

Lecţia 1

NOTE DE CURS 1 - Istoria antica/ HANDBALUL PE PLAN INTERNAȚIONAL

 Izvoarele din perioada istoriei antice- dovezi- jocuri cu mingea-stramosii

handbalului
 China - „tu-chu”
 Incasi – pok-ta-pok
 africani / senegal – LOUPI
 imperiul roman + imperiul grec – EPISKIROB, HARPOSTOV, FOLLIS
 la incasii precolumbieni "POK-TA-POK"
 jocurile antice - stramosi ai jocului de handbal
 imperiile antice ROMAN SI GREC- EPISKIROB, FOLLIS,
HARPASTOV
 Exista 3 radacini ale handbal:
 Danemarca 1904 – profesor Holger Nielsen – HAANDBOLD (jocul)
 Cehoslovacia 1905 – profesor Vaclav Karas – HAZENA (jocul)
 Germania 1919 – profesor Karl Schelentz – HANDBALL (jocul)

1. Danemarca

 jocul se numeste HAANDBOLD

 terenul este de cca 45mx35m
 poarta 2m x 3m
 echipa de 7 jucatori
 mingea era cea de fotbal si se purta ca la rugby
 se aunca de la o linie dreapta, ca la handbalul de plaja de astazi, aflata la o
distanta care a variat intre 8 si 6 m.
 Profesor Nielsen: redacteaza si tipareste Regulamentul jocului
 1904 in Danemarca
 1906 in Suedia

2. Cehoslovacia
  inspectorul scolar Josef Klemker introduce in programa scolara un joc
asemanator cu handbalul de astazi
 1905 – Karas
 1906 – profesor Antonim Kristof consacra acest joc dandu-i cadru
competitional cu regulament denumindu-l CESKA HAZENA ( pentru a-l
deosebi de jocul nordic si de a asigura si paternitatea acestui lucru)

3. Germania

 pe teren de fotbal, 11 jucatori

 autor final ; Karl Schelonz ( sef al catedrei de atletism de la FES din Berlin) a
experimentat o varianta a unui joc cu mana inspirat din cateva jocuri (torball,
folkerball, handball). Pe ultimul joc, profesorul Max Heiser l-a definit si
practicat chiar din 1917
 jocul de handbal in 11 jucatori era socotit in Germania un joc national numit
GROSSFELD HANDBALL (handbal pe teren mare) spre a-l deosebi de
handbalul nordic caruia i-au zis HALLEN HANDBALL (handbal de sala) si
de CESKA HAZENA.
 1920 se organizeaza la Berlin Cupa Germaniei cu 10 echipe masculine, 4
feminine si 4 de juniori
 din 1921 incepe sa se raspandeasca in tarile vecine

Lecţia 2

NOTE CURS 2 - ISTORIA HANDBALUL PE PLAN NAȚIONAL

ROMANIA

  Jocul de handbal a patruns in 1920 – 1921 din Germania, jocul de handbal cu 11 jucatori

pe teren de fotbal
  1924 → a urmat Hazena
  dupa 1930 → handbalul cu 7 jucatori (cel nordic, pe teren mic a patruns timid la noi)
 " data de nastere "a jocului de handbal  18.06.1921
  locul – Stadionul Central Sibiu
   parinte – profesor Wilhelm Binder
  participanti – elevii liceului Bruckental si elevele Liceului de Fete
  1933 – handbalul intra in FRVBH
  1936 – FRH _ Federatia Romana de Handbal
  1936 la Berlin intra in programul Jocurilor Olimpice; unde echipa Romaniei castiga
locul 5
  1938 – IHFA _ Federatia Internationala de Handbal Amator organizeaza prima editie a
campionatelor mondiale de handbal in 11 jucatori; echipa Romaniei castiga locul 5 – dar
acum din 12 echipe

REZULTATE

            Feminin

 1956 si 1960   – Campioni Mondiali in 11 jucatori

 1962               - campioni Mondiali in 7 jucatori

            Masculin 

 1961, 1964, 1970, 1974 – campioni mondiali

            Vicecampioni mondiali la feminin in 1973

            Medalie olimpica de bronz in 1972

            1975-1984

            Masculin


 Cupa Campionilor Europeni _ Steaua in 1977
 medalie olimpica : Argint 1976 si Bronz 1980 si 1982

            Feminin


 locul 4 la Jocurile Olimpice din 1976 , Montreal
 Locul 4 la Campionatul Mondial din 1975
 2002, 2006 , 2007 Cupe europene, Deva (Renin), Valcea (Oltchim),
Brasov
 

MARI HANDBALISTI ROMANI


 Virgil Hnat – inventatorul aruncarii prin evitare
  Cornel Otelea – primul triplu campion mondial din istoria handbalului
masculin
 Ioan Moser, Gheorghe Gruia, Cristian Gatu (presedinte FRH), Cornel
Penu – fiecare la vremea lui a fost declarat „cel mai bun jucator din
lume”
 Maricel Voinea – a revolutionat aruncarea la poarta din unghi mai mic,
prin „efectul Maricel”
 Vasile Stanga – medaliat cu bronz olimpic la Moscova in 1980, la Los
Angeles in 1984, inscriind 1414 goluri pentru Echipa Romaniei  ocupa
locul 1 in clasamentul all-time al Romaniei

Mari antrenori ai scolii romanesti de handbal

Antrenori emeriti

Ioan Kunst – Ghermanescu ;nominalizat de FIH intre cei mai buni antrenori ai lumii

Nicolae Nedef

Oprea Vlase

Eugen Trofin

Lascar Pana

Romeo Sotiriu

Constantin Popescu

Dumitru Popescu Colibasi

Ionela Stanca – votata in All Star Team

Luminita Hutupan – 2007 si 2010 nominalizata la titlul de cel mai bun portar al lumii

Oltchim Rm.Valcea – finalistă Liga Campionilor

Cristina Neagu – cel mai bun tanar jucator al lui 2010

Lecţia 3

NOTE DE CURS 3  - Caracteristicile jocului de handbal

 este un joc colectiv

 tehnica sa este simpla, facilitate in invatare
 se desfasoara dupa un regulament usor de inteles la toate esaloanele de varsta si
nu necesita unbagaj motric foarte vast, si nici o baza materiala sofisticata
 prin dinamica efortului el contribuie la mentinerea unei strai optime de sanatate
 prin natura jocului se dezvolta calitatea motrica de baza si specifica, calitatea
moral-volitiva , calitati intelectuale (prin tactica de joc)
 contributia la dezvoltarea uneor trasaturi de caracter (perseverenta, hotarare, fair
play)
 are un caracter dinamic ce imbina deprinderile motrice de baza: alergare, sarituri,
prindere, aruncare

Handbalul ca fenomen sportiv

 e un joc dinamic, popular, palpitant

 dezvolta jocul in echipa
 e cel mai rapid joc sportiv de interior? (dupa hochei pe gheata)
 e cel mai popular sport din Europa (dupa fotbal) si are una din cele mai rapide
cresteri in Asia si Africa
 sport olimpic din 1936
 e jucat in peste 160 de tari din intreaga lume
 peste 15 milioane participanti
 cel mai votat sport la JO de la Sidney 2000 si Londra 2012

 
Tendintele de dezvoltare si evolutia jocului de handbal pe plan mondial

 Sunt grupate pe 2 directii principale: tendinte prin selectia sportivilor si tendinte prin jocul
echipelor

a) privind selectia sportivilor

1.     cresterea inaltimii medii a jucatorilor: 178cm feminin ; 190 cm masculin

2.     prezenta a cel putin 2-3 jucatori cu inaltime ce depaseste 200cm masculin si 180
cm la feminin

3.     jucatorii cu talie mai mica aduc un aport deosebit pe posturile de extrema si centru

4.     se constata si o crestere importanta a puterii jucatorilor concomitent cu cresterea

motricitatii

b)   privind jocul echipelor

1. aspecte pozitive :

1.
1.
1. aplicarea cu exactitate a sistemelor de joc in atac si aparare
2. jocul intamplator e pe cale de disparitie
3. numarul de greseli tehnice este in descrestere
4. apar combinatii tactice de mare finete si se dezvolta jocul
acrobatic , in apropierea ei si pe deasupra de poarta, ceea ce
duce la cresterea spectaculozitatii jocului
5. actiunea jocului e subordonata ideii jocului colectiv
6. se constata o crestere a vitezei de joc in toate fazele
atacului
7. jocul de aparare tinde sa se perfectioneze pe seama unei
aplicari mai exacte a sistemelor de joc, in functie de
particularitatile echipei adverse
8. specializarea temeinica a jcuatorilor pentru posturi, atat in
atac cat si in aparare e din ce in ce mai stricta.

- aspecte negative:

      - jocul neregulamentar al aparatorilor practic in mod intetionat si premeditat, in scopul

intreruperii permanente a cursivitatii atacului
      - jocul pasiv si intarzierea reluarii jocului apar destul de frecvent in anume situatii , ceea
ce contravine desigur spiritului jocului

1. privind formele de practicare a jocului de handbal

            - ia amploare considerabila practicarea jocului de handbal la varste mici si asistenta

competitionala prin minihandbal

            - a aparut si se dezvolta vertiginos jocul de handbal pe plaja, ce include deja campionate
nationale, internationale si mondiale

            - s-a adoptat la cerintele oamenilor cu dizabilitati fizice si psihice , creandu-se cadru de
pregatire si competitie specifica handbalului adaptat diferitelor grade si tipuri de dizabilitati
fizice si psihice.

Lecţia 4

NOTE DE CURS 4 – Noțiuni de regulament

Regula 1 . TERENUL DE JOC

 dreptunghi cu lungimea de 40 m, latime 20 m

 2 spatii de poarta + 1 zona de joc
 liniile laturilor lungi = linii de margine
 liniile laturilor scurte = linii de poarta
 1 zona de siguranta cu latime de 1m, de-a lungul liniilor de margine si 2 m in
spatele liniilor exter. portii.
 poarta de handbal: 3 x 2 m ; sectiune patrata de 8 cm
 spatiul de schimb: masa pt cronometror si scorer, bancile pentru rezerve (jucator
de schimb sau eliminati si  oficiali)

Regula 2 . TIMPUL DE JOC

 

VARSTA / ani TIMP DE JOC

 8 – 12 2 x 20 minute
12 – 16 2 x 25 minute
Peste 16 2 x 30 minute

 pauza = 10 minute
 dupa o pauza de 5 min, prelungirile = 2 reprize x 5 minute cu o pauza =1min
 inca o prelungire , dupa 5 min = urmeaza 2 reprize x 5 minute cu pauza1min
 departajare: aruncari de la 7m – 5 jucatori, alternativ pana la diferenta de 1 gol

TIME-OUT:

 un time-out de echipa de 1min / fiecare echipa a timpului normal de joc

 time-out la eliminare de 2 min, o descalificare / o eliminare definitiva
 la 7m
 o schimbare gresita
 consultari intre arbitri
 la fluieratul cronometrorului / delegatului tehnic

Regula 3 . MINGEA DE JOC

M3 58 -60 cm, 425-475 gr, echipe masculine

M2 54-56 cm, 325-375 gr, echipe feminine

M1 50-52 cm, 290-330 gr, tineret feminin(8-14ani), tineret masculin (8-12)

Regula 4 . ECHIPA – Schimbarile de jucatori – Echipament

1. echipa  12 jucatori
 2. pe teren  7 jucatori, din care 1 este portarul
3. schimbari nelimitate
4. o schimbare gresita  penalizare cu eliminare de 2 min
5. echipament uniform si diferit fata de cel al echipei adverse
6. portarul are echipament unic

Regula 5 . PORTARUL

 are dreptul sa atinga mingea cu orice parte a corpului

 sa se deplaseze cu mingea in spatiul de poarta
 sa paraseasca spatiul de poarta fara minge
 NU ARE DREPTUL sa aduca mingea in spatiul de poarta, sa depaseaca linia
de limitare a portarului (7m) , sa atinga mingea care sta sau se rostogoleste pe
sol in directia campului de joc cu piciorul de la genunchi in jos.

Regula 6 . SPATIUL DE POARTA

 in spatiul de poarta are voie numai portarul

 la intrarea unui jucator de camp, se dicteaza aruncare libera (9m) sau
aruncare de la 7m , cand se impiedica o sansa clara de gol.
 1 jucator poate intra in spatiul de poarta atata timp cat acest lucru nu
creaza dezavantaj adersarilor
 in spatiul de poarta mingea apartine portarului
 1 jucator nu poate juca mingea spre propriul portar aflat in spatiul de
poarta

Regula 7 . Jucarea mingiei. Jocul pasiv

se permite:

 manevrarea mingiei cu orice parte a corpului de la genunchi in sus

 tinerea mingiei pentru maxim 3secunde
 sa se faca maxim 3 pasi cu mingea
  sa bata mingea o data  / de mai multe ori si sa o prinda din nou cu o mana sau cu 2
maini
 sa se treaca mingea dintr-o mana in cealalta

nu se permite sa:

 atinga mingea deliberat mai mult decat 1 singura data, daca aceasta nu a atins
intre timp persoana / alt jucator / poarta
 sa se execute dribling dupa ce a mai fost executat in prealabil

Jocul pasiv:

1. neefectuarea unei actiuni evidente de a ataca / a arunca la poarta

2. este penalizat cu aruncare libera impotriva echipei din locul in care s-a aflat mingea cand
jocul a fost intrerupt
3. in prealabil, trebuie aratat semnalul de preavertizare

Regula 8 . Faulturile si comportarea nesportiva

se permite:

 folosirea corpului pentru a bloca un adversar

 controlul direct pentru a controla si urmari adversarul

nu se permite:

 sa se smulga / loveasca mingea care se gaseste in maine unui adversar

 sa impinga, traga, impiedice un adversar cu bratele, mainile , picioarele
 manifestari fizice / verbale care sunt incompatibile cu spiritul sportiv sunt
considerate ca fiind comportari nesportive.

Regula 9 . Marcarea unui gol

 un gol este marcat cand mingea a trecut intreaga linie a portii

Regula 10 . Aruncarea de incepere

Regula 11 . Aruncarea de la margine

Regula 12 . Aruncarea de la poarta

Regula 13 . Aruncarea libera

Regula 14 . Aruncarea de la 7m

Regula 15 . Sancțiunile disciplinare

c)     avertisment verbal, in functie de gravitate

ci)   eliminare de 2 minute (schimbare gresita, faulturi repetate)

cii) 1 jucator  1 avertisment

ciii)                 1 echipa  3 avertismente

civ)                  descalificare  faulturi violente, a 3 a eliminare pentru acelasi jucator,

comportament nesportiv al unui oficial de echipa dupa avertisment + 1 eliminare de 2
min. Acesta paraseste terenul si spatiul de schimb

cv)  eliminare definitiva  violenta grava, comportament grosolan, mai multe abateri in aceeasi
situatie.

Regula 16 . ARBITRI

 2 arbitri, cu drepturi egale

Regula 17 . Cronometrorul, Scorerul



Lecţia 5

NOTE DE CURS 5  - Handbalul ca mijloc al educatiei fizice

 contribuie la insusirea unor deprinderi motrice de baza si speficice, a unor cunostinte speciale de
tehnica si tactica sportiva.

Cere depunerea unui efort intens (fizic) si un mare angajament psihic. Practicat in mod stiintific
contribuie la intarirea sanatatii, la imbunatatirea sau dezvoltarea capacitatilor fizice si
intelectuale, morale si volitive ale practicantilor. De aceea, ca mijloc al educatiei fizice handbalul
este prezent in lectiile de educatie fizica din scolile de toate gradele, din clasa a 5a sua mai
devreme, cu elementele tehnico-tactice de baza, prin jocuri pregatitoare.

Handbalul in ciclul gimnazial

prin caracterul sau complez si complet, angrenand intreaga musculatura a corpului in activitate
precum si marile functii, handbalul este preferat altor sporturi , fapt ce a determinat introducerea
lui in programele de educatie fizica si de activitati sportive la clasele de gimnaziu.

 Chiar daca sunt putine scolile care dispun de sala de dimensiuni regulamentare, este
psibila structurarea si planificarea continutului materialului de predat la posibilitatile
materiale urmatoare:

            a) pentru scolile care dispun de o scoala de dimensiuni reduse si de un teren in aer liber,
continutul handbalului poate fi modificat sau planificat pe tot parcursul anului scolar (lucrul in
aer liber cu mijloace ce presupun jocul bilateral de ansamblu, iar in sezonul rece se lucreaza
structurile de elemente tehnico-tactice precum si diferite jocuri si stafete cu continut specific).

            b) pentru scolile care dispun doar de teren in aer liber, handbalul va fi practicat la
inceputul semestrului 1 si ultima parte a semestrului 2.

            in cadrul scolilor speciale, profesorii si personalul se concentreaza sa scoata in evidenta

abilitatile elevului in incercarea de a schimba perspectiva asupra persoanei cu dizabilitati ca si
modul de integrare a acesteia in diferite activitati.
            Astfel, sunt in derulare proiecte cu tem specifice avand ca scop dezvoltarea unei educatii
incluzive, ce includ atat persoane cu dizabilitati intelectuale (sindrom Down si tulburari cu
spectru autist – TSA), neurolocomotorii cat si persoane fara dizabilitati (handbalul ca sport
unificat).

            In cadrul orelor de activitati sportive, handbalul este practicat de catre elevii care doresc
sa aprofundeze cunoasterea acestui joc, si sa faca parte din echipele reprezentative ale clasei,
scolii. Dintre acestia, cei mai buni vor fi selectionati in formatiile din esalonul bazei de masa a
sportului de performanta – licee cu program sportiv, cluburi sportive scolare, cluburi, asociatii
sportive de performanta si scoli speciale.

Handbalul in ciclul liceal

 este prevazut in programa scolara la orele de educatie fizica si la cele de activitati

sportive. Exista 2 categorii de participanti:

            - avansatii, cei care au practicat jocul in ciclul anterior si urmeaza sa-si consolideze
elementele invatate

            - incepatorii, cei care nu au practicat jocul in ciclul anterior de invatamant, si care
urmeaza sa-si insuseasca principalele elemente tehnico-tactice si regulile de baza ale
handbalului, astfel ca dupa 2 ani sa poata aborda jocul bilateral.

Obiectivele handbalului in clasele V-VIII

 dezvoltarea capacitatii motrice generale a elevilor

 asimilarea procedeelor tehnice si a actiunilor tactice specifice practicarii handbalului in
scoala si in afara ei
 favorizarea intretinerii si imbunatatirii starii de sanatate
 dezvoltarea trasaturilor de personalitate favorabile integrarii sociale.

Obiectivele handbalului in clasa a IX-a

 dezvoltarea capacitatii motrice generale

 starea de sanatate
 cresterea capacitatii de adaptare la conditii variate
  interes pentru practicarea exercitiului fizic independent
 spirit de echipa si competitiv, in scopul integrarii sociale a elevilor

Obiectivele handbalului in clasele a X- a – a XII-a

 integrarea cunostintelor si tehnici specifice educatiei fizice in activitatea de optimizare a

dezvoltarii fizice si a capacitatii motrice individuale
 integrarea cunostintelor si a deprinderilor specifice in organizarea si practicarea
competitionala sau necompetitionala a unor ramuri de sport corespunzator
disponibilitatilor fizice si intereselor individuale
 analiza si evaluarea concursurilor sportive din perspectiva spectatorului.

Handbalul in invatamantul superior

- 2 situatii diferite:

            a) studenti de la invatamantul de specialitate, viitori specialisti in domeniul culturii fizice,

            b) studenti de la alte specializari la care educatia fizica si sportiva reprezinta activitati
obligatorii, unde se poate opta pentru o ramura de sport. Ei pot practica handbalul ca mijloc de
intretinere si imbunatatire a capacitatii generale de effort sau ca sport de masa, in cadrul
competitiilor sportive studentesti,

- pe grupe, pe ani de studii, facultati, centre universitare, finalele pe tara a Campionatului

National Universitar.

Criteriile si cerintele necesare selectionarii elevilor pentur formarea unei echipe

reprezentative de handbal a scolii

            Selectionarea copiilor/tinerilor/elevilor de scoala generala/liceu se face printr-un proces

continuu si sistematic, are caracter activ si obiectiv, vizeaza o gama larga de laturi ale
personalitatii celor care incep sa practice organizat jocul de handbal, laturi puse in valoare de
criteriile de selectie, care sunt:
 

1. criterii medico-biologice, care stabilesc starea de sanatate, principalele date referitoare la

dezvoltarea somato-functionala a organismului: examen antropometric, somato-scopic,
determinare starii functionale a sistemelor cardio respirator si neuropsihic

2. criterii somatice , care stabilesc nivelul de dezvoltare fizica generala si parametrii care
favorizeaza obtinerea performantelor (structura si anvergura bratelor).

3. criterii motrice, care determina in egala masura nivelul de dezvoltare al aptitudinilor psiho-
motrice de baza. Nivelul de dezvoltare a capacitatii motrice generale se stabileste cu ajutorul
probelor de control generale si specifice jocului de handbal.

4. criterii psihologice, care determina nivelul de dezvoltare a calitatilor psihice solicitate de

practicarea jocului de handbal prin observari psihopedagogice efectuate, se va stabili daca elevii
candidati pentru echipa dau dovada de echilibru afectiv, capacitate de analiza rapida a situatiilor,
putere de concentrare a atentiei, combativitate, perseverenta, initiativa, spirit de observare,
luciditate in situatii critice, capacitate de anticipare, comportament cinstit fata de colegi si de
adversari, implicare afectiva in activitatea echipei , colaborare, intrajutorare.

Masuri preliminare pentru organizare

 pregatirea bazei materiale

 intocmirea calendarului sportiv
 intocmirea regulamentului
 prelucrarea calendarului sportiv si a regulamentului competitional
 asigurarea pregatirii echipelor participante, a arbitrilor , etc
 asigurarea echipamentului.

Lectia 6
 NOTE DE CURS 6  - Metodica predării elementelor și procedeelor tehnice specifice

 jocului de handbal întâlnite în curricula claselor aV-a și aVI-a. (2 ore);

Cl. aV-a HANDBAL Anul I de instruire ƒ pasa cu o mână de la umăr: de pe loc şi din
deplasare ƒ prinderea cu două mâini, de pe loc şi din deplasare ƒ driblingul simplu ƒ aruncarea la
poartă de pe loc ƒ aruncarea la poartă cu paşi adăugaţi ƒ * aruncarea la poartă din alergare ƒ
poziţia fundamental㠃 procedee tehnice specifice portarului ƒ repunerea mingii în joc de către
portar ƒ depăşirea ƒ * replierea ƒ marcajul adversarului aflat în posesia mingii şi demarcajul ƒ *
intercepţia ƒ sistemul de atac în semicerc ƒ aşezarea în apărare în sistemul 6:0 ƒ variante de joc
cu tem㠃 cunoştinţe teoretice privind regulile de joc: paşi, fault, dublu dribbling

Cl. aVI-a HANDBAL

a) Anul I de instruire ƒ pasa cu o mână de la umăr: de pe loc şi din deplasare ƒ prinderea cu

două mâini, de pe loc şi din deplasare ƒ driblingul simplu ƒ aruncarea la poartă de pe loc ƒ
aruncarea la poartă cu paşi adăugaţi ƒ * aruncarea la poartă din alergare ƒ poziţia fundamental㠃
procedee tehnice specifice portarului ƒ repunerea mingii în joc de către portar ƒ depăşirea ƒ *
replierea ƒ marcajul adversarului aflat în posesia mingii şi demarcajul ƒ * intercepţia

ƒ sistemul de atac în semicerc ƒ aşezarea în apărare în sistemul 6:0 ƒ variante de joc cu tem㠃
cunoştinţe teoretice privind regulile de joc: paşi, fault, dublu dribling

b) Anul II de instruire ƒ pasa cu o mână de la umăr, de pe loc şi din deplasare, pe direcţii

diferite ƒ driblingul multiplu ƒ aruncarea la poartă de la 7 m ƒ aruncarea la poartă cu paşi
încrucişaţi ƒ aruncarea la poartă din alergare ƒ *aruncare la poartă din săritur㠃 deplasări
specifice în poziţie fundamentală în atac şi în apărare ƒ blocarea mingilor aruncate spre poart㠃
marcajul adversarului cu şi fără minge şi demarcajul ƒ pătrunderea ƒ depăşirea ƒ repunerea
mingii în joc de către portar ƒ intercepţia ƒ procedee tehnice specifice portarului ƒ *sistemul de
atac cu un pivot ƒ contraatacul direct ƒ * contraatacul cu intermediar ƒ acţiuni tactice în sistemul
de apărare 6:0 ƒ variante de joc cu tem㠃 cunoştinţe teoretice privind regulile de joc: apărarea în
semicerc, călcarea semicercului în atac, picior ƒ informaţii sportive


Lectia 7

NOTE DE CURS 7  - Sarcini de joc pe posturi, în atac și în apărare specifice jocului în

școală (2 ore)

Jucători specializaţi pe post ul de extremă (stângă şi dreaptă).

Modelul de pregătire tehnico -tactică, în atac, a jucătorului specializat pe

postul de extremă :

Faza 1

 startul  rapid  şi  alergarea  de  viteză  (anticiparea  acţiunilor  adversarilor,

anticiparea intrării în posesia mingii);

 prinderea mingii venite din urmă;

 driblingul în alergare de viteză;

 pasarea din alergare de viteză ;

 aruncarea  la  poartă:  azvârlită  pe  deasupra  umărului  din  săritură  şi

plonjon sărit; aruncarea cu boltă peste portar.

Faza a II-a

 alergarea de viteză cu schimbă ri de direcţie;

 pasarea mingii către jucătorii din linia a doua;

 demarcarea sau obţinerea prim planului;

 prinderea mingii la semicerc în luptă cu adversarul;

 paşii pivotului;

 aruncarea la poartă : din plonjon, cu cădere pe partea braţului de aruncare sau

rostogolit; cu bătaie pe piciorul din partea braţului de aruncare sau din partea
opusă braţului de aruncare.

Faza a III-a

 ocuparea postului de extremă:

 pasarea mingii în potcoavă.

Faza a IV-a

 prinderea mingii şi pasarea ei în pătrundere succesivă de pe lo c, din săritură sau

alergare);

 angajarea pivotului la semicerc sau deasupra semicercului;

 depăşirea  cu  schimbare  simplă  de  direcţie,  cu  pătrundere  (în  interior  şi

exterior);

 schimbare  simplă  de  direcţie  spre  interior,  pivotare  spre  exterior  (ambele,

extrema  stând  cu  faţa  spre  poartă);  ieşire  spre  inter  (prim  plan  la  apărător  mai

avansat)  şi  pivotate  spre  exterior;  ieşire  spre  inter,  schimbare  de  direcţie,  spre

exterior;  rotare  de  braţ  spre  exterior  (toate  trei  cu  faţa  spre  inter  şi  umărul  spre

poartă);

 învăluirea: interioară; exterioară;

 blocajul: exterior (cu şi fără minge); plecare din blocaj;

 paravanul: la aruncările de la 9 m; în timpul jocului;

 combinaţii tactice;

 aruncarea la poartă:

 din săritură azvârlită pe deasupra  umărului; lateral pe lângă umăr; cu

boltă peste portar;

 cu aterizare pe partea braţului de aruncare; pe partea opusă braţului de

aruncare; înainte pe ambele braţe;

 cu bătaie pe piciorului din partea braţului;

 pe piciorul opus braţului de aruncare;

 din săritură la învăluiri;

 din plonjon cuprinderea mingii în săritură deasupra semicercului.

Extrema  dreaptă  dreptace  are  acelaşi  conţinut  al  pregătirii  dar  mai  apare

aruncare cu evitare, din săritură şi din plonjon sărit.

A2. Jucători specializaţi pe postul de inter (stânga şi dreapta)

Modelulde pregătire tehnico -tactică, în atac, a jucătorului specializat pe

postul de inter

Faza 1

-demarcarea în lateral;

-pasă lungă pe contraatac (ca intermediar).

Faza a II-a

-alergare de viteză;

-prinderea şi pasarea mingii din alergare în doi şi trei jucători;

-aruncarea la poartă: din săritură azvârlită pe deasupra umărului; din plonjon sărit;

-angajarea jucătorilor infiltraţi la semicerc.

Faza a III-a

-ocuparea postului de inter;

-pasarea mingii în potcoavă.

Faza a IV-a

-prinderea şi pasarea mingii în pătrundere succesivă;

-demarcajul: direct; indirect;

-încrucişarea: simplă; dublă;

-paravanul în timpul jocului;

-angajarea pivotului şi a extremei;

-depăşirea: schimbare de direcţie, pătrundere; fentă de aruncare, pătrundere; fentă de

pasare, pătrundere; rotare de braţ; schimbare de direcţie, pivotare, pătrundere;

-angajarea pivotului după blocaj -plecare;

-demarcajul (după blocajul efectuat de alt jucător): cu minge; fără minge;

- aruncarea  la  poartă:  din  săritură  azvârli tă  pe  deasupra  umărului;  cu  evitare;

precedată de paşi adăugaţi sau încrucişaţi; precedată de elan de un singur pas de elan;

din plonjon: cu cădere înainte pe braţe; sărit.

Interul drept dreptaci are în plus:

-aruncarea cu evitare, după fentă de aruncare pe lângă şold.

A3. Jucători specializaţi pe postul de pivot

Modelul de pregătire tehnico -tactică, în atac, a jucătorului specializat pe

postul de pivot

Faza I

-startul şi alergarea de viteză;

-prinderea mingii venite din urmă;

-driblingul în aler gare de viteză;

-pasa către celălalt vârf de contraatac;

-aruncarea la poartă: din săritură azvârlită pe deasupra umărului; din plonjon sărit;

cu boltă peste portar.

Faza a II-a

-alergarea de viteză cu schimbări de direcţie;

-pasarea mingii către jucătorii din a doua linie;

-infiltrarea (demarcarea) la semicerc;

-prinderea mingii în lupta cu adversarul;

-aruncarea din plonjon sărit, precedată de paşii pivotului.

Faza a III-a

-ocuparea postului de pivot;

-apariţia pentru legarea pasării î n potcoavă.

Faza a IV-a

-prinderea mingii în luptă cu apărătorii;

-blocajul cu şi fără minge;

-blocajul —plecarea din blocaj;

-paravanul: la aruncările de la 9 m; în timpul jocului;

-demarcarea şi obţinerea prim planului;

-paşii pivotului;

-combinaţii tactice: la aruncările de la 9 m; în timpul jocului;

-aruncarea la poartă:

 din plonjon sărit cu aterizare înainte pe braţe; cu rostogolire; cu cădere pe

braţul de aruncare;

 cu prinderea mingii deasupra semicercului;

 lovirea mingii cu palma sau pumnul.

A4. Jucători specializaţi pe postul de centru sau coordonator de joc

Modelul de pregătire tehnico -tactică, în atac, a jucătorului specializat pe

postul de centru sau coordonator de joc

Faza 1

-demarcarea spre partea opusă vârfului de contra atac;

-pasa lungă pe contraatac (ambele ca intermediar).

Faza a II-a

-alergarea de viteză;

-prinderea şi pasarea mingii în doi şi trei jucători, din alergare;

-driblingul din alergare de viteză cu schimbări de direcţie;

-depăşirea: fentă de pasă, pătrundere; schimbare de direcţie, pătrundere;

-angajarea jucătorilor infiltraţi la semicerc;

-aruncarea la poartă: din săritură azvârlită pe deasupra umărului; din plonjon sărit;

-demarcarea la semicerc;

-prinderea mingii în contact cu adversarul ;

- paşii pivotului .

Faza a III-a

-ocuparea postului de centru;

-driblingul;

-pasarea în potcoavă.

Faza a IV-a

-prinderea mingii în pătrundere succesivă (de pe loc, din alergare);

-demarcajul: direct, indirect;

-încrucişarea: simplă; dublă;

-paravanul: la aruncările de la 9 m; în timpul jocului;

-blocajul: cu minge; fără minge; plecarea din blocaj;

-angajarea pivotului;

-combinaţii tactice: la aruncările de la 9 m ; în timpul jocului;

- depăşirea: schimbare simplă de direcţie, pătrund ere; schimbare de direcţie, pivotare,

pătrundere; fentă de aruncare, pătrundere; fentă de pasă, pătrundere; rotare de braţ ;

-aruncarea la poartă:

 din săritură cu mingea azvârlită pe deasupra umărului; din contact cu solul,

cu elan de paşi adăugaţi sau în crucişaţi cu mingea lateral pe lângă umăr, pe

lângă şold, pe deasupra umărului;

 cu evitare: cu pas încrucişat la spate; cu plonjon pe partea braţului;

din plonjon sărit.

A5. Jucători specializaţi pe postul de portar

Modelul de pregătire tehnico -tactică, în atac, a jucătorului specializat pe

postul de portar

Poziţia fundamentală:

-înaltă; medie (în centrul porţii pe extreme); joasă;

-deplasare în poartă: cu paşi adăugaţi; cu paşi încrucişaţi; prin fandare; prin săritură;

prin sfoară laterală;

-prinderea mingii:

 de pe loc;

 din deplasare (cu două mâini; cu o mână);

-respingerea mingii: pasivă (la aruncările de pe extreme); activă, cu o mână; cu două

mâini (de pe loc şi din deplasare); cu piciorul, de pe loc şi din deplasare; cu mâna şi

piciorul de ace eaşi parte prin fandare; cu ambele picioare de pe loc; cu corpul, de pe

loc şi din deplasare; cu paşi adăugaţi, cu paşi încrucişaţi;

-degajarea mingii: de pe loc; din deplasare;

- acţiuni  tehnico -tactice:  plasamentul;  oprirea  contraatacului  advers;  recu perarea

mingii; colaborarea cu apărătorii; folosirea tactică a procedeelor tehnice.

B. Sistematizarea componentelor tehnico -tactice ale jocului în

apărare pe posturi

Preocuparea pentru jocul de apărare trebuie să existe încă din atac. Principalele

măsuripentru asigurarea echilibrului defensiv sunt:

-retragerea unui jucător de pe o parte a terenului -când mingea se joacă pe cealaltă parte;

-supravegherea de către jucătorii de 9 metri a adversarilor care probabil vor pleca în

contraatac.

Pentru fazeleI-a, a II-a şi a III-a a apărării modelul de joc pe posturi este după

modalitatea de aşezare a jucătorilor în atac.

B1. Pentru interi si centru (linia de 9 metri )

În faza l -a a apărării:

-asigurarea echilibrului defensiv;

-întoarcere;

-alergare de viteză;

-întoarcere de 180 de grade;

-alergare cu spatele;

-marcarea adversarului:
o strâns;

o la intercepţie.

-scoaterea mingii din dribling;

-interceptarea mingii;

-evitarea blocajelor şi paravanelor;

-schimbul de adversari;

- oprirea contraatac ului;

- blocarea mingilor aruncate la poartă pe faza a II -a.

În faza a II -a a apărării (zona temporară )

-ocuparea unui loc în sistemul defensiv conform situaţiei create în timpul replierii se

face  începând  din  centru  spre  margine,  după cum  au  fost  marcate  vârfurile  de

contraatac adverse;

- acţiuni  asemănătoare  fazei  a  IV -a  a  apărării  corespunzător  sarcinilor  postului

respectiv (ocupat după repliere).

În faza a III -a a apărării (reorganizarea)

Trecerea  pe  postul  de  bază  din  sistemul  defe nsiv,  în  momente  prielnice,

schimbând câte un loc, prin plasarea laterală cu paşi adăugaţi şi alunecare pe lângă

coechipieri.

B2. Pentru extreme si pivot ( linia de semicerc)

În faza I -a a apărării:

- plasamentul  pentru  întârzierea  lansării  contraatacului  şi  fazei  a  II -a  a  atacului

advers;

-startul rapid;
-alergare de viteză, întoarcere de 180 de grade, alergare cu spatele;

-marcarea adversarilor care vin pe faza a II -a:

-marcajul strâns;

-marcajul de intercepţie,

-interceptarea mingii;

-scoaterea mingii din dribling;

-schimbul de adversari;

-blocarea mingilor aruncate la poartă de la distanţă pe faza a II -a;

-împiedicarea angajării pivoţilor şi extremelor prin marcaj strâns sau la intercepţie.

În faza a II -a a apărării

Ocuparea  unui  post  din  sistemul  defensiv  conform  situaţiei  create  de

contraatacul şi faza a II -a a atacului advers completând locurile din apărare.

Acţiuni asemănătoare fazei a IV -a a apărării corespunzător sarcinilor postului

ocupat temporar.

În faza a III -a a apărării

Trecerea  pe  postul  de  bază  în  sistemul  defensiv,  în  momente  prielnice,

schimbând mereu câte un loc prin deplasare laterală cu paşi adăugaţi şi alunecare pe

lângă coechipieri.

Sunt situaţii când una din extreme, asigurând încă din atac echilibrul defensi v,

participă cu linia de 9 metri, la oprirea contraatacului advers.

B3. Model de joc pe posturi pentru faza a IV -a a apărării

a. Pentru sistemul de apărare pe zona 6:0

Jucătorii centrali:
-determinarea adversarului direct şi marcaj de supraveghere;

- deplasări laterale în poziţia fundamentală a apărătorului;

-marcajul pivotului: -strâns (strict);

-la intercepţie;

-preluarea şi predarea pivotului.

-blocarea mingilor aruncate la poartă;

-colaborarea cu portarul;

-închiderea pătrunder ilor;

-evitarea blocajelor;

-atacarea adversarului cu mingea şi retragerea pe semicerc;

-dublajul;

-evitarea depăşirilor;

-schimbul de adversari care circulă la 9 metri;

-favorizarea alunecărilor;

-zidul la aruncările de la 9 metri;

-scoaterea mingii de la adversar: -intercepţie;

-dribling.

Lectia 8

NOTE DE CURS 8 - Tehnica si metodica invatarii principalelor elemente

si procedee tehnice prezente in jocul de atac

Tehnica jucatorului de camp aflat in atac:

-pozitia fundamentala de atac

-miscarea sau deplasarea in teren

-tinerea mingii

-prinderea mingii

Pozitia fundamentala in atac:

-jucatorul este orientat cu fata catre coechipierul de la care va primi mingea

-piciorul opus bratului de aruncare este departat de celalalt(30-40 cm) , dus inainte, genunchii
usor indoiti, trunchiul este putin flexat.

-spate rotunjit

-brate indoite din coate indreptate in directia mingii

Pozitia fundamentala de atac: inalta, medie, joasa, de pe loc, din deplasare

Tinerea mingii:

-elementul tehnic cu ale carui procedee un jucator de handbal isi asigura posesia mingii pe
timpul celor 3 secunde regulamentare

Tinerea mingii cu doua maini:

-in dreptul abdomentului

-in dreptul pieptului

-cuprinsa cu palmele, cu degetele mult rasfirate, mingea nu este stransa prea tare, iar podul
palmei nu se lipeste de ea.

-din aceasta pozitie, jucatorul poate executa cu usurinta toate procedeele tehnice, in mod simetric

Prinderea mingii:

-elementul tehnic  cu ale carui procedee jucatorul intra in posesia mingii

-este un element de baza care se realizeaza cu numeroase procedee executate cu doua maini si cu
o mana, pe loc, din saritura sau din alergare


Lectia 9

NOTE DE CURS 9 - Tehnica si metodica invatarii principalelor elemente

si procedee tehnice prezente in jocul de atac

Pasarea mingii:
- aruncarea mingii unui coechipier  si prinderea ei de catre aceasta poarta denumirea de pasa

->pasa azvarlita cu o mana de deasupra umarului, din lateral, de la sold, de la genunchi, cu doua
maini de deasupra capului

->pasa lansata inainte pe langa sold sau din lateral

->pasa prin impingerecu doua maini de la piept sau cu o mana, cu doua maini de la sold

->voleibalatacu o mana sau doua maini

->pasele speciale pasa laterala din articulatia pumnului, pasa inapoi de deasupra umarului, pasa
pe la spate, pasa pe sub picior

Pasa cu o mana:

-procedeu tehnic cel mai des folosit

-viteza, precizie, usurinta

-jucatorul arunca mingea  cu mana dreapta vor avea in fata piciorul stang

Driblingul

-se foloseste pentru deplasarea cu mingea in teren, in patrunderea spre poarta sau pentru
pastrarea mingii, atunci cand coechipierii sunt marcati

-este simplu si multiplu, executat cu mana indemanatica, cu cea neindemanatica sau amandoua

Exersare globalacand se executa tot procedeul de invatare

Exersare analitica-impartirea procedeului pe parti

Aruncările la poartă – din săritură , din alergare, de pe sol,  cu pas adăugat, cu pas încrucișat,
etc.

Fentele:

Cu mingea:

-de pasare

-de aruncare la poarta

Fara minge:

-de brate, de picioare, de privire, verbale

Elementele tehnice specifice jucatorului portar in momentul atacului

-pozitia fundamentala

-miscarea in spatiul de joc al portarului

-tinerea mingii

-pasarea mingii

-fentele

-aruncarea la poarta

Lectia 10

NOTE DE CURS  – 10  - Tehnica si metodica invatarii principalelor elemente

si procedee tehnice prezente in jocul de aparare:

• pozitia fundamentala de aparare;

 Ca in orice alta ramura de sport si in handbal jucatorul adopta in diferite faze ale jocului o pozitie
caracteristica, denumita pozitia fundamentala, din care el este capabil sa execute cu maxima
eficacitate miscarile cerute de situatia respectiva. Pozitia fundamentala il ajuta pe jucator in
executarea miscarilor specifice jocului de aparare si chiar in trecerea rapidă în  pozitia
fundamentală de atac.

Sarcina principala a aparatorului este aceea de a impiedica prin toate mijloacele permise de

regulamentul de joc inscrierea de goluri in poarta proprie. Pentru aceasta el va trebui sa fie
preocupat in timpul jocului de marcarea adversarului, blocarea aruncarilor la poarta, inchiderea
patrunderilor spre poarta si colaborarea cu portarul.

• deplasarea in aparare;

Miscarea in teren

Miscarea in teren cuprinde procedeele tehnice pe care jucatorul Ic foloseste pentru a se

deplasa in vederea manuirii mingii, pentru a initia si finaliza atacurile cit si pentru realizarea fazei
de aparare.

Astfel exista procedee de deplasare in teren specifice jocului de atac sau jocului de aparare, cat si
comune celor doua faze.

Dintre cele mai importante amintim:

            Alergarea tropotita

Acest procedeu de alergare serveste jucatorului pentru intrarea in cel mai scurt timp in viteza
maxima de deplasare. Se foloseste la pornirile de pe loc si la accelerarile bruste efectuate din
alergare ceva mai lenta.

            Alergarea lansata

Acest procedeu de miscare in teren reprezinta o alergare cu pas intins, executata in mod relaxat si
economic. Ea urmeaza de obicei unei alergari tropotite.

            Alergarea cu spatele

Este intrebuintata de catre jucatorii echipei care se retrag in aparare. Ea ofera aparatorilor
posibilitatea pastrarii permanente a contactului vizual cu adversarii, permitand observarea
intentiilor de atac ale acestora, anticipand planul lor tactic, evitand astfel situatii neprevazute.

            Deplasarea cu pasi adaugati, lateral, oblic inainte si inapoi.

Miscarea de translatie a aparatorilor pe semicercul de la 6 metri se efectueaza de cele mai

multe ori cu ajutorul acestui procedeu tehnic.
Jucatorul din pozitie fundamentala executa deplasarea cu pasi adaugati lateral, in felul urmator: mai
intai deplaseaza lateral piciorul din directia deplasarii, apoi aduce in pozitia initiala celalalt picior si
asa mai departe.

In timpul deplasarii laterale cu pasi adaugati intreaga greutate a corpului trebuie sa fie
mentinuta pe partea anterioara a labei piciorului, pe pingea.

Talpile picioarelor se vor deplasa cat mai aproape de sol. in acest fel deplasarea centrului de
greutate a corpului aparatorului este aproape rectilinie.

Deplasarea laterala ofera aparatorului posibilitati optime de oprire, accelerare sischimbare a

directiei de deplasare in functie de actiunile derutante ale atacantului.

O cerinta obligatorie este evitarea incrucisarii picioarelor, deoarece la o miscare

neprevazuta sau la o fenta a adversarului aparatorul are posibilitati ceva mai reduse de a reactiona
in timp util.

            Opririle

Opririle din alergare sunt necesare atat atacantului care doreste sa actioneze cu scopul de a
se demarca, cat si aparatorului care-1 marcheaza. Oprirea ca procedeu tehnic nu reprezinta o
dificultate in sine, fiind usor de insusit. Dezvoltarea musculaturii picioarelor pentru ca acesta sa
fie capabil sa franeze brusc, viteza de deplasare este singurele probleme metodice care se ivesc in
legatura cu acest procedeu tehnic. Oprirea se poate executa printr-o franare cu un picior, pus de
obicei pe sol, oblic si lateral, si printr-o franare pe ambele picioare. Oprirea pe ambele picioare
este precedata de obicei de o usoara saritura.

            Schimbarile de directie

            Sariturile - Sariturile sunt procedee tehnice de mare importanta atat in jocul de aparare, cat
si in cel de atac. Prinderea mingilor inalte, unele aruncari la poarta, blocarea aruncarilor si alte
actiuni de joc cer din partea jucatorului sa execute sarituri inalte. Aceste sarituri se pot executa de
pe loc si din deplasare cu bataie pe un singur picior,sau pe ambele picioare.

•  atacarea adversarului aflat in posesia mingii

Aparatorul are voie sa bareze cu corpul drumul adversarului spre poarta. De asemenea ii
este permisa folosirea fortei corporale pentru impiedicarea patrunderilor sau circulatiilor libere ale
atacantului in teren. Cand adversarul direct primeste mingea, aparatorul se va deplasa inainte, il va
ataca cu un brat pe sold si celalalt pe bratul de aruncare.

Metodica invatarii blocarii aruncarilor la poarta si atacarii adversarului aflat in posesia

mingii
•  Imitarea blocarii aruncarilor la poarta, prin miscari ale bratelor in diferite pozitii: sus, jos, lateral
(insotita de fandare).

•  Cate doi, fata-n fata, unul fiind atacantul cu mingea, se simuleaza aruncari Ia poarta in diferite
directii si la diferite inaltimi, iar aparatorul executa miscarile corespunzatoare pentru blocare.

•  Jucatorii lucreaza pe grupe in urmatoarea succesiune: atacantul paseaza aparatorului, acesta

retransmite mingea atacantului care arunca, avand partea si inaltimea dinainte stabilite, iar
aparatorul blocheaza aruncarea.

• Atacantii cu mingea in mana vor executa fenta de aruncare precedata de un elan de trei pasi.
Aparatorii vor ataca adversarul cu mingea pe partea bratului de aruncare, dupa care ambii jucatori
se retrag repetand exercitiul

Lectia 11

NOTE DE CURS  – 11  - Tehnica si metodica invatarii principalelor elemente

si procedee tehnice prezente in jocul de aparare:

• scoaterea mingii de la adversar;

Se poate face din dribling (prin atac din fata, lateral si din spate),din tinerea echilibrata a
mingii, sau prin interceptie.

Scoaterea mingii prin atac din fata

Daca atacantul executa dribling in fata aparatorului, acesta are sansa sa-l deposedeze,
interpunand bratul cu palma deschisa intre mingea care sare din pamant si mainile adversarului.

Scoaterea mingii prin atac din lateral

Acest procedeu isi gaseste cel mai des utilizarea in cadrul apararii 'om la om'.

Scoaterea mingii  prin atac din spate

Scoaterea mingii prin atac din spate este permisa cu conditia respectarii unor prevederi
regulamentare.

            Scoaterea mingii din tinere echilibrata

Este un procedeu tehnic greu de executat, care cere multa munca pentru perfectionare, deoarece
la aplicarea lui nu se admit greseli, orice abatere de la regulament fiind sanctionata cu aruncare de
pedeapsa (7 metri).

Scoaterea mingii prin interceptie

Este un procedeu tehnic complex, care pretinde din partea aparatorului sa posede un start rapid, multa
indrazneala, precum si capacitatea tactica de a anticipa actiunile atacantilor adversi.

• blocarea aruncarilor la poarta.

La handbal apararea portii nu cade exclusiv in seama portarului. Aparatorii au sarcina sa

colaboreze cu acesta, acoperind cu corpul si bratele un colt al portii.

Mijloacele tehnice de realizare a acestor sarcini de aparare sunt procedeele de blocare a

aruncarilor la poarta. in handbalul actual trebuie sa se puna un mare accent pe insusirea temeinica a
tuturor procedeelor tehnice de blocare a aruncarilor la poarta.             Aceste procedee sunt:

• blocarea mingilor inalte;

• blocarea mingilor laterale;

• blocarea mingilor joase prin fandare;

• blocarea mingii cu piciorul.

            Tehnica portarului:

Cu tot jocul bun tehnic si tactic al apararii, echipa adversa isi creeaza pozitii de aruncare la
poarta. Daca poarta este bine pazita de un portar cu calitati si antrenat in mod corespunzator, multe
din mingile aruncate de adversar vor fi respinse.

Calmul portarului, siguranta lui in interventii, curajul si spiritul sau de sacrificiu pentru

echipa influenteaza favorabil starea de spirit a celorlalti jucatori, ii mobilizeaza la lupta.

Calitatile fizice cerute unui portar sunt: viteza sub toate formele ei de manifestare si in mod
special viteza de reactie, rezistenta specifica, indemanarea, coordonarea buna a miscarilor, forta
generala si in special forta in picioare (detenta), forta in brate si abdomen.

Calitatile morale si de vointa au un rol deosebit la portarul de handbal. Cea mai importanta
calitate este curajul. Portarul trebuie sa fie calm, sa dea dovada de multa liniste, siguranta si
stapanire de sine.Datorita faptului ca in handbal aruncarile la poarta se executa din apropiere,
cu procedee tehnice variate, portarul si-a format o tehnica speciala.
 Unele procedee sunt identice cu cele analizate la tehnica jucatorilor de camp. Altele insa
sunt specifice portarului si aceste procedee sunt: pozitia fundamentala; deplasarea in poarta;
prinderea mingii; respingerea mingii cu bratul; respingerea mingii cu piciorul; plonjonul; miscarile
inselatoare; degajarea mingii.

            Pozitia fundamentala

Aceasta este o necesitate, deoarece faciliteaza executarea in cel mai scurt timp a altor
miscari in vederea apararii portii.

Poate fi descrisa astfel: picioarele departate cam la latimea umerilor, greutatea corpului fiind
repartizata in mod egal pe ambele picioare si pe toata suprafata talpilor, varfurile picioarelor
orientate putin in afara, genunchii usor indoiti si impinsi inainte clin glezna, trunchiul putin arcuit
in fata iar privirea indreptata inainte spre minge, bratele indoite din coate, usor departate de corp,
palmele orientate inainte.

            Deplasarea in poarta

Deplasarea se face cu pasi adaugati, in dreptul barei, adoptandu-se pozitiafundamentala

specifica apararii mingilor aruncate de pe extrema.

Prinderea mingii -  se face ca la jucatorii de camp.

Degajarea mingii    - se face prin aruncare zvarlita de deasupra umarului, executand o

usoara fandare pe piciorul opus bratului de aruncare.

            Respingerea mingilor inalte - se face prin intinderea bratelor in directia respectiva si
lovire cu palma, concomitent cu bratele se deplaseaza si corpul in directia mingii prin impingere
puternica in piciorul opus directie de deplasare.

                Mingile trimise la inaltime medie - se resping cu un brat, putand fi ridicat si piciorul de
pe acea parte.

         Mingile aruncate in colturile de jos ale portii - se resping printr-o fandare laterala, iar bratul
si mana cu palma deschisa trebuie sa insoteasca piciorul pentru a acoperi cat mai mult zona.

            Plonjonul si miscarile inselatoare - sunt folosite numai in situatii speciale de joc, dar nu
trebuie abuzat de aceste procedee.

Lectia 12
 NOTE DE CURS  –12   Jocuri de mişcare utilizate  în învăţarea jocului de handbal


o
 Jocuri pentru ţinerea mingii
 Jocuri pentru prinderea mingii
 Jocuri pentru pasarea mingii
 Jocuri pentru dribling
 Jocuri pentru aruncarea la poartă
 Jocuri pentru poziţia fundamentală în apărare
 Jocuri pentru aşezarea în teren
 Învăţarea jocului prin joc
 Jocuri pentru contactul cu adversarul
 Jocuri pentru marcajul adversarului

Introducere
Jocurile au un rol mare în integrarea socială a participanţilor. Jocul şi întrecerea sunt
principalele mijloace prin care se realizează funcţia emulativă a educaţiei fizice şi sportului.
Jocurile pot fi considerate ca activităţi plăcute, atractive, naturale. Jocurile au o temă precisă,
aleasă cu discernământ..
Prin organizarea jocurilor de mişcare, se urmăreşte:
–       menţinerea unei stări optime de sănătate;
–       dezvoltarea fizică armonioasă şi perfecţionarea capacităţii motrice;
–       formarea deprinderilor şi priceperilor motrice de bază şi utilitar-aplicative;
–       formarea şi dezvoltarea unor calităţi pozitive din punct de vedere fizic, moral, igienic etc.;
Jocurile se organizează în strictă concordanţă cu particularităţile fizice şi psihice ale
copiilor. Alegerea acestor jocuri se face în funcţie de următorii factori:
–       obiectivele ce urmează să fie realizate;
–       vârsta şi sexul participanţilor;
–       numărul participanţilor;
–       condiţiile materiale (locul de desfăşurare şi materialele folosite);
–       condiţiile atmosferice etc.

Jocurile pregătitoare urmăresc:

–       însuşirea unor deprinderi şi priceperi motrice de bază        şi utilitar-aplicative;

–       însuşirea şi perfecţionarea unor deprinderi şi priceperi       motrice specifice diferitelor
ramuri şi probe sportive. Jocurile ajutătoare urmăresc învăţarea şi perfecţionarea unor
elemente, exerciţii de tehnică şi tactică, dezvoltarea calităţilor motrice specifice diferitelor
ramuri şi probe sportive.
 Jocurile sportive, ca formă a jocului, se deosebesc de jocurile pregătitoare sau de cele
ajutătoare prin caracterul complex, superior organizat şi unitar. Prezenţa unor reguli stabilite
prin regulamentele elaborate de federaţiile de specialitate asigură un cadru strict de desfăşurare.
Jocurile sportive favorizează afirmarea talentelor sportivilor. De asemenea, tot mai mult acestea
sunt adevărate spectacole de măiestrie urmărite de un număr impresionant de spectatori şi
transmise prin toate mijloacele mass-media.

  

   Pentru asigurarea unei eficienţe crescute a jocurilor va trebui să ţină seama de

următoarele cerinţe metodice, pedagogice:  alegerea jocului trebuie să ţină cont de vârsta şi
sexul participanţilor, de particularităţile somato-funcţionale şi psihice ale elevilor;  regulile
jocului trebuie înţelese şi reţinute de către toţi
participanţii la joc;  să se aibă în vedere condiţiile materiale şi climaterice în care se desfăşoară;
echipele să fie de valoare apropiată sau egale ca număr al participanţilor;  în cazul în
care numărul participanţilor este inegal în unele echipe, profesorul poate participa chiar
el la joc.  stimulare în permanenţă a spiritului competitiv.

Lectia 13

NOTE DE CURS  –13   - Tactica jocului de handbal

Definiție

Tactica, reprezintă organizarea şi coordonarea acţiunilor individuale şi colective în mod raţional

şi unitar, în scopul realizării randamentului maxim, folosind, în limitele regulamentului şi
sportivităţii, cele mai potrivite procedee, valorificând calităţile şi particularităţile jucătorilor
proprii precum şi lipsurile în pregătire ale adversarilor.

Handbalul prezintă, din punct de vedere tactic, o complexitate de situaţii ivite atât în atac, cât şi
în apărare, ca urmare a multitudinii mijloacelor de manevrare a mingii şi a însuşi conţinutului
jocului.

Numărul mare de procedee şi multiplele posibilităţi de a le lega prin forme variate de mişcare, pe
zone mai mari sau mai reduse din teren, asigură jocului un pronunţat conţinut tactic ce este
caracterizat prin dinamism, spontaneitate, supleţe, strânsă colaborare între jucători, toate acestea
aflate într-o continuă evoluţie.

Sistemul de joc, reprezintă forma generală de organizare a jucătorilor în atac şi apărare prin
stabilirea de sarcini şi principii de deplasare şi acţionare.
 Combinaţia tactică, reprezintă coordonarea acţiunilor a doi sau mai mulţi jucători pentru a
resolva o sarcină de apărare sau atac.

Tactica individuală: reprezintă ansamblul de acţiuni individuale folosite conştient în lupta cu

adversarul, şi în colaborare cu partenerii.

Tactica colectivă, reprezintă totalitatea acţiunilor purtate în mod organizat de toţi jucătorii
echipei, uneori de o parte a acestora (un compartiment)

Acţiunea individuală, reprezintă folosirea conştientă de către un jucător a celor mai convenabile
procedee tehnice pentru rezolvarea cu succes a unei sarcini de joc.

Tactica de echipă - trebuie să îmbine acţiunile individuale şi colective după concepţia tactică de
joc într-un sistem general, dar va fi elaborată în funcţie de echipă (alcătuirea ei) şi de structura de
bază a acesteia

(jucătorii).

Tactica individuală în apărare

Tactica individuală în apărare cuprinde totalitatea principiilor şi procedeelor specifice

jocului de apărare, după care apărătorul acţionează cu scopul opririi acţiunilor atacantului prin
mijloace regulamentare.

TACTICA INDIVIDUALĂ în FAZA AIV-A A APĂRĂRII

1.   Deplasarea specifică în apărare (Ieşirea la adversarul cu mingea, retragerea pe

semicerc) ;

2.   Mişcarea de translaţie a apărătorului ;

3.   Atacarea adversarului care ameninţă poarta ;

4.   Închiderea pătrunderii ;

5.   Marcajul adversarului care poate fi:

(la supraveghere; strâns; la intercepţie) ;

6.   Interceptarea mingii ;

7.   Acoperirea braţului de aruncare ;

8.                Blocarea mingiilor aruncate spre poartă ;

9. Alunecarea – (cu scopul evitării blocajelor) Deplasarea specifică în
apărare                                                                                                        

TACTICA COLECTIVA -IN FAZA A IV-A A APĂRĂRII

Acţiunile tactice colective :

1.   •Repartizarea adversarilor

2.   •Mișcarea de translație a sistemului de apărare
3.   •Închiderea pătrunderii
4.   •Preluarea, predarea şi schimbul de oameni se face de către apărătorii care marchează
simultan doi atacanţi aflaţi în acelaşi timp în circulaţie.
5.   •Aşezarea apărătorilor la aruncările libere de la 9 metri –(zidul)
6.   •Aşezarea apărătorilor la aruncările de la 7metri – (4 recuperare – 2 atac)

Lectia 14

NOTE DE CURS  – 14   - Sistematizarea combinaţiilor tactice în atac

Sistematizarea cuprinde cele mai importante criterii, neputând spune că le înglobează pe toate.
Astfel aranjarea acestora este creată în funcţie de :

1. complexitate ;
2. mijloacele tehnico-tactice care stau la baza combinaţiei ;
3. atacul diferitelor sisteme de apărare ;
4. numărul de jucători care participă la combinaţie ;
5. formele atacului din care se execută ;
6. zona de atac în care se desfăşoară combinaţia ;
7. de locul de finalizare al combinaţiei;
8. de faza în desfășurare a atacului.

Mijloacele de bază ale tacticii colective în atac:

1. Contraatacul direct şi cu intermediar

2. Paravanul este o acţiune tactică de atac prin care se urmăreşte favorizarea aruncărilor la
poartă din săritură, de la distanţă, peste apărători. Se poate executa de pe loc, în cazul
aruncărilor libere de la -9 m, şi din 'mişcare Paravanul poate fi executat de doi sau mai
mulţi jucători. Echipele care utilizează în cadrul combinaţiilor tactice paravanul, trebuie
să dispună de jucători cu talie, posesori ai unei detente foarte bune, jucători care aruncă
foarte puternic şi precis de la distanţă, cu procedeul din săritură
3. Încrucişarea

Este o acţiune tactică de atac desfăşurată între doi sau trei jucători prin încrucișarea
traseului de deplasare, cu scopul de а-l pune pe unul din ei în situaţie favorabilă de
aruncare la poartă de la distanţă. Dacă la acţiune iau parte doi jucători, avem de-a face cu
o încrucişare simplă, iar dacă sînt necesare prezenţa şi activitatea unui al treilea jucător
— cu o încrucişare dublă

4. Învăluirea

Este acţiunea tactică la care participă interul, extrema şi pivotul de pe partea respectivă a
atacului. De fapt, este o încrucişare în urта căreia extrema ajunge în poziţie de finalizare
într-o zonă centrală.

Învăluirea poate fi introdusă în cadrul unei combinaţii nu numai ca acţiune de finalizare ci

şi element

component al unei combinaţii, care apoi continuă cu alte mijloace tehndco-tactice. Atunci
când învăluirea este utilizată în scop de finalizare, de regulă, pe poziţia extremelor sunt
jucători cu talie mare (pentru atacul respectiv pot fi trecuţi pe extremă jucătorii interi),
care aruncă foarte bine din săritură.

5. Blocajul

Blocajul este un mijloc al tacticii colective de atac, prin care demarcajul este mult uşurat.
De aceea, nu mai este de conceput o echipă de performanţă al cărei arsenal de mijloace
tehnico-tactice de atac să nu cuprindă mai multe variante de blocaj (blocaj cu minge
pentru jucătorul fără minge, blocaj fără minge pentru jucătorul cu minge și blocaj fără
minge la jucătorul fără minge), în baza cărora să acționeze în atac cu siguranţă şi precizie

6. Plecarea din blocaj

Reprezintă o continuare a acţiunii de blocaj, prin care se urmăreşte punerea în poziţie de

aruncarea la poartă a jucătorului care a efectuat blocajul.