CURS 4.

ŢESUTURILE

Sunt alcătuite din celule care au aproximativ aceeaşi formă şi îndeplinesc aceeaşi
funcţie. Există 4 tipuri fundamentale de ţesuturi:
4.1 Epitelial
4.2 Conjunctiv
4.3 Muscular
4.4 Nervos

4.1 Ţesutul epitelial

- Este format din celule strâns unite între ele prin substanţă fundamentală.
- Celulele sunt dispuse pe o membrană bazală.
- Ţesutul este nevascularizat, hrănirea se face prin difuzie, pe baza ţesutului conjunctiv lax
situat sub membrana bazală.
- Ţesuturile epiteliale formează cu ţesutul conjunctiv o unitate funcţională.
- După rolul pe care-l îndeplinesc în organism, epiteliile se clasifică în:
1. Epitelii de acoperire:
a. Unistratificate:
I. Pavimentos: pleură, periard, peritoneu, endoteliul vaselor sanguine şi limfatice (fig.
39)
II. Cubic: tubul contort distal al nefronului (fig. 40)
III. Columnar (prismatic):
 Cu cili: trompele uterine (fig. 41)
 Cu microvili: epiteliul tubului digestiv de la stomac la rect (fig. 42)
b. Pseudounistratificate: este un epiteliu unistratificat, la care nucleii celulelor sunt
situaţi la nivele diferite şi creează efectul de pluristratificat: mucoasa traheei şi a bronhiilor
principale (fig. 43)
c. Pluristratificate:
I. Pavimentos:
 Cheratinizat: epiderma
 Necheratinizat: mucoasa bucală, faringiană, vaginală (fig. 44)

1
 II. Cubic: canalele mari de secreţie ale glandelor salivare, mamare, sudoripare (fig. 45)
III. Prismatic: canalele mari de secreţie ale unor glande salivare, uretra peniană.
d. De tranziţie (uroteliu): este un epiteliu de acoperire la care numărul de straturi
variază: vezica urinară, căile urinare. Atunci când vezica urinară este plină numărul de straturi
scade, iar când este goală, numărul de straturi creşte (fig. 46).
2. Epitelii glandulare: intră în alcătuirea glandelor, alături de ţesut conjunctiv, vase
de sânge şi nervi.
Glandele sunt de 3 tipuri mari:
 Glande exocrine: îşi varsă produsul de secreţie printr-un canal.
Prezintă:
 O porţiune secretorie (adenomer)
 Un canal de secreţie (duct)
După forma părţii secretorii pot fi:
 Tubuloase
 Acinoase
Tipuri morfologice de glande exocrine (fig. 47):
 Simple:
 Tubulare: glandele Liberkuhn din mucoasa intestinală
 Acinoase: glandele sebacee
 Compuse:
 Tubulare: glandele Brunner din duoden
 Acinoase: glandele mamare
 Tubulo-acinoase: glandele salivare
După mecanismul de excreţie, glandele pot fi (fig. 48):
- Merocrine: produsul de secreţie este eliminat fără distrugerea celulelor secretoare:
pancreasul exocrin
- Holocrine: produsul de secreţie se elimină prin distrugerea completă a celulei
secretoare: glandele sebacee
- Apocrine: produsul de secreţie se elimină prin distrugerea polului apical al celulei:
glandele mamare
 Glandele endocrine: elimină produsul de secreţie direct în sânge. După structură, pot
fi:
 Foliculare (tiroida)
 Sub formă de cordoane: pancreasul endocrin
2
  Glandele mixte: prezintă şi parte endocrină şi parte exocrină: pancreasul, ovarul,
testiculul
3. Epiteliile senzoriale: sunt formate din celule specializate pentru captarea stimulilor
şi transformarea lor în impuls nervos, transmis mai departe prin dendritele neuronilor cu care
vin în contact: celulele senzoriale auditive, vestibulare, gustative.

4.2 Ţesutul conjunctiv

Este alcătuit din:
 Substanţă fundamentală
 Celule conjunctive
 Fibre: elastice, de colagen, de reticulină
După tipul de substanţă fundamentală, se disting 4 tipuri principale de ţesut
conjunctiv:
1) Ţesutul conjunctiv moale: substanţa fundamentală are o consistenţă moale.
a. Ţesutul conjunctiv lax: celulele, substanţa fundamentală şi fibrele se găsesc
aproximativ în cantitate egală. Ţesutul conjunctiv lax însoţeşte epiteliile.
b. Ţesutul conjunctiv fibros: predomină fibrele elestice şi de colagen: fascii,
aponevroze, tendoane (fig. 49 şi 50).
c. Ţesutul conjunctiv reticular (fig. 51): predomină fibrele de reticulină şi
reticulocitele. Ţesutul alcătuieşte matricea (cu aspect de reţea) a organelor hematopoietice
(care produc elementele figurate) şi limfopoietice (care produc limfocitele): splină, măduva
roşie hematogenă.
d. Ţesutul conjunctiv adipos (fig. 52): predomină adipocitele (celule care
depozitează lipide): în jurul rinichilor, suprarenalelor, în hipoderm.
e. Ţesutul conjunctiv elastic (fig. 53): predomină fibrele elastice: tunica internă a
arterelor.
2) Ţesutul conjunctiv semidur (cartilaginos):
- substanţa fundamentală: condrina (de natură proteică) impregnată cu săruri de calciu şi
sodiu;
- fibre de colagen şi elastină;
- celule cartilaginoase:
 Condroblaste (celule tinere)
 Condrocite (celule adulte) care se găsesc în cavităţi numite condroplaste

3
- este avascularizat, hrănirea se face prin difuzie pe baza pericondrului, membrană ce
înconjoară cartilajul;
- se clasifică în 3 categorii:
 Hialin (substanţa fundamentală are aspect sticlos): capetele articulare ale oaselor,
laringe, trahee, cartilaje costale (fig. 54)
 Elastic (predomină fibrele elastice): epiglotă, pavilionul urechii, aripile nasului
(fig. 55)
 Fibros: predomină fibrele de colagen: discurile intervertebrale, simfiza pubiană
(fig. 56)
3) Ţesutul conjunctiv dur (osos)
- substanţa fundamentală: oseina (proteină) impregantă cu săruri de calciu şi fosfor;
- fibre de colagen;
- celule: osteoblaste (celulele tinere), osteocite (celulele mature prezente în osteoplaste) şi
osteoclaste (celule cu echipament enzimatic bogat ce intervin în remanierea osoasă).
Ţesutul osos se clasifică în două categorii mari:
 Compact: este format din unităţi morfologice numite osteoane sau sisteme Havers.
Sistemele havers sunt alcătuite ca în fig. 57. Ex. diafiza oaselor lungi, lama externă
a oaselor late şi scurte.
 Spongios: este format din trabecule, care delimitează areole cu măduvă roşie
hematogenă. Trabeculele sunt formate din straturi de lamele osoase care nu
formeazaă osteoane. Ex. interiorul epifizelor oaselor lungi şi lama internă a oaselor
late şi scurte.

4.3 Ţesutul muscular

- intră în alcătuirea muşchilor
- prezintă proteine contractile (actina şi miozina) implicate în contracţia musculară şi grupate
în organite specifice acestui ţesut: miofibrile
- se clasifică în:
 Ţesutul muscular striat:
 Scheletic
 Cardiac
 Ţesutul muscular neted:
 Visceral
 Multiunitar
4
 Ţesutul muscular striat de tip scheletic
- Este prezent în muşchii scheletici;
- Este format din fibre plurinucleate (fig. 58);
- Reticulul endoplasmatic este foarte bine dezvoltat sub formă de tuburi T şi este implicat în
transportul ionilor de Ca;
- Viteza de contracţie este mare;
- Durata contracţiei este mică;
- Structura miofibrilei (fig. 59, 60 şi 61):
 Disc clar (izotrop)
 Central: membrana Z, care străbate transversal toată fibra
 Miofilamente de actină, subţiri
 Disc întunecat (anizotrop)
 Capetele miofilamentelor de actină
 Miofilamentele de miozină, groase, dispuse central
 Banda H (stria Hensen), localizată central este mai dechisă la culoare şi reprezintă
zona formată doar din din miofilamente de miozină
- Unitatea funcţională a miofibrilei este sarcomerul. Acesta reprezintă porţiunea cuprinsă între
2 membrane Z succesive.
- În timpul contracţiei, miofilamentele de miozină se cuplează cu cele de actină, în prezenţa
ionilor de calciu, determinând scurtarea sarcomerelor şi apropierea membranelor Z

Ţesutul muscular striat de tip cardiac (fig. 62)

- Intră în alcătuirea miocardului;
- Fibrele sunt unicelulare;
- Miofibrilele sunt organizate în sarcomere;
- Fibrele comunică între ele prin intermediul striilor scalariforme (discurilor intercalare);
- Viteza de contracţie este medie;
- Durata contracţiei este medie;
- Muşchiul inimii se contractă independent de informaţiile venite de la nivelul sistemului
nervos, proprietate numită automatism cardiac şi se datorează existenţei unui ţesut excito-
conductor nodal format din fibre musculare cardiace modificate.

5
 Ţesutul muscular neted
- Este format din fibre unicelulare;
- Au aspect fusiform;
- Miofibrilele nu sunt organizate în sarcomere;
- Viteza de contracţie este mică;
- Durata contracţiei este mare;
- Este de două tipuri:
 Visceral (fig. 63): prezent în organele viscerale (tub digestiv, vezica urinară, căile
respiratorii, tunica medie a vaselor sanguine). O fibră nervoasă inervează mai multe
fibre musculare
 Multiunitar: muşchiul erector al firului de păr, fibrele circulare şi radiare ale irisului,
muşchiul ciliar. Fiecare fibră musculară este inervată de câte o fibră

4.4 Ţesutul nervos (fig. 64)

- Este alcătuit din:
 Celule nervoase (neuroni)
 Celule de susţinere (nevroglii, celule gliale)
Neuronul
Alcătuire (fig. 65):
 Corp celular:
 Neurilema
 Neuroplasma
 Neurofibrile
 Corpii tigroizi (corpusculii Nissl) – mase dense de reticul endoplasmatic rugos
 Organite nespecifice
 Lipseşte centrozomul (neuronul nu se divide)
 Prelungiri nervoase:
 Dendrite (dendros – copac): prelungiri multiple, care conduc impulsul nervos
aferent, centriped, celuliped (dinspre exterior spre corpul celular).
 Axon: prelungire unică, care conduce impulsul nervos eferent, celulifug, centrifug.
Prezintă o axolemă (membrana) şi axoplasma, în care se găsesc numeroase
mitocondrii. Axonul se termină cu butoni terminali, în care există vezicule cu
mediatori chimici, cu rol în transmiterea impulsului nervos. Axonul poate fi
acoperit de 3 teci:
6
  Teaca de mielină: este situată peste axolemă şi are o structură discontinuă.
Are rol trofic şi de apărare a axonului.
 Teaca Schwann: este formată din celule gliale Schwann şi produce teaca
de mielină. Teaca aceasta este, de asemenea, discontinuă, spaţiile rămase
neacoperite de ea se numesc strangulaţii (noduri) Ranvier.
 Teaca Henle este o teacă continuă cu rol de izolare a fibrei nervoase
(axonului).
Clasificarea neuronilor:
1. După funcţie:
 Senzitivi (fac sinapsă cu receptorii)
 Motori (transmit informaţia spre efectori de la centrii nervoşi)
 Senzoriali (joacă rol de celule receptoare: celulele cu con şi bastonaş din retină)
 Secretori (produc hormoni, neuronii din hipotalamus)
2. După numărul de prelungiri:
a. Unipolari: prezintă doar axon (celulele cu con şi bastonaş din retină)
b. Pseudounipolari: prezintă şi axon şi dendrite, care se unesc în dreptul corpului
celular şi creează impresia de unipolar (neuronii din ganglionii spinali)
c. Bipolari: prezintă un axon şi o dendrită (celulele bipolare din mucoasa olfactivă)
d. Multipolari: neuronii piramidali din scoarţa cerebrală
3. După forma celulelor:
I. Sferici
II. Piramidali
III. Piriformi
IV. Stelaţi, etc.
Celulele gliale
- Sunt de 10 ori mai numeroase decât neuronii
- Au rol trofic şi de susţinere a neuronilor
Sinapsa
- Reprezintă legătura dintre:
 Doi neuroni
 Un neuron şi o celulă receptoare
 Un neuron şi o celulă efectoare (musculară sau glandulară)
- Alcătuirea sinapselor chimice (fig. 66):
 Componentă presinaptică: butonul terminal al neuronului presinaptic

7
  Fanta sinaptică (spaţiul sinaptic): 200 Å (angstromi, 1 Å = 10-10m): conţine proteine
cu rol în conducerea mediatorilor chimici
 Componenta postsinaptică: membrana neuronului post-sinaptic care conţine receptori
pentru mediatorii chimici
- Clasificarea sinapselor:
 După componentele pre- şi postsinaptică:
 Neuro- neuronale:
 Axo-axonice (între axonul neuronului presinaptic şi axonul neuronului
postsinaptic)
 Axo-dendritice (între axonul neuronului presinaptic şi dendrita neuronului
postsinaptic)
 Axo-somatice (între axonul neuronului presinaptic şi corpul celular al neuronului
postsinaptic)
 Neuro – musculare: între neuron şi o fibră musculară (placă motorie)
 După tipul de transmitere:
a. Chimice:
I. Adrenergice (mediatorii sunt adrenalina şi noradrenalina)
II. Colinergice (mediatorul este acetil- colina)
b. Electrice: foarte rare în organismul uman
 După efect:
a. Excitatorii: impulsul se transmite mai departe
b. Inhibitorii: impulsul nu se mai transmite mai departe

8
Fig. 39. Ţesut epitelial de acoperire pavimentos simplu – endoteliul vaselor sanguine

Fig. 40. Ţesut epitelial de acoperire cubic simplu – tubul contort distal al nefronului

9
 Fig. 41. Ţesut epitelial de acoperire prismatic simplu cu cili

Fig. 42. Ţesut epitelial de acoperire prismatic simplu cu microvili

10
 Fig. 43. Ţesut epitelial de acoperire pseudounistratificat

Fig. 44. Ţesut epitelial de acoperire pluristratificat pavimentos necheratinizat

11
Fig. 45. Ţesut epitelial de acoperire pluristratificat cubic

Fig. 46. Ţesut epitelial de acoperire de tranziţie

12
 Fig. 47. Tipuri morfologice de glande exocrine

Fig. 48. Tipuri de glande exocrine după mecanismul excreţie

13
Fig. 49. Fascia – ţesut conjunctiv moale fibros

Fig. 50. Tendon - ţesut conjunctiv moale fibros

14
Fig. 51. Ţesut conjunctiv moale reticular

Fig. 52. Ţesutul conjunctiv adipos

15
Fig. 53. Ţesutul conjunctiv moale elastic

Fig. 54. Ţesut cartilaginos hialin

16
Fig. 55. Ţesut cartilaginos elastic

Fig. 56. Ţesut cartilaginos fibros

17
Fig. 57. Ţesutul conjunctiv dur (osos)

Fig. 58. Fibre musculare striate

18
Fig. 59. Structura fibrei musculare striate de tip scheletic

Fig. 60. Fibra musculară striată de tip scheletic

19
 Fig. 61. Structura miofibrilei

Fig. 62. Fibra musculară cardiacă

20
 Fig. 63. Fibra musculară netedă viscerală

Fig. 64. Ţesutul nervos; a. Neuronul b. Nevroglia

21
Fig. 65. Structura neuronului

Fig. 66. Sinapsa chimică

22