1.

Forma celulelor epiteliale

Variaza in functie de -locul in care se gasesc
-rolul pe care il indeplinesc
-presiunea intercelulara
-cilindrice (prismatice inalte, columnare)
-predomina inaltimea
-nucleu ovalar, situat in axul lung al celulei, iar pozitia lui (apicala, centrala, bazala) depinde de starea functionala a
celulei
-ex: ep. intestinal (enterocite), ep. gastric, ep. vezicii biliare, ep. tubar
-caliciforme
-varietate a formei cilindrice: polul apical datorita acumularii de mucus s-a evazat sub forma unui caliciu de floare,
nucleul si organitele fiind impinse la polul bazal
-ex: ep. intestinal, ep. traheal
-piramidale
-pe sectiune au forma triunghiulara
-nucleu rotund situat bazal
-ex: acinul seros
-cubice (prismatice joase)
-izodiametrice
-nucleu sferic situat central
-ex: ep. canaliculului biliar, ep. foliculului tiroidian
-pavimentoase (turtite, scuamoase)
-citoplasma aplatizata, bomband usor doar in regiunea in care se afla nucleul
-ex: foita ext. a capsulei Bowmann, endoteliile vasculare, mezoteliile
-alte forme
-racheta de tenis pe sectiune
-umbeliforme: uroteliul
2. Membrana bazala
Ep. sunt situate intotdeauna pe o structura lamelara fina=membrana bazala care le separa de tesutul conj. subiacent. Are o
strcutura permanenta si este dependenta atat de factori endogeni (hormonali, umorali, nervosi) cat si de factori exogeni
(agenti microbieni fizici si chimici) si trebuie privita ca o structura dinamica. Grosimea este de ordinul zecimilor de
microni, la limita puterii de rezolutie din m. f.: epiderm, gl. exocrine. Exista membrane bazale mai groase de cativa
microni (cornee) si membrane bazale mai subtiri (vezica urinara).
Membrana bazala este o structura realizata in urma modificarilor substantei funamentale a t. conj., modificare indusa de
celulele epiteliale.

Membrana bazala are o structura acelulara iar la m. e. apare ca fiind constituita dintr-un material granular fin in care se
gasesc fibrile delicate.
In structura membranei se disting 3 straturi suprapuse:
-lamina lucida (lamina rara) in contact cu cel. epiteliale; cu aspect omogen si traversata de filamente fine
-lamina densa (basal lamina) formata dintr-un material amorf ce include filamente fine
-lamina fibroreticularis in contact cu t. conj.
D.p.d.v. ch. este formata dintr-o componenta amorfa mucopolizaharidica ce contine colagen de tip IV neorganizat in fibre
si fibre de reticulina.
Membrana bazala nu se evidentiaza in coloratiile de rutina, uzuale, ci prin tehnici speciale: pt. mucopolizaharide (reactia
PAS-rosu purpuriu), fibre de reticulina (impregnatie argentica-negru).
La epiteliile malpighiene este sinuoasa deoarece t. conj. trimite spre epiteliu ridicaturi (papile), spre deosebire de celelalte
tipuri de epitelii unde este rectilinie.
Membrana bazala are o structura cu o functionalitate deosebita:
-asigura aderenta tesutului epitelial la tesutul conjunctiv subiacent pe de o parte prin ancorarea la nivelul ei a
hemidesmozomilor realizati de celulele epiteliale si pe de alta parte a fibrelor de reticulina apartinand tesutului
conjunctiv; astfel separa si solidarizeaza cele doua tesuturi
-prin difuziune selectiva a materialelor nutritive aduse prin aport sangvin de la nivelul tesutului conjunctiv asigura
nutritia; permeabilitatea ei este dependenta de gradul de polimerizare a MPZ
-participa la realizarea proceselor de filtrare si difuziune (ex: capilarele glomerulare)
-este o bariera impermeabila pt. celulele t. conj. subiacent, lasand sa treaca numai limfocite si filete nervoase
-asigura rezistenta si elasticitatea tesutului epitelial
3. Epiteliul simplu pavimentos: structura, exemple
Este format dintr-un rand de celule turtite ce vin in contact prin marginile lor, cantitatea de citoplasma reducandu-se spre
marginile celulei astfel incat suprafetele laterale de contact sunt foarte reduse.
Nuceul are forma de disc si este situat central.
Prezinta foarte putine organite celulare, in schimb contin numeroase vezicule de pinocitoza (functie de transport
transcitoplasmatic).
Sunt greu vizibile prin coloratiile obisnuite (HE), dar se pot evidentia prin impregnatie argentica, epiteliul imbracand un
aspect asemanator pietrelor de pavaj.
Ex: foita ext. a capsulei Bowmann; ram. descendenta a ansei Henle; alveolele pulmonare; cav. timpanica si a labirintului
membranos; endoteliile vasculare; mezoteliile seroaselor: pleura, pericard, peritoneu.
4. Epiteliul simplu cubic: structura, exemple
Este format dintr-un singur rand de celule cu dimensiuni egale, pe sectiune avand forma patrata.
Nucleul este rotund, situat central.
Se remarca o usoara polarizare a cel. prin localizarea aparatului Golgi supranuclear si a mitocondriilor spre polul bazal.
Ex: canaliculul biliar din spatiul Kiernann, canalul intercalar Boll din gl. salivare, tubii Bellini din rinichi, ovare, cai
genitale intratesticulare, plexuri coroide, foliculul tiroidian.
5. Epiteliul simplu cilindric: structura, exemple
Este form. din celule la care predomina inaltimea.

Nucleul este ovalar, situat in axul lung al celulei.

Datorita functionalitatii deosebite pe care o prezinta, polaritatea celulei este evidenta.
Se disting d.p.d.v. morfofunctional 3 tipuri de celule:
-absorbtive: prez. la polul apical microvilozitati identificate in m.f. sub forma de platou striat sau margine in perie
-secretorii: repr. de cel. caliciforme, derivate din cel. cilindrice, cu rol in elaborarea mucusului (cel mucoase deschise) si de
cel. cilindrice din ep. gastric ce sintetizeaza granule de mucoid la nivelul citoplasmei apicale care sunt eliminate apoi
intermitent (cel. mucoase inchise)
-ciliate ce prez. la polul apical cili vibratili
Au rol de absorbtie, secretie, protectie, lubrefiere.
Ex: tub digestiv subdiafragmatic, vezica bilara, ep. tubar, uter, brohiole, tubi contorti renali, gl. fundice gastrice, ducte
papilare.
6. Epiteliul pseudostratificat cilindric: structura, exemple
Este simplu, nestratificat deoarece este form. din cel. cilindrice de inaltimi diferite, dar care vin in contact prin polul bazal
cu membrana bazala.
Da impresia de falsa stratificare datorita faptului ca limitele intercelulare sunt greu vizibile in m.f. si pozitiei diferite a
nucleilor det. de inaltimea diferita a celulelor.
Nu toate celulele ajung cu polul apical la suprafata epiteliului, iar cele care ajung la suprafata, unele sunt caliciforme, altele
prezinta kinocili. Mucusul secretat realizeaza la surafata ep. o pelicula la care adera particulele de praf, iar prin bataia
unidirectionala a cililor, acestea sunt eliminate la ext.
Ex: caile respiratorii (foze nazale, laringe, trahee, bronhii mari).
7. Epiteliul stratificat malpighian fara cheratinizare: structura, exemple
Este form din 3 straturi celulare:
-bazal (profund): situat pe membrana bazala, este alc. dintr-un singur rand de cel cilindrice care se divid rapid
-intermediar (spinos al lui Malpighi): form. din mai multe randuri de cel. poliedrice ce lasa intre ele spatii intercelulare
prin care circula substante nutritive si sunt solidarizate intre ele prin desmozomi (spini intercelulari)
-superficial: form. din cateva randuri de cel. turtite cu nuclei picnotici dar care sunt prezenti pana la suprafata epiteliului
Ex: cav. umectate (cav. orala, faringe, esofag, cav. vaginala, cav. anala).
In anumite conditii nefiziologice, de expunere indelungata a unui ep. necheratinizat la mediul aerian extern, se poate
produce cheratinizarea acestuia (prolapsul vaginal).
8. Epteliul stratificat malpighian cu cheratinizare
Este reprezentat de epiderm, alc. in principal din cel. numite keratinocite.
Este form din 6 straturi celulare:
-bazal: este cel mai profund, fiind form. dintr-un singur rand de cel. cilindrice cu nucleu ovalar situat apical si cu
citoplasma bazofila; cel. sunt solidarizate intre ele prin desmozomi, iar cu membrana bazala prin hemidesmozomi; cel. se
inmultesc activ prin diviziuni mitotice dand nastere la noi keratinocite, care pe masura ce se diferentiaza trec in straturile
superficiale
-spinos: alc. din mai multe randuri de cel. poliedrice care se aplatizeaza pe masura ce se superficializeaza
-granulos: alc. din 3-5 randuri de cel. romboidale, cu nucleu picnotic si citoplasma intens bazofila datorita prezentei
numeroaselor granule de keratohialina

-lucios (translucid): alc. din 2-5 randuri de cel. aplatizate, eozinofile, anucleate cu citoplasma ce cont. cel. cu granule de
eleidina
-cornos: form. din mai multe randuri de cel. aplatizate, complet involuate, cheratinizate, anucleate; organitele celulare
sunt disparute iar citoplasma este incarcata cu keratina; grosimea acestui strat variaza in functie de zona de tegument
-descuamat: repr. patura superficiala a stratului cornos, ce se descuameaza sub forma de lambouri sau izolat si este
contestat de unii autori
9. Epiteliul stratificat cubic si stratificat cilindric: structura, exemple
Ep. stratificat cubic este putin intalnit in organism, fiind form din doua randuri de cel.
Ex.: canalele excretoare extralobulare din gl. salivare, canalul excretor al gl. sudoripare.
Ep. stratificat cilindric este form. din 3 straturi:
-bazal: form. dintr-un rand de cel. cubice
-intermediar: form. din 2-3 randuri de cel. poliedrice
-superficial: form. dintr-un rand de cel. cilindrice
Ex: rar intalnit la adult: conjunctiva oculara, o parte din uretra feminina, port. spongioasa a uretrei masculine.
10. Epiteliul de tranzitie (paramalpighian, uroteliul): structura, exemple
Este form. din 3 straturi:
-bazal: form. dintr-un rand de cel. cubice
-intermediar: form. din mai multe randuri de cel. cu aspect polimorf: cubice, poliedrice, cilindrice, in racheta.
-superficial: form. dintr-un singur rand de cel. voluminoase ce pot avea chiar 2 nuclei; o cel. din stratul superficial acopera
ca o umbrela 2 sau 3 cel. din stratul subiacent (cel. umbeliforme); uroteliul prezinta cuticula la suprafata, rezultata din
ingrosarea plasmalemei apicale a cel. superficiale, ceea ce il face sa fie impermeabil pt. constituientii urinii
Ex: caile urinare extrarenale: calice, bazinet, ureter, vezica urinara, port. initiala a uretrei feminine, uretra prostatica si
membranoasa la barbat.
11. Clasificarea gl. exocrine dupa modalitatea de distributie a ductului excretor
-gl. simple: au un singur canal excretor neramificat (fiecare unitate glandulara poseda propriul sau canal excretor); ex: gl
sudoripara
-gl. compuse: au canal excretor ramificat, drenand mai multe unitati secretorii; ex: gl. salivare, pancreasul exocrin
-agminate (alaturate): alc. din mai multe gl. compuse alaturate, fiecare constituind cu stroma sa un lobul glandular.
Ductele lor excretoare se deschid la suprafata individual, dar alaturat; ex: gl. mamara, prostata
12. Clasificarea gl. exocrine dupa mecanismul de secretie
-merocrine: form. din cel. care isi elimina produsul de secretie prin exocitoza (fuzionarea veziculelor secretorii cu
membrana celulara); integritatea celulara este respectata; cele mai multe gl. exocrine sunt de acest tip (gl. salivare,
pancreasul exocrin, gl. sudoripare, gl. gastrice)
-holocrine: form. din celule care se transforma in propriul lor produs de secretie la sfrasitul singurului lor ciclu secretor
(gl. sebacee)
-apocrine: form. din cel. care acumuleaza la polul apical produsul de secretie iar cand atinge un nivel maxim se elimina
sub forma unei vacuole voluminoase, eliberarea respectand integritatea membranei celulare; prin aceasta modalitate se
elimina fractiunea lipidica din gl. mamara in lactatie (fractiunea proteica este eliminata prin merocrinie)

13. Gl. tubulare: clasificare, exemple

Au aspect de deget de manusa, perete lor fiind tapetat cu cel cubice sau cilindrice.
-drepte: gl. intestinale Lieberkhn
-sinuoase: gl. gastrice din regiunea fundica
-ramificate: gl. esofagiene, gl. duodenale, gl. pilorice
-glomerulate: gl. sudoripare
14. Gl. alveolare: structura, exemple
Au unitatea secretorie voluminoasa, imbracand aspectul unei alveole.
Ex. tipic este gl. sebacee care este delimitata de o membrana bazala pe care este asezat un rand de cel. cubice
nediferentiate si care se vor diferentia in elemente care contin numeroase picaturi lipidice in citoplasma. Gl. sebacee are
aspect se sac plin cu celule (gl. sacciforma).
Ep. glandular dispus pe membrana bazala este constituit dintr-un rand de cel. cubice bazofile, bogate in RER, mitocondrii,
ap. Golgi, glicogen si prezinta mitoze frecvente.
Prin diviunea unei cel. bazale rezulta doua:
-una identica cu cea din care s-a format, inlocuind-o pe aceasta pe glandilema
-a doua are doua posibilitati evolutive:
-incarcarea cu granule de cheratohialina realizand scheletul de sustinere al gl. si septuri ce compartimenteaza gl. in
lobuli
-incarcarea cu sebum concomitent cu involutia celulara
Cel. aflate in zona intermediara a gl. au foma poliedrica, citoplasma clara, vacuolara cu picaturi lipidice care acumulanduse fac ca nucleul sa devina picnotic. In final organitele si nucleul dispar. Continutul acestor cel., sebumul, este constituit
dintr-un amestesc de lipide si detritusuri celulare si se elimina printr-un scurt duct secretor, gatul gl., la baza radacinii
firului de par.
Aceste forme glandulare se pot combina intre ele in cadrul aceleiasi gl., rezultand:
-o gl. tubulo-acinoasa: gl. submaxilara, gl. mamara in repaus
-o gl. tubulo-alveolara: prostata, gl. mamara in lactatie
15. Acinul seros: structura, localizare
Are forma sferica cu cel. inalte, piramidale, ce delimiteaza un lumen ingust si stelat.
Nucleul este eucromatic, rotund, situat in 1/3 bazala a cel.
Citoplasma contine numeroase organite: RER, ribozomi liberi, mitocondrii loc la polul bazal, ap. Golgi in pozitie
supranucleara. In citoplasma apicala se afla granule de secretie continand enzime proeteolitice fie sub forma activa, fie sub
forma de precursor (zimogen). Aceste granule sunt eozinofile, colorandu-se in rosu.
Pe sectiunile microscopice au un aspect intunecat det. de bazofilia citoplasmei si de prezenta granulelor de secretie.
Prezinta la periferie, intre plasmalema si glandilema, cel. mioepiteliale cu prelungiri ce se conecteaza intre ele cat si cu cel.
secretorii acinare prin gap jonction si prin desmozomi. Aceste cel. au origine epiteliala si contin in citoplasma
microfilamente de actina, avand astfel capacitate contractila. Prin contractia lor comprima acinul si ajuta la elimiarea
produsului in lumen.
Localizare: parotida, pancreas exocrin, gl. linguala Ebner, gl. salivare mixte.

16. Acinul mucos: structura, localizare

Este ovalar si mai voluminos ca acinul seros. Celulele sale sunt trapezoidale si delimiteaza un lumen rotund si larg.
Citoplasma contine un ap. Golgi dezvoltat si are un aspect vacuolar, clar in coloratiile de rutina datorita incarcarii cu
mucus. Continutul mucos al vacuolelor se evidentiaza prin reactia PAS care coloreaza glicoproteinele.
Nucleul hipercrom este turtit si impins catre polul bazal al celulei.
Intre plasmalema si glandilema se gasesc celule mioepiteliale.
Localizare: gl. linguale Weber, gl. salivare mixte.
17. Acinul mixt: structura, localizare
Este cel mai voluminos acin si are forme variate (sferica, ovalara, neregulata).
Este format dintr-o componenta de baza, un acin mucos, care da denumirea acinului, la periferia careia se gasesc cateva
celule secretorii seroase dispuse sub forma unei semilune - semiluna lui Gianuzzi.
Localizare: gl. salivare mixte.
18. Celulele tesutului conjunctiv: clasificare
A) Celule autohtone (proprii, fixe) cu mobilitate redusa:
-celule tinere (nediferentiate): celula mezenchimala, celula reticulara
-celule mature (diferentiate, ce se form. prin multiplicarea si diferentierea celulelor tinere, fiind considerate rezidenti
permanenti ai t. conj.): fibroblast, mastocit, adipocit
B) Celule de origine hematogena (mobile) ce migreaza din sangele circulant ca raspuns la stimuli specifici: histiocit
(macrofag), plasmocitul, leucocitele (granulocite neutrofile si eozinofile)
In t. conj. pot sa se gaseasca si alte cel.: pigmentare, pericitele, cel. prezentatoare de Ag.
19. Fibroblastul si fibrocitul
Fibroblastul este prezent in toate vrietatile de t. conj.
Se diferentiaza:
-la embrion din cel. mezenchimala
-la adult din fibroblastele preexistente
Se intalneste sub doua aspecte functionale:
-fibroblastul: forma activa, cu morfoplasma dezvoltata, activitate de sinteza intensa si indice mitotic crescut
-fibrocitul: forma de repaus functional
Fibroblastul are 20-30 um lungime si 5-10 um diametru. Este o cel. alungita sau stelata, cu prelungiri mai mult sau mai
putin ramificate. Citoplasma este bazofila bogate in organite implicate in sinteza proteica: RER, ap. Golgi, ribozomi,
lizozomi. Citoscheletul este foarte dezvoltat cu microfilamente dispuse in fascicule si orientate in axul lung al celulei.
Citoplasma este bogata in enzimele ciclului Krebs. In citoplasma se mai pot gasi incluziuni de tip lipidic, granule de MPZ
PAS pozitive, metacromatice. Nucleul este ovalar, central, eucromatic si cu 1-2 nucleoli. Plasmalema prez. receptori pt.:
insulina, lipoproteine, factorul de crestere al epidermului (EGF). Prezinta o mobilitate redusa influentata de factori
chemotactici prezenti in matricea extracelulara: colagen, fibronectina, laminina, peptide derviate din elastina. Prezenta in
numar crescut a microfilamentelor in citoplasma det. aparitia miofibroblastului.
Fibrocitul are dimensiuni mai mici decat fibroblastul si prez. prelungiri efilate. In citoplasma organitele sunt reduse
numeric, cel mai bine repr. fiind lizozomii ce au rolul de a indeparta organitele inutile fibrocitului in repaus functional. In
anumite situatii impuse de necesitatea sintezei de matrice conjunctiva, fibrocitele pot redeveni fibroblaste.

Functiile fibroblastului:
-citogenetica: se diferentiaza din adipocite, condrocite, tenocite, cel. endoteliale
-elaboreaza proteinele matricei extracelulare: glicoproteine de structura, proteoglicani
-fibrilogenetica: genereaza toate tipurile de fibre conjunctive; in procesele de remaniere cicatriceala, prin enzimele
continute (colagenaza, elastaza) sunt capabile de liza fibrelor conjunctive
-rol fundamental in metabolismul lipoproteinelor si colesterolului (plasmalema prez. receptori pt. LDL); nr. receptorilor
scade cu varsta
-aparare antivirala si antiumorala prin producerea de interferon de tip I ce se deosebeste de cel secretat de leucocite pt. ca
induce raspunsuri antivirale deosebite, are actiuni citostatice de grade diferite si celule tinta distincte
-cel. hormonosensibila a carei activitate este stimulata de STH, testosteron, estrogeni si inhibata de ACTH, cortizol
-prin fenomenul de "modulatie" are capacitatea de a-si modifica aspectul morfofunctional in functie de conditiile de
micromediu; astfel, ingloband grasimi, pigmenti sau alte particule, poate lua aspect de adipocit, macrofag, cel.
pigmentara.
20. Mastocitul: origine, localizare, morfologie, functii, metode de evidentiere
Se considera ca ar lua nastere dintr-o celula sua comuna cu cea din care se formeaza granulocitele bazofile, celula care,
diferentiindu-se in t. conj. furnizeaza mastocite, in timp ce la nivelul maduvei rosii hematogene formeaza bazofile. Exista
ipoteza conform careia mastocitele iau nastere la embrion si din cel. mezenchimale, iar la adult din cel. mezenchimale
cantonate in jurul vaselor. S-au identificat la nivelul mastocitelor mitoze rare care ar asigura prin autoreplicare
mentinerea liniei celulare.
S-au identificat 2 categorii:
-unele derivate din cel. stem medulare sensibile la interleukina 3 prezente in lamina proprie a mucoaselor
-altele insensibile la interleukina 3 prez. in t. conj. perivascular, intermuscular, derm (mastocite asociate t. conj.)
Localizare: in aproape toate t. conj., mai numeroae in piele, cai resp., ap digestiv; vase sangvine, nervi, meninge, plexuri
coroide, exceptional in cortexul cerebral.
Morfologie: au un diametru de 12-20 um, forma ovalara/rotunda, contur neregulat. Plasmalema prez. numerosi receptori,
cei mai importanti fiind pt IgE. Nucleul este rotund, situat central, heterocromatic. Citoplasma este saraca in organite,
contine numeroase granule rotunde cu diametrul de 1-4 um. Unele granule au un continut lamelar concentric, altele au
continut granular, putine au structura combinata: lamelara periferic si granulara central. Granulele sunt delimitate de o
endomembrana subtire. Granulele sunt PAS pozitive si metacromatice datorita continutului lor de MPZ sulfatate, numai o
mica parte ortocromatice.
Functii:
-prin aminele biogene participa la dinamica vasculara: histamina-vasodilatator, serotonina-vasoconstrictor
-prin sinteza GAG imbogateste substanta fundamentala si contribuie la agregarea fibrelor de colagen
-prin heparina (antilipemica) care participa la sinteza lipoproteinlipazei controleaza lipogeneza si prin serotonina care
actioneaza asupra lipazei controleaza lipoliza
-prin interrelatiile cu vasele sangvine si cu fibrele nervoase intervine in metabolismul local, modeland activitatea tuturor
cel t. conj.
-este o cel. hormonodependenta, avand pe membrana receptori specifici pt. hormoni: gucocorticoizi (st. degranularea),
STH (st activitatea mastocitara), estrogeni (cresc nr de mastocite din t. limfoid)
-intervine in reactiile alergice de hipersensibilitate imediata: astm, urticrie, alergie, soc anafilactic. In aceste cazuri, la un
prim contact cu un alergen, plasmocitele secreta IgE care se fixeaza pe receptorul IgE de la suprafata plasmalemei

mastocitului. La un nou contact, Ag form complexe Ag-Ac pe suprafata membranei mastocitului si det. degranularea si
aparitia semnelor clinice caracteristice: edem, durere, febra, etc.
Metode de evidentiere: nu se observa prin coloratiile uzuale, evidentierea sa fiind strict dependenta de vizualizarea subst.
pe care le contin granulele citoplasmatice: GAG, amine biogene, enzime specifice (tripsina, chemotripsina, alfa naftol
cloracetat esteraza-enz. marker), subst. reactiva in anafilaxie SRSA, factori chemotactici pt. neutrofile, bazofile, eozinofile,
factor activator trombocitar. Tehnici biochimice: albastru de toluidina, albastru alcian, safranina, Giemsa pe sectiuni.
Granulatiile mastocitelor sunt inconstant pozitive la reactia PAS care este dependenta de gradul de sulfatare al heparinei.
21. Adipocitul: origine, morfologie, metode de evidentiere
Se form. din cel. preadipoase ce deriva din cel. mezenchimala nediferentiata. Diferentierea si multiplicarea acestor
precursori celulari sunt st. de factorul hipofizar de crestere AGF si de 17 beta-estradiolul; ele acumuleaza lipide sub forma
de mici picaturi care conflueaza formand o vacuola unica ce ocupa aproape intreaga celula, citoplasma si nuceul fiind
impinse la periferie, rezultand aspectul caracteristic al celulei grase uniloculare (adipocitul alb). Alteori, citoscheletul
celulei se conserva, iar picaturile lipidice nu fuzioneaza, rezultand adipocitul multilocular (adipocitul brun).
Adipocitul alb este o cel sferica/poliedrica de 100-150 um diametru. Nucleul este turtit, impins la periferie si inconjurat de
o mica pelicula de citoplasma de 0,5 um grosime (aspect de inel cu pecete). Citoplasma contine numeroase mitocondrii si
un ap. Golgi juxtanuclear. Majoritatea celulei este ocupa de o vacuola de grasime, ce cont 95% TGL si putini acizi grasi
liberi, inconjurata de o endomembrana proprie. Are un metabolism activ, depozitand si eliminand lipidele foarte rapid in
3 faze:
-liposinteza: acumularea lipidelor de origine alimentara sau a celor de sinteza din glucide, insulina det. intrarea glucidelor
in celula
-stocajul: scurt, turn-overul lipidelor fiind foarte important
-lipoliza: catabolismul favorizat de adrenalina care activeaza lipaza
Adipocitul brun este o celula poliedrica de 50 u diametru a carei citoplasma contine numeroase picaturi lipidice izolate,
fiecare delimitata de o endomembrana proprie. In citoplasma se gasesc numeroase mitocondrii cu un continut crescut de
citrocromi. Nucleul este situat central. Nu se gasesc niciodata izolate, ci numai grupate, formand grasimea bruna.
Metode de evidentiere: prin coloratiile uzuale (He, tricromice), datorita folosirii solventilor organici (benzen, toluen,
xilen), grasimea este solvita, iar adipocitele uniloculare apar ca niste vacuole cromofobe delimitate la periferie de o
pelicula citoplasmatica fina. Pt. evidentierea lipidelor, trebuie realizate sectiuni la gheata si coloratii specifice:
-sudan III: rosu-portocaiu
-sudan IV: negru
-scharlach roth: rosu
-sulfat albastru de Nil: grasimile neutre-roz, acizii grasi si alte grasimi-albastru
-acid osmic: negru
22. Histiocitul: origine, morfologie, functii
Este intalnita in toate tipurile de t. conj., iar cand este in activitate are capacitate fagocitara, devenind macrofag. Se gasesc
localizate in special in jurul vaselor; corionul tractului digestiv, respirator, genital, derm.
Face parte dintr-o familie de celule ubicvitare si polimorfe cu origine medulara, intr-un precursor comun CD 34 pozitiv,
precursorul liniei monocitare, monocitul fiind forma circulanta. Toate macrofagele din organism au o origine
coumna=monocitul sangvin. Toate au functia comuna de fagocitoza si se incadreaza in sistemul fagocitelor mononucleare.

Este o celula ovalara, de 25-30 um diametru, cu prelungiri citoplasmatice scurte si groase. Nucleul este mic, intens
cromatic, nucleolat. Citoplasma este usor eozinofila si contine numeroase organite de sinteza proteica, lizozomi, enzime
(hidrolaze acide), incluziuni sub forma de granule, picaturi, vacuole.
Durata de viata este de cateva luni, iar sub actiunea unor substante secretate de limfocitele T, prolifereaza.
In situatii patologice, rasunzand prezentei unor microbi/corpi straini, ele pot fuziona, dand nastere la cel. gigante
multinucleate. Alteori, in jurul unor focare de infectie se grupeaza si se unesc prin jonctiuni stranse, formand cel.
epiteloide.
Functii:
-de aparare nespecifica: prin proprietatile de mobilizare si fagocitoza, participa la apararea organismului pe care il
epureaza de materialul strain: microbi, paraziti dar si de materialul autohton necurespunzator: cel. uzate, cel. moarte,
hematii imbatranite, limfocite degradate
-de aparare specifica: la inceputul reactiei imune capteaza si fixeaza Ag pe suprafata sa, prezentandu-l limfocitelor pe care
le stimuleaza; la sfarsitul procesului, macrofagele atrase de unele substante secretate de limfocitele T fagociteaza
materialul strain, distrugandu-l. Fagocitoza Ag poate sa fie partiala, iar fractiunea Ag cea mai virulenta este eliminata in
mediul extracelular, ceea ce duce la stimularea limfocitelor in raspunsul imun. Astfel, macrofagele actioneaza in procesul
imun si ca un reglator al acestuia.
-metabolica: intervin in reglarea hematopoezei prin distructia hematiilor la nivelul splinei si inmagazinarea pigmentului
feric in citoplasma lor, care este apoi reutilizat in procesul de hematopoeza
-participa la metabolismul lipidic prin degradarea complexelor lipoproteice
-sinteza de factori ai coagularii
-degradarea pigmentilor biliari
-catabolismul hormonilor steroizi
23. Plasmocitul: origine, localizare, morfologie, functii, metode de evidentiere
Se diferentiaza din limfocitele B dupa stimularea Ag-ica si are o durata de viata de 10-30 de zile.
Se gasesc in numar crescut in t. conj. care este sediul unui proces inflamator cronic. In conditii normale, cele mai frecvente
localizari sunt: t. conj. din mucoasele organelor cavitare; organele limfopoetice: splina, limfoggl.; gl. salivare; seroase.
Este o celula ovalara, de 15-20 um. Citoplasma este abundenta si bazofila datorita bogatiei RER, cont. si un ap. Golgi
voluminos dispus juxtanuclear, regiune cu aspect mai clar. Nucleul este sferic, excentric, uneori dublu, cu heterocromatina
dispusa caracteristic, radiar, in "spite de roata" sau "raze de soare".
Sintetizeaza Ac- imunoglobuline specifice, localizati initial la nivelul cisternelor RER; uneori in citoplasma pot sa apara
vacuole acidofile de imunoglobuline-corpii Russell- intervenind in procesele de aparare de tip imun ale organismului.
Metode de evidentiere: se coloreaza specific cu verde de metil pironina: nucleul se coloreaza in verde, citoplasma si
nucleolul in rosu.
24. Substanta fundamentala a t. conj.
Ocupa spatiul dintre cel. si fibre si impreuna cu fibrele form. matricea extracelulara. Este cel mai bine repr. in t. conj. lax.
Are 2 functii:
-det. consistenta t. care o contin, constituind pt. acestea un suport
-repr. mediul circulator pt. lichidul interstitial care asigura si mentine viabilitatea celulelor

Este vascoasa, amorfa, transparenta, la sinteza ei participand in special fibroblastul, mastocitul si macrofagul. Este un gel
glicoproteic puternic hidrofil, a carui vascozitate depinde de cantitatea de apa pe care o contine. Repr. o bariera impotriva
patrunderii bacteriilor si particulelor straine.
Pe sectiunile de m.f. colorate cu HE este omogena, usor acidofila. Este pozitiva la reactiile specifice GAG: PAS, coloranti
tiazidici, aldehid-fuxina. Electronomicroscopic are un aspect de retea 3D form din macromolecule filamentoase in
ochiurile careia se gasesc macromolecule globuloase.
Compozitia biochimica:
A) GAG: sunt complexe polizaharidice form. din unitati repetitive de dizaharide:
-nesulfatati
-Acid hialuronic: se gaseste in substanta fundamentala a cordonului ombilical, derm, corp vitros, lichid sinovial,
valvulele cardiace; da matricei extracelulare consistenta de lichid vascos, rezistent la compresiune, ce confera turgescenta;
are rol in reglarea activitatilor enzimatice, bactericid, virulicid; sinteza lui este st. de hormonii estrogeni, androgeni, CSR,
STH, ACTH; degradarea se realizeaza sub influenta hialuronidazei, proces potentat de vit B6, C, hormoni.
-sulfatati
-Condroitin sulfatii: repr. in special de formele A, B, C, se gasesc in cantitati mari in cartilaje, oase, tendoane, ligamente,
derm, peretii vasculari; intervin in stabilizarea fibrelor de colagen prin punti interfibrilare, influentand astfel procesul de
cicatrizare a plagilor; condroitin sulfatul B are activitate anticoagulanta
-Keratan sulfatul: se gaseste in cornee, cartilaj, nucleul pulpos al discului intervertebral; inlocuieste condroitin sulfatul
A pe masura ce t. imbatranesc
-Heparan sulfatul: are efecte anticoagulante; se gaseste in aorta, ficat, membrane bazale
-Dermatan sulfatul
Cu exceptia Acidului hialuronic, toti GAG sunt legati de proteine, form. molecule de proteoglicani.
B) Glicoproteinele structurale: sunt form dintr-un nucleu proteic si polizaharide care nu cont glucozamine; se termina
frecvent cu o molecula de acid sialic.
-Fibronectina: sintetizata de fibroblaste si de unele celule epiteliale; participa la realizarea adeziunii cel. conj. la fibrele de
colagen, are rol in organizarea citoscheletului si in migrarea celulelor, faciliteaza fagocitoza si proc. de reparare tisulara;
poate uneori sa suplineasca actiunea EGF si a prostaglandinei F ce act. in faza G a ciclului celular; dispare de la suprafata
celulelor canceroase, reducandu-se astfel aderenta intercelulara, explicandu-se metastazarea.
-Laminina: se gas. in membranele bazale fiind responsabila de aderarea cel. epiteliale la membrana bazala
-Condronectinele: se gas. in substanta fundamentala a t. cartilaginos, mediind adeziunea condrocitelor la colagenul de tip
II
-Glicoproteina 115: substanta necolagena prez. in majoritatea t. conj., in special in vasele sangvine si membranele bazale
La nivelul t. conj., legat de substanta amorfa se gaseste o cantitate mica de lichid=lichidul tisular, asemanator plasmei
sangvine form. din apa, ioni, molec. cu greutate moleculara mica ce trec din capilarul sangvin in t. conj. si circula prin
spatiile de difuziune in jurul celulelor si fibrelor conjunctive; se gaseste in mod normal in cantitate nesemnificativa.
Functii:
-important rezervor de apa si proteine
-element de suport mecanic pt. cel. si fibre
-participa la procesele de permeabilitate si este bariera fata de patrunderea microbilor si a subst. toxice in organism prin
gradul de vascozitate si polimerizare
-participa la procesele de aparare locale prin imunoglobulinele continute

10

-rol nutritiv prin difuziunea plasmei, electrolitilor si proteinelor din sange, asigurand materiile prime pt. sintezele celulare
de la nivelul tesuturilor
-modificarile de ordin cantitativ si calitativ stau la baza proceselor de imbatranire si degenerare tisulara
25. Fibrele de colagen: structura, tipuri de colagen, metode de evidentiere, functii
Sunt alc. din proteine fibroase (scleroproteine), form. din molecule de colagen si sunt cele mai raspandite fibre
conjunctive=fibre albe.
Molec. de colagen apre aprox 300 nm L si 1,5 nm diametru.
Molec. de colagen este form din 3 lanturi polipeptidice=lanturi alfa rasucite helicoidal si solidarizate intre ele prin puncti
de H si punti disulfidice. Doua dintre lanturile alfa sunt asemanatoare=alfa1 si difera de cel de-al 3lea lant=alfa2 prin
secventa de AA.
Au fost descrise 18 tipuri de colagen, 5:
-tip 1: cel mai raspandit, este sintetizat din fibroblaste si osteoblaste; se gaseste in derm, tendoane, oase, dentina,
ligamente, capsule, cornee, organe interne
-tip 2: sintetizat din condroblaste; se gaseste in cartilaj, discuri intervertebrale, corp vitros
-tip 3: intra in alc. fibrelor de reticulina; este sintetizat din fibroblase, cel. musc netede, cel. endoteliale; se gaseste in:
derm, vase sangvine, organe interne
-tip 4: intra in alc. membranelor bazale; sintetizat din cel. epiteliale si cel. endoteliale
-tip 5: in cantitati mici in toate t. conj.
Colagenul de tip 1, 2, 3 polimerizeaza form. fibre si fascicule colagene si retculinice.
Colagenul de tip 4, 5 nu form. fibre=colagen afibrilar
Functii:
-asigura rezistenta t. conj. la tractiune si tensiune
-permite t. conj. sa fie extensibile, datorita sinuozitatilor fibrelor colagene
-limiteaza deplasarile lichidului tisular si ale proteoglicanilor din subst. fundamentala
-in perioada embrionara participa la diferentierea tesuturilor
-participa la form. colagenului sangvin inducand agregarea trombocitelor
-intra in alc. membranelor bazale-tip 4
-are propr. antigenice: sclerodemie, lupus eritematos, artrita reumatoida
Metode de evidentiere: Sunt vizibile in m. f., sunt lungi, sinuoase, neramificate, cu diametru de 20-90 nm, acidofile. Se
coloreaza:
-roz cu eozina
-rosu cu metoda Van Gieson
-albastru cu tricromic Masson
-verde cu Goldner Szeckelly
Prezinta periodicitate alternanta de 67nm.
Sunt dispuse ordonat in fascicule sau se intretaie, formand adevarate retele fibrilare.
Apar birefringente in lumina polarizata.
Pot fi degradate sub actiunea colagenazei care cliveaza molec. de tropocolagen; molec. rezultate sunt resorbite; procesul
este mai intens in per. de crestere, in regenerarea t. conj. si unele procese inflamatorii. Exista un echilibru permanent intre
resorbtia si sinteza colagenului.

11

26. Fibrele de reticulin: structur, funcii, metode de evideniere, localizri.

Sunt foarte subtiri, diametru=5-20nm, nu form. fascicule, formeaza retele in unele organe.
Intra in alc. membranelor bazale, tunica medie a vaselor, in gl. endocrine, ficat, rinichi, plaman, in jurul capilarelor,
fibrelor nervoase, fibrelor musc., adipocitelor.
Sunt monofibrilare, calibru variabil, prezinta nodozitati de-a lungul ei. Se ramifica si se anastomozeaza formand retele.
Contin in majoritate colagen de tip 3, asociat cu alte tipuri de colagen, licoproteine si proteoglicani.
Functii:
-prez. elasticitate, org. ce le cont. au posibilitatea de a-si modifica forma-org. hematopoetice
-form. o retea de sustinere in organele in care se produc schimbari rapide: ficat, rinichi, plaman
-in proc. de difuziune si permeabilitate, datorita proceselor de polimerizare si depolimerizare
Metode de evidentiere: nu se face in conditii uzuale. Datorita argirofiliei pronuntate, se evidentiaza prin impregnatie
argentica (negru). Datorita continutului mare de glicoproteine dau reactia PAS pozitiva. Dupa colorare cu rosu Sirius se
coloreaza in rosu la m. cu contrast de faza.
27. Fibrele elastice: structur, localizri, funcii, metode de evideniere.
Au ca si constituent de baza elastina=scleroproteina (mai rezistenta decat colagenul la act. ag. ch. si fizici). Sunt insolubile
in apa. Se prez. sub forma de fibre fine anastomozate in retea sau lamele elastice groase, astfel se intind pana la peste
100%.
Se gasesc in structurile care au nevoie de o mare elasticitate: plaman, derm, vase sangvine.
Se sintetizeaza si se secreta sub forma de preelastina de catre fibroblastele din piele si tendoane si de catre cel. musculare
netede din peretii vaselor mari. Este un polimer proteic. Are aspect omogen, inconjurat de o teaca de microfibrile
glicoproteice paralele cu axul lung al fibrei. Microfibrilele glicoproteice sunt sintetizate primele pentru orientarea
depunerii elastinei in zona centrala, cea mai importanta fiind fibrilina. Elastina este form. din laturi polipeptidice spiralate
legate prin AA ciclici (desmozina, izodesmozina), form prin polimerizarea a 4 molec de lizina. Anumite regiuni ale spiralei
sunt deformabile, in timp ce regiunile legate prin desmozina sunt fixe.
Functii:
-elasticitatea tesuturilor supuse la actiuni mecanice intermitente: lig. elastice ale corzilor vocale, lig. interverterale,
lamelele elastice din tunica medie a vaselor mari
-pastrarea homeostaziei organismului prin adaptarea mecanica a structurilor in care se gasesc (plaman)
-au capacitate de regenerare (se rup usor)
-identif. fibrelor elastice repr. un prognostic in tumorile maligne mamare
Metode de evidentiere: nu se coloreaza cu eozina; se coloreaza numai cu coloranti specifici:
-rosu brun cu orceina
-rosu aprins cu rezorcin fuxina- fuxilina Weigert
-negru cu aldehid fuxina
-PAS pozitive datorita subst. glicoproteice interfibrilare
28. esutul conjunctiv lax.
Cel mai raspandit.
Sustine epiteliile, umple interstitiile.
Este tesutul de legatura dintre org. si partile org.
Se gaseste intre muschi si fibrele musculare.
Form. o atmosfera conjunctiva in jurul vaselor sangvine, limfatice, nervi.
Form. stratul papilar al dermului.

12

Se gaseste in hipoderm.
Intra in constitutia seroaselor, mucoaselor, leptomeningelui, coroidei.
Cont. toate elem. componente ale t. conj.: cel., fibre, subst. fundamentala, fara predominanta vreuneia.
Este bogat vacularizat si inervat.
Cont. cel. autohtone si cel. sangvine. Cel. cele mai numeroase sunt fibroblastele si histiocitele.
Cont toate cele 3 tipuri de fibre conj: colagene, elastice, de reticulina; mai numeroase sunt fibrele de colagen care sunt
dispuse izolat sau in mici fascicule si se ramifica si se anastomozeaza.
Subst. fundamentala este bogata, inglobeaza elem. celulare si fibrilare si repr. locul schimbarilor metabolice si de tranzit
pt. celule.
Functii:
-rol mecanic si de sustinere
-functie nutritiva prin bogata vascularizatie
-participa la formarea membranelor bazale
-intervine in metabolismul local si general prin schimburile active dintre sange si lichidul tisular
-asigura desfasurarea proceslor de aparare prin cel. cu functie fagocitara si cele apartinand sistemului imun
-sta la baza constituirii t. de granulatie prin care se realizeaza cicatrizarea plagilor
29. esutul conjunctiv dens neordonat (dermul, corionul mucoaselor).
Dermul prez. 2 zone:
-superficial (papilar): prez. numeroase ridicaturi care cresc suprafata de contact dermo-epidermica. Contribuie la hranirea
cel. epidermice alaturi de capilarele sangvine prez. la nivelul papilelor. Prez. fibre colagene subtiri, fibre elastice, fibre de
reticulina, celule: fibrocite, capilare.
-profund (propriu-zis): este mai dezvoltata si prez. fibre colagene ce se dispun intr-o anumita directie, motiv pt. care este
considerat un t. conj. semiordonat. Printre fasciculele de fibre se gasesc cel: fibrocite si capilare.
Corionul mucoaselor: este asezat sub un epiteliu de acoperire. Impreuna cu epiteliul form. o mucoasa (solidarizate si in
acelasi timp separate prin membrana bazala). Predomina fibrele de colagen dispuse izolat sau in fascicule subtiri; mai
prez. fibre elastice, fibre de reticulina, subst. fundamentala, cel. intalnite in t. conj. lax.
Mucoase cu corion adaptat structural si altor functii decat celei de sustinere:
-citogen: este corionul endometrului. Cel. (in special fibrocite) sufera modificari ciclice det de functionalitatea ap. genital
feminin si devin globuloase prin acumularea materialului embriotrofic si se transforma in cel. deciduale. Intercelular se
gaseste un bogat material amorf; este si un corion metabolic.
-de aparare (digestiv): cont. cel cu functii de aparare, de tip imun, fagocitare: limfocite, plasmocite, histiocite, granulocite.
-de rezistenta (vezicii urinare): este bogat in fibre elastice si alaturi de plasticitatea epiteliuui permite mucoasei urinare sa
se adapteze continutului vezical.
-papilar (mucoasei bucale, esofagiene, vaginal, derm superficial): prez. sub epiteliile malpighiene; prez. spre epiteliu
ridicaturi=papile ce realizeaza o suprafata mai mare de contact cu ep. supraiacent aigurand hranirea cel. epiteliale.
30. Tendonul.
Face legatura dintre muschi si os.
Este inextensibil datorita bogatiei de fibre colagene dispuse in fascicule paralele orientate pe directia fortei de tractiune.
Intre fascicule se gasesc fibrocite modif.=tenocite. Corpul tenocitelor este latit si citoplasma prez. prelungiri cu forma de
aripa (alare) ce se insinueaza printre fibrele ce o preseaza. Tenocitul are un aspect stelat pe sect. transversala.
Citoplasma este greu vizibila in coloratie HE deoarece are aceeasi culoare cu fibrele. Nucleii sunt turtiti si hipercromi. Cel.
prez. pe suprafata lor creste de impresiune datorita presiunii exercitate de fibrele de colagen. Tenocitele se pot divide dar

13

cel. rezultate raman apropiate din cauza lipsei de spatiu, dand aspectul bigeminat celular. Mai multe fibre de colagen
form. un fascicul primar care este inconjurat de un manson de t. conj. lax=endotenonium. Mai multe fasc. primare sunt
grupate printr-o teaca conjunctiva=peritenonium intr-un fasc secundar. Toate fasc. secundare sunt inconjurate de o teaca
conjunctivo-vasc.=epitenonium, form. tendondul ca un organ. Unele tendoane prez. epitenonium constituit din 2 foite
conj. delimitate de un epiteliu scuamos (turtit) form din cel. de origine mezenchimala: una fixata pe tendon iar cealalta pe
structura invecinata; intre cele 2 foite se gaseste o cavitate cu fluid sinovial form. din apa, prot., GAG, ioni ce permite
alunecarea.
Tendonul se hraneste prin difuziune de la nivelul tecilor conj. epi, peri, endotenonium, deoarece nu are vase. Regenerarea
este absenta.
31. esutul adipos.
Este un t. conj. cu originea in mezenchimul embrionar, in care predomina cel. adipoase=adipocite si este sarac in subst.
fundamentala si fibre conj. Cel. se gasesc izolat sau in grupuri mici in cadrul t. conj., iar in unele regiuni ale corpului sunt
grupate in nr. mare si form. t. adipos (15-20% B si 20-25% F din greutatea corpului).
Este bine vascularizat, adipocitele grupandu-se in jurul capilarelor.
Este bogat inervat prin fibre adrenergice si colinergice dispuse in plexuri perivasculare.
T. adipos alb unilocular: cont. adipocite de origine fibrocitara. Prez. adipocite care au acumulat o vacuola mare de
grasime. Este cel mai raspandit: hipoderm, globi oculari, suprarenale, mezenter. Se form. in organismul fetal din sapt. a
30-a si se form. si dupa nastere, depinzand de mai multi factori hormonali: sexuali, glucocorticoizi, sex, varsta,
alimentatie.
Se pot incarca cu lipide generand obezitate, fara ca nr. lor sa creasca.
Functii:
-izolator termic, amortizare, protectie pt. organele supuse presiunilor puternice
-depoziteaza si metabolizeaza grasimile neutre si a TGL prin procesul de lipogeneza; lipidele provin din alimentatie sub
forma de chilomicroni, din TGL sintetizate in ficat sau sinteza la nivelul adipocitului din glucoza
-lipoliza favorizata de A care activeaza lipaza si prin care sunt eliberati acizii grasi din adipocit
T. adipos brun multilocular: cont. adipocite in care grasimea se acumuleaza sub forma a numeroase picaturi dispersate in
citoplasma. Mitocondriile au un continut ridicat de citocrom. La om are o distributie mai limitata, mai abundent la
animale. Mai bine reprezentat la embrion si nou-nascut. Scade cu inaintarea in varsta, iar la adult este inlocuit de t. adipos
alb. La nou nascut este localizat in: reg. cervicala post., axilara, perirenala, interscapular, intercostal, retropubian, in
mediastinul ant. Regimul alimentar nu il influnteaza, iar dupa nastere nu se mai formeaza.
Functii:
-genereaza Q organismului in proc. de termoreglare prin subst.=termogenina
32. esutul conjunctiv elastic: structur, localizri, metode de evideniere.
Este form. din fibre elastice printre care se gasesc fibre rare de colagen si fibroblaste. Are culoare galbena.
-T. elastic neordonat: fibrele sunt orientate in diferite directii; se intalneste in: peretii alveolelor pulmonare, lig. galbene
ale coloanei vertebrale, lig. cefei, lig. suspensor al penisului.
-T. elastic lamelar: este form. din fibre elastce dispuse in lamele paralele si cu orientare concentrica fata de lumenul
vasului; se intalneste in peretii vaselor: lig. elastice de la artere si vene, tunica medie a arterelor.
33. esutul conjunctiv reticular: structur, localizri, metode de evideniere.
Este form. din fibre de reticulina dispuse in retea si din celule reticulare care secreta o matrice fina in jurul fibrelor de
reticulina=> citofibroreticul in ochiurile careia se gaseste lichid tisular si macrofage.

14

Constituie stroma specifica a organelor hemolimfopoetice: maduva hematogena, ggl. limfatici, splina.
34. esutul sero-membranos.
Intra in alc. seroaselor=membrane cu origine in mezenchim.
-Seroasele libere: leaga organele intre ele sau de peretii cav. in care sunt cuprinse. Sunt form. dintr-un ax conjunctivovasc. acoperit pe ambele fete de un strat de cel. epiteliale aplatizate=cel. mezoteliale. Repr. de: mezenter, epiplon.
-Seroase aderente: sunt form. din 2 foite:
-viscerala, intim aderenta la organul pe care il inveleste
-parietala, face corp comun cu peretele cavitatii
Fiecare foita este form. dintr-un ax conjunctivo-vasc. acoperit spre lumenul cavitatii de mezoteliu=ep. simplu scuamos.
Acest epiteliu prez. cel. mezoteliale solidarizate prin interdigitatii si desmozomi, cu organite bine repr. si enzime ce indica
activitate metabolica intensa, adaptandu-se functiilor lor: filtrare, absorbtie-reabsorbtie, fagocitoza, coloidopexie.
Intre cele 2 foite exista un spatiu cu o pelicula fina de lichid (plasma transudata) ce favorizeaza miscarile de alunecare.
Repr. de: pleura, pericard, peritoneu.
Functii:
-absorbtie-reabsorbtie, asigurand mentinerea unui nivel corespunzator al transudatului din cav.
-aparare, prin fagocitoza
35. Cartilajul hialin: structur, localizare, metode de evideniere.
Este cel mai bine repr. in organism: la embrion si fat constituie totalitatea scheletului in primele luni, iar la adult se
gaseste in cartilajele: articulare, diafizo-epifizar, costale, traheale, laringeale (tiroid, cricoid, aritenoid), sept nazal,
apendice xioid.
In stare proaspata: semitransparent, sticlos, alb-albastrui.
Este form. din:
1) Celule cartilaginoase
-Condroblastul: este o cel. tanara; se form. prin metaplazia fibrocitului sau diferentiere din cel. mezenchimala; are aspect
turtit, mai mica decat condrocitul, cu capacitate mare de diviziune, organite cel. dezvoltate, echipament enzimatic capabil
de sinteza proteica si MPZica, generand subst. fundamentala si fibrele.
-Condrocitul: este o cel. matura; se form. din condroblast; are capacitate scazuta de multiplicare; se gaseste in
camarute/lacune sapate in subst. fundamentala=condroplaste, unde sunt dispuse izolat, sau grupat 4-8 cel in grupe
izogene (provin din diviunea aceleiasi cel.):
-grupe izogene axiale: condrocite dispuse liniar (seriat), in fisicuri, intr-un singur ax => grup izogen seriat
-grupe izogene coronare: condrocite dispuse radiar, dupa mai multe axe =>grup izogen circular
Cand se afla singur in lacuna are forma rotunjita, ovalara; cand sunt asociate mai multe au forma poliedrica. Are
dimensiuni intre 15-40u. Nucleul este situat central, unic, sferic, intens cromatic, nucleolat. Citoplasma cont. : ap. Golgi,
RER, lizozomi, ribozomi, glicogen sub forma de grupari granulare, picaturi lipidice.
Sintetizeaza componentele matricei artilaginoase: GAG, colagen de tip 2.
Citoplasma in m. f.: este bazofila la cele aflate in plina activitate sintetica si este palida la cele la care activitatea sintetica
este diminuata.
Prezinta la periferie un spatiu ultrafin prin care se realizeaza difuziunea lichidului nutritiv venit din pericondru si care
cont.: apa, ioni, O2, CO2, vit, hormoni, metaboliti.
2) Matricea cartilaginoasa
-Fibre colagene: in special de tip 2; pe preparatele histologice nu se vad, fiind mascate de condroitinsulfatii subst.
fundamentale cat si datorita dimensiunii lor submicroscopice. Pot fi studiate cu ajutorul microscopului cu lumina

15

polarizata datorita birefringentei lor. In jurul condroblastului form. o impaslire densa, capatul lor fiind rasfirat in evantai
in subst fundamentala din jur. La periferia cartilajului, spre pericondru, au directie paralela cu suprafata. Au un indice de
refractie apropiat cu cel al subst. fundamentale, de aceea ele se pot studia numai dupa digestia cu tripsina a subst.
fundamentale.
-Subst. fundamentala: este abundenta si are aspect omogen, solida, elastica, transparenta si este form. din: GAG,
proteoglicani, glicoproteine, apa. GAG (in special condroitinsulfatii) se gasesc in conc. crescuta in matricea cartilaginoasa
din jurul condroplastelor, zona=arie teritoriala: bazofila, intens PAS pozitiva, metacromatica.
Proteoglicanii repr. componenta majora a matricei intercel., prezentandu-se sub forma de monomer sau agregate.
Proteoglicanul monomer este form. dintr-un miez proteic de care se prind prin leg. covalente lanturile de condroitinsulfati
si keratansulfati. Agregatele de proteoglicani sunt form. din proteoglicani monomeri legati de acidul hialuronic prin partea
lor proteica printr-o regiune de legare.
Cea mai imp. glicoprot. a subst. fundamentale este condronectina care favorizeaza atasarea condrocitelor de colagenul de
tip 2 din cartilaj.
Are un continut de apa de 70-80%, contribuind la realizarea rigiditatii cartilajului si la mentinerea flexibilitatii lui.
Comp. biochimice din matricea cartilaginoasa nu sunt raspandite uniform, bazofilia si metacromazia semnaland
distributia neuniforma a MPZ. Datorita repartitiei neuniforme, subst. fundamentala se coloreaza heterogen cu HE sau
tehnici tricromice. Condroplastul prez. in jur zone concentrice de subst. fundamentala cu colorabilitate diferita, alc.
impreuna globulul condroic sau condronul.
Intre grupele izogene, matricea cartilaginoasa se numeste arie interteritoriala, este mai slab colorata si acidofila.
Cartilajul este lipsit de vascularizatie sangvina, limfatica si de inervatie=tesut braditrofic, explicand metabolismul lui
redus.
36. Cartilajul elastic: structur, localizare, metode de evideniere.
Este constituit din piese cartilaginoase elastice, galbui.
Se gas. in: cartilajele urechii (pavilion, conduct auditiv ext.), trompa lui Eustache, aripsa nasului, cartlajele laringelui:
epiglota, apofizele vocale are cartilajelor aritenoide, cartilajele corniculate Santorini, cartilajele cuineiforme Wrisberg.
Maj. fibrelor sunt repr. de fibre elastice si fibrile rare de colagen de tip 2 ce se gasesc raspandite in subst. fundamentala cu
aceleasi caractere ca ale cartilajului hialin. Prez. condrocite izolate in condroplaste, fara a forma grupe izogene.
Metode de evidentiere: coloarea fibrelor elastice cu orceina, rezorcin-fuxina.
37. Cartilajul fibros: structur, localizare, metode de evideniere.
Este o asociere de t. dens fibros si cartilaj hialin. Fibrele de colagen (in special colagen de tip 1) sunt abundente, paralele
intre ele in benzi oblice, dand un aspect penat. In unghiurile formate de benzi sunt sit. condrocitele ce form. grupe
izogene. Matricea intercel. si interfibrilara este redusa. Nu prez. pericondru. Este f. rezistent.
Se gas. in: discuri intervertebrale, meniscuri articulare, simfiza pubiana, unele cartilaje articulare (art. temporomandibulara), lig. rotund, insertia tendonului lui Achile.
Metode de evidentiere: HE, tricromice (Goldner Szeckelly, Masson, Van Gieson).
38. Pericondrul.
Este o membr. conjunctiva form. din t. conj. fibros ce acopera cartilajul la ext. (exceptie: cartilajul hialin articular,
fibrocartilajul).
Este alc. din 2 paturi suprapuse:
-ext. (superficiala, nutritiva): form. dintr-o impletitura de fibre colagene (printre care se gas. si fibre elastice) in special
colagen de tip 1, fibrocite si o comp. vasc. cu rol trofic pt. cartilaj

16

-int. (profunda, condrogena): form. din fibre colagene (fara fibre elastice), fibrocite, elem. vasc. putine. Fibrocitele
profunde se transf. in condroblaste ce elaboreaza o matrice extracel. caracteristica=patura condrogena ce se cont. treptatat
cu t. cartilaginos, fara delimitare. Fibrele sunt incorporate in subst. fundamentala si devin invizibile, condroblastele se
transf. in condrocite.
Cartilajul form. cu punct de plecare pericondrul se dispune la suprafata cartilajului preexistent, det. ingrosarea acestuia.
39. Creterea cartilajului (condrogeneza).
Se face prin 2 mecanisme:
-Condrogeneza interstitiala: are loc prin multiplicarea condrocitelor si aparitia de noi grupe izogene. Prin elaborarea de
subst. fundamentala, cel. grupei izogene se separa si apoi devin fiecare o noua grupa izogena prin mitoza. Are loc doar la
cartilajele tinere.
-Condrogeneza prin apozitie: are loc prin cresterea la suprafata pe seama stratului intern (condrogen) al pericondrului,
prin depunerea cartilajului in paturi succesive. Cresterea cartilajului este infl. de:
-vit.: A (intensif. mitoza), C (st. sinteza subst. fundamentale), B (infl. maturarea fibrelor colagene)
-hormoni: STH, estrogeni, testosteron (st.), cortizon si hidrocortizon (in.)
40. Osteoblastul i osteocitul.
Osteoblastul este cel. osoasa tanara, ce intervine activ in proc. de osificare prin secretia comp. organice a matricei osoase:
colagen de tip 1, proteoglicani, glicoprot. Se diferentiaza din cel. osteoprogenitoare. Sunt loc. la suprafata t. osos intr-un
strat. Este voluminoasa, are forma prismatica/triunghiulara cu prelungiri putine si scurte in toate directiile, pierzandu-se
in matricea osoasa. Nucleul este sferic, central, eucromatic, cu 1-2 nucleoli. Citoplasma este intens bazofila si cont.: RER,
ap. Golgi, mitocondrii, granule PAS pozitive (precursorii GAG matricei), enzime (in special fosfataza alcalina).
Osteoblastele concentreaza ionii fosfat datorita fosfatazei alcaline care ii extrage din glucozo 6P. Mitocondriile det.
acumularea Ca sub forma de vezicule care sunt eliminate in spatiul extracelular. GAG leaga Ca datorita incarcaturii
negative a suprafetei lor. In mediul extracel. se form. fosfati de Ca urmata de declansarea proc. de cristalizare.
Osteoblastul sintetiz. fibrele de colagen si proteoglicanii si controleaza proc. de mineralizare a matricei extracelulare.
Matricea organica elaborata se depune sub forma unui strat osteoid la niv. polului secretor si al prelungirilor. Prin
depunerea matricei preosoase in jurul osteoblastului, la niv. careia au inceput sa apara nuclee de mineralizare,
osteoblastul se transf. in osteocit.
Osteocitul este cel. osoasa matura care act. pt. ment. metab. osos, fiind inclus in matricea osoasa secretata de osteoblaste,
si cu dimens. mai mici decat acestea. El este sit. in camarute sapate in subst. fundamentala=osteoplaste de la care pleaca
canalicule fine ce leaga osteoplastele vecine intre ele. Fiecare osteoplast cont. un osteocit care nu se mai divide. Intre
corpul osteocitului si peretele osteoplastului se afla un spatiul redus ocupat de o subst. fluida si omogena care se gaseste si
in jurul prelungirilor osteocitului, separandu-le de peretii canaliculilor. Are forma lenticulara, are 15-20u. Prelungirile
lungi, putin ramificate, se pot anastomoza cu prelungirile osteocitelor vecine prin jonctiuni nexus. Nucleul este ovalar,
turtit, cu cromatina omogena, sit. central. Citoplasma este slab bazofila, putin abundenta si cont. RE si ap. Golgi redus,
putine mitocondrii si lizozomi. Prin st. cu PTH det. activitate osteolitica redusa. Au durata de viata diferita, de la cateva
zile la cateva luni.
41. Osteoclastul.
Este o cel. giganta, cu diametru de 50-100u, multinucleata (un sincitiu), cu pp. functie de resorbtie si modelare a osului.
Provin din monocitele sangvine prin fuziunea acestora, fie inainte fie dupa ce s-au transformat in macrofage, deci nu
apartin liniei cel. osoase, facand parte din sist. macrofagic. Este loc. la suprafata trabeculelor osoase in cav. sapate in
subst. fundamentala=lacunele lui Howship. Are forma variabila, cu citoplasma abundenta, acidofila, numerosi nuclei (10-

17

60) si cu: numerosi lizozomi, ap. Golgi, mitocondrii, enzime (in special fosfataza acida=enz. marker pt lizozomi). Prez. la
polul activ (vecin cu lamela osoasa) o diferentiere microvilozitara. Sub prelungiri, citoplasma este clara fara organite, ci
doar numeroase microfilamente de actina. Sub zona clara se afla zona veziculara cu vezicule de forme si marimi diferite.
Port. sit. la baza cel. (polul opus marginii microvilozitare aflata la dist. de os) cont. nucleii si org. citoplasmatice.
Activ. resorbtiva se desf. stadial, initial ca o decalcificare focala det. de acizii organici ai osteoclastului, apoi prin digestie
extracel. a matricei osoase, realizata de enz. lizozomale (fosfataza acida, colagenaza, beta glucuronidaza). Activ.
osteoclastului este maxima in per. de osteogeneza si depdendenta hormonal: PTH st. formarea si activitatea lui, iar excesul
de PTH det. activitate osteoclazica intensa; calcitonina in. activ. lor.

42. Matricea extracelular osoas.

Este sintetiz. de osteoblaste si are 2 comp. aflate in parti egale:
-Comp. organica: form. din fibre de colagen de tip 1 si GAG, asociati cu prot. Fibrele colagene sunt mascate de subst.
fundamnetala cu care au acelasi indice de refractie, neputandu-se examina decat in lumina polarizata. In osul matur,
fibrele de colagen sunt dispuse ordonat si sunt paralele in cadrul unei lamele, dar orientarea lor este diferita de la o lamela
la alta. In osul tanar se pot gasi si fibre elastice. GAG confera matricei propr. de a fi PAS pozitiva si metacromatica.
Glicoprot. specifice: sialoprot. si osteocalcina, avida de saruri de Ca si responsabila de incperea calcificarii matricei osoase.
-Comp. anorganica: este form. din saruri minerale si apa. Sarurile min. sunt repr. in special de fosfatul tricalcic, carbonat
de Ca, clorura de Ca, fosfat de Mg, florura de Ca, clorura de Na. Cea mai mare parte a ionilor de Ca si P se depun de-a
lungul fibrelor colagene sub forma cristalelor de hidroxiapatita. O parte din ionii de Ca si P se gas. in subst. fundamentala
sub forma de fosfat de Ca amorf. Asocierea hidroxiapatitei cu fibrele de colagen confera densitate si rezistenta t. osos. Apa
se gas. in proc. variabil in fct. de varsta osului. Suprafata cristalelor de hidroxiapatita este puternic ionizata, legand apa.
Comp. minerala se poate mobiliza pt. necesitatile metab. ale organismului.
43. esutul osos lamelar compact (esutul osos haversian).
Se gas. in diafiza oaselor lungi si in corticala oaselor scurte. Este alc. dintr-o asociere de mai multe sist.
tubulare=osteoane=sist. Havers=unit. morfofunct. ale t. osos haversian. Osteonul apare ca o coloana avand in ax un
canal=canal Havers inconj. de un perete osos alc. dintr-un nr. mai mare sau mai mic de lamele osoase concentrice fata de
canal. Pe sect. long. se obs. cum canalele Havers au directie paralele intre ele precum si cu axul lung al diafizei, strabatand
osul pe toata L lui. Osteonul are diam. de aprox 1mm si poate avea cativa cm L. Canalele Havers au un diam. de 30-80um.
Canalele Havers com. intre ele prin canale oblice=Volkmann, realizand o retea canaliculara. In int. canalele Havers se gas.
structuri conjunctivo-vasculo-nervoase. In canalele Havers mai mici se afla fibre de reticulina rare, cel. conj. rare si uneori
un capilar sangvin. Canalele Havers mai mari pot sa cont. in atm. conj. laxa care le umple o arteriola, o venula, capilare
sangvine de tip fenstrat, capilare limfatice, filete nervoase amielinice. Canalele Volkmann cont. t. conj. lax cu vase
sangvine. Pe sect. transversala, in jurul fiecarui canal Havers se gas. 5-15 lamele osoase concentrice, de 12-15u grosime. In
grosimea lamelelor se gas. osteplaste cu osteocite. Osteoplastele com. intre ele prin canalicule ce se anast. de la o lamela la
alta. Canaliculele din lamela cea mai interna (cea care delim. can. Havers) se deschid in acesta, iar prelungirile ostocitelor
patrund in canal si pot lua contact cu cel. conj. Canaliculele din lamela cea mai periferica, nu ies in afara lamelei, ci se
incurbeaza anastomozandu-se numai cu canaliculele oteoplastelor din aceeasi lamela. La microscopul polarizant, lamelele
apar in jurul fiecarui canal Havers intr-o alternanta regulata de lamela clara si lamela intunecata, det. de orientarea
fibrelor de colagen: paralele intre ele si cu traiect helicoidal in aceeasi lamela osoasa, dar orientate perpendicular de la o
lamela la alta. Pe sect. transversala, lamelele clare au fibre orientate circular in jurul can. Havers si de aceea apar
birefringente; lamelele osoase intunecate au fibre dispuse paralel cu axul lung al canalului, aparand ca puncte intunecate,
aparand imaginea caracteristica de cruce de Malta. La periferia osteonului se afla "linia de ciment" bazofila, alc. din

18

osteoid sarac in colagen. Spre can. Havers, lamela cea mai interna este separata de t. conj.-vasc. al acestuia de un strat
osteoid ce constituie "limitanta interna". Intre osteoane se gas. sist. interhaversiene/interstitiale repr. de lamele osoase
arcuate, necentrate de canal Havers, rezultate in per. de crestere si remodelare a osului, in urma remanierii sist.
haversiene form. initial si confera o mare rezistenta si flexibilitate t. osos compact.
44. esutul osos lamelar spongios.
Se gas. in epifizele oaselor lungi, form. diploea oaselor late si zona centrala a oaselor scurte. Este form. din
trabecule/travee de forme si dimens. diferite care prin anastomozare delim. spatii largi, lacunare ce com. intre ele si sunt
ocupate de t. conj, vase, nervi si de maduva osoasa rosie/ galbena (in fct. de varsta). Fiecare trabecul este constituit din 2-3
lamele osoase. Trabeculele impreuna cu cav. ce le delim. au orientare concentrica fata de o lacuna/areola a osului,
dispozitie ce se aseamana cu a osului compact (osul spongios varietate de os haversian). Are rezistenta scazuta.
45. Histoarhitectonia unui os lung.
Prin sect. transversala a osului lung, identif. urm. zone aranjate concentric in jurul can. medular:
-can. medular
-endost
-sist. fundamental intern
-zona mijlocie
-sist. fundamental ext.
-periost
Can. medular cont. in rap cu varsta:
-maduva rosie osteogena: prez. in cursul osteogenezei, este form. din fibre de reticulina, cel. osteoprogenitoare si vase
-maduva rosie hematogena: prez. la copii, este form. din t. conj. reticular, in reteaua careia exista cel. ale seriilor rosie,
alba, trombocitara, capilare
-maduva galbena: prez. la adulti, este form. din adipocite si se poate transforma reversibil in maduva rosie hematopoietica
in anemii, hemoragii
-maduva cenusie fibrilara: prez. la varstnici, este form. din fibre conj. si nr. redus de cel.
-maduva gelationoasa: prez. in patologii: tubrculoza, tumori maligne
Endostul: este membr. conj. ce captuseste canalul medular. Este form. din fibre numeroase, putine cel. si subst.
fundamentala redusa. Pe fata osoasa este form. dintr-un strat de cel. osteoprogenitoare ce se pot transf. in osteoblaste. Cel.
osteoprogenitoare sunt turtite=cel endostale. Este asemanator cu stratul int. al periostului. In per. fetala are activ.
osteogena ce se pastreaza si la adult la nivel scazut, functie ce se activeaza in sit. patologice: fracturi.
Sist. fundamental int.: form. din 5-10 lamele osoase concentrice fata de can. medular central.
Zona mijlocie: form. cea mai mai parte din grosimea diafizei, fiind cuprinsa intre sist. fundamental int. si ext. Este alc. din
sist. haversiene si interhaversiene.
-Sist. haversiene (osteoanele): se prez. ca niste coloane cilindrice, paralele, orientate in lungul diafizei, paralel cu can.
medular.
-Sist. interhaversiene (intermediare): sunt osteoane incomplete, necentrate de can. Havers, rezultate din remanierea
osteoanelor in cursul form. osului. Sunt alc. din cateva lamele arciforme, care umplu spatiul dintre osteoane.
Sist. fundamental ext.: este alc. din cateva lamele osoase concentrice fata de un ax ce trece prin can. medular al osului si
este strabatut de ramificatiile can. Havers din zona mijlocie care se indreapta spre priost.
Periostul: este membr. conj. de la suprafata osului; lipseste in zonele terminale ale oaselor lungi ac. de cartilajele art., la
locul de ins. al tendoanelor si la oasele sesamoide; in locul in care lipseste, t. conj. nu are potential osteogen; are functie de
protectie, nutritie, osteogenetica; este form din 2 paturi:

19

-periostul int.: este zona osteogena a osului si asigura cresterea in grosime a osului; cont. un nr. mare de cel. fibrocitare
care in zonele cele mai interne se pot transforma in osteoblaste (cel. osteoprogenitoare) in timpul osteogenezei.
Osteoblastele, dupa terminarea osteogenezei, devin turtite, putin active, dar se reactiveaza in fracturi. Fibrele colagene
sunt putine si groase.
-periostul ext.: este form. din t. conj. dens, bogat in fibre colagene si vase sangvine, fibre nervoase amielinice. Fibrele
colagene realiz. o impaslire de fibre orientate long., printre ele gasindu-se fibre elastice si fibrocite. Unele fibre colagene
patrund perpendicular in os=Scharpey.
46. Histoarhitectonia oaselor late i scurte.
Sunt alc. din:
-periost: se gas. la suprafata si lipseste doar pe suprafetele articulare ale capetelor oaselor ce intra in alc. unei art., nivel la
care este inloc. cu un cartilaj hialin lipsit de pericondru ce permite difuziunea mat. nutritiv dinspre lichidul sinovial spre
int. masei osoase.
-compacta: este form. din t. osos fibros ce continua periostul fara delimitare.
-spongioasa: ocupa partea centrala a piesei osoase. Este form. din t. osos spongios. Areolele spongioasei delim. de endost
sunt ocupata de maduva osoasa rosie sau galbena in fct. de varsta.
47. Osificarea de membran (desmal).
Se form.: oasele craniului, unele oase ale fetei, clavicula. Proc. incepe la embrionul de 8 sapt. in foita conj. mezenchimala,
prin aparitia unor centre/nuclee de oificare. Prin prod. unei vascularizatii bogate, cu incetinirea circulatiei si dilatarea
vaselor, este favorizat aportul de material necesar pt. transformarea subst. subst. fundamentale in matrice organica
preosoasa calcafina=oseina. Fibrele colagene se grupeaza si form. fascicule cu dispozitie arciforma. Din t. conj., fibrocitele
se aseaza pe suprafata lor si se transf. in osteoblaste ce secreta matricea preosoasa proteica=oseina, in care raman
inglobate. Prin impregnarea oseinei cu saruri minerale, se constituie subst. osoasa dura in care osteoblastele se transf. in
osteocite. Peste ele se depune o patura de osteoblaste ce se vor transf. si ele in osteocite si proc. continua, rezultand un
nodul de t. osos spongios, de la care se va form. ulterior prin osificare, radiar, osul. Aceste nuclee mineralizate=spiculi ce
cresc prin apozitie, alungire si ingrosare form. trabecule osoase. Trabeculele fuzioneaza prin crestere si inlocuiesc t. conj.
pe care s-au dezv. Mezenchimul din jur se transforma in periost. Spatiile dintre trabecule se ingusteaza si apare osul
compact, a.i. oasele late in forma finala sunt form. din t. osos spongios in zona centrala (diploe) si din 2 lame osoase
compacte de o parte si de alta. La nastere oasele craniului nu sunt complet sudate, prez. intre ele t. conj.
neosificat=fontanelele. Prin existenta lor asigura cresterea in volum a cutiei craniene in per. post natala.
48. Zonele osificrii encondrale.
-zona cartilajului hialin (zona de repaus/de rezerva): prez. caract. cartilajului hialin. Condroblastele nu contribuie activ la
cresterea osului=zona de repaus, la acest nivel neexistand proliferare cel. sau prod. activa de matrice
-zona cartilajului seriat (zona de proliferare): este o zona activa mitotic. Condroblastele se divid activ, se asaza unele sub
altele realizand serii izogene axiale directionate in lungul osului. Intre coloanele de condroblaste se afla matrice
cartilaginoasa.
-zona cartilajului hipertrofiat (zona de maturare): condrocitele nu se mai divid, dar acumuleaza glicogen si alte subst.,
crescand in dimens. Inmultirea cel. det. o hranire insuficienta, producandu-se necroza lor. Condroplastele raman ca niste
tuneluri lungi si largi, intre care subst. fundamentala cartilaginoasa apare sub forma de benzi bazofile cu nuclee de
mineralizare. Aceste puncte de mineralizare incep prin depunerea cristalelor de hidroxiapatita la niv. unor vezicule
incarcate cu enz. loc. in matricea cartilaginoasa.

20

-zona de vascularizatie si eroziune: este zona in care dispre periost patrund muguri capilari care prin activ. cel. din
adventice erodeaza peretele condroplastelor transformate in tuneluri si le invadeaza. Prin adventicea vaselor patrund cel.
osteoprogenitoare ce se asaza pe marg. benzilor de subst. cartilaginoasa, devenind osteoblaste ce incep depunerea de
oseina.
-zona osteoida: benzile de subst. fundamentala carilaginoasa au marg. crenelate si au inceput sa fie osificate la suprafata
inca din zona precedenta; apar intens bazofile in coloratia HE si se comporta ca travee de directie, in final fromandu-se o
lamela osoasa. Apoi, prin depunerea la suprafata lamelei de noi osteoblaste, o alta lamela va aparea prin activ. lor. Proc. de
osificare continua prin form. de noi lamele, dar si prin act. modelanta a osteoclastelor. In aceasta zona si in zona profunda
a zonei hipertrofiate exista o prot. extracel.=condrocalcina care leaga cristalele de hidroxiapatita.
-zona osiforma (zona de os imatur): fostul condroplast invadat de capilare sangvine devine canal Havers iar in jurul lui se
edifica lamele osoase concentrice prin act. osteoblastelor si osteoclastelor. Traveele de directie se raresc si tind sa dispara,
cartilajul fiind inloc. de t. osos inca incomplet mineralizat.
-zona osificata: este zona in care nu se mai gaseste nicio urma de t. cartilaginos, ci numai t. osos bine mineralizat. Matricea
osoasa calcificata sub forma de spiculi se extinde din zona centrala a cartilajului calcificat spre stratul superficial.
49. Diartrozele (art. sinoviale).
Sunt alc. din:
-capetele osoase articulare: repr. de epifize form. din t. osos spongios ac. la periferie de un strat subtire de os compact
-cartilajul art.: este de tip hialin si ac. suprafata articulara. Trecerea spre t. osos se face gradat. Este lipsit de pericondru,
hranindu-se prin difuziune din lichidul sinovial
-meniscul art.: este un fibrocartilaj. Este avascular, lipsit de nervi. Se hraneste prin difuziune din lichidul sinovial care il
scalda. Se regenereaza de capsula art. daca este indepartat
-capsula art.: inconj. art. ca un manson, continuandu-se cu periostul osos. Prez:
-strat ext.: form. din conj. dens fibros form. din fibre colagene groase, inextensibile, dispuse neordonat, unele
perpendiculare, altele paralele cu suprafata. Unele patrund in os sub forma de fibre Scharpey. Intre fibre exista o matrice
conj. abundenta si fibrocite. La cele 2 capete, fibrele colagene se cont. cu fibrele colagene din periostul celor 2 oase ce se
art. In unele locuri, in lungul capsulei se gas. ingrosari fasciculare=lig. art. (uneori pot fi structurate independent de
capsula).
-strat int. (membrana sinoviala): este o foita conj. subtire, bogat vasc. ce cont. fibre elastice, colagene, fibroblaste,
adipocite. Captuseste capsula, pierzandu-se pe marg. cartilajului art. Trimite prelungiri/franjuri=vilii sinovialei alc. dintrun ax conjunctivo-vasc. ac. de un ep. simplu cuboidal, spre cav. art. Ep. sinovial este form. din sinoviocite=cel. de tip
mezotelial ce sintetiz. prot. si GAG (in special AHA). Sinoviocitele sunt de 2 tipuri: F (au caractere de fibroblaste) si M (au
caractere de macrofage). Cel. F cont. organite de sinteza dezvoltate: RER, ribozomi si sintetiz. prot. si GAG. Cel. M cont.
ap. Golgi si lizozomi. Impreuna cu repliurile elaboreaza lichidul sinovial=dializat al plasmei sangvine impr. cu AHA prod.
de sinoviocite (cel. F). Lichidul sinovial scalda suprafata art., este neted, limpede, incolor/galbui; are rol de lubrifiere,
usurand alunecarea suprafetelor art. si nutritia cartilajului art. In el se gas: monocite, macrofage, fagocite incomplet
activate, cel sinoviale descuamate, putine granulocite, enz. (proteaze, fosfataza alcalina). Rolurile sinovialei:
-regleaza patrunderea mat. nutritive in lichidul sinovial
-capilarele sangvine si limfatice asigura aportul molec. de baza, dar si indepartarea prod. nefolositori
-cel. M indeparteaza prin activ. fagocitara detritusurile celulare
-t. conj. periarticular: in jurul capsulei art. se gas. un t. lax bine inervat si vasc.
50. Teorii privind formarea elementelor figurate.

21

1) Teoria unicista (unifiletica) care este acc. in prezent: toate cel. sangvine iau nastere dintr-o singura cel. stem
pluripotenta
2) Teoria dualista (difiletica): la baza form. cel. sangvine se afla 2 cel.: una din care se form. granulocite si agranulocite; a
doua din care se form. eritrocitele si trombocitele
3) Teoria trialista (trifiletica): sustine existenta a 3 cel. la originea elem. fig.: una genereaza eritrocitele si trombocitele, din
a doua se form. granulocitele si limfocitele, din a treia se form. monocitele
4) Teoria pluralista (polifiletica): fiecare linie cel. are propria cel. stem
Cel. stem pluripotenta este loc. in maduva hematopoetica unde repr 0,2% din pop. cel. Are nucleu eucromatic cu 2 sau mai
multi nucleoli si putina citoplasma slab bazofila. Are mare capacitate de diviziune. Din cel. stem rezulta unitati formatoare
de colonii celulare (CFU) ce asigura depozitul multipotential al maduvei hematoformatoare. CFU=cel. stem pluripotente
care dau nastere tuturor liniilor de cel. sangvine care se obs. in maduva hematopoetica. Acestea prolifereaza si form. cel.
stem multipotente repr. de CFU-GEMM (unitati formatoare de colonii pe linie granulocitara, eritrocitara, megacariocitara,
monocitara) si CFU-L (unitati formatoare de colonii pe linie limfocitara). Cel. stem multipotente se inmultesc activ ca si
cele pluripotente. La inceputul diferentierii lor, CFU-L migreaza din maduva hematogena catre ggl. limfatici, splina, timus
unde se vor diferentia in limfocite. Cel. stem multipotente vor genera cel. stem unipotente (angajate) pe o anumita linie
celulara: eritrocitara (CFU-E), granulocito-monocitara (CFU-GM), megacariocitara (CFU-M), limfocitara (CFU-L), pt.
eozinofile, (CFU-Eo), pt bazofile (CFU-B). Cel. stem unipotente au mare capacitate de proliferare, dar se diferentiaza
numai pe o singura linie cel. Ele vor forma cel. cap de serie din care se vor diferentia liniile (seriile) hematopoetice.
51. Citodiabaza.
Este proc. prin care elem. mature parasesc t. hematopoetic si trec in sangele circulant. Depinde de:
-factori generali:
-discontinuitatea peretelui capilarelor sinusoide din maduva hematogena
-p foarte scazuta din int. vasului
-p foarte crescuta din t. mieloid det. de multiplicarea celulara
-factori celulari:
-granulocitele trec prin peretii capilarelor prin diapedeza
-megacariocitele emit pseudopode cu capacitate litica, perforeaza peretele capilar si detasaza in lumenul acestuia
fragmente citoplasmatice ce constituie plachetele sangvine
-eritrocitele trec printr-un proces de liza enzimatica temporara a peretelui capilar, cu refacerea lui ulterioara
52. Perioadele hematopoezei.
Hematopoeza prenatala (intrauterina/ embriofetala)
In primele stadii de dezv. ale organismului, se desfasoara in t. mezenchimal extraembrionar si intraembrionar si in
primordiile mezenchimale ale viitoarelor organe hematoformatoare. Se desf. in 3 etape care nu sunt delimitate net intre
ele si se desf. in sist. "stafeta" (o per. nu s-a terminat iar urm. intra in derulare):
-per. extraembrionara: caract. primele 2 luni de viata intrauterina. Incepe in a16a-a18a zi in mezenchimul
extraembrionar din jurul veziculei viteline la niv. unor insule=Wolff si Pander. Din cel. periferice ale acestor insule se
dezv. endoteliile vasc., iar din cele centrale de dezv. elem. sangvine primordiale (hemocitoblastele). Hemocititoblastele se
diferentiaza si prolifereaza generand elem. ce cont. Hb=megaloblastele, perioada num. megaloblastica. Vasele primitive
avanseaza patrunzand in embrion si prin megaloblaste se insamanteaza primordiile organelor ce vor intra in activitate
hematoformatoare in per. urmatoare. Megaloblastele sunt celule mari nucleate, incarcate cu Hb fetala, nefunctionala. In
per. extraembrionara este initiat numai procesul de eritrogeneza, neformandu-se trombocite, granulocite si elem.
mononucleare.

22

-per. hepatosplenica: incepe la sf. celei de-a doua luni de viata embrionara si se mentine cu intens. dif. pana la nastere.
Ficatul este pp. organ de hematopoeza al acestei per., ramanand activ pana in luna a6a. Initial hemocitoblastele form. aici
se diferentiaza tot spre linia rosie megaloblastca, dar apoi aceasta este inloc. cu seria eritroblastica normoblastica
definitiva. Pt. ca se form. normoblasti (elem. ale seriei rosii nucleate), ac. per. se mai numeste si per. normoblastica.
Ficatul form. numai elem. medulare: hematii, granulocite, trombocite. In ac. per. se diferentiaza primordiile splenice si
timice, prez. activitate hematoformatoare. Splina prez. o activ. hematopoetica ce se desf. pe intreaga per. intrauterina:
pana in luna a5a se form numai elem. medulare, iar din luna a5a incepe limfocitopoeza. Pe masura ce limfocitopoeza se
intensif, se reduce eritro- si granulocito-poeza. Splina ramane postnatal organ limfopoetic. Timusul form. initial elem.
limfoide si de tip mieloid, din luna a5a de viata intrauterina si in per. postnatala prod. numai limfocite.
-per. medulo-ggl.: incepe din luna a2a-a3a de viata intrauterina cand maduva osoasa hematogena form. predominant
granulocite. Este complet constituita ca organ hematopoetic din luna a7a-a8a, preluand progresiv functiile histogranulocito-trombocito-poetica, si mai putin functiile limfo si monococito-poetica. Postnatal este singurul organ care fom.
toate seriile celulare sangvine, activ. sa desfasurandu-se pe toata durata de viata a individului. Ggl. limfatici au initial
functie hematopoetica eritrocitara si granulocitara, din luna a5a (consecutiv migrarii de cel. cel. timice) transformandu-se
in functie limfopoetica ce se mentine pe parcursul vietii.
Hematopoeza postnatala (a adultului): Hematopoeza se realiz. in 2 sectoare: maduva rosie hematoformatoare si org. si str.
limfoide. Maduva hematogena cantonata in oasele late (stern, pelvis, corpuri vertebrale) este org. in care se form. dupa
nastere toate elem. fig. ale sangelui, iar in t. limfoid din timus, splina, ggl. limfatici, format. limfoide din tubul digestiv se
form. limfocitele. Este repr. de: eritropoeza, granulocitopoeza, limfocitopoeza, monocitopoeza, trombocitopoeza. Se form.
astfel cel. mature finite ale seriilor: hematii, granulocite, limfocite, plasmocite, monocite, trombocite.
53. Eritropoeza.
Repr. proc. de diferentiere, proliferare si maturatie, de form. a hematiilor. Are loc postnatal numai in maduva
hematogena. Cel. stem multipotenta (CFU-GEMM) se poate diferentia in cel. ale seriei granulocitare si eritrocitare. Din
cel. stem multipotenta rezulta cel. progenitoare cu posib. limitate de diferentiere si sunt orientate spre seria rosie. Cel.
precursoare se clasif. in 2 categ.:
-precursori neidentificati morfologic: BFU-E si CFU-E
-precursori identificati morfologic: proeritroblastele, eritroblastele, reticulocitele
Filiatia cel. seriei eritrocitare se realiz. in cadrul a 2 compartimente:
-mitotic: repr. de proeritroblastul, eritroblastul bazofil, eritroblastul policromatofil
-de maturatie: repr. de: eritroblastul acidofil, reticulocitul, hematia
Proeritroblastul: este cel. cap de serie, nediferntiata cu diametru de 14-19u, rotunda. Nucleul este mare, sferic, central,
eucromatic, cu 1-2 nucleoli. Citoplasma este o banda ingusta, intens bazofila cu numerosi ribozomi, RE, mitocondrii, ap.
Golgi. Membrana prez. invaginari care form. vezicule intracitoplasmatice cu feritina. In acest stadiu incepe sinteza Hb si
form. Ag de grup sangvin. Prin diviziuni mitotice form. eritroblastele bazofile.
Eritroblastul bazofil: este mai mic ca proeritroblastul, are 13-16u diametru. Nucleul ocupa 3/4 din cel., iar eurocromatina
si hetrocromatina sunt intercalate sub forma de bulgari cu dispozitie radiara. Citoplasma bazofila cont. numerosi
ribozomi, mitocndrii, ap. Golgi, lizozomi, putini microtubului si microfilamente. In citoplasma, feritina are tendinta de
grupare sub forma de siderozomi. Sinteza Hb continua si in acest stadiu. Prin diviziune, el da nastere eritroblastelor
policromatofile.
Eritroblastul policromatofil: are diam. de 12-15u, nucleul este mai mic, cu cromatina mai condensata, nucleolul nefiind
vizbil. In citoplasma se acumuleza Hb sintetizata, zonele respective fiind acidofile si alterneaza cu zone bazofile (fara Hb),

23

de unde denum. de policromatofil. Incarcarea cu Hb det. o reducere a cont. de organite citoplasmatice. Prin diviune
mitotica da nastere eritroblastelor acidofile.
Eritroblastul acidofil (oxifil): are diam. de 8-10u, nucleu mic, excentric, cromatina condensata si omogena. Citoplasma
este acidofila dat. acumularii de Hb. Organitele cel. sunt reduse numeric. Nucleul este expulzat in bloc sau sub forma de
fragmente si fagocitat de macrofagele din stroma hematopoetica.
Reticulocitul: are diam. de 9u, este anucleat si cont. in citoplasma resturi de organite. In maduva se matureaza in 24-48h
si inainte de a intra in circulatie, elimina toate org. cel., pastrand granule ribonucleoproteice ce confera bazofilia cel.
Trecerea lor in sangele circulant se face prin diapedeza la niv. capilarului sinusoid medular. In sangele circulant se gas. in
proc. de 1-2%. Cresterea nr. lor indica existenta unui proces de st. a eritropoezei (anemii tratate) si o capacitate
functionala buna a maduvei, confirmand eficacitatea tratamentului. Evidentierea se face prin coloratie cu albastru de
crezil.
In cursul proc. de eritropoeza, seria eritrocitara se caract. prin:
-dimens. cel. se reduce treptat de la cel. cap de serie pana la hematie
-nucleul devine treptat mai mic, apoi involueaza trecand prin stadiile de: picnoza, cariorexis si carioliza sau este expulzat
-rap. nucleocitoplasmatic initial in fav. nucleului se inverseaza, pt ca la cel. matura nucleul sa fie absent
-in cel. tinere citoplasma este bazofila, pt. ca odata cu acumularea Hb si disparitia organitelor sa devina acidofila
Reglarea eritropoezei se realiz. in pp. prin intermediul eritropoetinei=glicoprot. sintetizata in special la niv. renal si in
cant. mai mici de cel. Ito din ficat. Ea este eficienta in special in stadiile initiale ale eritropoezei, cand induce orientarea
cel. stem pe linia eritrocitara. Sist. pp. al secretiei de eritropoetina este repr. de scaderea conc. O2 in sangele ce traverseaza
rinichiul. Horomoni care st. eritropoeza: ACTH, corticoizii, tirozina, androgenii (nr. de hematii la B>F). Vit: B12, acid
folic, B6, C, E; minerale: Fe, Cu.
Timpul de maturare al cel. liniei rosii este de 4-5 zile pt. eritroblaste; 2,5 zile pt. reticulocite; 1-2 zile pt. hematii care au
durata de viata de 120 zile.
54. Granulocitopoeza.
Este proc. prin care se form. granulocitele, postnatal avand loc in maduva hematopoetica. In cel. stem multipotenta CFUGEMM se diferentiaza cel. stem unipotenta, angajata pe linie granulocito-monocitara CFU-GM. Din aceasta, prin
diferentiere rezulta cel. cap de serie=mieloblastul.
Filiatia cel. seriei granulocitare se realiz. in cadrul a 3 compartimente:
-mitotic: este repr. de mieloblast, promielocit, mielocit; formarea dureaza 135h pt. o generatie celulara
-de maturare non-mitotic: este repr. de metamielocit, granulocit segmentat, granulocit nesegmentat; diferentierea lor
dureaza 130-158h
-granulocitar de rezerva medulara: repr. depozitul de cel. maturate diferentiate; in ac. compartiment nr. cel. este de 13x10
la a9a cel./kg.
Filiatia de la cel. stem pana la granulocitul matur necesita un interval de 11-12 zile.
Mieloblastul: este cel. cap de serie si deriva din cel. precursoare angajata pe linia granulocitara. Are forma
rotunda/ovalara, diam. de 10-15u. Nucleul este foarte mare si cont. 2-4 nucleoli. Citoplasma este redusa cantitativ,
bazofila, bogata in ribozomi, putine mitocondrii, lizozomi, RE. Prin diviziune mitotita da nastere la 2 promielocite. Rap.
nucleocitoplasmatic este de 6/1.
Promielocitul: are dimens. mai mari decat mieloblastul (20u). Nucleul este rotund/ovoidal, eucromatic, cu mici zone de
heterocromatina si cont. 1-4 nucleoli proeminenti. Citoplasma este intens bazofila, bogata in organite, cont. numeroase
granulatii azurofile cu cont. de enzime lizozomale. Rap. nucleocitoplasmatic este de 4/1. Durata de viata este de 24-48h,
dupa care prin mitoza da nastere la 2 mielocite.

24

Mielocitul: este ult. elem. din seg. mitotic este stadiul in care se consituie granulatiile specifice. Are diam. de 16-20u,
nucleul este ovalar, excentric, bogat in cromatina si nu cont. nucleoli. Citoplasma este abundenta, slab bazofila, cu
numeroase organite si cont. granulatii specifice. In fct. de granulatii se diferentiaza 3 tipuri de mielocite: neutrofile,
bazofile, acidofile. Rap. nucleocitoplasmatic este de 2/1. Durata de viata este de 24-48h, iar prin diviziune form.
metamielocitele.
Metamielocitul: nu mai are capacitate mitotica, ci doar de maturare. Are 12-14u diametru. Nucleul este reniform,
heterocromatic. Citoplasma este slab bazofila, cu cont. redus de organite, cu nr. mare de granulatii specifice. Rap.
nucleocitoplasmatic este de 1,5/5. Este stadiul cel mai tanar de granulocit diferentiat, putand fi gasit si in sangele periferic.
Granulocitul nesegmentat: este prima cel. mieloida prez. in maduva si in sangele circulant. Are nucleu in forma de
potcoava/semiluna. Citoplasma cont. granulatii specifice (neutrofile, acidofile, bazofile).
Granulocitul segmentat: repr. elem. matur al seriei granulocitare. Are nucleu unic, puternic segmentate, format din mai
multi lobi.
Seria granulocitara prez. caracat. generale:
-in cursul diferentierii, talia cel. creste initial, apoi diminua progresiv, de la 25u la mai putin de 10u
-nucleul este din ce in ce mai condensat, ovalar apoi reniform, in potcoava si in final polilobat; rap. nucleocitoplasmatic
este initial in favoarea nucleului, pt. ca apoi sa se inverseze
-citoplasma bazofila la elem. tinere, devine acidofila la elem. adulte
-incepand din stadiul de mielocit apar granulatii specifice (neutrofile, bazofile, acidofile)
Reglarea granulocitopoezei se realiz. in functie de nr. granulocitelor circulante si de necesitatile periferice. Granulopoetina
este subst. cu efect st. aupra granulocitopoezei. Un in. al form. neutrofilelor=lactoferina, GM-CSF=glicoprot. secretata de
macrofage care le st. formarea.
Timpul de form. al granulocitelor in maduva hematopoetica este de 11-12 zile. Rata turnover-ului granulocitar este de
15000 x 10 la a7a cel/kg/zi.
55. Limfocitopoeza.
Originea limfocitelor se afla in cel. stem multipotenta din maduva hematoformatoare, din care se separa cel. angajata pe
linia limfocitara CFU-L. O parte din precursorii limfocitelor, prezenti in maduva hematogena se vor dif. la acest nivel in
limfocite B care migreaza catre organele limfoide periferice: splina, ggl. limfatici, amigdale, placi Peyer, unde se vor fixa in
anumite reg. ale acestora=timoindependente. O alta parte a cel. nediferentiate din maduva migreaza in timus unde
achizitioneaza in microclimatul acestui organ atributele limfocitelor T. Acestea vor popula apoi reg. specifice
(timodependente) din organle limfoide periferice. Deci, limfocitele se form. in special in org. limfoide centrale (maduva-B,
timus-T) si putin in org. limfoide periferice.
Filiatia cel. liniei limfocitare este: cel. stem multipotenta, cel. angajata pe linia limfocitara CFU-L, limfoblastul,
prolimfocitul, limfocitul.
Limfoblastul: este prima cel. progenitoare identificabila, cu un diam. de 10-18u. Nucleul este voluminos si cont. 1-2
nucleoli. Citoplasma este bazofila, cont. organite cel. si granulatii nespecifice, azurofile. Prin mitoze, din limfoblast se
form. prolimfocitele. Rap. nucleocitoplasmatic este de 6/1.
Prolimfocitul: are 10-17u diam. Nucleul este heterocromatic, citoplasma este bazofila, redusa cantitativ, cu putine
organite, cu multe granulatii azurofile. Fara diviziune, prolimfocitul da nastere limfocitului circulant. Rap.
nucleocitoplasmatic este de 5/1.
In cursul proc. de maturare, cel. liniei limfocitare prez. modif.:
-talia cel. se reduce, ajungand la 6-12u
-citoplasma ramane bazofila, la elem. mature cont. granulatii nespecifice azurofile reduse numeric
-nucleul este initial eucromatic, apoi heterocromatic

25

-rap. nucleocitoplasmatic ramane in fav. nucleului

56. Monocitopoeza.
Monocitele isi au originea in maduva hematopoetica intr-o cel. progenitoare comuna cu cea pt. linia granulocitara: CFUGM. Aceasta deriva din cel. stem multipotenta CFU-GEMM.
Filiatia seriei monocitare este: monoblast, promonocit, monocit.
Monoblastul=cel. cap de serie, are 20-25u diam., nucleu ovalar cu 1-2 nucleoli, citoplasma slab bazofila. Prin diviziuni
mitotice form. promonocitele.
Promonocitul: are diam 10-20u. Nucleul este mare, palid colorat, citoplasma este bazofila datorita RE bine dezvoltat si
cont. numerosi lizozomi. Rap. nucleocitoplasmatic este in fav. nucleului. Dupa 7-9h (durata medie de viata), acesta se
divide pt. a da nastere monocitelor.
Monocitele raman in circulatie 60h, apoi trec in tesuturi unde se transf. in macrofage. Vor genera cel. sist. fagocitelor
mononucleare: macrofage conjunctive, microglia, cel. Kupffer, macrofagele pulmonare, osteoclastele.
57. Trombocitopoeza.
Se form. in per. postnatala in maduva hematogena din cel. precursoare angajata pe linia megacariocitara CFU-M, care la
randul ei ia nastere din cel. stem multipotenta CFU-GEMM.
Filiatia in cadrul trombocitopoezei este urm.: megacarioblastul, megacriocitul bazofil, megacariocitul granular,
megacariocitul trombocitogen, trombocitul.
Megacarioblastul: este cel. cap de serie care ia nastere prin autoreplicarea cel. stem angajata pe linie megacariocitara. Are
30u diam., citoplasma intens bazofila, numerosi ribozomi. Nucleul este voluminos, se divide activ prin amitoza
(=diviziunea nucleului, nu si a citoplasmei), partial segmentat. ADN-ul nuclear se replica de mai multe ori, nucleul
devenind polipoid (cont. 16-64 seturi de cromozomi).
Megacariocitul bazofil: se form. prin maturarea megacarioblastului fara diviziune. Are 50u diam., nucleu monstruos,
lobat, polipoid. Citoplasma este intens bazofila, cu numerosi ribozomi, RER, ap. Golgi, cel. avand o activitate de sinteza
intensa.
Megacariocitul granular: are diam. de 50-60u. Nucleul este puternic segment cu lobii inegali. Citoplasma devine acidofila
pe masura ce se acumuleaza granulatiile si concomitent scade activ. de sinteza. Membrana cel. este nergeulata cu
pseudopode lungi.
Megacariocitul trombocitogen: are diam. de 70-150u. Nucleul este neregulat, lobulat, monstruos, cu cromatina densa,
fara nucleoli. Citoplasma are 3 reg.:
-perinucleara: bogata in ribozomi
-intermediara: intinsa, ap. Golgi este foarte dezv. si se obs. vezicule clare sau cu centrul dens si membrane de demarcatie,
fiind vorba de o proliferare a membranei cel. care form. o retea de cav. intracel. ce com. cu ext. si conectate la REN; acest
sist. de invaginari decupeaza citoplasma in mici teritorii coresp. viitoarelor plachete
-externa: redusa in dimens., fara organite, traversata de canalicule ce repr. originea invaginatiilor membranare
In fiecare megacariocit exista 5-8 sinusuri de invaginatie a membranei ce coresp. la tot atatea teritorii citoplasmatice sau
proplachete ce cont. fiecare cate 1000-1500 plachete. Megacariocitul elibereaza in bloc plachetele cont. intr-un proplachet,
direct in capilarul sinusoid medular prin insinuarea intre cel. peretelui capilar a unei prelungiri sub forma de trompa
centrata de orificiul canaliculului membranar. Megacariocitul moare atunci cand este redus la nucleu si o mica anvelopa
citoplasmatica.
Caract. generale ale cel. seriei trombocitare:
-talia cel. creste progresiv
-citoplasma initial bazofila, omogena, devine acidofila si incarcata cu granulatii azurofile

26

-nucleul este mare, rotund/ovalar si devine polimorf, inmugurit, heterocromatic

Trombocitopoeza este reglata de trombopoetina=subst. sintetiz. la nivel renal.
58. Mduva hematogen: structur.
Este form. din 3 comp.:
1) Stroma: form. sist. de sustinere; este specifica organelor hemolimfopoetice; este form. dintr-o retea 3D de fibre de
reticulina pe care se gas. atasate cel. reticulare prin prelungirile lor. Se form. astfel un citofibroreticul ce se fixeaza pe foita
int. a endostului. Mai cont. fibroblaste (ce sintetiz. colagenul de tip 1 si 3, implicat in realiz. scheletului de sustinere),
laminina, homonectina, fibronectina (rol in dif. cel. stem prin factorii de crestere). Subst. fundamentala a stromei este
bogata in proteoglicani (in special condroitinsulfati, AHA, heparan sulfat care leaga factorii de crestere). Mai prez.
numeroase macrofage.
2) Comp. vasculara: repr. de arteriole cu punct de plecare arteriole nutritive ale osului, capilare, venule care se reintorc la
niv. endostului. Maduva nu cont. capilare limfatice. Capilarele sinusoide au un perete discontinuu, subtire, tapetat la ext.
de un rand de cel. reticulare si de fibre de reticulina dispuse concentric. Cel. adventiceale ce inconj. cap. sinusoide se
apropie sau se indeparteaza de peretele vasc. in functie de activitatea hematopoetica. In repaus, ele acopera aprox 60% din
suprafata ext. a capilarului, iar in activitate 20% facilitand trecerea cel. sangvine in int. capilarului. Eliminarea cel.
sangvine mature din maduva in sange este controlata de: componenta C3 a complementului; hormoni: glucocorticoizi,
androgeni; toxine bacteriene.
3) Parenchimul mieloid: este repr. de: cel. stem pluripotenta, cel. stem multipotente, cel. stem unipotente sau angajate pe
o linie celulara si cel. seriilor eritrocitara, granulocitara, trombocitara, monocitara, limfocitara. Aceasta heterogenitate
confera maduvei pe sect. un aspect polimorf si policrom.
-cel. seriei eritrocitare sunt loc. langa cap. sinusoide, in insulele eritroblastice dispuse in jurul unui macrofag ce trim.
prelungiri ce inconj. fiecare eritroblast. Cel. cele mai tinere se dispun in centrul insulei, iar cele mai evoluate se afla
aproape de polul vasc. Macrofagul central controleaza eritropoeza captand Fe recuperat de la hematiile distruse si
transmitandu-l altor eritroblasti. Pot fi identif. cu Ac anti-glicoforina=Ag de membrana prez. la toate elem. seriei rosii.
-megacariocitele sunt aplicate pe fata ext. a cap. sinusoide intre cel. adventiceale. Ele isi trimit prelungirile intre cel.
endoteliale pt. a elibera plachetele direct in sange
-cel. liniei mieloide (granulocitara si monocitara) form. grupari dispuse la dist. variabile de vasele sangvine
-cel. seriei limfocitare se afla in 20% din cel. maduvei, adesea fiind grupate
59. Hematiile: numr, form, dimensiuni, culoare, structur, funcii.
Numar: B: 5 mil/mm3; F: 4,5 mil/mm3; la non-nascut nr. este mai mare cu 1-2 mil. ca o adaptare la viata extrauterina. La
altitudine, datorita scaderii p. atm. si a O2, nr. hematiilor creste=poliglobulia fiziologica; la p. crescute (mineri, lucratori in
mediul subacvatic) se realiz. o scadere fiziologica a hematiilor. Diminuarea patologica a nr. de hematii asociata cu
scaderea Hb=> anemie care poate fi:
-regenerativa: cand in sangele periferic cresc reticulocitele
-aregenerativa: afect. grava
Forma: disc biconcav, zona centrala fiind mai subtire decat cea periferica. Port. centrala va fi mai putin colorata, va aparea
mai clara pe frotiurile colorate Giemsa. Repr. o adaptare perfecta la functia resp. bazata pe difuziunea gazelor deoarece
hematiile au suprafata cea mai mare la volumul cel mai redus. Diversitatea de forma=poikilocitoza. Forme particulare:
sferocite, eliptocite, acantocite (membrana este deficitara in lecitina=>ciroza hepatica), leptocite (plate, cu centru
cromofob=>talasemie, carente de Fe, Hb anormale), drepanocite (forma de secera=>talasemie, siclemie).

27

Dimensiuni: Este flexibila, putandu-se reduce in diam. la niv. capilarelor. Diam. mediu=7,2u. Grosimea hematiei este
inegala, in centru este cu 1u mai mica fata de periferie. Gros. medie=2u. Abaterile duc la aparitia de: microcite, macrocite,
megalocite. Variatiile de diam.=anizocitoza. Anizocitoza fiziologica= deviere care nu depaseste 1u.
Culoare: este data de Hb. Proaspata are cul. galbena, iar pe frotiul colorat Giemsa are cul. rosu-caramiziu. In cond.
fiziologice sunt col. uniform, izocrome. In patologie, pot fi colorate palid, hipocrome, datorita unei incarcari mai slabe cu
Hb (anemie feripriva); sau pot fi colorate intens, hipercrome, datorita cresterii volumului (megalocitoza) sau a grosimii
(microsferocitoza), fara ca proportia de Hb sa depaseasca val. fiziologice.
Structura: este anucleata, este form. din citoplasma si membrana.
Citoplasma este amorfa/ fin granulara si eozinofila. Este form. din macromolec. prot. sub forma de retea. Cont. 60% apa,
33-35% Hb, 5-7% subst.: enzime (lactatdehidrogenaza, glucozo-6-fosfatdehidrogenaza, catalaza), vit. (B6, B12, acid folic),
putine lipide. Hb este cea mai mare parte a subst. solide a citoplasmei si este form. dintr-o parte proteica (globina) si una
prostetica (hemul).
Globina: prot. cu caracter bazic din grupa histonelor; difera de la o Hb la alta. In structura ei intra 574 AA grupati in 4
lanturi polipeptidice, 2 cate 2, identice. Formula generala este x2y2 unde x coresp. catenelor alfa, iar y uneia din catenele
non-alfa: beta, gama, delta, epsilon. Din imperecherea celor 5 tipuri de catene polipeptidice iau nastere Hb fiziologice.
Catenele alfa au in strcutura 141 AA, celelalte cate 146 AA, iar pt. epsilon nu se cunosc.
Hemul: repr. pigmentul colorat care este un nucleul tetrapiloric, o protoporfirina ce cont. Fe si are compoz. ch. ct.
Combina reversibil O2, constituind partea fiziologic activa si molec. de Hb.
Fiecare lant polipeptidic din str. globinei are atasata o grupare hem. Aceasta grupare hem, 4 per molecula, sunt plasate la
ext. molec. Se intal. mai multe tipuri de Hb:
-Gower 1 si Gower 2 la embrion, dispar la sfarsitul lunii a3a
-F sulfatata este la nou-nascut 75% din Hb totala, dupa care scade rapid, la sfarsitul primului an de viata fiind sub 1%
-Hb A1 si A2 a caror sinteza incepe in viata fetala, persista tot restul vietii. Hb A1 este comp. majora (97-98%) a Hb, iar
Hb A2 este comp. minora (2-3%).
Fixarea O2 se face de catre Fe2+ din hem, la niv. pulmonar rezultand OxiHb prin care se transporta 95-97% O2.
Transportul CO2 de la t. la plam. se face sub forma de CarbHb (comb. realizata sub act. anhidrazei carbonice).
Hb poate realiza leg. stabile cu CO=>CarboxiHb (intoxicatiii grave cu gaze de esapament). Unele subst. oxidante (nitriti,
anilina) transforma Fe2+ in Fe3+=>MetHb=comb. stabila toxica.
Membrana hematiei este o bariera selectiva la niv. careia au loc schimburile intre hematie si mediu. Contribuie la desf.
metab. local prin schimburile de apa, electroliti, metaboliti intre hematie si plasma/ lichid intertitial si alte celule. Este
form. dintr-un strat bilipidic in care se intercaleaza prot. in strat discontinuu: integrale (cuprinse in bistrat), periferice
(intercalate). Prot. repr 50%, lipidele 42-43%, hidrati de C 7-8%. Prot. sunt elem. cele mai active si sunt dispuse asimetric
pe cele dua fete ale membranei. Unele au rol structural: spectrina; altele au rol de enzime si sunt in mare parte lipidodependente si au rol in transportul activ contra graientului de conc. Lipidele: fosfolipide 60-70%, neutre 20-30%colesterol, glicolipide 10-15%. Rap. colesterol-fosfolipide este imp. pt. ment. fluiditatii. Hidratii de C sunt loc. pe fata ext. si
intra in comp. glicoprot si glicolipidelor; sunt orientati asimetric; react. cu bacterii si virusuri; cel mai bine repr=acidul
sialic responsabil de incarcarea el. la suprafata.
Membr. cont. pe fata ext. complexe carbohidrati-fosfolipide care form. Ag. Ac antiaglutinogeni=aglutinine alfa, beta; in
serul unui individ se gas. aglutinina inversa. In sist. OAB exista 4 grupe sangvine:
-OI: donator universal, pe hematii niciun aglutinogen, in plasma ambele aglutinine
-AII: pe hematii aglutinogen A, in plasma aglutinina beta
-BIII: pe hematii aglutinogenul B, in plasma aglutinina alfa
-ABIV: primitor universal, pe hematii ambele aglutinogene, nu cont. aglutinine in plasma

28

Factorul Rh: este alc. din 6 Ag, cel mai imunogen fiind Ag D. Indivizii cu D sunt Rh poz.(85%); indivizii fara D sunt Rh
neg.(15%). Indivizii Rh neg. form. aglutinina anti D cand li se transfuzeaza sange de la pers. Rh poz.; la o noua transfuzie
apar react. adverse. La gravida Rh neg. cu fetus Rh poz.: mici cant. din sangele fetal aj. in circ. materna det. aparitia de
aglutinine anti D; la o noua sarcina, aglutininele mamei trec prin placenta la fetus det. hemoliza sangelui si boala
hemolitica a nou-nascutului; daca hemoliza este severa fetusul poate muri/ nou-nascutul poate prez. anemie, icter grav,
edeme; in situatia gravidelor Rh neg. se impune dozarea titrului Ac anti-Rh.
Durata de viata a hematiilor este de 120 de zile, apoi sunt distruse in splina de macrofage. Hematiile imbatranite pot fi
distruse in nr. mic si in mdauva hematogena sau ficat.
Functii:
-transportul O2 si CO2 datorita incarcarii cu Hb
-Hb are rol imp. in ment. echilibrului acido-bazic; sist. tampon realizat de OxiHb/CarbHb contribuie la ment. pH-ului
sangvin
-este imp. cunoasterea grupelor sangvine pt. stab. compatib. transfuzionale si prevenirea accidentelor de hemoliza acuta,
in practica medicolegala, expertize de excludere a paternitatii, criminalistica
60. Polimorfonuclearul neutrofil.
Repr. 60-70% din leucocitele circulante. Are forma rotunda, diam. de 12-15u; inafara vasului are aspect neregulat,
emitand pseudopode. Durata de viata este 2-5 zile. Este form. din nucleu, citoplasma si membrana. Nucleul este
segmentat, prez. 3-5 lobi/seg unite prin punti de cromatina nucleara. Lobii prez. o zona periferica de heterocromatina ca o
manta si o zona centrala de eucromatina. Cu cate cel. se gas. de mai mult timp in sangele circulant, cu atat lobulatia este
mai mare. La F 3% din neutrofile prez. un apendice nuclear=corpuscul Barr=condens. in interfaza a unul cr. X. Citoplasma
este slab acidofila si cont. organite slab dezv., microfilamente putine, microtubuli, granule de glicogen, vacuole de
pinocitoza, putine vacuole lipidice. Prez. granule citoplasmatice de 2 tipuri:
1) Azurofile (primare, A): 20%; au diam. de 0,5u, fiind lizozomi primari ce cont.: esteraza, fosfataza acida, peroxidaza, beta
glucuronidaza, mieloperoxidaza. Granulele primare apar in special in primele etape de dezv. ale neutrofilului si se reduc
numeric pe masura ce cel. se matureaza. Din stadiul de mielocit apar si granule secundare, rap. dintre ele fiind de 1/4.
2) Specifice (secundare, granule B): 80%; au dimens. de 0,2-0,4u; sunt rotunde. In col. Giemsa se col. violet. Cont.
granulelor este omogen/fin granular, fiind repr. de subst antibacteriene: lizozim (distruge peretele bacterian), lactoferina
(in. multiplicarea bact.), fosfataza alcalina, colagenaza.
Membrana este ac. de un strat fin de glicocalix si emite numeroase pseudopode bogate in microtubuli si microfilamente
care asig. migrarea cel. din sange in t.
Dupa 3 zile in rezervorul medular, trec in sange in 2 sectoare aprox. egale: circulante, marginale (adera la peretii vasc.
inainte de a trece in t.). Intre sectoare exista un schimb permanent. Nr. total de neutrofile=0.7 x 10 la a9a cel/kg. Raman
in sange 6-8h, apoi trec in t. conj. Parasind circulatia, neutrofilele isi incep activ. fiziologica in t. si nu se mai intorc. Sediul
traversarii peretelui vasc. este sectorul venulelor prostcapilare, la ac. nivel neutrofilele emit pseudopode, trecand printre
cel. endoteliale. Durata de viata este de 4-5 zile, dupa care sunt distruse de macrofage.
Functii:
-ataca si distrug prin fagocitoza particulele dimens. mici: bacterii, virusuri, particule mici inerte biologic, fiind un
macrofag; este prima cel. care intervine la locul de invazie microbiana; procesul de fagocitoza parcurge mai multe etape:
chemotaxia si motilitatea, opsonizarea, degranularea si liza intracelulara a microorganismelor
Ajunse in t. (dat. prot. contractile-actina), migreaza catre locul de invazie microbiana sub infl. unor factori chemotactici:
toxine bacteriene, metaboliti eliberati de alte leucocite, prostaglandine. Pot fi activate in aceleasi cond. ca si macrofagele,
at. cand germenii microbieni cu acoperiti de Ac in prez. complementului (opsonizare). Atrase prin chemotaxie, neutrofilele

29

inglobeaza bact. intr-o vacuola de fagocitoza=fagozom in care lizozomii isi deverseaza cont. lor enzimatic printr-un proces
de degranulare. Omorarea microorganismelor in int. fagozomului se face pe 2 cai:
-sist. dependent de O2: mediat de mieloperoxidaza=prot. bazica ce leaga H2O2-hidrogen peroxid; enz. lizozomale det.
eliberarea O atomic puternic bactericid prin form. de hidrogen peroxid H2O2 si superoxidului O2
-sist. independent de O2 (sist. neoxidativ): det. de act. enz. eliberate in tesuturi dupa moartea cel., avand activ.
antimicrobiana directa.
O parte din enz. lizozomale se leaga de fagozomi inainte de inglobarea in cel. prin includerea membr. citoplasmatice,
constituind factori chemotactici pt. alte cel. de aparare. In general, microorganismele sunt lizate in fagozomi, altele sunt
doar partial distruse sau doar stocate (bacilul tuberculos, bacilul leprei). In cond. patologice, enz. lizozomale sunt elib. in
afara neutrofilului, act. in t. pericelular:
-in urma mortii cel. ca urmare a unor toxine
-dupa distrugerea membranei cel.
-in cel. intacta, datorita unui defect de inchidere a fagozomilor al caror cont. este exocitat
-prin perturbari nespecifice ale membranei cel., eliberarea enz. lizozomale in mediul extracel. stand la baza unor afect.
autoimune (complexele imune fiind depozitate pe membranele bazale, in special cele vasculare)
61. Polimorfonuclearul eozinofil (acidofil).
Se gas. in sangele periferic in proc. de 1-3% din nr. leucocitelor. Este rotund, are un diam. de 15u, fiind cel mai mare dintre
granulocite. Este form. din nucleu, citoplasma si membrana. Nucleul este bilobat, form. din 2 lobi uniti prin punti fine de
cromatina, conferindu-i aspectul de "desaga". Eucromatina este dispusa central, iar heterocromatina este dispusa
periferic. Citoplasma este intens acidofila, cont. numeroase organite: RE, ap. Golgi, mitocondrii, vacuole si granule de
glicogen. De asemenea prez. numeroase granule (200/cel.) mari, egale, ovalare (0,5-1,5u L si 0,3-1u l) si uniform
repartizate care se coloreaza cu reactivi acizi (de unde si denumirea): in coloratia Giemsa se col. rosu-portocaliu. La m.e.,
granulele apar inconj. de o membrana. In zona centrala prez. un cristaloid electrodens=internum, dispus in axul lung al
granulei, rezistent la agressiuni mecanice si liza osmotica. El cont. o prot. bazica bogata in arginina, repr. 50% din totalul
prot.

din

granule

si

este

raspunzatoare

de

eozinofilia

granulelor.

Zona

mai

putin

dens

ce

inconj.

cristaloidul=externum/matrice si este bogata in: fosfataza acida, beta-glucuronidaza, arilsulfataza, fosfolipaza. Cele doua
zone vizibile la m.e. ofera aspectul caracteristic de boabe de cafea. Membrana emite pseudopode rare si scurte ce
faciliteaza miscarile cel.
Tranzitul medular este de 5-6 zile. Raman in sangele circulant periferic cateva h sau zile, apoi trec in t. formand un
compartiment tisular periferic mai ales in org. care vin in contact direct cu mediul ext.: tub digestiv, intertitiu pulmonar,
derm. Se gas. in locurile unde se acumuleaza prot. straine, paraziti, reactii alergice. Foarte putine se reintorc in sange.
Durata de viata este de 8-12 zile.
Functii:
-capacitate redusa si selectiva de fagocitoza pt. unele subst. solubile bacteriene, complexe Ag-Ac, unele componente
citoplasmatice
-rol antihistaminic, acumulandu-se in t. ce cont. histamina in cant. mari; nr. lor creste in boli parazitare
-functie antiparazitara prin secretia imunoglobulinelor E
-rol moderator asupra mastocitelor si bazofilelor care atrag eozinofilele printr-un factor chemotactic specific: EFCA; nr.
lor creste in sangele subiectilor alergici
-nr. lor este influentat de hormonii corticoizi ce det. scaderea rapida a eozinofilelor din sange
-cont. profibrinolizina prin care intervin in proc. de coagulare
-dau reactii de aparare de tip imun in unele tumori

30

62. Polimorfonuclearul bazofil.

Este cea mai rara cel din sange (0,5% din nr. leucocitelor). Este rounda, are diam. de 10-12u. Este form. din nucleu,
citoplasma si membrana.
Nucleul are forma neregulata, incomplet segmentat. Cromatina are aspect heterogen, zonele eucromatice alternand cu cele
heterocromatice. Nucleul este mascat de prez. granulatiilor specifice.
Citoplasma este acidofila, cu putine organite cel. si glicogen. Cont. numeroase granulatii specifice, de marimi dif.
(medie=0,5u), bazofile, colorate ortocromatic (in albastru in col. Giemsa) si metacromatic (cu albastru de metilen/
albastru de toluidina). La m.e. ele cont. o matrice densa, uneori cu aspect lamelar. Sunt partial solubile in apa deoarece
cont. GAG acizi si cont. aceleasi subst. active ca si mastocitele: histamina, heparina, serotonina, fiind PAS pozitive. Produc
leucotriene responsabile de contractia fibrelor musc. netede.
Membrana este lipoproteica, ac. de glicocalix, prez. pe suprafata 1000 receptori pt. IgE.
Se form. in maduva hematogena, de unde prin citodiabaza ajunge in sangele periferic. Pot sa treaca in t. conj. unde
participa la proc. inflamatorii locale. Durata de viata este de 10-15 zile.
Functii:
-au capacitati de fagocitoza si mobilitate redusa
-intervin in starile de soc si stres prin subst. vasomotorii si anticoagulante pe care cont. granulatiile lor specifice. Bazofilul
si mastocitul au un cont. similar al granulatiilor specifice.
63. Limfocitele.
Sunt leucocite agranulocitare mononucleare pt. ca nu cont. in citoplasma granulatii specifice si au nucleu nesegmentat. Se
gas. in sangele periferic 25-30%. Este o cel. sferica. Limfocitul mic are 6-9u diam., limfocitul mijlociu are 10-12u, cel mare
are 12-18u. In sangele periferic predomina limfocitele mici. Limfocitul mic are posibilitatea de a se reactiva prin fen. de
transformare blastica.
Este form. din nucleu, citoplasma si membrana.
Nucleul este mare, rotund, este intens bazofil, tahicromatic datorita cant. mari de heterocromatina. Prez. un nucleol.
Citoplasma este putine, redusa la un inel perinuclear, bazofila, omogena. Poate sa cont. granulatii mici, nespecifice,
azurofile. Prez. putine organite cel.: mitocondrii, ap. Golgi, poliribozomi, centru celular, REN, putini lizozomi, incluziuni
de glicogen, incluziuni lipidice, enzime (in special lipaza, fosfataza acida). Nu cont. peroxidaza, ceea ce il diferentiaza de
monocit.
Este o cel. putin activa, dar realiz. sinteza receptorilor sai de suprafata necesari recunoasterii antigenice.
Membrana este lipoproteica, are o structura complexa si este organizata in mozaic datorita receptorilor. Prez.
microvilovitati si vezicule de pinocitoza, ceea ce indica capacitatea de endocitoza. Este acoperita de un strat subtire
glicoproteic.
Iau nastere in organele hemolimfopoetice, de unde trec in vasele sangvine si de aici ajung in t. conj. unde isi indeplinesc
functiile. Dupa ce isi desfasoara activitatea, unele sunt distruse de macrofage. Atele ajung din nou in circuitul sangvin
dupa contactul cu Ag, iar procesul recircularii se poate repeta si se num. limfocite cu memorie. Au durata de viata intre
cateva zile si cativa ani.
Limfocitul B timoindependent (10-20%): se form. dupa nastere in maduva hematogena de unde migreaza in org. limfoide
periferice: splina, ggl. limfatici, amigdale, apendice, straturi limfoide ale tubului digestiv, zone=timoindependente. Are
dimens. mai mari ca T si prez. un nr. mare de microvili cu receptori pt. Ag. Are capacitatea de a secreta imunoglobuline
dupa transformarea lui in plasmocit. Participa astfel la realizarea imunitatii umorale a organismului, mediata prin Ac.
Limfocitul T timodependent (60-70%): precursorii migreaza in viata intrauterina din ficat, splina si maduva hematogena
in timus, unde se diferentiaza in limfocite T/ timocite. Din timus, ajung pe cale sangvina in organele limfoide secundare,

31

zone=timodependente. Prez. pe suprafata lor putini microvili cu dimens. mici si un nr. mic de receptori. Membrana apare
mult mai neteda ca B. Secreta subst.=limfokine, interleukine si participa la realiz. imunitatii mediate celular.
Limfocitele citolitice non B non T (10-15%): se mai numesc si nule. Nu prez. receptori antigenici specifici si nici
imunoglobuline pe suprafata lor. Au dimens. mai mari cu restul limfocitelor. Exista 2 subpopulatii:
-limfocitele Kille
-limfocitele Natural Killer
Limfocitele B si T se diferentiaza:
-electronomicroscopic: T prez. o suprafata neteda, B prez. microvilozitati
-imunohistochimic pe baza receprtorilor de suprafata pt. limfocitele T (CD3, CD4, CD8, etc)
-rozetarea spontana a limfocitelor T cu eritrocitele de oaie
-histochimic prin activitatea pozitiva a limfocitelor T pt. alfa-naftil-acetat-esteraza
Functii:
-sunt cel. pivot ale reac. imune de tip celular (T) si de tip umoral (B), avand capacitatea de a recunoaste prot. proprii
organismului si pe cele straine, impotriva carora secreta limfokine, Ac
-prez. mobilitate tisulara ce le permite migrarea prin membranele bazale ale epiteliilor, putand fi obs. printre cel. ep. de
acoperire ale tubului digestiv si urinar=teliolimfocitele
-se pot atasa altor cel.: macrofage, cel. epiteliale, cel. tumorale; se pot dispune in coroana in jurul acestora,
proces=peripolesis ce favorizeaza schimbul informational; pot patrunde in citoplasma altor celule, proces=emperipolesis:
cel hepatice, cel intestinale, cel canceroase
64. Monocitul.
Este un leucocit mononuclear sau agranulocitar. Este cea mai mare cel. intalnita in mod normal in sangele periferic. Are
diam. 15-18u si repr. 6-8% din leucocitele periferice. Este o cel rotunda/ovalara. Este form. din nucleu, citoplasma si
membrana.
Nucleul este mare, nesegmentat, prez. o ancoa care ii confera un aspect renfirom. Are dispozitie excentrica. Cromatina
este dispusa sub forma de zone intunecate de heterocromatina ce alterneaza cu zone clare de eucromatina, conferindu-i
aspect pieptenat sau de tabla de sah. Ocazional se poate obs. un nucleol mic.
Citoplasma este bazofila, colorandu-se in albastru-cenusiu si cont. cateva granulocite azurofile la niv. ancosei nucleului
(lizozomi). Organitele sunt putin dezv.:ribozomi, peroxizomi, ap. Golgi, mitocondrii, lizozomi. Se mai gas. si resturi
cel./bacteriene. Prez.: activitate crescuta pt. fosfataza acida; activitate slaba a fosfatazei alcaline; activitate peroxidazica
variabila; reactie pozitiva pt. esterazele nespecifice; o lipaza si o esteraza capabila de a ataca capsula ceroasa a bacteriilor.
Membrana este lipoproteica si prez. numeroase prelungiri, vezicule de pinocitoza si micropinocitoza. Emite pseudopode si
faciliteaza deplasarea cel. Prez. receptori pt. imunoglobuline si pt. complement.
Iau nastere in maduva hematogena dintr-un precursor comun cu granulocitele CFU-GM, iar in mica masura si in org.
limfoide secundare. Din maduva trec in sange unde au o durata de viata de cateva h, dupa care trec prin diapedeza in t.
unde se transforma in histiocite active si macrofage. Durata de viata a macrofagelor este de 75 de zile, dupa care sunt
fagocitate de ale macrofage.
Functiile monocitelor si macrofagelor:
-macrofagele fagociteaza particule de talie mare: bacterii, virusuri, complexe Ag-Ac, materii anorganice, cel. si resturi cel.
cu ajutorul enz. lizozomale; pot fuziona dand nastere celulelor gigante multinucleate in cazul un Ag sau subst. proprii de
dimensiuni mari
-macrofagul interact. cu limfocitul, proces esential pt. imunitatea celulara; activitatea macrofagelor este det. de limfokine,
fenomen ce se prod. la locul invaziei Ag

32

-macrofagele sintetiz. si secreta hidrolaze acide, lizozim, proteaze, prostaglandine, componente ale complementului,
reglatori ai angiogenezei, st. ai cel. medulare, subst. ce regleaza coagularea
65. Plachetele sanguine (trombocit incorect datorita lipsei nucleului).
Sunt elem. anucleate ce se gasesc in sangele periferic in nr. de 150000-400000/mm3. Sunt cele mai mici elem. sangvine,
cu diam. de 3-5u, forma neregulata, poligonala, pe frotiuri aparand sub forma de agregate. Este un fragment de citoplasma
inconj. de o membrana.
Citoplasma este form. din 2 zone:
-granulomerul, central, intunecat; este form. din granule fine, vacuole, mitocondrii, glicogen. Prez:
- granule alfa cu diam. 300-500nm cu fibrinogen (factor de crestere de origine plachetara), prot. plachetare specifice
-granule delta cu diam. 250-300nm cu ioni de Ca, serotonina, ADP, ATP
-granule lambda cu diam. 175-250nm cu enz. lizozomale: hidrolaze acide, fosfataza acida, beta glucuronidaza
-hialomerul, periferic, mai clar; are aspect slab acidofil si omogen. Cont. microtubuli, microfilamente, prot. implicate in
proc. coagularii (trombostenina), GAG, glicoprot. Microtubulii sunt dispusi la periferie si form. o banda marginala cu rol
in ment. formei ovalare. Microfilamentele sunt form. din actina si miozina (dif. de cea musculara). Contractia lor det.
modif. formei in perioadele de secretie si retractie a cheagului sangvin. Se mai gas. tubi electronodensi de forma
neregulata ce form. un sist. tubular dens si un sist. canalicular deschis ce se conecteaza cu invaginatiile membranei si prin
care se realiz. eliminarea molec. active.
Din greutatea uscata a plachetei: prot. repr. 52%; Se gas. o prot. contractila trombostenina cu activitate ATP-azica activata
de ionii de Ca si Mg; lipidele repr. 14% (76% fosfolipide); Se gas. o lipoprot. termostabila F3P (factorul 3 plachetar);
hidratii de C repr. 8%.
Membrana este lipoproteica, acoperita de un strat bogat in GAG si glicoprot. ce permite absorbtia unor prot. plasmatice
(fibrinogen, factorul 8 al coagularii), jucand un rol imp. in adeziunea plachetara. Cont. de asemenea locusuri antigenice si
receptori pt. agentii st. sau in. ai agregarii plachetare.
Se form. in maduva hematogena, de unde trec in sangele periferic. Au durata de viata 8-12 zile. 2/3 se gas. in sangele
circulant si 1/3 sunt sechestrate in splina. Cea mai mare parte este distrusa prin participarea continua la reparatia
leziunilor peretelui vascular, iar restul sunt fagocitate de macrofagele splenice (in special).
Functii:
-hemostaza si coagularea sangelui, in 4 etape:
-activarea: plachetele sunt activate de numeroase subst. (cel mai eficace este colagenul sub forma polimerizata; in
leziunile vasc., sangele este in contact imediat cu colagenul membranei bazale subendoteliale si cu cel din t. conj. vecin)
-adeziunea: plachetele activate se balonizeaza, emit pseudopode si eliberaze subst. active: serotonina prod.
vasoconstrictie, ADP, factorul 4
-agregrea: are loc in prezenta ADP si subst. active=trombina; poseda la niv. membranei receptori pt. fibrinogen si prin
intermediul acestei prot. se leaga
-contractia: are loc trombocitoliza: plachetele se balonizeaza acumuland apa si se rup endomembranele expulzandu-se
citoplasma impreuna cu subst. active pe care le cont; aceasta faza este provocata de trombina (enz. ce deriva din
protrombina prin act. factorului plachetar 3); factorii eliberati, asociati cu trombina, joaca un rol esential in polimerizarea
fibrinogenului solubil intr-o retea de fibrina insolubila in ochiurile careia se gas. elem. figurate sangvine. Trombostenina
este responsabila de retractia cheagului. La sfarsit, fibrina din trombus este degradata prin fibrinoliza si tromboliza de sist.
plasminogen-plasmina.
-intervin in proc. inflamator, acumulandu-se la locul invaziei microbiene, unde elibereaza factori ce cresc permeabilitatea
peretelui vascular
-au capacitate limitata de a endocita particulele foarte mici

33

-intervin in vindecarea plagilor prin eliberarea unor factori care st. cresterea fibrelor musc. netede, a fibroblastelor din
piele si a cel. endoteliale; st. sinteza colagenului in fibroblaste
-intervin in reactii imune prin eliberare de mediatori
66. Miofibrilele: organizare structural (microscopie fotonic).
Sunt organite caract. fibrelor musc. striate, ele repr. structurile contractile. Se extind pe intreaga lungime a fibrei musc.,
fiind dispuse in plachete longitudinale, ceea ce realizeaza in m.f. aspectul de coloane Leyding. In sect. transversala se prez.
ca niste campuri poligonale=campurile lui Cohnheim. Sunt alc. dintr-o alternanta regulata de benzi/discuri clare si
intunecate.
Discurile intunecate: la m. in repaus au o L de 1,5um; sunt anizotrope si birefringente in lumina polarizata=> denum. de
discuri A. Fiecare disc A prez. o zona mediana mai clara=seria Hensen care la randul ei este traversata de o linie
intunecata Mittelscheibe.
Discurile clare: la m. in repaus au o L de 0,8um; sunt izotrope si monorefringente in lumina polarizata=> denum. de
discuri I. Fiecare disc I este divizat in doua parti egale printr-o banda intunecata=membrana Z/stria Amici. Membranele Z
din miofibrilele adiacente se gas. in continuare, ele inserandu-se in final pe sarcolema, realizandu-se astfel telofragma. In
acest fel, discurile clare si intunecate se mentin la acelasi nivel in toate miofibrilele atat in contractie cat si in repaus, det.
striatia transversala caracteristica a fibrelor musc. scheletale. Fibra musc. striata scheletala prez. astfel o dubla striatie:
longitudinala det. de dispunerea paralela cu axul lung al fibrei a miofibrilelor si transversala det. de alternanta discurilor
clare si intunecate la nivelul fiecarei miofibrile. Port. cuprinsa intre doua membrane Z succesive form. un sarcomer=unit.
funct. cotractila a m. striat. Sarcomerul este form. dintr-o jumatate de disc clar, un disc intunecat si o alta jumatate de
disc clar. Sarcomerul are 2-3u in m. relaxat si ajunge la 1u in contractie.
67. Miofibrilele: organizare ultrastructural (microscopie electronic).
Miofibrilele sunt alc. dintr-un pachet de miofilamente ordonate paralel cu axul lor longitudinal. Miofilamentele sunt form.
din prot.:
-contractile: actina, miozina
-reglatoare: tropomiozina, troponina
-accesorii cu rol in ment. prot. contractile sau cu rol structural
In struct. miofibrilelor se gas. 2 tipuri de miofilamente:
1) Miofilamente groase form din miozina: au diam. de 15nm si L de 1,5um. Fiecare filament gros este form. din aprox. 300
molec. de miozina. Seamana cu o crosa de hokei: prez. o reg. longitudinala=tija si o extremitate globulara=cap. Este form.
din doua lanturi polipeptidice rasucite in dublu helix.
Molec. de miozina este form. din doua fragmente=meromiozine: grea HMM si usoara LMM. HMM poate fi scindata sub
act. pepsinei in doua subfragmente: S-1 si S-2. Capul molec. este form. din HMM care are activitate ATP-azica si va
interactiona cu actina in contractie. Tija molec. este form. din LMM ce nu are activitate ATP-azica si nu se combina cu
actina.
Agregarea molec. de miozina pt. a forma filamentul gros se face dupa tipul margine la margine, in asa fel incat port.
lineare=LMM sa form. axul filamentului gros, iar port. globulare=HMM se proiecteaza in afara filamentului gros, formand
puntile transversale orientate spre filamentele subtiri de actina. Puntile transversale constituie bazele morfofunct. ale
mecanismului contractiei. Ele se dispun la acelasi nivel cate doua simetric, formand o pereche.
2) Miofilamentele subtiri formate din actina, troponina si tropomiozina: au diam. de 5-7nm si L de 1um. Actina se prez.
sub forma unei structuri filamentoase (actina F), form. din doua lanturi polipeptidice in dublu helix. Fiecare lant este
form. din monomeri globulari (actina G) prevazuti cu cate un loc de cuplare cu miozina. In jgheabul dublului helix al
actinei F se afla tropomiozina care are forma de bastonas dorm. din doua lanturi polipeptidice infasurate in alfa helix ce se

34

intinde pe suprafata a 7 molec. de actina G. Ficare molec. de tropomiozina are atasat la niv. unei extremitati cate un
complex troponinic. Troponina este form. din 3 subunitati:
-T: se fixeaza pe tropomiozina
-C: leaga specific ionii de Ca, legarea fiind semnalul declansator al contractiei fibrei
-I: in. interactiunea actina-miozina
Miofilamentele subtiri au cate un capat inserat pe membrana Z, parcurg discul I, patrund in discul A intre filamentele
groase paralel cu ele, terminandu-se in apropierea membranei H. La nivelul membranei Z se termina filamentele subtiri
din doua sarcomere vecine. Filamentele subtiri nu strabat banda Z, deci nu trec de la un sarcomer la altul, fiind
monosarcomerice, ca si filamentele groase. Astfel, banda Z solidarizeaza printr-o retea de filamente de legatura,
filamentele subtiri actinice din doua sarcomere adiacente. Miofilamentele groase se gasesc numai la nivelul discului A si
au ambele capete libere, la distanta de benzile Z adiacente. La mijlocul benzii H, filamentele groase se leaga intre ele prin
punti filamentoase, constituind membrana M.
Sect. transversala prin sarcomerul relaxat releva:
-sect. prin discul I evidentiaza filamente subtiri dispuse sub forma de hexagon
-sect. prin discul A evidentiaza cu exceptia benzii H, coexistenta filamentelor groase si subtiri; la acest nivel se realiz. o
structura de hexagon delim. de filamente de actina, avand in centru un filament de miozina; pe de alta parte apare un
aspect triunghiular, varfurile fiind repr. de miofilamentele miozinice, iar central se gas. un miofilament de actina
-sect. la niv. membranei Z arata ca fiecare filament subtire al unui sarcomer se plaseaza in centrul unui careu form. din 4
filamente subtiri apartinand sarcomerului vecin
-sect. prin banda H arata numai filamentele groase dispuse dupa model hexagonal
-sect. prin banda M arata filamentele de miozina legate intre ele printr-o retea de filamente fine
68. Sarcoplasma fibrei musculare striate: organite nespecifice, incluziuni.
Organitele nespecifice sunt repr. de: ap. Golgi slab dezvoltat sit. perinuclear; putini lizozomi; putin RER si ribozomi. In
schimb, RE este foarte dezvoltat, mitocondriile sunt multe, voluminoase cu numeroase criste, fiind principalul furnizor de
E (ATP) necesara contractiei; sunt dispuse printre miofibrile si subsarcolemal.
RE (sarcoplasmic) este o forma particulara a m. striat scheletal si cardiac de REN, adaptata functiei de pompa de Ca. Se
prez. sub forma de canalicule long. dispuse printre miofibrile, paralel cu acestea, realizand un sist. longitudinal=sistemul
L. In dreptul jonctiunii dintre un disc clar si un disc intunecat, sist. L prez. niste dilatatii=cisterne terminale cu rol in
stocarea ionilor de Ca. La niv. liniei Z, sarcolema prez. invaginatii perpendiculare pe axul lung al fibrei musculare (tubii T)
realizand sist. transversal=sist. T. De o parte si de alta a tubilor T se gas. cate o cisterna terminala alcatuind o triada. La
om, fiecare sarcomer are doua triade.
Incluziunile sarcoplasmice:
-glicogen sub forma de granule cu loc. intermiofibrilara; repr. cea mai imp. sursa de E pt. contractie
-lipide care cresc cantitativ in cond. de inanitie cand sunt folosite ca sursa de E
-lipofuscina=pigment de uzura prez. in cel uzate/imbatranite
-mioglobina=pigment rosu care fixeaza O2 pt a-l ceda apoi mitocondriilor.
Nucleii: 20-40/cm L, dispusi periferic sub sarcolema, paralel cu axul lung al fibrei. Sunt ovalari, cont. 1-2 nucleoli. Au
aspect hipercrom, cromatina este dispusa in granule grosolane.
69. Membrana fibrei musculare striate scheletale (sarcolema).
De la int. spre ext.:
-sarcolema propriu-zisa: este ac. de glicocalix bogat in polianioni (acid sialic in special); are o grosime de 9nm, este
trilaminata fiind form. din doua straturi osmiofile intern si extern si un strat osmiofob mijociu. In structura ei se gas.

35

prot. transmembranare cu rol de canale ionice si enz. cu rol in reglarea conc. extracel. de ATP. Prezinta la niv. membranei
Z invaginatii perpendiculare pe axul ung al fibrei musculare, tubii T. Lumenul acestor tubi comunica liber cu spatiul
extracelular. Tubii T servesc la transmiterea rapida a excitatiei membranare de la suprafata la cisternele terminale ale RS.
-matricea extracelulara: are rol de membrana bazala pe care se insera fibrele colagene ale tendoanelor; inconj. fibra
musculara, fiind form. dintr-o retea de fibre de reticulina, elastice, de colagen, in ochiurile careia se gas. GAG.
70. Tipuri de fibre musculare scheletale.
Fibrele musc. rosii: cont. o cant. mare de mioglobina (pigmentul care le da culoarea) si numeroase mitocondrii. Sursa de E
este fosforilarea oxidativa mitocondriala. Miofibrilele sunt mai putine, iar sist. T si L sunt mai putin dezvoltate, de aceea
fibrele rosii rasp. mai lent la excitatie. Se contracta relativ lent, sunt capabile de activitate intensa si prelungita, sunt
rezistente la oboseala. Vascularizatia lor este bogata. Sunt prezente la toti muschii, dar sunt adaptati contractiilor m.
spatelui.
Fibrele musc. albe: au putina mioglobina si mitocondrii, E necesara activitatii lor este furnizata prin glicoliza anaeroba.
Ele sustin contractia doar perioade scurte de timp, obosind usor. Au nevoie de erioade de repaus pt. a metaboliza acidul
lactic format si pt. a obt. din nou glucoza. Au numeroase miofibrile, iar sist. canaliculare T si L sunt bine dezvoltate,
explicandu-se rapiditatea cu care rasp. la excitatie. Au diam. mai mare ca fibrele rosii si o vasc. mai redusa ca ele. Se gas.
numai in anumiti m.: globul ocular, degete. Au o inervatie mai bogata ca cele rosii.
Fibrele musc. intermediare: au caracter de tranzitie intre fibrele albe si rosii. Nu exista m. pur rosii sau pur albi.
71. Organizarea esutului muscular scheletal.
In alc. m. scheletal intra doua comp.:
-musculara
-conjunctiva, care form.:
-endomisium: inconj. fibrele musc. individuale; este t. conj. lax cu numeroase fibre de reticulina, putine fibre elastice,
colagene, cel. conj., capilare numeroase, fibre nervoase.
-perimisium: este un strat mai gros ce inconj. grupe de fibre musc., delimitand fascicule musc.; cont. vase sangvine si
fibre nervoase mari
-epimisium: este invelisul de t. conj. care inconj. toate fasciculele de fibre musculare apartinand muschiului; la acest
nivel patrund vasele si nervii
La capetele muschiului, t. conj. devine fibros si se cont. cu tendonul=t. conj. dens ordonat care se atasaza osului.
72. Inervaia motorie a esutului muscular striat scheletal.
Este asigurata de axonii neuronilor motori loc. in coarnele ant. ale maduvei spinarii sau in nucleii motori ai nn. cranieni.
Un neuron motor poate sa inerveze una sau mai multe fibre musc. si impreuna cu fibrele musc. pe care le inerveaza form.
o unitate motorie. Axonul neuronului motor se ramifica pt. a forma ramificatii (butoni terminali) care ajung pe fibrele
musculare realizand placile motorii (sinapsele neuromusculare).
Placa motorie este contactul dintre butonii terminali ai axonului si fibra musc. La niv. ei, teaca de mielina a axonului se
termina, iar port. terminala a axonului este acoperita de un strat fin de citoplasma apartinand cel. Schwann si de lamina sa
bazala. Fiecare buton terminal ajunge intr-o depresiune plasmalemala de pe suprafata fibrei musc.=reg. receptoare. Prez.
doua comp:
-presinaptica: este repr. de butonul axonal care cont. neuroplasma, mitocondrii, microtubuli, vezicule sinaptice;
veziculele sinaptice sunt sferice, au diam. de 40nm, sunt delim. de membrana si cont. aceticolina.
-postsinaptica: este repr. de fibra musc., fiind form. din sarcolema si sarcoplasma; sarcolema prez. numeroase
repliuri la niv. carora se gas. receptorii specifici pt. acetilcolina. Sarcoplasma subiacenta nu cont. elem. contractile, dar

36

cont. numerosi nuclei, mitocondrii, RS, ribozomi, glicogen; ele sunt implicate in sinteza receptorilor specifici pt.
acetilcolina si a colinesterazei.
Impulsul nervos ajuns la butonul terminal det. eliberarea acetilcolinei care difuzeaza in fanta sinaptica si se fixeaza pe
receptorii specifici ai sarcolemei. Astfel, permeabilitatea membranei pt. Na creste, det. depolarizarea sarcolemei.
Acetilcolina este hidrolizata de acetilcolinesteraza. Nu toate placile sunt depolarizate in acelasi timp. Inervatia continua
are rol trofic.
73. Inervaia senzitiv a esutului muscular striat scheletal.
M. scheletici cont. numeroase terminatii nervoase senzitive:
-terminatii mielinice dispuse spiralat in jurul fibrelor musc, sau
-fusuri neuromusculare: este un receptor senzorial incapsulat, are L de 1-3nm si o grosime de 0,2nm. Este o structura
fusiforma, situata paralel fata de fibrele musc. extrafusale, se insera cu o extremitate pe tendonul muschiului si cu celalalt
capat pe o fibra contractila. Este form. din:
-o capsula conjunctiva
-5-6 fibre musc. intrafusale, modificate, care in port. mijlocie (ecuatoriala) nu au miofibrile, dar cont. numerosi
nuclei; dupa dispunerea nucleilor, fibrele musc sunt de doua tipuri:
-I-cont. aglomerari nucleare dispuse in zona centrala (fibre cu sac nuclear)
-II-cont. nucleii dispusi seriat (fibre cu lant nuclear)
Extremitatile fibrelor intrafusale (seg. polare) sunt contractile, ele prezentand miofibrile cu discuri clare si
intunecate si au putini nuclei. Fibrele intrafusale sunt de doua tipuri:
-senzitive, dendrite ale neuronilor din ggl. spinali, se imp. in 2 categ.:
-de tip I-terminatii senzitive primare (anulospirale). Form. spirale in jurul reg. ecuatoriale a fibrelor intrafusale. Sunt
fibre groase, cu conducere rapida (80-120m/s) ce fac sinapsa direct cu motoneuronul din cornul ant. medular care
inerveaza acelasi muschi. Au un prag de intindere foarte scazut, raspunzand la intinderi usoare si rapide si constituie sist.
dinamic al reflexului miotatic (sensibil ma modif. bruste de tensiune intramusc.)
-de tip II-terminatii senzitive secundare (eflorescente). Se dispun in jurul fibrelor cu lant nuclear. Sunt fibre fine, cu
conducere lenta (30-70m/s), ce se conecteaza cu motoneuronii din coarnele ant. medulare dupa sinapsa cu neuronii
intermediari. Aceste fibre constituie sist. static al reflexului miotatic, sensibil la modif. mai lente de tensiune.
-motorii, axoni ai neuronilor motori din coarnele ant. medulare. Se gas. la niv. seg. polare ale ambelor tipuri de fibre
intrafusale.
Rolul fusului neuromuscular este de receptor la intindere; este paralel cu fibrele extrafusale. Prin fusul neuromuscular, ce
react. la tensiunea brusca (terminatiile primare) sau lenta (terminatiile secundare), SNC ia cunostinta de L muschiului si
de gradul modificarii L (gradul de contractie a muschiului), a.i. contractia comandata prin nn. motori sa fie adaptata si
adecvata rezistentei pe care o are de invins. Frecventa de descarcare a impulsurilor de catre term. nervoase senz. este d.p.
cu starea de tensiune a fibrelor intrafusale. Contractia m. scade tens. din fibrele intrafusale, iar fibrele nervoase senz.
stopeaza descarcarea de impulsuri.
74. Morfofiziologia contraciei.
L nu variaza in functie de starea m. Astazi este acceptata teoria glisarii filamentelor de actina printre cele de miozina, catre
membrana M a sarcomerului. Aceasta alunecare duce la apropierea benzilor Z, la scurtarea fiecarui sarcomer si deci la
scurtarea fiecarei miofibrile. Consecintele morfologice ale contractiei sunt:
-ingustarea benzii H pana la disparitia ei
-micsorarea discului I
-apropierea benzilor Z

37

-scurtarea sarcomerului
In mec. contractiei intervin mai multi factori care det. legarea si desfacerea molec. de actina si miozina:
-neurotrnasmitatorii ce genereaza stimuli el. ai contractiei
-sarcolema si sist. tubular care le asigura propagarea
-ionii de Ca
-ATP
-enzime
In repaus, ATP fixat pe locusurile specifice de la nivelul capului molec. de miozina nu este hidrolizat deoarece complexul
troponina-tropomiozina se interpune intre capul molec. de miozina si actina. Cand influxul nervos ajunge la nivelul
plasmalemei, aceasta se depolarizeaza si ionii de Na patrund in sarcoplasma. Depolarizarea este transmisa in profunzimea
fibrei musc. prin sist. T, det. eliberarea Ca din cisternele terminale ale sist. L. Ca patrunde in citosol si initiaza contractia.
Ionii de Ca se fixeaza la niv. troponinei C care isi schimba astfel config. spatiala, antrenand o deplasare a molec. de
tropomiozina in santului dublului helix al actinei, ceea ce expune situsul de legare al miozinei de pe actina G. Astfel,
contactul dintre monomerii actinei G si capul molec. de miozina se realizeaza det. o activare a ATP-azei. ATP este
hidrolizat in ADP cu eliberarea E necesare deplasarii capului molec. de miozina care se fixeaza pe monomerul actinei G.
Capul molec. efectueaza o rotatie in jurul punctului sau de fixatie si antreneaza astfel deplasarea filamentului de actina.
In fiecare ciclu de contractie, doar cateva capete ale molec. de miozina interactioneaza cu situsurile de fixare ale actinei.
Legarea ATP la miozina este esentiala pt. desfacerea leg. actina-miozina. Cand miozina fixeaza o noua molec. de ATP,
vechile leg. actina-miozina se rup si capul molec. de miozina poate sa intre intr-un nou ciclu de contractie. In absenta ATP,
complexul actina-miozina ramane stabil, iar m. nu se relaxeaza (rigiditatea musculara dupa moarte). Sfarsitul excitatiei
antreneaza o repolarizare membranara cu reacumularea activa a ionilor de Ca la nivelul RS, rezultand oprirea hidrolizei
ATP si intrarea in repaus a m.
Mitocondriile intervin in prod. ATP incepand de la acizii grasi si glucoza. Acizii grasi sunt decarboxilati (degradati) prin
beta-oxidare. Glucoza este pp. sursa de E in activitatea musculara intensa si provine direct din sange sau prin
glicogenoliza din glicogenul muscular. Catabolismul glucozei (glicoliza) poate fi:
-anaeroba det. acumularea de piruvat si acid lactic => E scazuta (2 molec. de ATP dintr-o molec. de glucoza)
-aeroba => E ridicata (38 molec. de ATP dintr-o molec. de glucoza)
Fibra musc. striata prez. sist. capabile de regenerarea a ATP: PC se scindeaza in creatina si elibereaza gruparile fosfat
necesare fosforilarii ADP. PC se reface din glicogen si acizii grasi prin enzimele mitocondriale.
75. Sarcoplasma fibrei musculare netede.
Are aspect omogen pe preparatele nefixate si relativ omogen acidofil pe cele fixate, cu:
-o zona granulara perinucleara in care se gas. org. comune
-o zona fibrilara in rest data de prez. miofibrilelor
Este compusa dintr-o matrice in care se gas.:
-org. cel. comune: mitocondrii (loc. printre miofilamente, in axul sarcoplasmic al cel., sub sarcolema), REN, RER,
ribozomi, ap. Golgi, lizozomi
-incluziuni: glicogen sub forma de granule sau agregate; putine lipide si mioglobina; lipofuscina
-enzime (in special enz. ciclului Krebs)
-ioni: K, Ca, Na
-aparat contractil: aceeasi componenta ca si a fibrei musc. striate: miofilamente de actina si miozina, dar cu organizare
structurala diferita: nu exista sarcomere (deci nici striatie transversala). Filamentele de actina sunt grupate in fascicule
orientate in axul lung al cel. Molec. de actina si tropomiozina form. structura lor de baza. Nu cont. troponina, ci

38

caldesmona si calmodulina ce joaca rol analog. Prez. mai multe filamente de actina in rap. cu cele de miozina fata de m.
striat.
Prez. filamente intermediare si corpii densi (caracteristici fibrei musc. netede) care intra in constitutia citoscheletului si
sunt raspandite in toata cel. Filamentele intermediare au un diam. de 10nm si sunt alc. din desmina (m. neted viseral), sau
vimentina si desmina (m. neted vascular). Reteaua de filamente intermediare se intinde intre ariile dense membranare si
corpii densi cu care stabilesc contact fara a patrunde in interiorul lor.
Corpii densi: sunt ditribuite printre miofilamente; au forma ovalara si sunt form. din filamente de actinina (cont. alfa
actinina, filamina, vinculina) dispuse intr-o matrice amorfa. Sunt considerati structuri echivalente membraneor Z din
fibrele musc. striate.
76. Sarcolema fibrei musculare netede.
Este form. din sarcolema propriu-zisa dublata la ext. de o matrice pericelulara, mult mai subtire ca la fibra musc. striata si
nu prez. tubi T. Prez.:
-caveole=vezicule plasmalemale: sunt invaginari ale plasmalemei de forma veziculara si comunica liber cu spatiul extracel.
Sunt aprox. 150000/cel. Sunt dispuse in siruri paralele cu axul longitudinal al fibrei si sunt echivalente tubilor T din fibra
musc. striata, dar nu sunt tubi deoarece sunt mai largi si patrund mai putin in adancimea fibrei. Au rol in homeostazia
intracelulara a Ca si sunt separate prin ariile dense.
-ariile dense: loc. pe fata interna a plasmalemei intre caveole si sunt alc. dintr-un material electronoopac. La nivelul loc
membrana isi pastreaza structura. Sunt loc. mai frecvent la extremitatile fibrei musc. Reprez. locuri de atasare pt.
filamentele subtiri de actina
-jonctiunile intercelulare: solidarizeaza fibrele musc. netede, si sunt mai multe tipuri:
-comunicante (jonctiuni gap, nexus): asigura cuplarea el. si metabolica dintre cel. Permit transmiterea impulsului
contractil de la o cel. la alta, a unor ioni si molec mici (AA, monozah.)
-intermediare (placi de atasare): varietati de jonctiuni de tip adherens cu un spatiu intercelular. Au rol de solidarizare
intercelulara prin intermediul carora cotractiile individuale ale fibrelor musc. netede se transforma intr-o contractie in
totalitate a m.
-intrepatrunderile membranelor celulare: asigura intrepatrunderile intercelulare prin intermediul unor prelungiri de
forme si marimi diferite

77. Organizarea fibrelor musculare netede i localizarea esutului muscular neted.

Pot fi:
-izolate in capsulele unor organe
-grupate in mici fascicule: iris, corpul ciliar, m. erector ar firului de par
-grupate in fascicule in cadrul t. conj. din stroma fibro-musc. a unor organe (prostata)
-formeaza tunici: unde se dispun in fasc. orientate long., circular, transversal in organe tubulare: tub digestiv in 1/3 medie
a esofagului pana la anus, canale excretoare mari ale gl. anexe, cai respiratorii, cai urinare, cai genitale, peretii vaselor
sangvine
-formeaza paturi: regiunea ecuatoriala a unei fibre se afla in dreptul extremitatilor fibrelor adiacente
In organele cavitare dispozitia fasciculelor este plexiforma: uter, vezica urinara, vezica biliara.
In cadrul fasciculelor, fibrele musc. netede sunt separate printr-un spatiu dar in acelasi timp jonctioneaza prin jonct.
nexus care unesc din loc in loc membranele cel. adiacente.
In cadrul paturilor si tunicilor, fibrele musc. netede se asociaza prin intermediul t. conj. bogat vasc. si inervat.

39

78. Sarcolema celulei miocardice lucrtoare.

Este form. din plasmalema trilaminata, lipoproteica, groasa (9nm), acoperita de glicocalix, iar la ext. prez. o membrana
subtire form. din fibre de reticulina si putine fibre colagene si elastice. Se invagineaza la nivelul striei Z constituind sist.
tubular transversal (sist. T). La nivelul miocardului, tubii T sunt numerosi, largi si form. in miocardocit ramificatii
longitudinale dispuse in lungul celulelor ce leaga sist. T intre ele. Sist. T are rol in conducerea rapida a undei de
depolarizare de la suprafata cel. la structurile contractile. Prez. caveole care lipsesc in sist. T din fibra scheletala.
Pe sect. longitudinala, fibrele miocardice apar sectionate transversal din loc in loc de o dunga groasa ce trece de la o fibra
la alta la nivele diferite, cu aspect intercalar=disc intercalar/ stria scalariforma. Discurile intercalare se gas. la nivelul
plasmalemei periferice si se evidentiaza cu H ferica. Ele repr. zonele de atasare dintre cel. musculare caridace. Discul
intercalar repr. locul de contact al cel. miocardice. Ele prez. portiuni transversale si longitudinale dispuse in rap. cu axul
lung al fibrelor, la niv. lor gasindu-se 3 tipuri de jonctiuni:
-fascia adherens: echivalentul zonulei adherens la epitelii; este comp. majora a port. transversale; prez. situsuri de
ancorare pt. filamentele de actina
-desmozomii (macula adherens): se gas. la acelasi nivel cu fascia adherens in port. transversala; previn indepartarea cel.
unele de altele in timpul contractiei
-nexus (jonctiuni de tip gap): se gas. la niv. port. longitudinale; este form. din formatiuni proteice tubulare=conexoni ce
strabat spatiul intercelular intre plasmalemele a doua cel. vecine, realizandu-se astfel un canal continuu ce permite
comunicarea directa intre cel. Ele asigura transferul ionic intre miocardiocitele adiacente, semnalul contractil trecand de
la o cel. la alta=> m. cardiac se comporta d.p.d.v. functional ca un sincitiu.
Port. transversale au rolul de a solidariza cel. intre ele, iar port. longitudinale sunt raspunzatoare de conducerea
intercelulara (cuplarea electrica). Distrugerea desmozomilor cu EDTA nu anuleaza cuplarea electrica (demonstreaza rolul
lor doar in adezivitatea celulara). Distrugerea nexusurilor cu sol. hipertone anuleaza cuplarea el. intre cel. Astfel, discurile
intercalare repr. atat limitele morfologice cat si fiziologice intercelulare.
79. Sarcoplasma celulei miocardice lucrtoare.
Este omogena, eozinofila, mai abundenta perinuclear, cont.:
-org. cel. comune: mitocondrii, RS, putini ribozomi, lizozomi, ap. Golgi
-org. cel. specifice: miofibrile
-incluziuni: glicogen, lipide, pigmenti (lipofuscina care creste o data cu inaintarea in varsta)
Se desf. o activ. enzimatica intensa marcata de existenta ATP si ATP-azei; viteza de contractie a fibrelor depinde de viteza
de scindare a ATP si ATP-azei miozinice.
Mitocondriile: sunt loc. juxtanuclear si printre miofibrile. Prez. numeroase criste si se gas. in nr. mare, fapt important pt.
functionalitatea miocardocitelor ce furnizeaza E necesara prin degradarea materialului energetic pe calea ciclului Krebs.
RSN: form. tubi longitudinali L anastomozati sub forma unei retele. Este mai putin dezvoltat ca in fibra musc. scheletala.
Fibrele tub T se asociaza cu un singur tub L constituind o diada, imp. in cuplarea excitatiei cu contractia.
Miofibrilele: ocupa 50% din volumul sarcoplasmic si respecta zona sa axiala. Se dispun grupat, printre ele gasindu-se
organite, in special mitocondrii si RS.
Nucleul este ovalar, cu axul mare orientat in axul lung al cel., loc. central. Cont. cromatina omogena, densa si 1-2 nucleoli.
Se deosebesc 3 tipuri de miocardocite atriale:
-contractile: mai mici ca cele ventriculare, tubii T mai putin dezvoltati, miofibrile mai putine
-secretorii: cont. putine miofibrile, A. Golgi si RER bine reprezentat, ribozomi ce cont. doua polipeptide:
-cardiodilatina: miorelaxant vasodilatator
-cardionatrina (factor natriuretic atrial, atriopeptina, auriculina): intervine in hemostazia hidro-minerala si prod.
natriureza si diureza, avand act. antagonica cu ADH (vasopresina) si aldosteronul.

40

-intermediare: intre primele doua tipuri de miocardocite

80. Celulele nodale (excito-conductoare).
Sist. excitoconducator este form. din urm. structuri:
-nodulul sinoatrial Keith-Flack: pace-makerul cordului; sit. in peretele Ad langa orificiul de varsare al v.c.s.
-nodulul AV Aschoff-Tawara: loc in partea postero-inf. a Ad deasupra insertiei valvulei tricuspide.
-fasciculul AV Hiss: continua nodulul AV, repr. singura leg. dintre A si V. Dupa 15 mm la nivelul septului interventricular
se divide in doua ram.:
-dreapta: intra in Vd si se ramifica form. retaua Purkinje ce se distribuie subendocardic si intra in contact cu cel.
miocardice
-stanga: sit. in spatele ram. dr. si se ramifica in doua ramuri:
-scurta ce se indreapta spre baza m. papilar sup.
-lunga ce coboara spre baza m. papilar inf
Aceste ram. se cont. cu reteaua cel. Purkinje, subendocardic la niv. Vs.
Cel. la niv. sist. excitoconducator:
-Cel. nodale P (palide): sunt cel. rotunde/ovalare mici cu diam. 5-10um, sarcoplasma abundenta, clara, bogata in glicogen
cu nucleu mare sit. central. Cont. putine miofibrile dispuse fara orientare si fara functie contractila. Nu prez. sist. T
membranar. Stabilesc jonctiuni de tip gap si desmozomal intre ele si cel T. Sunt loc. in partea centrala a nodulului
sinoatrial si AV
-Cel. T (de tranzitie): sunt alungite, sarcolema nu are sist. T, au mai multe miofibrile ca cel. P si stabilesc jonctiuni cu cel.
P. Conduc impulsul primit de la cel. P. Sunt loc. la periferia nodulilor sinoatrial si AV
-Cel. Purkinje: sunt voluminoase, mai mari ca miocardocitele. Citoplasma este clara, abundenta, bogata in glicogen,
mitocondrii, putine miofibrile dispuse in ectocitoplasma. Nu prez. sist. T.
81. Clasificarea neuronilor i exemple.
1) Morfologica:
-dupa nr. prelungirilor:
-unipolari: rari, prez. o prelungire unica=axon
-pseudounipolari: se gas. in ggl. de pe rad. post. a nn. spinali sau in ggl. nn. cranieni. Au initial o prlungire unica care se
divide in doua ram.:
-dendritica-periferica
-axonica-centrala
La embrion sunt bipolari.
-bipolari: ovalari/ fuziformi, nucleul este ovalar, adesea excentric care prez. cate un axon si o dendrita la nivelul
fiecarei extremitati. Se gas. in: retina, ggl. Scarpa, ggl. Corti, mucoasa olfactiva. Neuronii simpatici sunt adesea bipolari
-multipolari: maj. celulelor nervoase; au forma stelata/pirmaidala/piriforma si prez. cate un axon si mai multe
dendrite. Sunt motori, senzitivi, de asociatie. Sunt loc. in SNC si SNP. Sunt repr. de: motoneuronii medulari, cel.
piramidale din cortexul cerebral, cel. Purkinje, cel. granulare si scoarta cerebelului, neuronii de asociatie din tr. cerebral,
neuronii multipolari din ggl. vegetativ
-dupa lungimea axonului:
-de tip Golgi I cu axonul lung (1m), cel mai frecvent mielinizat. Repr: neuronii de poriectie de la nivelul emisferelor
cerebrale

41

-de tip Golgi II cu axonul scurt, cel mai frecvent amielinic si care se ramifica in vecintatea pericarionului. Repr:
neuronii de asociatie
-dupa forma pericarionului:
-ovalari: neuronii din ggl. spinali si vegetativi
-fuziformi: neuronii senzitivi din retina, ggl. Corti, ggl. Scarpa, mucoasa olfactiva
-stelati: motoneuronii din coarnele ant. ale maduvei, neuronii din scoarta cerebrala, neuronii din scoarta cerebeloasa
-piramidali: celulele Betz din scoarta cerebrala
-piriformi: celulele Purkinje din scoarta cerebeloasa
2) Functionala
-neuroni senzitivi (receptori): pseudounipolari. Repr: cel. din ggl. spinali sau ggl. senzitivi ai nn. cranieni. Receptioneaza
st. senzoriali din mediul extern sau intern
-neuroni motori (efectori): multipolari; loc. in SNC si SNP. Axonul lor se termina in organele efectoare: m., gl.
-neuroni de asociatie (intercalari, interneuronii): form. o retea comunicanta si integranta intre neuronii senzoriali si cei
motori. Pot fi unipolari sau bipolari.
-neuroni cu capacitate secretorie: neuronii din nucleii hipotalamici supraoptic si paraventricular ale caror secretii
vehiculate pe cale axonala se vor depozita in neurohipofiza.
82. Corpul celular al neuronului (pericarionul).
Este port. dilatata a cel., fiind centrul trofic al neuronului. Dimens. variaza de la 4um (cel. granulare) pana la 150um (cel.
Betz). Form. subst. cenusie a SN. Prez:
-nucleu: ovalar, voluminos, cu putina cromatina, cu un nucleol proeminent. (rareori binucleati-neuronii vegetativi)
-citoplasma (neuroplasma): abundenta, slab cromatica, cont.:
-organite comune: REN slab dezvoltat, ap. Golgi form. din cisterne paralele dispuse perniculear, mitocondrii, lizozomi.
Nu cont. centru celular pt. ca nu se divide.
-organite specifice:
-Corpusculii Nissl: repr. mase dense de RER. Lipsesc in axon si in conul de emergenta al acestuia. Dau citoplasmei
aspect bazofil, patat (corpi tigroizi). Sunt voluminosi si abundenti in neuronii motori (neurotrnasmitatori). Sunt vizibili la
m. f. prin coloratii bazice: albastru de metilen, alabstru de toluidina. In leziuni sau in excitari puternice si prelungite se
produce cromatoliza (stergerea subst. tigroide).
-Neurofibrilele: se evidentiaza numai prin impregnatie argentica sub forma unei retele fibrilare fine ce se
prelungeste in dendrite si axon. Ele rezulta din agregarea mai multor microfilamente fine sau neorofilamente vizibile in
m.e. sub forma de fascicule paralele. Fiecare neurofilament este form. din doua lanturi care se rasucesc in dublu helix si
care cont. in special meromiozina grea. Sunt mai numeroase in neuronii mari. Repr. structuri de suport cu rol in
histogeneza si orientarea fibrelor nervoase. Nu au rol in cond. impulsului nervos.
-Neurotubulii: sunt structuri form. din gruparea a 13 protofilamente form. din subunitati de alfa si beta tubulina. Se
gas. in pericarion si in prelungiri si au rol in transportul subst. metabolice.
-Incluziuni: -glicogen
-lipide
-pigmenti: pigment melanic in SNC (nucleul motor al X, ggl. spinali, subst. neagra); lipofuscina cu
inaintarea in varsta
-neurosecretii: in neuronii nucleilor supraoptc si paraventricular

42

-membrana (neurilema): inveleste pericarionul la periferie si se continua si la nivelul prelungirilor prin dendrolema si
axolema. Este trilaminata si lipoproteica si are o grosime de aprox 7,5nm. Are o intensa activitate ATP-azica si receptori
specifici. Este polarizata electric datorita permeabilitatii selective pt. ionii de Na si K. Unda de depolarizare (pot. de act.)
se propaga la nivelul neurilemei intr-un singur sens: de la dendrite spre pericarion si de la pericarion spre axon, realizand
polaizarea dinamica a neuronului.
83. Prelungirile celulei nervoase.
Dendritele: sunt expansiuni ale corpului neuronal specializate in receptia si transmiterea aferenta, centripeta a influxului
nervos (de la periferie spre corp). Se desprind de la nivelul pericarionului printr-o baza de implementare voluminoasa
apoi se ramifica formand arborele dendritic care realizeaza campul receptor al neuronului. Au diam. mai mare ca al
axonului si nu sunt mielinizate.
Dendrolema: delim. dendritele la periferie, fiind o continuare a neurilemei. Prez. numeroase expansiuni=spini
dendritici la nivelul carora se realizeaza terminatiile axonale a altor neuroni.
Dendroplasma: este o continuare a neuroplasmei si cont.: corpusculii Nissl, mitocondrii, neurofilamente, microtubuli,
ap. Golgi (doar la baza de implementare a dendritelor).
Axonul (neuritul): este o prelungire citoplasmatica unica care conduce influxul nervos de la pericarion spre periferie,
celulifug, centrifug, eferent. Nu lipseste la niciun neuron (exceptie cel. amacrine din retina, unii neuroni din bulbul
olfactiv). Emerge la nivelul corpului neuronal printr-o proeminenta=con de emergenta. Pe parcursul sau emite 1-2
colaterale in unghi drept, dar se ramifica doar la terminarea lui=terminatii axonale, fiecare ramificatie terminandu-se
printr-o dilatare=buton terminal care intra in alc. sinapsei.
Axolema: se afla la periferie si este o continuare a neurilemei cu structura identica cu ea.
Axoplasma: se gaseste sub axolema si este o continuare a neuroplasmei si cont.: neurofibrile, neurotubuli, mitocondrii,
REN, corpi multiveziculari, lizozomi. Nu cont. crpusculi Nissl. Port. cuprinsa intre conul de emergenta si locul unde incepe
teaca de mielina se num. segment initial=locul unde se genereaza potentialul de actiune.
D.p.d.v. functional, axonul are 2 functii:
-propagarea influxului nervos prin intermediul axolemei
-transportul axonal prin intermediul axoplasmei care repr. o cale de transport pt. materialul proteic in dublu sens:
-ortograd: transporta la periferie elem. sintetizate in corpul celular (prot., enz., mediatori), catre terminatiile axonale
presinaptice ca: material de reinnoire structurala, mat. necesar sintezei neurotransmitatorilor, mat. proteic cu rol trofic
care trece in cel. postsinaptica. Poate fi rapid (300-400nm/zi) sau lent (1-10nm/zi)
-retrograd: asigura tranzitul catre pericarion a prot. specifice de origine sinaptica sau postsinaptica.
84. Fibrele nervoase cu mielin.
Constituie:
-fibrele motorii si senzitive ale nn. cerebrospinali
-fibrele preggl. sy si psy
-fibre sy postggl.
Este inconj. de teaca de mielina prod. in perioada perinatala de:
-cel. Schwann pt. SNP
-oligodendroglii pt. SNC
La ext. se gaseste o teaca conj.=Henle. Fibrele mielinizate din SNP sunt monoaxonice, iar in SNC sunt poliaxonice. In SNC
o oligodendroglie genereaza teaca de mielina pt. mai multi axoni.

43

Teaca de mielina inconj. axonul conferind fibrei nervoase o cul. alb-sidefie. Ea lipseste in port. initiala si terminala a fibrei
nervoase. Un axon este incoj. de mielina form. de un sir de cel. Schwann dispuse de la un capat la altul al fibrei nervoase,
a.i. fiecare cel. Schwann elaboreaza cate un tronson (seg. internodal) din teaca de mielina a axonului.
Mielinogeneza: incepe la embrion in lunile IV-V si se continua dupa nastere. Mielinizarea completa este realizata la
sfarsitul celui de-al doilea an de viata, procesul reactivandu-se in cursul proceselor de regenerare. Cel. Schwann form. un
sant in care patrunde axonul. Santul se adanceste progresiv pana cand peretii lui fuzioneaza prin sudarea fetelor externe
ale membranelor, invelind complet axonul. Apoi citoplasma celor doua margini care s-au unit este exclusa, a.i.
membranele plasmatice vin in contact form. mezaxonul. Mezaxonul se infasoara in jurul axonului de mai multe ori, nr.
spirelor det. grosimea tecii de mielina. Teaca de mielina este deci o suprapunere de membrane celulare. La sfarsitul
procesului persista un mezaxon intern si unul extern.
Teaca de mielina: se prez. sub forma de lamele concentrice in care zonele clare lipidice alterneaza cu benzile proteice.
Zonele clare sunt separate unele de altele printr-o linie densa majora si sunt impartite in doua parti egale printr-o linie
densa minora. Liniile dense majore marcheaza fuzionarea fetelor interne ale membranei cel. Schwann, in timp ce liniile
dense minore marcheaza fuzionarea fetelor externe. Pe sect. longitudinala, prez. doua structuri particulare: nodurile
Ranvier si incizurile Schmidt Lantermann.
De-a lungul fibrei nervoase, teaca de mielina este intrerupta din loc in loc de niste santuri circulare=strangulatii/noduri
Ranvier ce coresp. spatiului dintre doua celule Schwann adiacente. Nodul Ranvier este acoperit de interdigitatii fine
citoplasmatice a doua cel. Schwann vecine si de lama lor bazala continua. Acest spatiu dintre doua cel. Schwann vecine
este bogat in GAG sulfatati capabili sa intervina in schimbul de cationi, la nivelul nodurilor Ranvier efectuandu-se
schimburile metab. si E intre citoplasma cel. Schwann si axon. Dist. dintre doua noduri Ranvier form. un seg. internodal
care coresp. unei cel. Schwann.
Incizurile Schmidt au forma conica, sunt oblice si traverseaza toata grosimea tecii. La nivelul lor, lamele de mielina sunt
separate de travee de citoplasma ale cel. Schwann care patrund printr-o fanta a liniei dense majore. La acest nivel se
dedubleaza si linia densa minora, delimitandu-se un spatiu ce comunica cu mediul extracelular.
Mielina este de nat. lipoproteica. Lipidele sunt repr. de colesterol, fosfolipide si glicolipide (cel mai imp. este
galactocerebrozida). Mielina este insolubila in apa si solubila in alcool, eter, cloroform, xilol. Deoarece componenta
lipidica este dizolvata in cursul includerii in parafina, mielina nu se evidentiaza. Pe sect. la gheata se coloreaza in albastrunegru cu H ferica si in negru cu tetraoxid de osmiu.
Functiile tecii de mielina:
-trofic
-de protectie
-conducerea influxului nervos care se realizeaza in salturi cu economie de E la nivelul strangulatiilor Ranvier
Teaca Schwann acopera la ext. teaca de mielina. Este alc. dintr-o insiruire de cel. nevroglice=Schwann. Acestea, prin fata
lor interna sunt in raport cu teaca de mielina, iar fata ext. este asezata pe o membrana bazala. Fiecarui seg. internodal ii
corespunde o cel. Schwann, nucleul acesteia fiind asezat intr-o depresiune a tecii de mielina, inconj. de citoplasma in care
se gas. mitocondrii, ribozomi, ap. Golgi. Cel. Schwann au ca functie pp. mielinogeneza, rol trofil si de apare al fibre
nervoase.
Teaca Henle: inveleste teaca Schwann, fiind o structura conj. in care se gas. cel. si fibre rare, in special de reticulina. Are
rol mecanic, de rezistenta si de reglare a proc. de permeabilitate.
85. Fibrele nervoase amielinice.
Sunt mono sau poli-axonice (fibre Remake), fibrele monoaxonice fiind rare. Cel. Schwann aliniate si jonctionate se
invagineaza si cuprind mai multi axoni rezultand o teaca Schwann comuna si continua. Intre membrana cel. Schwann si
axolema exista un spatiu. Spre deosebire de fibrele mielinice au un calibru mai redus si sunt polifibrilare (alc. din mai

44

multi axoni) si nu prez. strangulatii Ranvier, deoarece cel. Schwann se interconecteaza. Sunt prez. in SNC si SNP. In SNC
se gas. in subst. cenusie si sunt lipsite complet de teci (fibre nude). In SNP sunt amielinice fibrele cu diametru mic sub
1,5um, fibrele postggl. sy si psy.
86. Structura sinapsei.
Este constituita din 3 elem.:
-Comp. presinaptica: este repr. de extremitatea dilatata a terminatiei axonului (buton terminal). La acest nivel, inafara de
comp. axoplasmice obisnuite (mitocondrii, neurotubuli, neurofilamente) sunt prez. doua structuri particulare: vezicule
sinaptice si diferentierile membranei presinaptice.
-veziculele sinaptice sunt delim. de membrana si cont. mediatorii ch.; sunt situate in apropierea membranei
presinaptice
-membrana presinaptica prez. la nivelul fetei interne proeminente hexagonale unite prin microfilamente de actina ce
form. un grilaj presinaptic geometric ordonat. Veziculele sinaptice patrund in ochiurile grilajului si apoi fuzioneaza cu
membrana presinaptica si elimina continutul in fata sinaptica in momentul in care conc. de Ca creste
-Fanta sinaptica: este ocupata de un material bogat in glicoproteine si GAG
-Comp. postsinaptica: este repr. de membrana pericarionului sau a dendritei. Este rectilinie si densificata pe fata interna.
Cont. receptori pt. neurotransmitatorii asociati cu prot. canal si enzime specifice. Receptorii sunt prot. si glioprot. capabile
sa recunoasca si sa fixeze neurotransmitatorii cu un mare grad de specificitate si afinitate crescuta. Fixarea
neurotransmitatorilor pe receptori det. deschiderea canalului si migratia ionica.
87. Clasificarea sinapselor.
1) In functie de tipul de cel. conectate:
-sinapse interneuronale:
-axo-dendritice: cele mai numeroase
-axo-somatice: intre axon si pericarion
-axo-axonice
-dendro-dendritice: rare
-somato-somatice: exceptional
-sinapse neuromusculare: placa motorie
-sinapse intre cel. receptoare si dendritele protoneuronilor senzitivi
-sinapse intre neuroni si cel. din alte tesuturi
2) Dupa functie:
-excitatorii cand influxul nervos induce o depolariz. a membranei postsinaptice
-inhibitorii cand se prod. o hiperpolarizare
3) Dupa natura mediatorului pus in evidenta prin tehnici histoch. sau bioch.:
-colinergice: loc. la niv.: jonct. neuromusculare, neuroni preggl. vegetativi, neuroni postggl. psy; sunt cele mai numeroase;
au ca mediator ch. acetilcolina
-monoaminergice: -NA in neuroni postggl. sy, Ht, anumiti ggl. sy
-serotonina in ggl. mezenterici si ggl. cervicali sup.
-histamina in Ht
-care cont. transmitatori aminati: -glicina, GABA (acid gama amino butiric); sunt sinapse inhibitorii
-glutamat si aspartat sunt sinapse excitatorii
-peptidergice la care neurotransmisia este asigurata prin neuropeptide: endorfine, somatostatina, colecistochinina
-purinergice cont. adenozina sau nucleotide cu adenina

45

88. Clasificarea i funciile nevrogliilor.

-Nevroglie centrala prez. la niv. SNC; se dezv. din tubul neural cu exceptia microgliei care este de origine mezenchimala.
-epiteliala: tapeteaza cav. SNC, este form. din cel. ependimare
-interstitiala (parenchimatoasa) prez. in t. nervos din organele SNC; este repr. de:
-macroglie (astrocit)
-oligodendroglie
-microglie
-Nevroglie periferica prez. in SNP; se dezv. din crestele neurale.
-cel. Schwann
-cel. satelite neuronale
-cel. satelite terminatiilor nervoase incapsulate (cel. corpusculare)
Functii:
-cel. ependimare sunt implicate in prod. LCR si in controlul schimburilor dintre acesta si t. nervos
-astrocitele: sustinere pt neuroni (nevroglia interstitiala); cicatrizarea t. nervos; realizeaza un manson izolator care previne
dispersia influxului nervos; neuronofagie; regleaza schimbul dintre sange si neuron prin controlul compozitiei lichidului
intercel.
-oligodendroglia: asigura mielinizarea fibrelor nervoase prin subst. alba a SNC; sunt implicate in mentinerea excitabilitatii
neuronilor prin reglarea transportului activ al ionilor de Na si K
-microglia: asigura fagocitoza resturilor neuronilor lezati, transformandu-se in corpi Glge ce cont. fagolizozomi si corpi
reziduali
-cel. Schwann: mielinogeneza, degenerescenta si regenerarea fibrelor nervoase din SNP
89. Nevroglia interstiial (parenchimatoas).
1) Macroglia este cea mai mare nevroglie. Are aspect stelat datorita numeroaselor prelungiri citoplasmatice. Nucleul este
central, sferic, hipocrom. Pericarionul este bogat in glicofibrile=filamente intermediare compuse din proteina gliala
fibrilara acida GFAP. Glicofibrilele sunt specifice nevrogliilor si se pot identifica specific cu Ac antiGFAP. Se jonctioneaza
intre ele prin complexe jonctionale realizand o retea 3D cu rol de suport pt. neuroni. Sunt de 2 tipuri:
-protoplasmatice: se gas. in special in subst. cenusie a nevraxului, fiind loc. perineuronal; prez. numeroase
prelungiri scurte ramificate
-fibroase: se gas. in special in subst. alba a nevraxului; prez. prelungiri lungi, netede, putin ramificate.
Cele doua tipuri de astrocite prez. o prelungire (piciorus vascular) ce se term. printr-o zona latita pe suprafata capilarului
sangvin. Acestea acopera o suprafata intinsa a fetei externe a vaselor sangvine si au rol in transportul activ de metaboliti si
cataboliti spre si dinspre neuron. Prelungirile form. un strat ce se interpune intre cel. endoteliale si cel. nervoase. Intre
membrana astrocitelor si cel. endoteliale ale capilarelor exista un spatiu extracelular redus. Endoteliul capilar este
continuu iar jonctiunile dintre cel. endoteliale sunt de tip zonula occludens, dar endoteliul vascular prez. permeabilitate
selectiva pt. glucoza si oxigen. Prelungirile astrocitelor perivasculare se jonctioneaza prin jonctiuni macula adherens ce
permit difuzarea libera a trasorilor in spatiul extracelular, participand astfel la realizarea barierei hematoencefalice. Unele
prelungiri se intind catre suprafata SNC formand un strat continuu sub piamater. Astrocitele au rol in proc. de cicatrizare
a SNC.
2) Oligodendroglia: repr. 75% din nevroglii. Se evidentiaza prin impregnatie argentica si prez. un corp celular mic cu
prelungiri lungi putin numeroase si putin ramificate ce pot avea nodozitati pe traiectul lor. Se disting:
-oligodendroglii interfasciculare: prez. in subst. alba de-a lungul fibrelor nervoase

46

-oligodendroglii perineuronale: prez. in subst. cenusie, asociate pericarionului

Prelungirile oligodendrogliilor interfasciculare se infasoara in jurul axonului form. teaca de mielina. Oligodendroglia
form. teaca de mielina in jurul mai multor axoni.
3) Microglia: este un tip particular de cel. gliala. Face parte din sist. fagocitelor mononucleare. Este de origine
mezenchimala prez. in subst. alba si cenusie. Este mica, ovalara, cu nucleu rotund cu cromatina condensata. Prez.
prelungiri fine, scurte, ramificate sub forma de spini. Cont. numerosi lizozomi diseminati atat in corpul celular cat si in
prelungiri. Are capacitate de mobilizare si fagocitoza. Are rol imp. in proc. de indepartare a detritusurilor celulare si
fagociteaza atat neuronii uzati si degenerati (neuronofagie), cat si picaturile lipidice provenite din dezintegrarea mielinei,
transformandu-se in corpii Glge. Secreta factorul de proliferare gliala=polipeptid ce st. proliferarea astrocitelor si
oligodendrogliilor atat in cond. normale cat si patologice.

47