1.

Epitelii de acoperire simple: definitie, structura, clasificare, exemple

DEFINITIE: Ele sunt prezente fie la suprafata corpului fie tapeateaza cavitatiile din organism
care comunica cu exteriorul direct / indirect la fel cum pot tapeta cavitati care nu comunica deloc
cu mediul extern
STRUCTURA: un singur rand de celule
CLASIFICARE (dupa forma):
pavimentoase (forma turtita, faciliteaza schimbul de substante intre 2 medii diferite):
endotelii, capsula Bowman, cavitatea pleurala, pericardica, peritoneala (mezotelii), fata
interna timpan, labirintul membranos din urechea interna
cubice (forma cubica, nuclei rotunzi asezati echidistanti): epiteliul ovarian, canalicul
biliar, tubii uriniferi, tubii belini din rinichi
cilindirce (rand unic de celule de talie inalta/columnare, nuclei ovalari, este o celula
polarizata organitele secretorii sunt localizate subnuclear si veziculele secretorii sunt
localizate la polul apical alaturi de specializari de membrana precum microvili sau cili):
tubul digestiv subdiafragmatic, intestin subtire si gros, vezicula biliara, trompe uterine,
uter, canal epididimar

2. Epitelii de acoperire stratificate: definitie, structura, clasificare, exemple

DEFINITIE: Ele sunt prezente fie la suprafata corpului fie tapeateaza cavitatiile din organism
care comunica cu exteriorul direct / indirect la fel cum pot tapeta cavitati care nu comunica deloc
cu mediul extern
STRUCTURA: 2 sau mai multe straturi celulare
CLASIFICARE (dupa forma):
Pluristratificate
Pavimentoase (malpighiene): celulele sunt asezate pe mai multe randuri, stratul
superficial este alcatuit din celule aplatizate, rol de protectie
-stratificat pavimentos fara keratinizare (3 straturi bazal, intermediar,
superficial): cavitatea bucala, epiteliul esofagian, anal, vaginal
-stratificat pavimentos cu keratinizare = scleroproteina cu rol de bariera impotriva
deshidratarii (6 straturi bazal, spinos, granulos, lucios, cornos, descuamat)
celulele din stratul superficial nu au nucleu dar are keratina si invers: suprafete
care au contact cu aerul
Bistratificate
Cubice: glande salivare, sudoripare
Cilindrice: uretra spongioasa
Epiteliu de tranzitie/paramalpighian(3 straturi: bazal, intermediar,
superficial/cuticula): isi modifica aspectul in functie de starea de vacuitate (aspect
multistratificat) si plenitudine (aspect bistratificat): cai urinare extrarenale

3. Membrana bazala
-Se dezvolta la intre epiteliu si tesutul conjunctiv, participand ambele tipuri de tesuturi
-Este greu de identificat in coloratia cu HE, poate fi identificata cand are grosime apreciabila ca
in cazul sectiunilor de trahee, pentru evidentierea ei se folosesc in MO impregnarea argentica in
care se coloreaza in negru si coloratia PAS care determina colorarea in roz a membranei bazale
deoarece evidentiaza gruparile zaharidice din moleculele de proteoglicani
In ME ea este alcatuita din 3 straturi suprapuse (aspect trilaminat):
1. lamina lucida: intre celulele epiteliale si stratul mijlociu al
membranei bazale colagen IV, laminina
2. Lamina densa: colagen IX, heparin-sulfat-laminina
3. Lamina reticularis: fi bre de reticulina care apartin tesutului
conjunctiv

Biochimic este alcatuita din :

colagen de tip IV (asigura integritatea structurala)
molecule de proteoglicani (asigura V necesar membranei bazale si transportul
ionic prin membrana bazala)
Laminina (glicoproteina, face legatura intre membrana bazala si celulele
epiteliale)
colagen de tip VII (stabilizeaza legatura dintre lamina densa si lamina reticularis)
Functii:
-Asigura legatura intre tesutul epitelial si conjunctiv
-Asigura filtrarea selectiva a substantelor care o traverseaza, functie indeplinita prin incarcatura
ionica specifica
-Orienteaza si ghideaza dezvolatrea epiteliului atat in procesul embriogenezei cat si in procesul
de regenerare aparut in timpul vindecarii plagilor.
-Suport pt epiteliu
-Se ingroasa in diabetul zaharat si glomerulonefrita (devine mai permeabila si in acest fel apar
modificari semnificative ale compozitiei urinei si modificari metabolicese pierd proteine
glucoza etc)
4. Glande exocrine endoepiteliale (celula caliciforma)
-Este prezenta in epiteliul tubului digestiv si in epiteliul respirator
-Caracteristici:

polul apical dilatat (la acest nivel membrana celulara este

prevazuta cu microvili si se gasesc granule secretorii care contin
mucus glicoproteina care se elimina prin exogitoza, rol de
lubrefi ere si protectie)
polul bazal ingust (se gaseste nucleul ovalar)
citoplasma prezinta organite (RER, ribosomi, mitocondrii pol
bazal), este o citoplasma intens bazofi la peri-nuclear
in HE celula apare cu aspect dilatat si foarte palida datorita
mucusului

coloratiile speciale de evidentiere a mucusului: PAS este un

reactiv prin care se evidentiaza continutul in zaharuri al acestor
glicoproteine (mucusul apare colorat in roz) si mucicarmin
(mucusul apare colorat in rosu intens)

5. Glandele exocrine tubulare

-Adenomerul are forma de eprubeta (tub), include:
Glande tubulare drepte: glandele intestinale (Lieberkuhn)
Glande tubulare sinuoase: glandele gastrice, glandele
endometriale din faza secretorie a mucoasei uterine
Glandele tubulare ramifi cate: glandele Bruner (submucoasa
esofagiana)
Glandele tubulo -glomerulate: glanda sudoripara

6. Acinul seros
-produc zimogen
-este cel mai mic, forma sferica si lumen ingust de forma stelata si greu de identificat in MO
- este alcatuit la randul lui din celule secretorii de forma piramidala, asezate pe un glandilem,
care delimiteaza lumenul acinului prin polul apical
-nucleu rotund situat in treimea bazala, citoplasma este intens bazofila perinuclear (organite:
RER, ribosomi, aparat Golgi)
-la polul apical citoplasma este acidofila si este ocupata de numeroase granulatii secretorii, care
contin zimogen (secretie apoasa, contine enzime - proteine)
-membrana celulara prezinta pe fetele laterale complexe jonctionale
Localizare: glanda parotida, glanda lacrimala, pancreas exocrin
7. Acinul mucos
-produc mucus
-dimensiuni mai mari decat acinul seros, forma sferica
-lumenul este rotund si usor de identificat in MO
-celulele secretorii care alcatuiesc acinul sunt de forma trapezoidala, nucleu lenticular aplatizat,
citoplasma este condensata perinuclear (organite: RER, mitocondrii, aparat Golgi)
-restul celulei, cu exceptia zonei perinucleare, este ocupat de vezicule secretorii continand mucus
-membrana celulara prezinta pe fetele laterale complexe jonctionale
Localizare: glande Weber (glande salivare mici)

8. Acinul mixt
-este cel mai mare dintre toti acinii, are o forma neregulata, fiind alcatuit dintr-o baza de celule
cu secretie mucoasa la care se adauga un grup de celule de forma semilunara, celule cu secretie
seroasa (care produc zimogen) - acest grup de tip seros se numeste semiluna lui Gianuzzi
-isi varsa produsul de secretie in acelasi lumen

*In toate tipurile de acini exista un alt tip celular - celulele mio-epiteliale (sunt localizate intre
polul bazal al celulelor secretorii si glandilem, in citoplasma au miofilamente de actina, iar prin
contractia acestor celule este favorizata eliminarea produsului de secretie in lumenul acinului)
Localizare: glanda salivara submandibulara (predominant
seroasa),glanda salivara sublinguala (predominant mucoasa)

9. Glande exocrine alveolare

-contin o portiune secretorie dilatata, continuata cu un duct excretor scurt / gatul glandei
- 2 tipuri de glande:
1. glanda sebacee/glanda alveolara plina: adenomerul este ocupat
de celule secretorii
2. glanda prostata/glanda alveolara goala: lumenul adenomerului
este liber, sau odata cu varsta poate fi ocupat de concretiunile
prostatice

10. Clasificare glandelor exocrine dupa modalitatea de eliminare a produsului secretat

1. Glandele merocrine: celula secretorie isi elibereaza produsul de
secretie prin exocitoza in timpul excretiei (celula nu este afectata
si poate reincepe imediat un nou ciclu secretor)
2. Glandele holocrine: celula acumuleaza in citoplasma material
specifi c si in momentul cand celula este plina cu acest material
ea este eliminata din glanda sub forma produsului de secretie al
glandelor (in produsul de excretie are loc o pierdere celulara care
este inlocuita prin diviziuni mitotice ale celulelor localizate in
ductul excretor)
3. Glande apocrine/holomenocrine: in momentul excretiei numai
polul apical al celulei secretorii se desprinde si se pierde
impreuna cu continutul celular
(pentru a incepe un nou ciclu secretor este necesara o perioada
de latenta in care celula sa isi refaca membrana si polul apical)
glanda mamara in lactatie

11. Clasificarea glandelor endocrine

-glande in care isi elibereaza produsul de secretie direct in sange
-lipsite de duct excretor
-produsul de secretie se numeste hormon
-actioneaza asupra celulelor tinta care se clasifica in:
1. Glande cordonale: celulele secretorii sunt dispuse in cordoane
(adenohipofi za, paratiroidele, suprarenalele, insulele Lagerhans
din pancreas)

2. Glandele foliculare: celulele secretorii sunt formate din foliculi,

delimiteaza o cavitatea plina cu un material coloid si se
stocheaza precursori hormonali (glanda tiroida)
3. Glandele interstitiale: celule secretorii localizate in parenchimul
unor organe (celulele Leydig din testicul alcatuiesc glandele
interstitiului testicular, glande interstitiale a ovulului formate din
celule cu secretie endocrina, produsul de excretie
estrogen/progeste ron)

12. Celula mezenchimala nediferentiata si celula reticulara

Celulele tesutului conjunctiv: celule fixe/proprii ale t conj, celule migratorii/tranzitorii care
provin din limfa
Celulele fixe: tinere, adulte
Celule tinere: celulele prezente la embrion si fat, numarul lor la adult fiind extrem de redus

Celula mezenchimala nediferentiata: celula multipotenta cu

mare capacitate de diviziune mitotica (se poate diferentia fi e
in alte celule ale tesutului conj, celule musculare, celule
hemopoetice)
localizata in jurul vaselor de sange
forma stelata cu numeroase prelungiri citoplasmatice
35-40 microni, citoplasma abundenta relativ bazofi la, un nucleu
cu 1-2 nucleoli, organite putine
Celula reticulara: are originea in celula mezenchimala
nediferentiata, pastreaza capacitatea de diferentiere in alte
tipuri celulare si este specializata de asemenea pentru functia
de fi brologeneza (este capabila sa produca fi bre subtiri de
reticulina)
localizata in tesuturile embrionare si fetale
20 microm, forma stelata, citoplasma slab bazofi la (organite: RER,
ribozomi), nucleu hiporcrom

13. Fibroblast. Fibrocitul. Miofibroblast.

Celulele tesutului conjunctiv: celule fixe/proprii ale t conj, celule migratorii/tranzitorii care
provin din limfa
Celulele fixe: tinere, adulte
Celulele adulte
Fibroblastul: celula principala a tesutului conj, responsabila de sinteza fibrilara
(produce fibre de colagen, elastina si reticulina), sintetizeaza componente ale
substantei fundamentale si este capabila ca prin diferentiere sa formeze si alte tipuri
celulare de tesut conj
5

 forma stelata, citoplasma bazofi la (organite: RER,ribosomi,

aparat Golgi, mitocondrii), nucleul voluminos si hipocrom
Fibrocitul (forma inacvtiva a fi broblastului): forma ovalara,
fara prelungiri citoplasmatice, citoplasma redusa cantitativ cu
organite putine si predominant acidofi la si nucleu hipercrom
Miofi broblastul: are caracte re comune intre fi broblast si miocit
(celula musculara neteda) - de la fi broblast pastreaza
capacitatea de sinteza fi brilara si de la miocit preia
capacitatea contractila oferita de fi lamentele de actina din
citoplasma, acestea confera capacitate contractila celulei

14. Histiocitul
Celulele tesutului conjunctiv: celule fixe/proprii ale t conj, celule migratorii/tranzitorii care
provin din limfa
Celulele fixe: tinere, adulte
Celulele adulte

Histiocit: macrofagul tesutului conj, celula fagocitara care

face parte din sistemul fagocitar mononuclear al organismului
localizare in jurul vaselor de sange, numarul lor este mare in
organele hemolimfopoetice
10-30 microni, forma ovalara, nucleul are un aspect caracteristic
reniform si este localizat excentric, citoplasma este relativ
abundenta (contine lizozomi, aparat Golgi)
in HE nu se diferentiaza de fi broblast, coloratiile speciale pentru
evidentierea histocitului sunt coloratia cu albastru de Tripan si
coloratia cu tus de China
sunt responsabile de ingestia si digerarea particulelor straine din
tesut, ele participa impreuna cu limfotictele la elaborarea
raspunsului imun si prin aceasta asigura rezistenta
antimicrobiana si antitumorala mediata celular

15. Mastocitul
Celulele tesutului conjunctiv: celule fixe/proprii ale t conj, celule migratorii/tranzitorii care
provin din limfa
Celulele fixe: tinere, adulte
Celulele adulte
Mastocit: celula granulata a t conj
localizata in jurul capilarelor
forma ovalara, 20 microni, citoplasma relativ abundenta
(organite: RER, ribosomi, aparat Golgi) dar principalul component

al citoplasmei raman granulatiile bazofi le si metacromatice

(capacitatea unui substrat de a schimba culoarea colorantului
folosit, foarte numeroase si care uneori acopera nucleul facandu-l
invizibil in MO
membrana celulara este prevazuta cu receptori pentru IGE, atunci
cand organismul vine in contact cu un Ag, la care acesta deja a
fost sensibilizat, formeaza complexe cu IGE, se fi xeaza pe
receptorii de membrana ai mastocitului, membrana celulara se
rupe si continutul citoplasmei si al granulatiilor se elibereaza in
spatiul extracelular
prin acumularea acestor efecte in tesut apare edemul urmat de
toate simptomele infl amatiei (durere, roseata, temperatura locala
crescuta si impotenta functionala a segmentului afectat)

16. Plasmocitul
Celulele tesutului conjunctiv: celule fixe/proprii ale t conj, celule migratorii/tranzitorii care
provin din limfa
Celulele fixe: tinere, adulte
Celulele adulte

Plasmocit: celula care isi are originea in limf B

localizat la nivelul mucoasei digestive (mucoasa intestinala),
numarul acestor celule creste in timpul infl amatiilor cronice
forma ovalara, 20 microni, citoplasma bazofi la (organite: RER,
ribosomi, aparat Golgi) cu numeroase incluziuni acidofi le - corpii
Russel in care se depoziteaza IG anticorpi
nucleul rotund, situat excentric in celula cu aspectul unei roti cu
spite datorita dispunerii ariilor de heterocromatina dense,
intunecate printre fi lamente clare de eucromatina
principala functie este sinteza si productia de anticorpi din toate
cele 5 clase: IG - A, M, G, D si E (este o celula implicata in
elaborarea RI) durata de viata este 10-30 zile

17. Adipocitul
Celulele tesutului conjunctiv: celule fixe/proprii ale t conj, celule migratorii/tranzitorii care
provin din limfa
Celulele fixe: tinere, adulte
Celulele adulte

Adipocit: celula specializata in stocarea lipidelor

apare fi e prin diferentierea din celula mezenchimala
nediferentiata sau prin diferentierea din fi broblast pe masura ce
acesta se incarca cu picaturi lipidice
se prezinta in corpul uman sub 2 forme (adipocitul alb si
adipocitul brun)

Adipocitul alb: individul adult uman

50-100 microni, aspect de inel cu pecete (pentru ca o data cu
acumularea de lipide nucleul este impins in periferie, devine
aplatizat si ramane inconjurat de o cantitate redusa de
citoplasma), citoplasma (organite: RER, REN, ribozomi, aparat
Golgi, mitocondrii si microfi lamente)
restul celulei este ocupat de o picatura unica de grasime,
lipidele care sunt stocate intracelular sunt reprezentate 90%
din trigliceride si sunt utilizate ca resursa energetica
membrana apare dublata la exterior de o retea de fi bre de
reticulina
in HE lipidele se dizolva, celula apare necolorata, pare goala
de continut, coloratii speciale pentru evidentierea lipidelor
(Sudan III- portocaliu, Sudan IV- negru si Scharlach- Rott-rosu)

Adipocitul brun: prezent numai in perioada fetala si la NN

pentru ca este inlocuit progresiv de adipocitul alb in primii 10 ani
de viata
- are dimensiuni mici, nucleul rotund si situat excentric,
citoplasma (RER, REN, ribozomi, aparat Golgi, mitocondrii si
microfi lamente) mitocondriile sunt lipsite de particulele
elementare - cele localizate pe membrana, sunt particule
necesare sintezei de ATP, din aceasta cauza adipocitul brun
foloseste energia si o disipeaza sub forma de caldura si nu o
poate stoca sub forma de molecula macroergica de ATP

18. Substanta fundamentala a tesutului conjunctiv

-material amorf, transparent, vascos, localizat intre celule si fibrele tesutului conj
-in HE urmare nu poate fi identificata, de aceea ea poate fi vizualizata numai pe preparatele
congelate (colorate cu coloranti bazici sau PAS)
-permite difuziunea O2 si a substantelor nutritive intre patul vascular si tesuturile inconjuratoare
-compozitia chimica are la baza molecule de proteoglicani

glicozoaminoglicanii: polizaharide cu lant lung, formate din unitati

repetitive de dizaharide
-au o accentuata incarcatura electrica negativa, datorita
gruparilor sulfat si carb oxil de pe moleculele zaharidice
-sarcinile negative atrag moleculele de H 2 O ceea ce
conduce la formarea unui gel puternic hidratat, favorizand
difuziunea rapida a moleculelor solubile, incetinind difuziunea
moleculelor mari si bacteriilor
-dupa caracteristicile gruparilor zaharidice si gradul de
sulfatare se clasifi ca: acid hialuronic (formata din unitati
zaharidice), glicozoaminoglicani sulfatati: condroitin-sulfat,
dermatan- sulfat, heparin-sulfat, heparina

19. Fibra de colagen

-colagenul este proteina care reprezinta peste 30% din greutatea uscata a organismului uman
pentru ca are proprietati fizice de tip rezistenta mare la tractiune si flexibilitate, chiar daca sunt
lipsite de elasticitate
-pe preparatele proaspete fibrele de colagen apar de culoare alb-sidefie (tendoane, ligamente)
sunt niste fibre birefringente (se transforma ireversibil prin fierbere in gelatina)
-se coloreaza cu eozina - roz, dar se pot colora cu o mare varietate de colorati (albastru de anilina
albastru, Masson verde, Sirius rosu)
-la ME se observa ca fiecare fibra de colagen este alcatuita din subunitati numite fibrile de
colagen, in fiecare fibrila sunt prezente benzi clare si intunecate, acest aspect se datoreaza
modalitatii de aranjare a moleculelor de colagen numit tropocolagen in interiorul fibrilelor
(moleculele de tropocolagen sunt asezate in siruri in modalitate cap-coada si in siruri suprapuse,
fiind atasate intre ele prin legaturi covalente)
-aceasta molecula de tropocolagen este o proteina alcatuita dintr-un lant de aminoacizi, in
structura colagenului aminoacidul cel mai frecvent intalnit este glicina, iar in structura
tropocolagenului pot fi prezenti oricare din ceilalti aminoacizi, in functie de componenta in
aminoacizi au fost descrise peste 20 de tipuri de colagen, dar cele mai intalnite si mai bine
studiate sunt primele 5 tipuri:

Colagenul de tip I: aminoacizii sunt dispusi in lanturi numite

lanturi alfa (3 lanturi) rasucite unul in jurul celuilalt sub forma
unui triplu helix
- exista 2 lanturi alfa identice denumite alfa 1 si un lant
diferit alfa 2, fi ecare al treilea aminoacid este in aceste
lanturi glicina, alti aminoacizi bine reprezentati sunt prolina
(12%) si hidroxiprolina(10%)
Localizari: dermul pielii, la nivelul dentinei, oase, tendoane,
ligamente, la nivelul capsulelor de organ si are cea mai larga
raspandire din organism

Colagenul de tip II: difera prin aceea ca este alcatuit din 3 lanturi
alfa identice
Localizari: cartilajul hialin, cartilajul elastic (asigura rezistenta la
presiune a acestor structuri)

Colagenul de tip III: alcatuit din 3 lanturi alfa identice, colagen

care formeaza fi brile mai subtiri decat cel de tip I, un colagen
care asigura elasticitate si suport structural organelor
Localizari: stroma hepatica, stroma rinichiului, plaman, uter, in
jurul vaselor de sange si in jurul miocitelor

Colagenul de tip IV: tip special de colagen pentru ca nu

alcatuieste fi brile
Localizare: structura membranelor bazale, la nivelul tesuturilor
epiteliale, la nivelul rinichiului si cristalinului

Colagenul de tip V: colagen care intra in alcatuirea stromei

diferitelor organe, asociat cu functia de suport structural

20. Fibra elastica

-limiteaza destinderea excesiva si previn ruperea tesuturilor, prin proprietatile lor elastic
-sunt fibre mai subitri decat cele de collagen, dispuse sub forma de retele tridimensionale
-se coloreaza slab cu eozina si nu pot fi diferentiate de cele de colagen, pentru evidentiere se
folosesc coloratii special (orceina-rosu brun, rezorcin-fuxina rosu)
-localizarea este in ligamentele elastice ale coloanei vertebrale, in tunica media a arterelor
elastic, in cartilajele elastic ale laringelui si perialveolar, in parenchimul pulmonar
-in structural lor sunt prezente

elastina: proteina bogata in glicina si continut scazut de

hidroxiprolina, este singura care contine desmozina, izodesmozina
(aminoacizi cu molecula mare, responsabili de realizarea
legaturilor covalente dintre molecule si elastina)
-structura rasucita a elastinei ii permite intinderea acesteia si
revenirea la forma initiala dupa incetarea actiunii fortei de
intindere
-in ME apare ca o structura amorfa, cu densitate slaba la fl uxul de
electroni
microfi brile: alcatuite din glicoproteine fi brilare, dense la fl uxul
de electroni, apar primele in fi bra elastic si orienteaza
dezvoltarea lor
-in fi bra matura, sunt localizate in interiorul si exteriorul fi brei

21. Fibra de reticulina

-sunt asemanatoare fibrelor de colagen, alcatuite din molecule de colagen tip III
-sunt subtiri, 20 nm, se organizeaza in benzi groase
-in HE nu se diferentiaza de cele de colagen, pentru evidentierea lor se foloseste coloratia PAS
care pune in evidenta prezenta gruparilor zaharidice din structura fibrei /impregnare argentica
negru
-in tesut se organizeaza sub forma de retea tridimensionala, in ochiurile careia se dispun
parenchim si vasculare, ele sunt fibre ramificate, anastomozate si prezinta nodozitati pe traiect
-localizarea este la nivelul memnbranelor bazale, in jurul adipocitelor, a vaselor mici de sange, a
nervilor, fibrelor musculare netede (ele formeaza stroma organelor hemolimfopoietice cu
exceptia timusului)
22. Tesuturi conjunctive tinere

Tesutul mezenchimatos: prezent la embrion si fat

substanta fundamentala abundenta, componenta fi brilara este
foarte slab reprezentata sau absenta, celulele pe care le contine
sunt celule mezenchimale nediferentiate sau celule reticulare
celulele au aspect caracteristic stelat si ofera aspect reticulat
tesutului, insa in stadii mai avansate de dezvoltare aceste celule

10

isi retracta prelungirile citoplasmatice si incepe procesul de

fi brinogeneza, mezenchimul se va diferentia cel mai frecvent in t
conj lax la adult

Tesutul conjunctiv mucos/gelatina Wharthon: prezent in

cordonul ombilical, la adult foarte mica raspandire(pulpa
dintilor temporari sau in nucleul pulpos al discurilor
intervertebrale)
substanta fundamentala abundenta, puternic hidratata si de
consistenta gelatinoasa, contine mult acid hialuronic si este PAS
pozitiva. Are putine celule conjunctive, iar componenta fi brilara
este si ea redusa numeric si este reprezentata in special de fi bre
de reticulina si mai putin fi bre de colagen subtiri
functia indeplinita de acest tesut este aceea de protectie a
vaselor ombilicale impotriva fortelor de presiune externa care lear putea afecta

23. Tesuturi conjunctive lax

2.Tesuturile conjunctive adulte, sunt caracteristice individului adult si care se subimpart in 2
categorii:
a) tesuturile conjunctive propriu-zise

Tesut conjunctiv lax

cea mai raspandita varietate, se gaseste in jurul vaselor de
sange, in jurul fi brelor nervoase, formeaza structura de sustinere
a epiteliilor si a mezoteliilor, intra in structura lectomeningelor
(piamater si arahnoida), formeaza corionul si submucoasa tubului
respirator, digestiv, urinar etc, intra in alcatuirea stratului papilar
al dermului si umple spatiile dintre organele interne
microscopic are un aspect relativ dezorganizat pentru ca cele 3
componente ale sale, celule, fi bre, substanta fundamentala sunt
prezente in proportii relative egale, vascozitatea substantei
fundamentale este moderata si aceasta substanta fundamentala
include toate tipurile de celule precum si toate tipurile de fi bre
(dispozitie in retea)
este foarte bine vascularizat si prin aceasta asigura nutritia
epiteliilor prin populatia celulara pe care o contine indeplineste si
functie de aparare imunologica, functie care se manifesta
impotriva antigenelor care patrund in organism fi e pe cale directa
sau pe cale hematogena

24. Tesutul conjunctiv dens ordonat ( definitie, structura, exemple)

fi brele de colagen au dispozitie paralela una cu cealalta, iar

dispozitia se face in functie de fortele mecanice care actioneaza
pe zona respective, in acest caz tesutul este insa mult mai putin

11

vascularizat, de obicei se hraneste prin difuziune, acest tesut

formeaza structuri care indeplinesc o functie mecanica si care
sunt situate in locul de tractiune si presiune maxima cum ar fi :
tendoanele, ligamentele si aponevrozele
tendonul face legatura intre muschi si os, fi brele de colagen se
organizeaza in benzi groase numite fi bre tendinoase in interiorul
carora sunt prezente fascicule de dimensiuni mai mici primare si
prin solidarizarea lor apar fasciculele secundare de collagen, in
jurul acestor fascicule exista membrane de delimitare formate din
t conj lax = endotenoniu in jurul fasciculelor primare, iar in jurul
celor secundare membrana = peritenoniu
tendonul este inconjurat la exterior de o alta capsula conjunctiva
= epitenoniu, iar printre fi brele tendinoase se gasesc siruri de
celule de tip fi broblast = tenocite, celule cu nucleu aplatizat si
citoplasma extinsa sub forma unor expansiuni care inconjoara
fi bra de colagen = prelungiri alare
substanta fundamentala in acest tesut este redusa, ligamentele
fac legatura intre oase, structura histologica este asemanatoare
tendonului, dar dispozitia paralela a fi brelor nu este la fel de
riguroasa
in unele localizari (ligamentele intervertebrale unde este
necesara o elasticitate crescuta) printre fi brele de colagen sunt
prezente si fi bre elastice, iar aponevroza formeaza si este o
structura membranara de protectie localizata la exteriorul
muschilor, fi brele de colagen paralele intre ele sunt insa dispuse
pe mai multe planuri, intre planuri diferite existand un unghi de
90 de grade, solidarizarea dintre acestea facandu-se cu niste
fi bre de ancoraj care imbunatatesc rezistenta la tractiune a
acestui tesut, substanta fundamentala este putina si celulele
reduse numeric

25. Tesut conjunctiv elastic

Tesuturile conjunctive in care predomina fibrele elastic (t conj elastic): pe langa
predominanta fibrelor de elastina in acest tesut pot fi prezente si putine fibre de collagen, in
populatia celulara gasim fibroblasti redusi numeric, citoplasma putin abundenta si nuclei ovalari
Tesutul conjunctiv elastic neordonat: in care fibrele elastice sunt dispuse fara o orientare
precisa este destul de rar intalnit in organism, de exemplu in peretele corzilor vocale inferioare si
in peretele alveolelor pulmonare. Fibrele elastice sunt ramificate, orientate in directii diferite si
de obicei elicoidal in jurul alveolelor (fibrele din peretele alveolar au rolul de a ajuta in expir
eliminarea aerului din alveolele pulmonare)
Tesut conjunctiv elastic lamellar: fibrele elastice sunt organizate in benzi mai groase cu
orientare paralela, cu traiect ondulat, celulele sunt reprezentate de fibroblasti insa pot fi prezente
si alte tipuri celulare, substanta fundamentala putina. Printre benzile de fibre elastice se gasesc
12

insule de t conj lax, localizarea acestui tip de tesut este data de tunica medie a arterelor mari de
tip elastic, formeaza limitantele elastice interna si externa din peretii vasculari, intra si in
structura ligamentelor intervertebrale
26. Tesutul conjunctiv reticular
Intr-un t conj pot sa predomine nu numai fibrele de colagen, ci si celelalte tipuri, de
exemplu atunci cand fibrele de reticulina sunt cele predominante denumim tesutul conjuctiv
reticular, care la randul lui se prezinta sunt 2 forme:
T conj reticular spongios (neordonat) contine numeroase fi bre
de reticulina organizate intr- o retea tridimensionala pe care
se ancoreaza atat celulele reticulare dar si alte tipuri de
cellule (limfocitele), substanta fundamental este relativ
putina, asigura suportul morfologic pentru variate tipuri
celulare si fi ltrarea fl uidelor (limfa, sange)
Localizarea: alcatuieste stroma organelor hemolimfopoetice
cu exceptia timusului, prezent si in mucoasa digestiva,
respiratorie, precum si in jurul sinusoidelor hepatice
T conj reticular lamelar (ordonat) presupune predominanta
fi brelor de reticulina cu orientare paralela care alcatuiesc
lamele membraniforme
Localizarea: structura membranelor bazale, structura
glandilemului, in jurul adipocitelor si al fi brelor musculare

27. Tesutul adipos

b)tesuturi conjunctive specializate

Tesutul adipos
tesut specializat pentru stocare a de lipide, este o varietate de t
conj in care predomina celulele numite adipocite, alaturi de ele
sunt prezente fi bre de reticulina care se dispun sub forma unei
retele dense in jurul adipocitului, unde formeaza o structura
asemanatoare membranei bazala
substanta fundamentala este foarte slab reprezentata, functia
este de a stoca lipide avand in vedere ca ele sunt principala
resursa energetica a organismului.
adipocitele se grupeaza in tesut in niste lobi si lobuli adiposi
numiti paniculi care sunt delimitati de niste fi bre conjunctive de
grosime variabila care contin si elemente vasculare, este foarte
bine vascularizat si inervat, contine multe terminatiuni
adrenergice si polinergice, dovada faptului ca are o activitate
metabolica intensa. In functie de localizare, morfologie si
fi ziologie se clasifi ca in 2 tipuri:

Tesutul adipos alb: tesutul cel mai abundent prezent la adult, formeaza hipodermul, la
copii formeaza un strat continuu subcutanat cu rol principal de izolator termic, pe cand la adult
se dispune diferit in functie de sex, varsta si aport caloric individual
13

- are o origine dubla pentru ca adipocitul se poate forma din celula mezenchimala nediferentiata
formand tesutul adipos primar/structural sau se poate forma din fibroblast sau histiocit care se
incarca cu grasime neutral si formeaza tesutul adipos secundar/grasimea de rezerva (acesta se
lizeaza primul in stari de denutritie sau inanitie)
- adipocitul alb stocheaza lipidele sub forma de trigliceride, acestea sufera modificari chimice in
mod continuu, acizii grasi pe care ii elibereaza reprezinta o sursa de energie chimica atat pentru
metabolismul celular insa reprezinta si o sursa de materie prima pentru sinteza fosfolipidelor care
sunt componenta majora in structura membranelor celulare
-factorii care influenteaza depozitarea grasimilor pot fi: dieta hipercalorica, hormonali (insulina
stimuleaza captarea glucozei in adipocit si sinteza trigliceridelor din carbohidrati, in sens invers
grasimile pot fi mobilizate din adipocit fie prin inaintie sau pot prelungit sau prin exercitii fizice
prelungite, factori endrocrini de tipul noradrenalina, ACTH si glucagon sau sub influenta
hormonilor tiroidieni)
Tesutul adipos brun: caracteristic speciilor care hiberneaza dar poate fi rar intalnit la
fat si la NN unde se localizeaza in axila, regiunea gatului, mediastinului si in jurul hilului renal,
este caracterizat de predominanta celulelor grupate in lobuli, substanta fundamentala redusa
cantitativ, este bine vascularizat si inervat in special prin terminatiuni nervoase amielinice
-activitatea metabolica este mult mai intensa pentru ca in conditii de temperatura scazuta
sistemul nervos autonom simpatic determina in mitocondrii decuplarea mecanismului orientat
catre sinteza de ATP si determina eliberarea energiei acumulate sub forma de caldura si datorita
numeroaselor vase de sange din tesutul adipos brun caldura produsa este transferata mai departe
intregului organism
28. Cartilagiul hialin
-Matricea extracelulara in care sunt incluse fibrele conjunctive si substanta fundamentala.
in functie de caract. acestei matrici extracelulare tesutul cartilaginos este impartit in 3
vcarietati:

1. Cartilajul hialin cea mai rasp. varietate de tesut cartilaginos din

organism, este prezent la embrion si fat unde in primele luni de
viata alcatuieste intregul schelet. La adult cart. hialin formeaza
cart. articulare, cart. costale, cart. cailor respiratorii superioare
(ex trahee si bronhii extralobulare), alc. septul nazal, cart.
diafi zo -epifi zar (cart de crestere) formeaza apendicele xifoid
precum si unele din cartilajele laringelui (cart. tiroid, cricoid,
aritenoid). Apare la ochiul liber culare alb-albastrui este un tesut
compact, dur si elastic.
Componente
Celule de cart. hialin condroblaste. Ele iau nastere prin
diferentiere din celula mezenchimala dar se pot forma si prin
metaplatia mezoblastului. Este o celula ovalara, membrana este
faldurata, nucleul este situat excentric in celula cu nucleol
proeminent si citoplasma bazofi la. Organitele prezente in
citoplasma sunt de tipul RER si aparat golgi sunt bine dezvoltate,
citoplasma contine foarte rar si incluziuni lipidice sub forma de
picaturi, rolul acestor celule ca si la fi broblast este acela de a

14

sintetiza componenta fi brilara a cartilajului si componente ale

subst. fundamentale in plus celulele retin si pastre aza o mare
capacitate de diviziune.
Aceste celule sunt localizate in matrice in niste spatii denumite
lacune (condoplaste). In interiorul lacunelor, celulele pot fi
prezente fi e singure sau in grupuri. Aceste grupuri de celule se
numesc grupuri izogene (aceeasi celula parentala). Celuele dintrun grup iau nastere din diviziunea unei singure celule care se
divide in mod repetat.
In functie de modalitatea de aranjare a celulelor in grupuri au fost
descrise 2 tipuri de grupuri si anume : grupuri izogene axiale in
care condrocitele sunt dispuse liniar si grupuri izogene coronare
in care condrocitele sunt dispuse radiar sau circular.
Condrocitele sunt cel. mature ale cart., nu prezinta prelungiri
citoplasmatice, nucleu sit central si hipercrom. In citoplasma
organitele implicate in sinteza proteica sunt mai slab
reprezentate, citoplasma contine picaturi lipidice si incluziuni de
glicogen.
Fibrele din cart. hialin sunt fi bre de colagen II. Acest colagen se
dispune sub forma de fi brile subtiri care nu se organizeaza in
benzi groase de obicei. Dispunerea lor este sub forma de retea
sau uneori orientarea lor depinde de fortele care se exercita pe
piesa de cart. Fibrele de colagen au indice de refractie aproape
egal cu substanta fundamentala (se vad greu).
Substanta fundamentala, este abundenta in tesutul cart. o
descriem ca fi ind bazofi la, PAS pozitiva si metacromatica, caract.
sale sunt continutul mare de apa, impregnarea cu saruri minerale
si cu subst. organice. Compozitia chimica este reprezentata de
glicoz- amino -glicani (GAG). Din GAG predomina condroitin sulfatul
si ac. hialuronic mai putin celelalte molecule sulfatate. Alte
molecule prezente sunt proteoglicanii (proteina la care se
ataseaza GAG). Se ancoreaz a pe molecula foarte lunga de
Ac.hialuronic, iar elementele care asigura legarea acestor
componente intre ele sunt glicoproteine de tipul fi bronectina si
condronectina (proteine de legatura) si care leaga elementele de
matrice intre ele precum si matricea de componenta celulara.
Fluidul tisular care este un ultrafi ltrat de plasma sanguina si care
asigura nutritia cartilajului.
In jurul celulelor se afl a capsule (Care nu sunt capsule efectiv)
care se coloreaza inchis datorita glicoproteinelor sulfatate.

29. Cartilagiul elastic

2. Cartilajul elastic are in stare proaspata o culoare galbuie si o
fl exibilitate mai mare decat cart. hialin, struct. cart. elastic
include celule condroblaste si matrice extracelulara cu deosebirea

15

ca in matrice sunt prezente numeroase fi bre elastice , ele sunt

ramifi cate si anastomo. alcatuind o retea d estul de densa.
Pt. a evidentia fi brele elastice se folosesc (orceina sau rezorcin
fucsina). Ca si la cart. hialin fi ecare piesa de cart. este
inconjurata de pericondru.
Cart. leastic este prezent la niv. pavilionului auricular. Formeaza
cea mai mare parte a peretelui conductului auditiv extern, peretii
trompei lui Eustachio, aripile nazale si intra in alcatuirea unor
cart laringiene. De obicei formeaza cart. mici (apofi zele sau vf.
cart aritenoide, cart corniculate si cart. cuneiforme). Dintre toate
cart. mari laringiene exista 1 singur elastic si anume cart.
epiglotic.
Tesutul asigura un suport fl exibil pt. toate structurile in
componenta carora se afl a.

30. Cartilagiul fibros

3. Cartilajul fi bros (sau fi brocartilaj) pt usurinta intelegerii
aspectului microscopic el este defi nit ca fi ind o asociere intre 2
tipuri de tesuturi, tesut conjunctiv dens fi bros in care predomina
fi brele de colagen tip I organizate in benzi groase cu orientare
relativ paralela si care se pot intretaia la intretaierea lor apar
niste spatii in care se localizeaza insule de tesut de cartilaj hialin.
In subst. fundamentala sunt prezente cant. egale de
condroitinsulfat si dermatan sulfat, grupurile izogene sunt
predominant axial, sunt putine pe unitate de suprafata.
Pericondrul lipseste in aceasta varietate de cartilaj.
Localizare: in zonele care necesita rezistenta mare si care sunt
supuse actiunii unor factori mecanici importanti si este prezent in
locurile in care este necesara o mobilitate redusa (ex: la nivelul
simfi zei pubiene, alcatuieste discul fi bros de la niv. discurilor
intervertebrale, alcatuieste discurile articulare din art. sterno claviculara si din a. temporo - mandibulara, in art. genunchiului la
niv. meniscurilor si in zonele de legatura dintre tendon si os)

31. Pericondrul
Pericondrul este o membrana conjunctiva care acopera la ext. piesele de cartilaj (cu unele
exceptii). Din punct de vdr histologic (microscopic) pericondrul este format din 2 straturi
suprapuse :
1. Un pericondru extern (superficial) este un strat predominant fibrilar, el contine numeroase
fibre de colagen si foarte rare fibre elastice, printre ele afalndu-se putine celule de tip fibroblast.
In patura externa sunt prezente numeroase vase de sange responsabile pt. hranirea piesei de
cartilaj.
16

2. Un pericondru intern (profund)

El reprezinta un strat predominant celular, celulele prezente sunt maj. de tip fibroblast, contine si
foarte putine fibre de colagen. Vasele de sange sunt relativ reduse numeric.
Fibroblastele din pericondrul intern au capacitatea de a se diferentia in condroblase, de aceea se
mai numeste si strat condrogenic, el asigura crestearea in grosime sau apozitie a cartilajului.
Acest pericondru lipseste in cartilajele articulare deoarece acestea se hranesc prin difuziune chiar
prin lichidul sinovial.
32. Celulele tesutului osos (fara osteoclast)
1.Celule osteoprogenitoare sunt slab diferentiate, localizate pe suprafata piesei osoase in periost
si la nivelul endostului. Au aspect pavimentos, nuclei ovalari si citoplasma redusa cantitativ. Sunt
celule care sunt capabile de diviziuni mitotice si de diferentiere in ele putandu-se transforma in
osteoblaste.
2.Osteoblaste sunt celule tinere, ele sunt specializate in sinteza componentei fibrilare a tesutului
osos si specializate in sinteza substantei fundamentale. Sunt localizate la suprafata pieselor
osoase in locurile unde umreaza sa se formeze matrice osoasa. Are de obicei forma cubica cu un
diam 20 microni, nucleu sferic situat central, nucleoli proemineti (1-2), fiind o celula care
sintetizeaza proteine din fibre conjunctive prezinta citoplasma intens bazofila bogata in ribozomi
RER, complex golgi si mitocondrii. Important in citoplasma este prezenta unei enzime (fosfataza
alcalina) ea este cea care initiaza procesul de mineralizare a matricei osoase prin cca. de a
precipita sarurile de Ca. Citoplasma contine si alte enzime atp-aza sau enzime din categ.
oxidoreducatoare. Osteoblastul este celula care produce matrice osoasa. Factorii care stimuleaza
depunerea matricei osoase sunt calcitonina, hormonul de crestere (somatotrop) si hormonii
tiroidieni. Matricea se depune progresiv in jurul celulei, pana cand aceasta este complet
inconjurata de prorpiul produs de secretie, in acest moment celula se transforma in osteocit care
este celula matura a tesutului osos si care ramane localizata in niste spatii sapate in matrice
numite lacune sau osteoplaste.
3.Osteocitul reprezinta celula matura a tesutului osos, are forma stelata, pt ca prezinta numeroase
prelungiri citoplasmatice. Corpul celular ovalar este situat in lacune, au diam. pana la 15
microni. Nucleul acestora este aplatizat, iar citoplasma mai slab bazofila contine Rer,mitocondrii,
aparat golgi si lizozomi. Prelungirile citoplasmatice ale osteocitelor raman inclavate in niste
spatii inguste ale matricei numite canaliculi ososi. In interiorul acestor canaliculi, prelungirile
citoplasmatice se afla in legatura unele cu celelalte prin niste jonctiuni de comunicare de tip gap.
Osteocitului poate functiona atat ca celula secretorie care produce elemente de matrice osoasa,
dar poate functiona si ca celula absorbanta care lizeaza si reabsoarbe componenete de matrice,
activitatea ei fiind relativ redusa. Parathormonul stimuleaza activitatea osteolitica a osteocitului
si dezvoltarea lizozomilor in citoplasma.
33. Osteoclastul
.Osteoclastul reprezinta un sincitiu multinucleat. Este un sincitiu ce poate contine intre 2-50
nuclei si sunt niste structuri a caror functie principala este resorbtia si remodelarea osoasa (se
ocupa cu distrugerea de matrice). Tesutul osos este in continua formare si distrugere. Aspectul
tesutului osos este rezultanta a echilibrului dintre procesul de formare si distrugere de matrice.
Osteoclastul apartine sistemului mononuclear fagocitar deoarece deriva din monoblastul din
maduva si din monocitele circulante si au ca functie principala fagocitoza. Diam de pana la 100
microni. Sunt localizate pe suprafata pieselor osoase in niste depresiuni numite lacune Howship
(?). Lacunele howship sunt indicativul microscopic al functiei lor fagocitare. Citoplasma este
17

abundenta acidofila, numerosi lizozomi si mitocondrii precum si un aparat Golgi bine dezvoltat.
Membrana celulara este puternic faldurata pe fata orientata catre matricea osoasa. In spatiile
dintre faldurile citoplasmatice se elibereaza numeroase enzime (fosfataza acida, sau hidrolaze),
enzimele realizeaza dezintegrarea matricei osoase si elibereaza din matrice ionii de Ca. Acest
proces se numeste proces de resorbtie osoasa. Parathormonul este hormonul care stimuleaza
reabsorbtia osoasa si restabileste nivelul calcemiei. Antagonistul sau calcitonina stimuleaza
formarea de matrice osoasa si depunerea de Ca in oase.
34. Substanta fundamentala a tesutului osos
-Matricea extracelulara este alcatuita dintr-o componenta organica numita si osteolit si o
componenta anorganica in proportie de aprox 50% pt fiecare.
-Componenta organica contine substanta fundamentala si fibrele. Substanta fundamentala este
formata din glicozaminoglicani de tipul condroitinsulfat si keratan-sulfat, proteine atat de
legatura cat si fosfoproteine si sialoproteine precum si cantitati foarte reduse de proteoglicani si
foarte putine lipide.
-Fibrele sunt reprezentate de colagen tip I si reprezinta peste 90 % din componenta organica. Au
acelasi indice de refractie cu subst fundamentala. Ele nu se diferentiaza pe preparatele obisnuite
de rutina, in osul matur ele au o dispozitie ordonata, paralela in functie de fortele care se exercita
pe piesa osoasa respectiva. Aceste fibre de colagen impreuna cu subst. fundamentala care le
uneste, formeaza in structura osului niste structuri numite lamele osoase. Aceste lamele au o
grosime de pana la 12-15 microni, in interiorul carora fibrele sunt asezate paralel insa se afla sub
un anumit unghi fata de fibrele din lamelele invecinate.
-Componenta anorganica este reprezentata de sarurile minerale de Ca si P alaturi de care sunt
prezente in cant mai mici saruri de Mg, K si Na. Aceste saruri de Ca se organizeaza in matrice
sub forma cristalelor de hidroxiapatita. Ele au forma ascutita (acciforma) si se ataseaza de
componentele de subst. fundamentala.
-Greutatea componentei anorganice reprez 75% din greutatea intregului os iar componenta
organica restul.
35. Tesut osos compact
-Tesutul osos compact este variatetaea cu cea mai mare raspandire in organism. Este localizat in
diafiza oaselor lungi precum si in corticala oaselor scurte unde impreuna cu tesutul osos fibros
formeaza o structura dura.
-Este un tesut rezistent si foarte bine adaptat pt a rezista la actiunea fortelor mecanice.
-Indicativul microscopic al tesutului osos compact sunt sistemele haversiene numite si osteoane.
-Sistemul Havers sau osteonul este o unitate de forma cilindrica centrata de un canal vascular
numit canalul Havers si care este inconjurat de 7-14 lamele osoase cu dispozitie concentrica fata
de axul osteonului.
-Acest osteon are orientare paralela cu canalul medular central al osului lung in diafiza acestuia.
-Lacunele sau osteoplastele sit. in grosimea sau intre lamele comunica prin canaliculi ososi.
Canaliculii ososi din lamela interna a osteonului se deschid in canalul Havers si prelungirile
osteocitelor pot venii in contact cu celulele conjunctive din interiorul canalului. Pe alta parte
canaliculii din lamela externa nu trec in afara osteonului ci se recurbeaza, raman in lamela din
care au luat nastere si vin in legatura cu osteoplastele din acea lamela.
-Fibrele de colagen sunt orientate paralel una cu cealalta in interiorul unei lamele, dar sunt
orientate sub un anumit unghi fata de fibrele din lamelele invecinate. Aceasta orientare caract.
18

tesutul osos matur si care confera un aspect microscopic caracteristic la examinarea in lumina
polarizata. Acest aspect caracteristic este descris cu aspectul crucii de malta care arata o
alternanta de zone clare si intunecate de forma bratelor crucii si care arata maturizarea tesutului
osos si dispunerea ordonata a fibrelor de colagen.
-Sistemele havers invecinate comunica intre ele prin niste canale de legatura cu directie oblica
numite canale Volkmann, ele sunt tot canale vasculare, sunt si ele tapetate de endost, dar nu sunt
inconjurate de lamele osoase.
36. Tesut osos spongios
-Tesutul osos spoingios este format din trabecule sau travee conjunctive de tip osos care sunt
ramificate si anastomo. si care formeaza o retea care delimiteaza spatii numite areole de forme si
dimensiuni variate.
-Traveele osoase sunt formate la randul lor din lamele osoase.
-Areolele tesutului osos sunt tapetate de endost, ele contin tesut conjunctiv, vase de sange si
terminatiuni nervoase si pe langa acestea in functie de varsta contin maduva osoase fie rosie
(copii si tineri) maduva osoasa galbena cu tesut adipos (adult) sau maduva cenusie (la batrani).
-tesutul osos spongios este adaptat la forte mecanice dar nu de intensitate foarte mare si care se
exercita din mai multe directii. Prezenta areolelor determ. o rezistenta scazuta a acestui tesut
osos, el putand fi usor distrus.
-Este localizat de epifizele oaselor lungi, zona centrala a oaselor scurte si in diploia a oaselor
late.
37. Periost si endost
Periost
-Tapeteaza la exterior piesa osoasa, este o membrana conjunctiva alcatuita din 2 straturi :
periostul extern cu structura predominant fibrilara in care predomina fibrele de colagen orientate
longitudinal, contine putine fibre elastice si putine fibroblaste in schimb este bogat in vase de
sange, terminatiuni nervoase si chiar corpusculi incapsulati.
-Periostul intern este un strat predominant central cu celule de tip fibroblast care pastreaza cca.
de transformare in osteoblaste.
-In periostul intern sunt prezente si fibre de colagen, desi reduse numeric o parte dintre ele
patrund in subst. fundamentala a tesutului osos si ancoreaza periostul de os. Acestea se numesc
fibrele Sharpey.
-Functiile pe care le indeplineste periostul :

nutritie/vascularizatie
functie de protectie (prin structura conjunctiva a membranei)
functia osteogenica (prin populatia celulara din periostul intern)
in caz de fracturi intervine in formarea calusului, iar in aabsenta
lui tesutul osos se necrozeaza fi ind lipsit de vasele de la acest
nivel.

Endostul
-Este o membrana conjucntiva mai subtire care tapeteaza toate cav. interne ale osului (cav
medulara di diafiza oaselor lungi, areolele din tesutul osos spongios precum si lacunele sau
osteoplastele din tesutul osos compact).
19

-Este alcatuit din fibre conjunctive subtiri si din celule osteo-progenitoare cu substanta
fundamentala extrem de redusa cantitativ.
-In viata intra-uterina el are o activitate osteogena, aceasta se pastreaza si la adult dar la un nivel
foarte scazut.
38. Histoarhitectonia unui os lung
-Pe o sectiune transversala se identifica in diafiza urmatoarele elemente:

central se afl a canalul medular tapetat de endost si care contine

maduva osoasa.
de jur imprejurul canalului un sistem format din 5-10 lamele
osoase denumit sistemul fundamental intern.
zona centralaa diafi zei si cea mai voluminoasa este alcatuita din
numeroase sisteme haversiene, orientate de-a lungul diafi zei si
paralel cu canalul medular intre acestea afl andu-se sistemele
inter haversiene (sau intermediare) care nu sunt altceva decat
reminiscente ale unor osteoane mai vechi rezultate prin actiunea
osteoclastica. Sunt fragmente de lamele osoase sub forma unor
arcuri, necentrate de canale Havers si umplu spatiile dintre
osteoane. Atat sistemele Havers impreuna cu sistemele interhaversiene formeaza componenta cea mai dura si rezistenta a
diafi zei. In jurul acestora catre exterior exista un nou sistem de
lamele care formeaza sistemul fundamental extern, ele sunt
localizate sub periost si alcatuiesc un strat relativ subtire in care
ramifi catii ale canalelor Volkmann se indreapta spre periost.
la exterior membrana conjunctiva mai groasa, periostul cu rol in
hranirea si formarea tesutului osos.

39. Osificarea encondrala

1. Osifi care encondrala (sau de cartilaj). Este un mecanism care
presupune formarea de tesut osos plecand de la un model de
cartilaj hialin . Celula de la care se pleaca este celula
cartilaginoasa si modelul de cartilaj. Este mecanismul prin care se
fomreaza maj. oaselor din organism si caracterizeaza in special
oasele lungi. In timpul vietii intra- uterine, perioada embrionara si
fetala, tot scheletul este alcatuit din cartilaj hialin. Acesta incepe
sa se transforme in tesut osos numai dupa nastere. Primele
semne ca tesutul cartilaginos se transforma in teusut osos apar la
nivelul pericondrului cand foita interna numai da nastere
condroblastelor si dimpotriva incepe sa dea nastere
osteoblastelor. Acestea depun matrice osoasa si formeaza un inel
osos in jurul modelului de cartilaj. Al doilea punct in care
osifi carea este evidenta se afl a in mijlocul diafi zei viitorului os
lung unde condroblastele incep sa se divida cu o rata mare,
numarul acesta crescut de celule determina aranjarea lor in

20

coloane paralele si formeaza asa numita zona de cartilaj seriat

sau zona de proliferare. Aceste condroblaste se hipertrofi aza,
zona poarta numele de zona de maturare sau de cartilaj
hipertrofi at. Ele nu se mai divid in acest moment, volumul lor
foarte mare determina ca in matrice, spatiile ocupate de acetea
sa fi e din ce in ce mai reduse, hranirea devine defi citara, ele se
necrozeaza si mor. In aceasta zona in care raman numai cavitati,
patrund din periost muguri vasculari si odata cu acesti muguri
vasculari ajung in aceste spatii si celule conjunctive care au cca.
de diferentiere in osteoblaste. Aceste celule se depun pe resturile
de matrice, se transforma in osteoblaste si incep sa depuna
matrice. Aceasta zona se numeste zona de vascularizatie si
eroziune. Odata ce matricea este depusa se formeaza zona
osteoida in care matricea osoasa este nemineralizata, urmeaza un
proces de mineralizare, si zona se transforma in zona osiforma (os
imatur) si prin procese de remaniera osoasa se dezvolta zona
osifi cata (os matur). Procesul continua din mijlocul modelului de
cartilaj catre periferia acestuia pana cand diafi za este complet
osifi cata. Al doilea centru de osifi care apare si in epifi zele oaselor
lungi, procesul de creste re a a cestui os lung continua pana la 1618 ani, timp in care intre diafi za si epifi za ramane constant placa
diafi zo -epifi zara formata exclusiv din tesut cartilaginos.

40. Numarul, forma, dimensiunea si culoarea hematiilor

41. Hematia - structura microscopica
42. Polimorfonuclearul (granulocitul) neutrofil
43. Polimorfonuclearul (granulocitul) bazofil
44. Polimorfonuclearul ( granulocitul) eozinofil
45. Limfocitul
46. Monocitul
47. Plachetele sangvine
48. Conceptii privind formarea elementelor figurate ale sangelui
49. Eritropoeza
50. Granulocitopoeza
51. Fibra musculara striata scheletala in MO
52. Sarcomerul
53. Fibra musculara neteda
54. Morfologia contractiei musculare
55. Inervatia motorie a tesutului muscular striat scheletal
56. Miocard ( fara tesut nodal)
57. Miocardul specific (tesutul nodal)
58. Endocardul, pericardul, scheletul cardiac si valvulele inimii
59. Artere de tip elastic
60. Artere de tip muscular
61. Arteriole
62. Vene
63. Capilarul sanguin de tip continuu (tip I)
21

64. Capilarul sanguin fenestrat si sinusoid

65. Pericarionul
66. Dendrite si axonul
67. Clasificarea morfologica a neuronilor
68. Clasificarea functionala a neuronilor
69. Nevroglia centrala
70. Sinapsa

22