2.

Clasa Oligochaeta

Cuprinde anelide cu metamerie homonomă,

segmentaţia externă a corpului corespunde cu cea internă. Nu
prezintă parapode. Cheţii, puţini (gr. oligos – puţin; chaetos -
păr) sunt înfipţi în peretele corpului.
În regiunea anterioară a corpului (Fig. 17) există o
îngroşare tegumentară, bogată în glande, numită clitellum;
acesta secretă coconul, în care are loc dezvoltarea.
Morfologie externă. Corpul este în general cilindric,
cu regiunea cefalică foarte redusă. Vezi lucrări practice
morfologia externă la Lumbricus terrestris.

Organizaţie internă

Tegumentul este acoperit cu o cuticulă subţire sau poate fi

ciliat (la Aeolosoma). Este bogat în glande, mai ales la nivelul
clitelumului.
Musculatura. Fibrele musculare sunt de tip neted şi dispuse
în muşchi circulari (segmentari) şi longitudinali. Pe lângă cele
4 benzi de mușchi longitudinali văzuți la polichete (2 dorso-
laterale şi 2 ventro-laterale) apar și 2 benzi musculare laterale
ca urmare a reducerii parapodelor la oligochete (Fig. 20).
Sistemul nervos: ganglioni cerebroizi, inel nervos
periesofagian, lanţ ganglionar ventral (cu ganglionii contopiţi
între ei).
Organe de simţ. slab dezvoltate:
- celule senzitive izolate sau grupate în muguri
senzoriali;
- ochii, în general lipsesc (prezenţi la Naididae).
Prezintă celule fotoreceptoare pe prostomiu (dorsal) şi pe
ultimul segment al trunchiului.
Aparatul digestiv. Tubul digestiv este drept (vezi lucrări
practice - Lumbricus terrestris). Orificiul bucal se află pe
peristomiu. Cavitatea bucală se continuă cu faringele,
esofagul, stomacul glandular, stomacul musculos, intestinul
Fig. 17. Extremitatea anterioară (cu celule ciliate) (Fig. 18), orificiul anal.
la rîmă. În cavitatea bucală la branchiobdelide (ordinul
Prosopora), ectoparazite pe raci, se găsesc 2 maxile chitinoase (una dorsală şi alta ventrală).
Faringele este musculos (bulb faringian) şi glandular. Esofagul este tubular, la formele
tericole (râma), înconjurat de glandele lui Morren (diferenţieri esofagiene), care secretă
carbonatul de calciu aflat în corp, în surplus. Intestinul prezintă un pliu dorsal numit tiflosolis,
cu rolul de a se mări suprafaţa de absorbţie.
Oligochetele pot fi microfage, fitofage sau ectoparazite.

1
 Fig. 18. Organizația internă la Lumbricus terrestris

Aparatul respirator. Respiraţia poate fi tegumentară, intestinală sau se realizează prin

branhii (la puţine specii). Branhiile se dezvoltă la partea posterioară a corpului (la Branchiura,
Dero – din ordinul Plesiopora, Fig. 19).

Fig. 19. Branhii la Dero obtusa (Ord. Plesiopora).

Extremitatea posterioară mult mărită. br. – branhii; d.r.
– disc respirator; int. – intestin; p – peri.

Aparatul circulator. Este de tip închis. Sângele este pompat de 5 vase inelare contractile
periesofagiene, numite „inimi contractile”. Sângele conţine hemoglobină la majoritatea
formelor.

2
Aparatul excretor este reprezentat prin metanefridii dispuse în pereche aproape în fiecare
segment. La râmă, cu excepţia primelor trei segmente şi a ultimului, toate segmentele corpului
conţine câte o pereche de metanefridii.
Aparatul genital şi dezvoltarea. Oligochetele sunt hermafrodite. Apartul genital (Fig. 21)
este situat în segmentele anterioare şi este compus din gonade, gonoducte şi glande anexe.
Gonoductele sunt metanefridii modificate. Orificiile genitale sunt perechi.
Alcătuirea aparatului genital la Lumbricus terrestris – vezi lucrări practice.
Copulaţia este reciprocă. Fecundaţia are loc în manşonul secretat de clitellum, viitorul cocon.
Din cocon iese, de regulă, un singur individ (restul indivizilor sunt devoraţi de primul individ
apărut (adelfofagie), ouăle fiind sărace în vitelus).
Formele acvatice dulcicole (limicole) se pot înmulți și pe cale asexuată, prin sciziparitate
(arhitomie și paratomie). La formele tericole nu există înmulțire asexuată, cu excepția unor
cazuri de poliembrionie.
Mod de viaţă. Majoritatea oligochetelor trăiesc în ape dulci (în mâl - limicole), sol umed
(tericole); puţine sunt marine. Enchitreidele (ordinul Plesiopora) din sol ajung la 8000-25000
de indivizi pe metru pătrat.

Fig. 20. Lumbricus terrestris. Secțiune transversală printr-un segment somatic.

3
 Fig. 21. Aparatul genital la Lumbricus terrestris.

Clasificare. Se cunosc circa 3500 de specii de oligochete, clasificate în 3 ordine: Plesiopora,

Prosopora şi Opisthopora.
1. Ordinul Plesiopora. Specii dulcicole sau tericole, puţine marine. Orificiile genitale
mascule situate pe segmentul aflat imediat în urma segmentelor testiculare (gr. plesios –
alături; porus - orificiu).
- Chaetogaster limnaei (Fig. 22). Formă dulcicolă și răpitoare, găsită adesea în
cavitatea pulmonară a melcului Lymnaea, unde se hrănește cu cercari de Fasciola. Se
deplasează cu ajutorul fasciculelor de peri pe care le are pe fața ventrală, de unde îi vine și
numele. Se înmulțește prin paratomie.
- Tubifex (Fig. 23), 2,5-8,5 mm. Formează populaţii dense de mii de indivizi, de
culoare roşie (au hemoglobină). Indivizii trăiesc în pâraie, unde stau înfipţi cu extremitatea
anterioară în mâl, iar extremitatea posterioară este în continuă mişcare. Trăieşte în ape
poluate, cu dejecţii şi puţin oxigen.

Fig. 22. Chaetogaster limnaei. A – deplasare cu Fig. 23. Tubifex tubifex. Indivizi înfipți în mâl în
ajutorul perilor; B – în diviziune prin paratomie. poziția lor naturală.

4
 2. Ordinul Prosopora. Dulcicole. Orificiile genitale mascule situate pe acelaşi
segment cu testiculele sau înaintea lui (gr. prosos - înainte).
- Rhynchelmis limosella (Fig. 24). Oligochet de apă dulce, lung de până la 14 cm,
colorat în roz și transparent ca sticla (ca și Tubifex), astfel că toată organizația sa internă se
vede cu foarte multă claritate, mai ales vasele care sunt roșii. Prostomiul se prelungește cu un
tentacul lung. La noi în țară a fost găsit în apele de lângă Timișoara.
- Branchiobdella parasita este abundent răspândită în apele noastre dulci, unde trăiește
parazită pe branhiile racilor. Are 3-12 mm lungime. Prezintă 2 ventuze, una la extremitatea
anterioară, alta la extremitatea posterioară, asemenea lipitorilor.

Fig. 24. Rhynchelmis limosella. Extremitatea

anterioară.

3. Ordinul Opisthopora. Tericole. Orificiile genitale mascule situate cu mult în urma

segmentelor testiculare (gr. opisten – în urmă).
- Lumbricus terrestris, râma, 20-30 cm lungime.
- Allolobophora, 1 m lungime şi 2 cm grosime (la noi, în Banat).
- Megascolides australis, 3 m lungime, cel mai mare oligochet. Australia. Prezintă peri
numeroşi dispuşi în cerc în jurul segmentelor.

5
 3. Clasa Hirudinea

Cuprinde anelide clitelate, lipsite de parapode sau cheţi şi prevăzute cu ventuze (de
regulă, o ventuză anterioară şi una posterioară). Corpul poate fi comprimat dorsoventral sau
cilindric, alcătuit dintr-un număr constant de segmente. Celomul este redus, în mod secundar,
la spaţii lacunare (pereţii interni despărţitori ai segmentelor dispar), prin care circulă sângele.
Hirudineele au evoluat din oligochete, prin specializare la viaţa ectoparazitară.
Morfologie externă (vezi lucrări practice: Hirudo medicinalis) (Fig. 25).

Fig. 25. Hirudo medicinalis. Morfologie externă.

6
 Fig. 26. Hirudo medicinalis. Structura tegumentului (sus) și secțiune prin corp (jos).

Organizaţie internă

Tegumentul (Fig. 26) este bogat în celule glandulare, care secretă mucusul ce acoperă corpul.
Musculatura este bine dezvoltată (muşchi circulari, longitudinali şi dorsoventrali).
Sistemul nervos. Este de tip scalariform, ca la toate anelidele. Lanţul nervos ventral este
situat în lacuna celomică ventrală.
Organele de simţ sunt reprezentate prin papile senzitive (pentru vibraţii şi temperatură),
chemoreceptori şi oceli.
Aparatul digestiv (Fig. 27). La Hirudo medicinalis (ordinul Gnathobdellida), specie
hematofagă, cavitatea bucală prezintă 3 fălci dinţate cu care incizează tegumentul gazdei. La

7
nivelul faringelui se găsesc glande salivare ce secretă hirudina, o substanţă anticoagulantă.
Stomacul prezintă dilataţii laterale (10 perechi de cecumuri) în care sângele este depozitat în
vederea digestiei ulterioare. La Hemiclepsis, atât stomacul cât și intestinul prezintă cecumuri
laterale. La Rhynchobdellida, faringele formează o trompă exertilă.

Fig. 27. Hirudo medicinalis. Aparatul digestiv. Fig. 28. Ozobranchus – respirație cu ajutorul
branhiilor.

Fig. 29. Celomul la hirudinee.

8
 Fig. 30. Aparatul genital și nefridiile la Hirudo.

Aparatul respirator. La Hirudo, respiraţia este tegumentară; la unele lipitori de pești există
branhii (Ozobranchus – Fig. 28, Branchelion) sau vezicule respiratorii care pulsează ritmic,
situate perechi pe laturile corpului (11 perechi la Cystobranchus).
Aparatul circulator. La formele mai primitive (Rhynchobdellida) există un sistem închis de
vase, ca la oligochete. La formele mai evoluate (Gnathobdellida şi Pharyngobdellida) sistemul
vascular este înlocuit cu un sistem celomic. La Hirudo există patru lacune celomice, prin care
circulă sângele: o lacună dorsală, una ventrală şi două laterale (Fig. 26, Fig. 29.).
Aparatul excretor. Există mai multe perechi de metanefridii în formă de potcoavă (17
perechi la Hirudo, la nivelul segmentelor 7-23) (Fig. 30).
Aparatul genital şi reproducerea. Hermafrodite. La Hirudo, aparatul genital (Fig. 30)
cuprinde o pereche de ovare (în segmentul 11), cu oviducte scurte care se unesc într-un vagin
ce se deschide pe acelaşi segment prin orificiul genital femel; 9-10 perechi de testicule
(segmentele 12-20), de la care pornesc scurte canale eferente ce se unesc în două canale
deferente (spermiducte) care se îndreaptă spre segmentul 10 unde, formând câte un ghem
numit epididim, cele două canale se unesc într-un canal ejaculator, ce străbate penisul, organ
copulator ce se deschide prin orificiul genital mascul pe segmentul 10. Există şi glande anexe:
o glandă albuminipară, în jurul vaginului şi o glandă prostatică, în jurul canalului ejaculator.
Reproducerea este sexuată, cu schimb reciproc de spermatozoizi. La Hirudo,
spermatozoizii sunt introduși în vagin cu ajutorul unui organ copulator, dar la alte specii ei

9
sunt depuși sub formă de spermatofori pe pielea partenerului, de unde spermatozoizii pătrund
în corp și ajung la ovare, unde are loc fecundația. Spre deosebire de oligochete, partenerii
împerecheați nu se înconjoară cu un manșon comun.
Dezvoltarea se face fără metamorfoză, în interiorul oului. Ouăle sunt depuse în coconi,
secretați de clitellum. Tinerii indivizi, care se dezvoltă în cocon, nu sunt canibali ca cei de la
oligochete, ei hrănindu-se cu substanţele nutritive din interiorul coconului. La Hirudo,
coconul, de 2 cm, este depus în pământ umed.
Mod de viaţă. Majoritatea hirudineelor trăiesc în apă dulce, puţine sunt marine şi mai puţine
terestre. Multe specii sunt prădătoare: Haemopis sanguisuga se hrăneşte cu râme, larve de
insecte. Altele sunt ectoparazite hematofage pe vertebrate (peşti de apă dulce şi marină,
reptile, mamifere). Unele specii terestre (Haemadipsa ceylonica) sunt arboricole, în pădurile
tropicale umede, şi veninoase.
Clasificare. Se cunosc peste 500 de specii de lipitori, clasificate în 4 ordine: Acanthobdellida,
Rhynchobdellida, Pharyngobdellida şi Gnathobdellida.
1. Ordinul Acanthobdellida. Cuprinde specii primitive, cu cheţi pe primele cinci
segmente. Ventuza bucală lipseşte. Cavitatea celomică spaţioasă. Prezintă disepimente.
- Acanthobdella peledina – parazitează peştii din familia Salmonidae (nordul Europei
şi Asiei).
2. Ordinul Rhynchobdellida. Prezintă o trompă musculoasă protractilă, fără fălci.
Sistemul circulator este atât vascular, cât şi celomic. Prezintă diverticule stomacale şi
intestinale.
- Glossiphonia complanata, lipitoare de apă dulce (Europa). Se hrăneşte cu
nevertebrate – melci, anelide etc.
- Piscicola geometra. Parazitează peşti de apă dulce şi salmastră. Corpul lung de 2-5
cm. Ventuza posterioară foarte mare, prezintă ochi. Europa.
- Pontobdella muricata. Marină, parazitează pe rechini. Ajunge la 20 cm lungime.
3. Ordinul Pharyngobdellida. Lipitori lipsite de trompă şi fălci. Faringele musculos
şi lung foloseşte la prinderea prăzii. Cecumurile tubului digestiv lipsesc. Specii de apă dulce
şi terestre.
- Herpobdella octoculata, 5 cm lungime; ape dulci. Are 4 perechi de ochi.
4. Ordinul Gnathobdellida. Lipitori prevăzute cu fălci (3 fălci zimţate), 5 perechi de
ochi. Aparatul vascular lipseşte, circulaţia sângelui se realizează în lacunele celomice.
Prezintă diverticule stomacale.
- Hirudo medicinalis, 15 cm, hematofagă pe mamifere.
- Haemopis sanguisuga, asemănătoare cu Hirudo, este o specie în special prădătoare
(atacă melci, râme).
- Limnatis nilotica (Egipt, Algeria, Siria) pătrunde în organismul mamiferelor o dată
cu apa de băut şi sug sânge din faringe sau esofag. 10 cm lungime. La om poate produce
hemoragii şi asfixii.
- Haemadipsa sp. Specii arboricole din sudul și estul Asiei, parazitează mamiferele. 4-
5 cm lungime.

10