Legile homeopatiei

CURS
 Principiile homeopatiei

Fiecare ştiinţă are anumite principii fundamentale care

ghidează intregul sistem. Homeopatia, ca ştiinţă a
tratamentului medical are o filozofie a sa proprie şi
terapeutica sa este bazată pe anumite principii
fundamentale.
 Legile homeopatiei

Legea similitudinii
Legea remediului unic
Legea dozei minime (infinitezimalităţii)
 Teorii ale homeopatiei

Doctrina provingurilor
Teoria bolilor cronice
Teoria Forţei vitale
 Legea asemănărilor(similtitudinii)

Menţionarea acestei legi ne trimite mult inainte de

Hahnemann şi anume la Hippocrate şi
Paracelsus şi la alte texte vechi. Dar Hahnemann
a fost acela care identificat universalitatea
acestei legi şi a scos-o din uitarea timpurilor pentru
a o aduce la baza unui sistem complet de medicină.
 Definiția legii

Dedusă in urma experimentelor şi confirmată de

experienţa clinică, legea asemănărilor poate fi definită:
orice substanţă este capabilă să deregleze un organism,
dereglare care se traduce printr-un ansamblu de
simptome. Aceiaşi substanţă va fi apoi capabilă să
vindece un bolnav care prezintă astfel de simptome.
 “Boli artificiale”

Putem vorbi astfel de producerea unei „boli

artificiale”, aşa cum a conceput-o Samuel
Hahnemann.
 Principiul analogiei

Legea similitudinii nu este un principiu de identitate ; ea

se bizuie pe principiul analogiei : boala produsă de
manieră „artificială” nu poate să fie identică in putere
bolii reale, ea este analoagă (comparabilă) şi
asemănătoare.
 Experimentarea pe subiecți sănătoși

Similitudinea este o asemănare, o afinitate simptomatică.

Nu poate avea caracter identic pentru că experimentarea
a fost făcută pe subiecţi sănătoşi iar in practică noi
avem de a face cu o persoană bolnavă.
 Homeopatia vindecă prin analogie

Este vorba de compararea simptomelor bolnavului cu cele

ale remediului, deci două realităţi diferite, pentru
stabilirea gradului de similitudine intre ele. De fapt,
compararea simptomele „bolii naturale” şi
semnele “bolii artificiale”. Homeopatia vindecă prin
analogie nu prin identicitate.
 Terapeutica de similtitudine

Concepţia similitudinii este desigur o lege unică ;

enunţarea sa a permis să se stabilească o relaţie intre
fenomene (manifestări morbide) după o metodă
experimentală şi deductivă, răspunzand unor reguli
precise. Unii vorbesc de acum de un fel de concept
homeopatic sau de relaţie terapeutică de similitudine.
 Legea individualizării

De la globalitate la entitate (individ)

Homeopatia consideră mai intai „bolnavul”,
inaintea bolii. Persoana este luată in considerare
in totalitatea ei : in funcţie de ce este, de istoria sa şi nu
numai in funcţie de simptomele corespunzătoare sau de
efectele bolii.
 Consultația homeopatică

Bolnavul este observat in realitatea sa complexă,

spaţio-temporală, deci legat de spaţiu (corp, calităţi
innăscute) şi timp (istorie, calităţi dobandite); pentru a
cunoaşte cauza declanşantă trebuie adus la zi din memoria
pacientului orice eveniment semnificativ (episod), cat ar fi
de vechi, indepărtat sau insignifiant.
 Anamneza în homeopatie

Pacientul vine totdeauna pentru o particularitate

simptomatologică, care este motivul consultaţiei dar
asta nu insemnează că este totul. Persoana este ceea ce
ne interesează in primul rand, inainte de particularitatea
etiologică. Particularităţile sunt studiate numai pentru
a confirma remediul.
 Esența homeopatiei

Pacientul, in final, trebue să ne permită să avem acces la

ceea ce este el, acesta este scopul interogatoriului, ca să
percepem care poate fi cheia sa personală, care să ducă la
vindecare profundă.
Legea diluțiilor potențate infinitezimale

Noţiunea de dinamizare infinitezimală s-a născut din

constatarea făcută de Hahnemann că medicamentele,
date chiar in doze mici, antrenează agravări
temporare. Pentru a modera acest fenomen el a căutat
să atenueze efectul produselor folosite crescand
progresiv diluarea lor, dinamizandu-le.
 Homeopatia și fizica cuantică

• Acest fenomen, al acţiunii remediilor mult diluate ridică

intrebări adesea insolubile pentru unii oameni de ştiinţă,
mai ales că produsele homeopatice au efecte
terapeutice şi după ce practic nu mai există nicio
moleculă din substanţa initială. Aici trebue să acceptăm
că modificările sunt nu numai de ordin cantitativ ci şi
calitativ, aşa cum confirmă cercetările fizicii cuantice.
 Cum acționează un remediu homeopatic?

Un remediu homeopatic acţionează pentru că este

similar bolii dar prin prepararea sa el devine cevat
mai puternic, graţie dinamizării.
 Remediul homeopatic purtător de informație

In fapt, diluţia suprimă toxicitatea substanţei.

Modificand remediul, dinamizarea creşte acţiunea sa,
remediul devenind purtător de mesaj. Acest lucru
schimbă şi parametrii posologiei in homeopatie, o singură
granulă fiind suficientă pentru a face ca informaţia
vindecătoare să treacă şi să finalizeze actul terapeutic.
 Concluzie

De aceea un remediu homeopatic este cu atat mai

puternic cu cat este mai “asemănător” persoanei
respective.
 Controverse

Este greu de impăcat conceptul „ceva asemănător

vindecă ceva asemănător” cu Farmacologia clasică.
Deoarece sentinţa enunţată postulează că o aceeaşi
substanţă poate şi provocă o serie de simptome, şi le poate
şi vindeca atunci cand este administrată in diluţie
mare, preparată după metode specifice.
 Claude Bernard

Claude Bernard spunea: „orice substanţă care,

in doză mică, excită proprietăţile sau funcţiile unui
element anatomic, in doze mari, le suprimă”.
 Controverse între homeopatie și alopatie

O altă cauză de refuz in a accepta homeopatia se

referă la concepţia că “o substanţă devine mai
activă farmacologic pe măsură ce este tot mai
diluată”.
 Fizica newtoniana/Fizica cuantică

Atunci cand fizica a inceput să studieze fenomenele dintr-

un registru de marimi extrem de mici, s-a constatat că
principiile şi legile din fizica newtoniană nu se mai aplică.
A trebuit o altă gandire şi un alt instrument matematic
(teoria cuantelor a lui Planck), pentru a se putea
explica fenomenele din acest domeniu.
 Apa, suport al informației în homeopatie

Astăzi trăim intr-o lume in care se petrec intr-una

transferuri de informaţie, de pe un suport de informaţie pe
altul.
Tot astfel şi informaţia farmacologică poate trece pe
solvent, de exemplu pe moleculele de apa.
 Forța vitală

Fiinţa umanǎ este un sistem integrat acţionand

tot timpul prin trei nivele distincte: mental,
emoţional şi fizic, nivelul mental fiind cel mai
important urmat de cel emoţional.
 Adaptabilitatea organismului uman

Din momentul naşterii fiinţa umanǎ trǎieşte

intr-o continuǎ dinamicǎ cu mediul, care ii
afecteazǎ organismul in diferite moduri şi este
obligat sǎ se adapteze continuu in vederea
obţinerii unui echilibru dinamic.
 Sănătate/Boală

Nivelurile mental, emoţional şi fizic nu sunt

complet separate intre ele, aflandu-se intr-o
permanentǎ interacţiune.
Gradul de sǎnǎtate sau de boalǎ al individului
poate fi determinat evaluind aceste niveluri.
 Ierarhizarea nivelurilor

Existǎ o ierarhizare şi in cadrul acestor trei niveluri

de bazǎ . Planul mental este vǎzut ca fiind cel
mai central, pentru cǎ pe acest nivel existǎ
funcţiile cruciale exprimǎrii individului. Planul
fizic, deşi important, este totuşi listat ca cel mai
periferic sau mai puţin semnificativ in aceastǎ
ierarhie.
 Cum se apară organismul uman?

In cazul unui stimul morbid, mecanismul de

apǎrare al organismului creeazǎ cea mai
bunǎ apǎrare posibilǎ la un anumit
moment, incercand intotdeauna sǎ limiteze
simptomele la nivelurile cele mai periferice.
Mecanism de apărare d.p.d.v. al medicinii alopatice

Aceastǎ noţiune destul de vagǎ la prima vedere are

o expresie bine cunoscutǎ la nivel fizic pentru orice
medic alopat, luand forma sistemului imunitar,
endocrin şi nervos.
 Funcția de apărare la nivel emoțional și mental

Dar existǎ o expresie a mecanismului de apǎrare

atat la nivel emoţional cat şi la nivel mental sub
forma unui tot inalt sistematizat care
funcţioneazǎ unitar şi coerent apǎrand
organismul in cea mai bunǎ manierǎ
posibilǎ şi in orice moment. Funcţia
mecanismului de apǎrare este sǎ protejeze
regiunile interne cat şi pe cele psihice inalte şi
spirituale ale organismului.
 Forța vitală

Acest mecanism de aparǎrare face parte dintr-o

structurǎ energeticǎ a organismului, un fel
de camp elecrodinamic pe care vechii homeopaţi au
denumit-o, in mod arbitrar “forţa vitalǎ”.
 Cum definește Hahnemann forța vitală?

In paragraful 9 din Organon, Hahneman referindu-

se la acestǎ forţǎ vitalǎ, afirmǎ cǎ:
“dinamismul (energia) care animǎ corpul
material (sau anatomic) coordoneazǎ toate
funcţiile vitale şi pǎrţile organismului şi le
menţine intr-o admirabilǎ armonie, astfel
incat mintea sǎ poatǎ acţiona pentru atingerea
scopurilor inalte ale existenţei.”
 Forța vitală în Organon

“Corpul omenesc fǎrǎ aceastǎ structurǎ

numitǎ forţǎ vitalǎ nu poate avea senzaţii,
funcţii şi nu se poate autoconserva. Ea
rǎspunde de senzaţii, de realizarea
funcţiilor vitale vieţii şi animǎ organismul
material atat in starea de sǎnǎtate cat şi in
cea de boalǎ.” (paragraful 10 Organon).
 Cum definește Vithoulkas forța vitală?

Cu alte cuvinte, ea direcţioneazǎ toate aspectele

vieţii organismului: se adapteazǎ la influenţele
mediului, animǎ viaţa emoţionalǎ a individului, ii
conferǎ ganduri şi creativitǎţi şi il conduce la
inspiraţia spiritualǎ (Vithoulkas, Ştiinţa
Homeopatiei)
 Forța vitală și boala

In paragraful 11 din Organon, Hahneman

menţioneazǎ cǎ atunci cand o persoanǎ se
imbolnǎveşte, aceastǎ forţǎ vitalǎ
prezentǎ peste tot in corp este in mod
fundamental perturbatǎ de influenţa
dinamicǎ a unui agent nociv; aceastǎ
perturbare a forţei vitale ducand la apariţia
simptomelor dezagrabile cu apariţia unor procese
injurioase pe care le numim boli.
 Efectul negativ al metodelor supresive

• Dacǎ prin metode supresive (ce nu cresc

frecvenţa de vibraţie a organismului) forţei
vitale nu i se permite manifestarea
simptomelor la acest nivel (tratamentul
simptomatic), vor fi impinse manifestǎrile
cǎtre un nivel mai profund fie fizic (un
organ mai important- vezi chistele sau
fibroamele uterine care apar dupǎ supresia
timp de ani a scurgerilor vaginale), fie
emoţional (o fobie, o depresie, stare de
anxietate), fie mental (tulburuǎri de
memorie, concentrare).
Efectele benefice ale unui tratament homeopatic

Un remediu homeopatic corect prin

intreruperea frecvenţei actuale de vibraţie a
organismului va duce la producerea unei boli
artificiale iniţial (agravarea) cu creşterea
ulterioarǎ a frecvenţei de vibraţie şi
dispariţia simptomelor şi implicit a bolii.
 Influențe terapeutice benefice

Asemenea influenţe benefice pot sǎ aparǎ

in orice tip de terapie dar in majoritatea se
produc accidental pentru cǎ nu sunt repectate
principiile prin care frecvenţa de rezonanţǎ a
agentului terapeutic sǎ se potriveascǎ cu cea a
bolii. Multe dintre aceste cazuri sunt apoi
supresate de o terapie neadecvatǎ.
 Tratamentul homeopat și forta vitală

Tratamentul homeopat va deduce nivelul forţei de

vibraţie a organismului pe baza simptomelor pe care
le prezintǎ pacientul. Totalitatea acestor simptome
reprezintǎ cea mai bunǎ soluţie pentru organism
pe care forţa vitalǎ le-a putut manifesta in direcţia
echilibrǎrii agresiunii.
 Concluzie

Cooperarea cu forța vitală specifică fiecărui

organism, se face în homeopatie prin înţelegerea
totalitǎţii simptomelor şi administrarea unui
remediu care produce la un om sǎnǎtos
aceleaşi simptome, adicǎ are aceeaşi
frecvenţǎ vibratorie.