel: picioarele departate cam la latimea umerilor, greutatea corpului fiind repartizata in mod egal pe
ambele picioare si pe toata suprafata talpilor, varfurile picioarelor orientate putin in afara, genunchii usor indoiti si impinsi
inainte clin glezna, trunchiul putin arcuit in fata iar privirea indreptata inainte spre minge, bratele indoite din coate, usor
departate de corp, palmele orientate inainte.
Deplasarea in poarta
Deplasarea se face cu pasi adaugati, in dreptul barei, adoptandu-se pozitiafundamentala specifica apararii mingilor aruncate
de pe extrema.
Prinderea mingii - se face ca la jucatorii de camp.
Degajarea mingii - se face prin aruncare zvarlita de deasupra umarului, executand o usoara fandare pe piciorul opus
bratului de aruncare.
Respingerea mingilor inalte - se face prin intinderea bratelor in directia respectiva si lovire cu palma, concomitent cu
bratele se deplaseaza si corpul in directia mingii prin impingere puternica in piciorul opus directie de deplasare.
Mingile trimise la inaltime medie - se resping cu un brat, putand fi ridicat si piciorul de pe acea parte.
Mingile aruncate in colturile de jos ale portii - se resping printr-o fandare laterala, iar bratul si mana cu palma deschisa
trebuie sa insoteasca piciorul pentru a acoperi cat mai mult zona.
Plonjonul si miscarile inselatoare - sunt folosite numai in situatii speciale de joc, dar nu trebuie abuzat de aceste
procedee.

Lectia 12

NOTE DE CURS –12 Jocuri de mişcare utilizate în învăţarea jocului de handbal

• Jocuri pentru ţinerea mingii

• Jocuri pentru prinderea mingii
• Jocuri pentru pasarea mingii
 • Jocuri pentru dribling
• Jocuri pentru aruncarea la poartă
• Jocuri pentru poziţia fundamentală în apărare
• Jocuri pentru aşezarea în teren
• Învăţarea jocului prin joc
• Jocuri pentru contactul cu adversarul
• Jocuri pentru marcajul adversarului

Introducere
Jocurile au un rol mare în integrarea socială a participanţilor. Jocul şi întrecerea sunt principalele mijloace prin care se
realizează funcţia emulativă a educaţiei fizice şi sportului. Jocurile pot fi considerate ca activităţi plăcute, atractive, naturale.
Jocurile au o temă precisă, aleasă cu discernământ..
Prin organizarea jocurilor de mişcare, se urmăreşte:
– menţinerea unei stări optime de sănătate;
– dezvoltarea fizică armonioasă şi perfecţionarea capacităţii motrice;– formarea deprinderilor şi priceperilor
motrice de bază şi utilitaraplicative;
– formarea şi dezvoltarea unor calităţi pozitive din punct de vedere fizic, moral, igienic etc.;
Jocurile se organizează în strictă concordanţă cu particularităţile fizice şi psihice ale copiilor. Alegerea acestor jocuri se face
în funcţie de următorii factori:
– obiectivele ce urmează să fie realizate;
– vârsta şi sexul participanţilor;
– numărul participanţilor;
– condiţiile materiale (locul de desfăşurare şi materialele folosite);
– condiţiile atmosferice etc.
Jocurile pregătitoare urmăresc:
– însuşirea unor deprinderi şi priceperi motrice de bază şi utilitar-aplicative;
– însuşirea şi perfecţionarea unor deprinderi şi priceperi motrice specifice diferitelor ramuri şi probe sportive.
Jocurile ajutătoare urmăresc învăţarea şi perfecţionarea unor elemente, exerciţii de tehnică şi tactică, dezvoltarea
calităţilor motrice specifice diferitelor ramuri şi probe sportive.
Jocurile sportive, ca formă a jocului, se deosebesc de jocurile pregătitoare sau de cele ajutătoare prin caracterul complex,
superior organizat şi unitar. Prezenţa unor reguli stabilite prin regulamentele elaborate de federaţiile de specialitate asigură
un cadru strict de desfăşurare. Jocurile sportive favorizează afirmarea talentelor sportivilor. De asemenea, tot mai mult
acestea sunt adevărate spectacole de măiestrie urmărite de un număr impresionant de spectatori şi transmise prin toate
mijloacele mass-media.

Pentru asigurarea unei eficienţe crescute a jocurilor va trebui să ţină seama de următoarele cerinţe metodice, pedagogice:
alegerea jocului trebuie să ţină cont de vârsta şi sexul participanţilor, de particularităţile somato-funcţionale şi psihice ale
elevilor; regulile jocului trebuie înţelese şi reţinute de către toţi
participanţii la joc; să se aibă în vedere condiţiile materiale şi climaterice în care se desfăşoară; echipele să fie de valoare
apropiată sau egale ca număr al participanţilor; în cazul în care numărul participanţilor este inegal în unele echipe,
profesorul poate participa chiar el la joc. stimulare în permanenţă a spiritului competitiv.
Lectia 13

NOTE DE CURS –13 - Tactica jocului de handbal

Definiție
Tactica, reprezintă organizarea şi coordonarea acţiunilor individuale şi colective în mod raţional şi unitar, în scopul realizării
randamentului maxim, folosind, în limitele regulamentului şi sportivităţii, cele mai potrivite procedee, valorificând calităţile
şi particularităţile jucătorilor proprii precum şi lipsurile în pregătire ale adversarilor.
Handbalul prezintă, din punct de vedere tactic, o complexitate de situaţii ivite atât în atac, cât şi în apărare, ca urmare a
multitudinii mijloacelor de manevrare a mingii şi a însuşi conţinutului jocului. Numărul mare de procedee şi multiplele
posibilităţi de a le lega prin forme variate de mişcare, pe zone mai mari sau mai reduse din teren, asigură jocului un
pronunţat conţinut tactic ce este caracterizat prin dinamism, spontaneitate, supleţe, strânsă colaborare între jucători, toate
acestea aflate într-o continuă evoluţie.
Sistemul de joc, reprezintă forma generală de organizare a jucătorilor în atac şi apărare prin stabilirea de sarcini şi principii
de deplasare şi acţionare.
Combinaţia tactică, reprezintă coordonarea acţiunilor a doi sau mai mulţi jucători pentru a resolva o sarcină de apărare sau
atac.
Tactica individuală: reprezintă ansamblul de acţiuni individuale folosite conştient în lupta cu adversarul, şi în colaborare
cu partenerii. Tactica colectivă, reprezintă totalitatea acţiunilor purtate în mod organizat de toţi jucătorii echipei, uneori
de o parte a acestora (un compartiment)
Acţiunea individuală, reprezintă folosirea conştientă de către un jucător a celor mai convenabile procedee tehnice pentru
rezolvarea cu succes a unei sarcini de joc.
Tactica de echipă - trebuie să îmbine acţiunile individuale şi colective după concepţia tactică de joc într-un sistem general,
dar va fi elaborată în funcţie de echipă (alcătuirea ei) şi de structura de bază a acesteia (jucătorii).
Tactica individuală în apărare
Tactica individuală în apărare cuprinde totalitatea principiilor şi procedeelor specifice jocului de apărare, după care
apărătorul acţionează cu scopul opririi acţiunilor atacantului prin mijloace regulamentare.

TACTICA INDIVIDUALĂ în FAZA AIV-A A APĂRĂRII

1. Deplasarea specifică în apărare (Ieşirea la adversarul cu mingea, retragerea pe semicerc) ;
2. Mişcarea de translaţie a apărătorului ;
3. Atacarea adversarului care ameninţă poarta ;
4. Închiderea pătrunderii ;
5. Marcajul adversarului care poate fi:
(la supraveghere; strâns; la intercepţie) ;
6. Interceptarea mingii ;
7. Acoperirea braţului de aruncare ;
8. Blocarea mingiilor aruncate spre poartă ;
9. Alunecarea – (cu scopul evitării blocajelor) Deplasarea specifică în
apărare
TACTICA COLECTIVA -IN FAZA A IV-A A APĂRĂRII Acţiunile tactice colective :
1. •Repartizarea adversarilor
2. •Mișcarea de translație a sistemului de apărare
3. •Închiderea pătrunderii
4. •Preluarea, predarea şi schimbul de oameni se face de către apărătorii care marchează simultan doi atacanţi aflaţi în
acelaşi timp în circulaţie.
5. •Aşezarea apărătorilor la aruncările libere de la 9 metri –(zidul)
6. •Aşezarea apărătorilor la aruncările de la 7metri – (4 recuperare – 2 atac)
 Lectia 14

NOTE DE CURS – 14 - Sistematizarea combinaţiilor tactice în atac

Sistematizarea cuprinde cele mai importante criterii, neputând spune că le înglobează pe toate. Astfel aranjarea acestora este
creată în funcţie de :
1 complexitate ;
2 mijloacele tehnico-tactice care stau la baza combinaţiei ;
3 atacul diferitelor sisteme de apărare ;
4 numărul de jucători care participă la combinaţie ;
5 formele atacului din care se execută ;
6 zona de atac în care se desfăşoară combinaţia ; 7 de locul de finalizare al combinaţiei; 8 de faza în
desfășurare a atacului.

Mijloacele de bază ale tacticii colective în atac:

1 Contraatacul direct şi cu intermediar
2 Paravanul este o acţiune tactică de atac prin care se urmăreşte favorizarea aruncărilor la poartă din săritură,
de la distanţă, peste apărători. Se poate executa de pe loc, în cazul aruncărilor libere de la -9 m, şi din 'mişcare
Paravanul poate fi executat de doi sau mai mulţi jucători. Echipele care utilizează în cadrul combinaţiilor tactice
paravanul, trebuie să dispună de jucători cu talie, posesori ai unei detente foarte bune, jucători care aruncă foarte
puternic şi precis de la distanţă, cu procedeul din săritură
3 Încrucişarea
Este o acţiune tactică de atac desfăşurată între doi sau trei jucători prin încrucișarea traseului de deplasare, cu
scopul de а-l pune pe unul din ei în situaţie favorabilă de aruncare la poartă de la distanţă. Dacă la acţiune iau parte doi
jucători, avem de-a face cu o încrucişare simplă, iar dacă sînt necesare prezenţa şi activitatea unui al treilea jucător — cu o
încrucişare dublă
4 Învăluirea
Este acţiunea tactică la care participă interul, extrema şi pivotul de pe partea respectivă a atacului. De fapt,
este o încrucişare în urта căreia extrema ajunge în poziţie de finalizare într-o zonă centrală. Învăluirea poate fi introdusă
în cadrul unei combinaţii nu numai ca acţiune de finalizare ci şi element component al unei combinaţii, care apoi continuă
cu alte mijloace tehndco-tactice. Atunci când învăluirea este utilizată în scop de finalizare, de regulă, pe poziţia
extremelor sunt jucători cu talie mare (pentru atacul respectiv pot fi trecuţi pe extremă jucătorii interi), care aruncă foarte
bine din săritură.
5 Blocajul
Blocajul este un mijloc al tacticii colective de atac, prin care demarcajul este mult uşurat. De aceea, nu mai este
de conceput o echipă de performanţă al cărei arsenal de mijloace tehnico-tactice de atac să nu cuprindă mai multe variante
de blocaj (blocaj cu minge pentru jucătorul fără minge, blocaj fără minge pentru jucătorul cu minge și blocaj fără minge la
jucătorul fără minge), în baza cărora să acționeze în atac cu siguranţă şi precizie
6 Plecarea din blocaj
Reprezintă o continuare a acţiunii de blocaj, prin care se urmăreşte punerea în poziţie de aruncarea la poartă a
jucătorului care a efectuat blocajul.