Histologie – BIM I – SEM I – Materie pentru examen

I. Celulele organismului sunt de patru tipuri:

A. epiteliale
B. conjunctive
C. musculare
D. nervoase

A. Celulele epiteliale se clasifică, după formă, în: prismatice, cubice,

pavimentoase, poligonale, caliciforme;
 celule prismatice - se găsesc în stomac, intestin, trahee.
 celule cubice - se găsesc în tiroidă, canale excretorii.
 celule pavimentoase - se găsesc în vase sangvine, pleură, pericard,
peritoneu.
 celule poligonale - se găsesc în piele, ficat.
 celule calificiforme - se găsesc în intestin subțire, intestin gros, trahee,
bronsii.
B. Celulele conjunctive pot fi: fibroblaste, fibrocite, mastocite,
macrofage, adipocite.
 adipocitele albe se găsesc în majoritatea organelor, iar adipocite brune se
întâlnesc la om, până la vârsta de 7 ani, dispuse în jurul timusului.

 Celulele sangvine sunt: hematii, leucocite și trombocite.

 leucocitele:
polimorfonucleare - neutrofile, eozinofile, bazofile.
mononucleare - limfocite (B și T), monocite.

C. Celulele musculare pot fi striate sau netede.

 striate:
scheletice - se găsesc în mușchi scheletici, buză, limbă, faringe,
esofag.
cardiace (lucrătoare sau nodale) - se găsesc numai în cord.
 netede - se găsesc în trahee, tub digestiv, uter.

D. Celulele nervoase sunt: neuroni și celule gliale.

  neuronul
prezintă corp celular, dendrite și axon
în funcție de numărul de prelungiri, pot fi: unipolari, pseudounipolari,
bipolari și multipolari
după funcție, pot fi senzitivi sau motori
axonul este înconjurat de 3 treci (interior → exterior): teaca de
mielină, teaca Schwann și teaca Henle.

 Celulele griale se clasifică în macroglii și microglii.

macroglii - centrale, periferice și ependimare (sunt dispuse în jurul
canalului ependimar din măduva spinării și în plexurile coroide)
microglii (se găsesc în SNC)
 astrocite protoplasmatice - se găsesc în substanța cenușie
 astrocite fibrilare - se găsesc în substanța albă
 oligodendroglii

II. Țesuturile se clasifică în epiteliale, conjunctive, musculare și

nervoase.

A. Țesuturile epiteliale
 după forma celulelor pot fi: prismatice, cubice, pavimentoase.
 după numărul de straturi celulare pot fi: simple (unistratificate) și
stratificate.
 după funcție pot fi:
de acoperire - se găsesc în piele și în mucoasa organelor cavitare
(cord, trahee, stomac etc).
glandulare - se organizează în glande exocrine și glande endocrine
senzoriale - se găsesc în analizatori (mugure gustativ, retină).

 Epiteliul simplu prismatic – se găsește în stomac, intestine, trompa

uterină
 Epiteliul simplu cubic - se găsește în canale excretorii
 Epiteliul simplu pavimentos - se găsește în pleură, pericard, peritoneu,
vase sangvine (capilare)
 Epiteliul pavimentos stratificat cu keratinizare (epiderm) - se găsesc doar
în piele
  Epiteliul pavimentos stratificat fără keratinizare - se găsește în cavitatea
bucală, faringe, esofag.
 Epiteliile glandulare (vor fi studiați acinii) - 3 tipuri: seroși, mucoși și
micști - se găsesc în glande salivare, trahee, esofag sau pancreas.

B. Țesuturile conjunctive
 lax - se găsește în dermul superficial al pielii, în corionul mucoaselor, în
submucoase.
 dens
neordonat - se găsește în dermul profund
ordonat - se găsește în tendoane și articulații
 adipos

III. Sistemul cardiovascular este constituit din cord și vase.

 Cordul prezintă 3 tunici (interior → exterior) sunt: endocard, miocard și
epicard.
 Endocardul este constituit din 3 straturi:
intern - conține: epiteliu simplu pavimentos (endoteliu) și țesut
conjunctiv lax
mijlociu - conține: țesut nodal, rare celule musculare netede, capilare
sangvine și țesut conjunctiv lax
 Țesutul (Sistemul) nodal este alcătuit din: nodului sino-atrial,
nodulul atrio-ventricular, faciculul His și rețeaua Purkinje.
extern - conține: capilare sangvine și țesut conjunctiv lax

 Miocardul este alcătuit din țesut muscular cardiac, țesut conjunctiv lax și
vase sangvine. Țesutul muscular cardiac conține celule musculare striate
cardiace lucrătoare și celule nodale.
 În grosimea miocardului se găsesc doar celule nodale de tip Purkinje,
care formează rețeaua Purkinje. Impulsul de contracție este generat de
către celulele P din nodulul sino-atrial și transmis prin celulele T din
nodulul sino-atrial și celulele Purkinjedin rețeaua Purkinje către celulele
musculare striate cardiace lucrătoare din miocard.
 Adventicea venei mari conține țesut conjunctiv lax și celule musculare
netede dispuse LONGITUDINAL.
 Celulele nodale sunt de 3 tipuri:
celule P - se găsesc în centrul nodulilor sino-atrial și atrio-ventricular
celule T- se găsesc la periferia nodulilor sino-atrial și atrio-ventricular.
 celule Purkinje - se găsesc în fascicolul His și rețeaua Purkinje.

IV. Sistemul respirator este format din 3 segmente:

 de distribuție - format din: cavități nazale, faringe, laringe, trahee,
bronsii, bronsiole intralobulare.
 de respirație este reprezentat de bronsiole respiratorii, canale alveolare,
saci alveolari, alveole pulmonare.
 de ventilație este reprezentat de către mușchii scheletici ai cutiei toracice
și de către mușchii abdominali.

 Cavitățile nazale se găsesc în interiorul piramidei nazale. Piramidele

nazale prezintă un schelet format din cartilagiu hialin și celule
musculare striate cardiace.
 Traheea prezintă 4 tunici:
tunica mucoasă prezintă epiteliu (pseudostratificat prismatic ciliat)
și corion (conține țesut conjunctiv lax și limfocite)
submucoasa-conține glande traheale (apar sub formă de acini
seroși, mucoși, micști și canale secretorii)
musculo-cartilaginaosa-conține cartilagiu hialin (formă de
potcoavă) și celule musculare netede dispuse circular
adventicea-conține țesut conjunctiv lax, adipocite albe, vase
sangvine și nervi.
 Traheea se bifurcă în 2 bronșii principale. Acestea au o structură
asemănătoare traheei, cu o singură deosebire: cartilagiul hialin are
formă de inel continuu. Bronșiile principale se împart în bronșii
secundare, apoi în bronșii supralobulare.
 Bronșiile supralobulare, spre deosebire de trahee, prezintă:
insule cu cartilagiu hialin, de forme și mărimi diferite
un strat de celule musculare netede, dispuse circular, între
mucoasă și submucoasă.
 Bronșiile supralobulare se bifurcă în bronșiole intralobulare. Spre
deosebire de bronșii, în structura bronșiolelor nu se găsesc celule
calificiforme, cartilagiu sau foliculi limfatici. În locul celulelor
caliciforme apar celule prismatice denumite Clara, care produc mucus.
 Bronșiola intralobulară se împarte în bronșiole terminale. Totalitatea
structurilor respiratorii provenite dintr-o bronșiola terminală constituie
acinul pulmonar.
 Bronşiola respiratorie prezintă epiteliu, țesut conjunctiv lax și celulele
musculare netede dispuse circular. Aceasta se continuă cu canalul
alveolar.
  Un sac alveolar este format din 2-5 alveole pulmonare.
 Alveola pulmonară are peretele constituit dintr-o rețea densă de
capilare sangvine și fibre de reticulină, rețea acoperită de 4 tipuri de
celule: pneumocit I, II, III și celula neciliată cuboidală imatură.
 Pentru a ajunge în sânge, oxigenul din aerul alveolar trebuie să
străbată bariera aer-sânge, formată din următoarele structuri:
surfactantul alveolar
membrana celulară, citoplasma, membrana celulară a
pneumocitului I
membrana bazală a alveolei
fibre elastice de reticulină
membrana bazală a capilarului
membrana celulară, citoplasma, membrana celulară a celulei
pavimentoase ce formează endoteliul capilar.

V. Sistemul digestiv

 Este format din tub digestiv și glande anexe.

tubul digestiv este format din: cavitate bucală, faringe, esofag,
stomac, intestin subțire și intestin gros.
glandele anexe sunt: glandele salivare, ficatul și pancreasul.

1) Limba este înconjurată de epiteliu pavimentos stratificat fără

keratinizare. Sub epiteliu există acini seroși, țesut conjunctiv lax și
celule musculare striate și scheletice. Pe fața superioară a limbii,
epiteliul formează papilele linguale (4 tipuri: filiforme, fungiforme,
foliate, circumvalate). Ultimele două conțin muguri gustativi în pereții
lor. Un mugure gustativ are formă de butoiaș și conține celulele
epiteliale senzoriale înconjurate de terminații nervoase. Saliva este
formată din secreția acinilor seroși și mucoși din limbă sau din
glandele salivare mari.

2) De la nivelul esofagului, tubul digestiv se organizează în 4 tunici:

 mucoasa conține:
epiteliul este:
 pavimentos stratificat fără keratinizare în esofag și porțiunea
terminală a intestinului gros (anus)
  simplu prismatic în stomac, intestin subțire și intestin gros.
corionul conține:
 țesut conjunctiv lax subțire și conjunctiv dens neordonat în
esofag.
 țesut conjunctiv lax cu numeroase limfocite în stomac,
intestin subțire și intestin gros.
musculara mucoasei

 submucoasa conține țesut conjunctiv lax, vase sangvine care

hrănesc întregul perete al tubului digestiv, precum și:
acini mucoși - în esofag
acini mucoși, care formează glandere Brunner - în duoden
aglomerări de foliculi limfatici, care formează plăcile Peyer - în
ileon
foloculii limfatici - în intestinul gros

 musculara prezintă numeroase celule musculare netede organizate

în 2 straturi (în stomac apare al 3 lea strat muscular).

 adventicea (seroasă) conține doar țesut conjunctiv lax - se găsește

în esofag
seroasa peritoneală aparține peritoneului, conține țesut
conjunctiv lax acoperit de epiteliu simplu pavimentos și se
găsește în: stomac, intestin subțire și intestin gros.

3) Stomacul prezintă 3 regiuni (cardială, fundica și pilorică) și 4

tunici (mucoasa, submucoasa, musculara și seroasa
peritoneală).
 Din loc în loc, epiteliul mucoasei formează depresiuni numite
cripte, la baza cărora de deschid glandele gastrice. Glandele
gastrice sunt de 3 tipuri: cardiale, fundice și pilorice. Glandele
fundice sunt cel mai bine dezvoltate, iar fiecare e formată din 3
tipuri de celule: parietale, principale și accesorii.
celulele paritale sunt mari, rotunde - produc acid clorhidric.
celulele principale sunt prismatice - produc pepsinogen.
celulele accesorii sunt relativ prismatice - produc mucus.
4) Intestinul subțire prezintă 3 segmente (duoden, jejun și ileon)
și 4 tunici (mucoasa, submucoasa, musculara și seroasa
peritoneală).
 Epiteliul mucoasei este simplu prismatic, cu celule prismatice și
celule caliciforme. Celulele prismatice conțin numeroși microvili.
 Epiteliul și corionul formează falduri denumite vilozități
intestinale. La baza vilozitatilor, se deschid glandele Lieberkuhn.
La baza glandelor Lieberkuhn se găsesc câteva celule Paneth
(produc lizozim).

 Submucoasa → în plus:
duodenul conține și acini mucoși, care formează glandele
Brunner.
ileonul conține și numeroși foliculi limfatici aglomerați.

5) Intestinul gros prezintă 3 segmente (cec, colon și rect) și este

format din cele 4 tunici.
 La nivelul intestinului gros se resorb doar apă, săruri minerale și
molecule mici, în cantitate mult redusă față de intestinul subțire, de
aceea și structura sa este diferită:
nu conține vilozități intestinale.
nu conține celule Paneth, care produc lizozim.

6) Ficatul conține celule hepatice organizate în lobuli hepatici.

În centrul lobului există venulă centrolobulara.
 Arteriola conține sânge oxigenat, provenit din artera hepatică.
Venulă conține sânge cu substanțe nutritive absorbite din stomac,
intestin subțire și gros, sânge provenit din vena portă. Sângele din
arteriolă și venusa se varsă și se amestecă în capilarele sinusoide.
 În celulele hepatice se formează depozite de glucide sau de lipide.
Proteinele sunt eliminate înapoi în sânge sub formă de albumine,
globuline și alte substanțe necesare organismului. De asemenea,
unele substanțe toxice sunt preluate de ficat din sânge,
transformate în substanțe netoxice și eliminate înapoi în sânge.
 Canaliculul biliar este constituit din epiteliu simplu cubic, pe
măsură ce diametrul lui crește, devine simplu prismatic.

7) Pancreasul prezintă:
  Celule cu funcție exocrină
se grupează în acini seroși-produc suc pancreatic.
 Celule cu funcție endocrină
se grupează în insulele Langerhans. Fiecare insulă conține 3
tipuri majore de celule:
 celule A - produc glucagon, hormon care crește glicemia
 celule B - produc insulină, horman care scade glicemia
 celule D - produc somatostatina, horman care inhibă
secreția de insulină și glucagon

8) Glandele salivare (produc salivă) sunt de 2 tipuri:

 minore - formate din aglomerări de acini seroși, mucoși sau micști,
și canale excretorii mici (toate situate în cavitatea bucală sub
epiteliu, inclusiv în limbă)
 majore:
parotidă - conține doar acini seroși
palatină - conține doar acini mucoși
sublingualele și submaxilarele - conțin acini seroși, mucoși și
micști

VI. Sistemul excretor este format din rinichi și căi excretorii (uretere,
vezică urinară, uretră).
 Rinichiul este format din nefroni, dispuși în 2 zone: corticală și medulară.
Un nefron conține glomerulul renal și tubul urinifer. Tubul urinifer este
format din tub proximal, ansa Henle și tub distal. Glomerulul renal este
format dintr-un ghem de capilare înconjurat de capsula Bowman.
 Urina primară conține aproape toate componentele sangvine, mai puțin
celule sangvine sau substanțe cu moleculă mare.
 Tubul proximal are diametru mare și lumen stelat, mic. Este delimitat de
celulele relativ prismatice, cu nucleu rotund. La polul superior, celulele
prezintă numeroși microvili, iar la polul inferior, celulele prezintă labirint
bazal.
 Tubul distal are diametru mic și lumen mare, ovalar sau rotund. Este
delimitat de epiteliu simplu cubic. Tubii distali se varsă în tubii colectori.
Din tubii colectori, urina ajunge în papilele renale, în calicele renale, în
bazinetul renal, în uretere, vezica urinară și uretră.
VII. Sistemul reproducător masculin este constituit din testiculi, căi
spermatice, glande anexe (vezicule seminale, prostată) și penis.

 Testiculul este înconjurat de o teacă fibroasă denumită albuginee. Sub

albuginee, testiculul conține câteva sute de lobuli. Fiecare lobul este
constituit din câțiva tubi seminiferi. Un tub seminifer are formă rotundă
și este delimitat de 2 tipuri de celule: celule Sertoli și celule ale liniei
seminale. Celulele liniei seminale sunt: spermatogonii, spermatocite de
ordinul I și II, spermatide și spermatozoizi.
 Un spermatozoid este constituit din cap, piesă intermediară și flagel.
Capul prezintă o zonă ascuțită denumită acrozom, care conține enzime și
permite pătrunderea spermatozoidului în ovul. Mișcarea
spermatozoidului este asigurată de către flagel. Spermatozoizii sunt
dispuși între faldurile de la polul superior al celulelor Sertoli. Lichidul
seminal este produs tot de către celulele Setoli.
 Prin contracția celulelor musculare netede, lichidul seminal cu
spermatozoizi din lumenul tubului este împins mai departe, în canalul
deferent, în canalul ejaculator, în uretră. La locul de unire dintre canalul
deferent și ejaculator se găsesc veziculele seminale. Canalul ejaculator și
porțiunea inițială a uretrei se găsesc în interiorul prostatei. Veziculele
seminale și prostată produc substanțe nutritive pentru spermatozoizi.
Prostata este constituită din numeroase glande și canale excretorii.

VIII. Sistemul reproducător feminin este constituit din ovare, trompe

uterine, uter, vagin și organe genitale externe.

 Ovarul prezintă 2 zone:

corticală-conține foliculi ovarieni de 4 tipuri (primordiali, primari,
secundari, terțiari)
medulară-conține vase care hrănesc ovarul.

 Foliculul primordial prezint un ovocit primar înconjurat de un rând de celule

turtite, numite celule foliculare. Până la pubertate, ovarul conține numai
foliculi primordiali. La pubertate, sub influența hormonilor feminini, celulele
foliculare încep să se multiplice, devin cubice, apoi prismatice, apoi
bistratificate. Astfel, foliculul primar este constituit dintr-un ovocit primar,
înconjurat de unul sau mai multe rânduri de celule foliculare. În acest stadiu,
celulele foliculare se numește granuloase.
 Celulele granuloase secretă lichid folicular care se dispune între ele, în
cavități foliculare, ce se unesc și rezultă o cavitate unică denumită antrum
folicular. La periferita foliculului se organizează teaca internă și teaca
externă. Teaca internă este formată din celule poligonale care produc
hormoni estrogeni. Teaca externă este formată din celule alungite cu nucleu
alungit și capilare sangvine, și are rol de protecție și nutriție a foliculului.
Rezultă foliculul secundar care conține:
 ovocit primar
 celule granuloase
 antrum folicular plin cu lichid folicular
 teacă internă
 teacă externă

 Câteva celule granuloase sunt dispuse radiar în jurul ovocitului și

membranei pellucida, și formează coroana radiată. Celulele coroanei sunt
unite de restul celulelor granuloase printr-o aglomerare de celule ce
constituie discul proliger.
Rezultă foliculul terțiar care conține:
 ovocit primar
 coroana radiată
 discul proliger
 o cavitate unică, mare, plină cu lichid folicular sub presiune
 2-3 rânduri de celule granuloase dispuse periferic
 teacă internă
 teacă externă
 Din foliculul terțiar, celulele granuloase restante și teaca internă proliferează,
și formează corpul progestativ, care produce progesteron pentru menținerea
sarcinii.
 În momentul eliberării înspre trompa uterină, ovocitul primar se divide și
rezultă ovocitul secundar. Dacă ovocitul întâlnește un spermatozoid,
acrozomul spermatozoidului perforează coroana radiată, membrana
pellucida și membrana ovocitului. Acum are loc a2a diviziune, din ovocitul
secundar rezultă ovulul matur, citoplasma și nucleul spermatozoidului se
unesc cu citoplasma și nucleul ovulului și rezultă o celulă unică denumită ou
(zigot).
 Trompa uterină este un conduct ce unește ovarul de uter. Mucoasa trompei
formează falduri foarte ramificate, care captează ovocitul după expulzia din
ovar și îl dirijează spre uter.
  Uterul prezintă 3 tunici: mucoasa (endometru), musculara (miometru) și
seroasă perioneala
Endometru are aspect diferit pe parcursul unei luni (28 zile) și trece prin 3
faze: proliferativă (10-14 zile), secretorie (10-14) zile și menstruală (3-5
zile).
 în faza proliferativă este format din epiteliu și corion.
 în faza secretorie, celulele glandelor endometriale produc o secreție
bogată în glucide, iar glandele căpăta aspect de tirbușon sau de dinți de
fierăstrău. În această fază, endometrul prezintă 2 straturi:
 bazal-conține baza glandelor endometriale și corionul din jur
 funcțional-prezintă 2 zone:
o zona compactă superficială - conține gâtul glandelor și celulele
deciduale din jur
o zona spongioasă - conține corpul glandelor, în formă de
tirbușon, împreună cu corionul din jur, care prezintă numeroase
vase de sânge.

 Prin creșterea dimensiunilor embrionului, stratul funcțional de deasupra sa

se unește cu stratul funcțional de pe peretele opus al endometrului și rezultă
o cavitate unică în interiorul uterului, cavitate care conține:
embrionul
lichid amniotic din jur
vase ombilicale care unesc fătul de placentă
placenta
membrane amniotice
 Fiecare glandă mamară individuală este un canal dispus ca un ghem de lână,
porțiunea răsucită fiind porțiunea secretorie, iar ultimul fir de lână, drept,
este canalul excretor ce se varsă în centrul mamelonului.

IX. Sistemul nervos central (SNC) este format din măduva spinării,
trunchi cerebral, cerebel, diencefal și emisfere cerebrale.
 Coarnele anterioare sunt scurte și groase. Ele conțin neuroni multipolari
motori, de dimensiuni mari.
 Coarnele posterioare sunt lungi și subțiri. Ele conțin neuroni multipolari
senzitivi.
Ganglionul spinal conține neuroni pseudounipolari.
Dendrita ajunge în piele.
 Coarnele laterale conțin neuroni multipolari vegetativi. Acești neuroni
determină contracția musculaturii netede a organelor cavitare (stomac,
intestin) sau secreția diferitelor glande (pancreas).
 La periferia substanței albe, în jurul măduvei spinării, se găsește meningele,
format din 3 foițe: pia mater, arahnoida și dura mater.

 Scoarța cerebeloasă prezintă 3 straturi:

molecular - conține neuroni multipolari mici și mari
al celulelor Purkinje - conține neuroni multipolari mari, al căror corp
celular are aspect de cap de iepuraș
granular - conține neuroni multipolari
 Astfel, datorită neuronilor Purkinje din cerebel, are loc ajustarea mișcărilor
și menținerea echilibrului corpului.
 Cerebelul este acoperit de meninge.

 Scoarța cerebrală conține 5 tipuri majore de neuroni:

cu axon orizontal-sunt neuroni de asociație
granulari (neuroni multipolari cu corp celular stelat și axon ascendent)-
sunt neuroni senzitivi
piramidali (neuroni multipolari cu corp celular triunghiular și axon
descendent, provenit din mijlocul bazei)-sunt neuroni motori
piramidali inversați (neuroni multipolari cu corp celular triunghiular și
axon ascendent, provenit din vârful triunghiului)-sunt neuroni senzitivi
fusiformi (neuroni multipolari cu corp celular alungit, în formă de fus, și
axon descendent)-sunt neuroni motori.
 Scoara cerebrală prezintă 6 straturi:
molecular
glanular extern
piramidal extern
granular intern
piramidal intern
polimorf
 Straturile molecular, granular extern și intern - primesc informații din tot
organismul. Informațiile provin de la piele, prin coarnele posterioare ale
măduvei spinării și trunchiul cerebral, sau de la cerebel.
 Straturile polimorf, piramidal intern și extern - determină mișcarea integului
organism.
 Emisferele cerebrale sunt înconjurate de meninge.
X. Sistemul locomotor este constituit din cartilagiu, os și mușchi
scheletic.
 Cartilagiul poate fi de 3 tipuri:
hialin - se găsește în suprafețele articulare, în extremitățile anterioare ale
coastelor, în trahee, în bronsii și în unele cartilagii ale laringelui. Este
format din celule cartilaginoase (condrocite) și matrice cartilaginoasă.
elastic - se găsește în pavilionul urechii și în unele cartilagii ale
laringelui. Este format din condrocite și matrice cartilaginoasă.
fibros - se găsește în discurile intervertebrale și meniscurile articulare.
Conține predominant fascicule de fibre de colagen și puțină substanță
fundamentală.

 Cartilagiul hialin și elastic sunt acoperite de pericondru (un strat de țesut

conjunctiv care acoperă la exterior cartilagiul). Cartilagiul fibros nu este
acoperit de acest strat.

 Osul compact se găsește în diafiză oaselor lungi. Este organizat în structuri

rotunde denumite osteoane sau sisteme Haversiene. Fiecare osteon prezintă:
în centru un canal, denumit canal Havers, în care se găsesc vase de sânge
și țesut conjunctiv lax
la periferia canalului, se găsesc celule osoase tinere, denumite
osteoblaste, care produc fibre și substanță fundamentală.
 Acest amestec de fibre și substanță fundamentală devine dur prin
impregnarea cu săruri minereale și se numește matrice osoasă (se
organizează în lamele osoase). Osteoblastele înconjurate de matrice osoasă
devin celule mature, denumite osteocite (sunt dispuse în cavități denumite
osteoplaste).

 Osul spongios se găsește în epifiza oaselor lungi, precum și în oasele scurte

și late. În osul spongios, lamelele osoase au forme și dimensiuni variate.
Între lamelele osoase se găsesc cavități denumite areole pline cu:
măduva osoasă hematogenă la copil
țesut conjunctiv lax la adult
țesut adipos la bătrân