-Rinichiul -tubi uriniferi

La examinarea microscopică a preparatului

din rinichi se caută, ca

element de recunoaştere, prezenţa din l

oc în loc, a glomerulilor renali, ca

formaţiuni rotunde, încapsulate

(aspect de minge sau ghem). În jurul

glomerulilor renali se găsesc tubii

uriniferi, în diferite incidenţe

(transversală, oblică sau longitudinală).

Secţiunile transversale ale glomerulului

renal prezintă, în zona

centrală, lumenul tubului urinifer, în juru

l căruia se află, dispuse în cerc,

celulele cubice. În mod normal, un tub

este alcătuit din 5-7 celule

cubice dispuse în cerc. Lumenul tubilor

uriniferi poate fi umplut cu urină

primară - eozinofilă. Din loc în loc, pe preparat

pot fi observaţi tubi cu

diametrul mai mare - tubii colectori.

Microscopizarea preparatului pe secţiunile

transversale, cu

obiectivele 20x şi 40x permite observarea

mai bună a detaliilor tubilor

uriniferi: nucleii rotunzi (dispuşi în cerc) cu

nucleoli.

6.Plasmalema

În acest mozaic, se observă un strat dublu lipidic

(fosfolipide sau

glicolipide), în care lipidele privesc faţă în faţă cu

părţile hidrofobe,

nepolare, iar părţile polare, hidrofile, stau în afară

Din loc în loc, aparntegrate molecule uriaşe proteice

(proteine foarte complexe), deseori

mucopolizaharide, în proporţie de aproximativ o

proteină la 50 de lipide.

Mozaicul este fluid, datorită mobilităţii crescute

a componentelor

sale şi este comparat cu o mare în continuă mişcare

, valurile sunt reprezentate de fosfolipide sau glicolipide iar

proteinele sunt iceberg-

urile care ies din aceste valuri.

Celula pavimentoasă- mezenterul

Metoda Ranvier, folosită pentru obţinerea preparatului (mezenter

de broască), nu este o coloraţie ci o impregnaţie argentică şi constă în

precipitarea sărurilor de nitrat de argint pe membrana citoplasmatică şi

în spaţiul intercelular. Precipitatul sărurilor de nitrat de argint este negru

şi va evidenţia numai conturul celulelor, nu şi nucleul. Balsamul de

Canada, galben, care fixează lamela pe preparat va produce, peste

negrul sărurilor, culoarea maro.

Ovar-Folicul ovarian- Ovocitul-

Ovocitul este cea mai mare celulă din organismul uman (250

microni), cu formă perfect adaptată funcţiei sale şi bogată în principii

nutritive, substanţe de rezervă: glucide, lipide, proteine şi diferite

substanţe ionice. Acestea pot fi observate la microscopizare, cu

obiectivul 90x, sub forma unor granulaţii în citoplasmă.

Citoplasma este eozinofilă şi se colorează în roz cu eozina.

Nucleul, foarte mare, situat central, se colorează în mov cu hematoxilina

şi prezintă un nucleol, voluminos, mai închis la culoare. La exterior,

ovocitul prezintă un contur intens eozinofil, datorat membranei pellucida,

o membrana translucidă, suprapusă peste membrana citoplasmatică, cu

rol de protecţie.

În jurul ovocitului se observă corona radiata, formată din rânduri

concentrice de celule, ca o coroană radiară, care are rol trofic şi de

susţinere.

maduva spinării - neuronul multipolar -

coloraţie Hematoxilină Eozină.

maduva spinării prezintă substanţa cenuşie, sub

forma literei H, dispusă în coarnele medulare anterioare şi posterioare.

La examinarea microscopică, preparatul din măduva spinării prezintă

zone mai intens eozinofile, corespunzătoare substanţei cenuşii şi zone

mai slab eozinofile (culoare mai deschisă) şi mai laxe, corespunzătoare

substanţei albe.

În substanţa cenuşie, se examinează celulele multipolare, dispuse

în grupuri - motoneuronii din coarnele medulare anterioare. Neuronii au

formă stelată dar, secţiunea prin preparat, poate tăia prelungirile

neuronale, sau poate trece deasupra nucleului, rezultând cele mai

diferite forme.

Epiteliul vezicii biliare

Vezica biliară prezintă un epiteliu unistratificat, format din celule

columnare sau prismatice, situat spre lumenul vezical. Sub epiteliu se

află membrana bazală, care îl separă de ţesutul conjunctiv subiacent.

Secţionată, mucoasa vezicii biliare are un aspect ondulat, iar

celulele epiteliale au formă dreptunghiulară. Nucleii au formă alungită,

ovalară şi sunt situaţi la polul bazal al celulelor epiteliale. La polul apical

se observă bordura striată, sub forma unei dungi eozinofile (care va fi

studiată la o lucrare practică următoare).

Intestinul subţire - vilozităţile intestinale

La microscopul optic, vilozităţile intestinale apar sub forma unor

limbi sau a unor ferigi înalte. Ele sunt formate dintr-un epiteliu cu celule

cilindrice, ai căror nuclei sunt situaţi la polul celular bazal. La polul apical

apare bordura striată, sub forma unei dungi foarte fine, mai puţin

exprimată, comparativ cu cea a vezicii biliare. Axul fiecărei vilozităţi este

format din ţesut conjuctiv, care se găseşte sub polul bazal al celulelor

epiteliale. Dacă două vilozităţi intestinale sunt foarte apropiate, la

microscopul optic se observă, una lângă alta, două borduri striate.

Intestinul gros - epiteliul mucoasei - coloraţie albastru

Coloraţia albastru alcian este specifică pentru mucopolizaharide,

pe care le colorează în albastru.

Epiteliul intestinului gros este format dintr-un strat de celule

cilindrice, între care se află formaţiuni glandulare (criptele sau glandele

Lieberkuhn).

Glandele Lieberkuhn sunt căptuşite cu celule caliciforme, rotunde,

care secretă mucus. Acesta se acumulează în glandă (rol de rezervor),

de unde este eliminat la suprafaţa intestinală. Fiind bogat în

mucopolizaharide, mucusul se colorează în albastru.

La suprafaţa intestinului se găseşte glicocalixul (componentă a

bordurii striate, bogat în mucopolizaharide), care se va colora în

albastru.

Măduva spinării - canalul ependimar-

Macroscopic, dispoziţia substanţei cenuşii poate fi observată sub

forma literei H, în coarnele medulare anterioare şi posterioare. La

microscopul optic, secţiunea prin măduva spinării, prezintă zone mai

intens eozinofile, corespunzătoare substanţei cenuşii şi zone mai

deschise la culoare şi mai laxe, corespunzătoare substanţei albe. În

mijlocul substanţei cenuşii se află canalul ependimar, format dintr-un

epiteliu pseudostratificat. La polul apical al celulelor epiteliale, din loc în

loc, se observă cilii aglutinaţi sub forma unor smocuri. Mai recent se

presupune, că cilii ar avea un rol resorbtiv, deci pot fi consideraţi

microvilozităţi. În lumenul canalului ependimar se găseşte lichidul

cefalorahidian (LCR) eozinofil.