UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢELE VIEŢII “REGELE MIHAI I”

TIMIŞOARA
FACULTATEA DE AGRICULTURĂ

Referat la disciplina :
BIOCHIMIE

VITAMINA D

STUDENT
ȘANDOR-ORGA EMANUEL

ARAD
2023
 Vitaminele D reprezintă un grup de vitamine de tip secosteroide liposolubile a căror
rol principal este creșterea absorbției intestinale a calciului, magneziului și a ionului fosfat.
[3]
 Pentru organismul uman, cele mai importante forme de vitamina D sunt vitamina
D3 (cunoscută și ca colecalciferol) și vitamina D2 (cunoscută și ca ergocalciferol).[4] Fără un
indice, vitamina D se referă la D2, D3 sau ambele. Vitamina D3 este biosintetizată în pielea
vertebratelor după expunerea la lumina ultravioletă de tip B (UVB), din sursele solare sau
artificiale și apare în mod natural într-o gamă mică de alimente. [5][6] În unele țări, alimentele de
bază precum laptele, făina sau margarina sunt artificial îmbogățite cu vitamina D și este de
asemenea disponibilă sub forma de pilule, ca și supliment alimentar. Sursele de mâncare
precum peștele, ouăle sau carnea sunt foarte bogate în vitamina D și sunt adesea recomandate
persoanelor care suferă de deficiență de vitamina D.

Vitamina D este dusă de fluxul sanguin până la ficat unde se transformă în prohormon

de calciu. Circulând prin corp, calcidiolul se poate transforma în calcitriol, o formă biologică
activă a vitaminei D, fie în rinichi, fie de monocitele-macrofage în sistemul imunitar. Când
este sintetizată de o monocită-macrofagă, acționează la nivel local ca și o citozină, apărând
organismul împotriva organismelor microbiene.

Când este sintetizată în rinichi, calcitriolul circulă ca hormon, reglementând printre

altele, concentrația de calciu și fosfat în sânge, promovând mineralizarea sănătoasă, creșterea
și remodelarea osoasă și prevenind tetania hipocalcemică. Insuficiența de vitamina D poate
duce la oase subțiri, fragile sau deformate, în timp ce suficiența previne rahitismul la copii,
osteomalacia la adulți și, împreună cu calciul, ajută la protejarea oamenilor în vârstă care
au osteoporoză. Vitamina D modulează de asemenea funcțiile neuromusculare, reduce
inflamațiile și influențează acțiunea a mai multor gene care reglementează proliferarea,
diferențierea și apoptoza celulelor.

Au fost descoperite mai multe forme de vitamina D. Formele majore sunt D2 sau

ergocalciferol și D3 sau colecalciferol. Acestea sunt cunoscute sub numele
de calciferol. Vitamina D2 a fost caracterizată din punct de vedere chimic în 1932. În 1936
structura chimică a vitaminei D3 a fost stabilită și a rezultat în urma procesului de iradiere a 7-
dehidrocolesterolului.

Chimic, diferitele forme ale Vitaminei D sunt secosteroizi, adică steroizi unde un inel

este rupt. Diferența structurală dintre vitamina D2 și D3 este vizibilă în structura moleculară și
anume în lanțul lateral de molecule. Lanțul lateral al vitaminei D2 conține o legătură dublă
între atomii de carbon 22 și 23 și un grup de metil lângă atomul 24.

Fotosinteza vitaminei D a evoluat cu aproximativ 750 milioane de ani în urmă.

Fitoplanctonul cocliofor Emeliani huxlei este un exemplu. Vitamina D a a jucat un rol esențial
în menținerea unui schelet calcificat la vertebrate. Deoarece vitamina D poate fi sintetizată
doar printr-un proces fotochimic, vertebratele care au părăsit prea devreme mediul acvatic au
fost nevoite să caute și să mănânce hrană bogată în vitamina D pentru a-și satisface cerințele
corporale.

2
 Vitamina D3 este produsă în piele atunci când 7-dehidrocolesterolul reacționează cu
lumina ultravioletă UVB la lungimi de unde între 270-300 nm, cu sinteza de vârf care apare
între 295-297 nm. Aceste lungimi de undă sunt prezente în lumina soarelui atunci când
indicele luminii UV este mai mare decât 3. La această altitudine solară de zi cu zi în timpul
anotimpurilor primăvara și vara, în regiunile temperate și rareori la cercurile arctice, vitamina
D3 este produsă în piele. În funcție de intensitatea razelor UVB și de timpul de expunere,
echilibrul din piele se poate forma și astfel, vitamina D degenerează la fel de repede precum
generează.
Pielea constă în două straturi principale: stratul interior numit dermă, compus în mare
parte din țesut conjunctiv, iar epiderma în exterior fiind mai subțire. La rândul ei, epiderma
este compusă din cinci straturi, acestea fiind:

 Stratul bazal
 Stratul spinos
 Stratul granulos
 Stratul lucid
 Stratul cornos
Calcociferolul fotochimic este produs în piele din 7-dehidrocolesterol; 7-
dehidrocolesterolul este produs în cantități relativ mari în pielea vertebratelor, inclusiv a
oamenilor. Șobolanul cârtiță gol pare a fi deficitar de calcociferol, deoarece serul 25-OH este
nedetectabil. Interesant este că acest șobolan este rezistent la îmbătrânire, menținându-și
sănătos sistemul vascular și având durata de viață cea mai lungă dintre toate rozătoarele.
La unele animale, prezența blănii groase împiedică razele UV să atingă pielea. Astfel,
la păsări și la mamiferele cu blană vitamina D este generată din secrețiile uleioase ale pielii
depozitate.
În 1923 s-a stabilit că, atunci când 7-dehidrocolesterolul este iradiat cu lumină, o
formă de grăsime liposolubilă este produsă. Alfred Fabian Hess a arătat că lumina este egală
cu vitamina D. Adolf Windaus a primit Premiul Nobel în Chimie în 1928 datorită muncii sale
privind vitaminele și steroizii. În 1930 a clarificat și mai mult structura chimică a vitaminei D.
Vitamina D este implicată în numeroase procese metabolice:

 Este esențială pentru absorbția calciului la nivel intestinal, contribuind la menținerea

unor concentrații normale de calciu și fosfor serice, indispensabile pentru
mineralizarea osoasă corectă și prevenirea tetaniei hipocalcemice.
 Este necesară pentru creșterea și remodelarea osoasă. În absența vitaminei D, oasele
devin fragile, își pierd densitatea și rezistența.
 Este esențială pentru prevenirea rahitismului la copii și a osteomalaciei la adulți.
Împreună cu calciul, vitamina D previne osteoporoza.
 Contribuie la reducerea inflamației.
 Modulează creșterea celulară.
 Îmbunătățește funcția neuromusculară.
 Susține funcționarea corectă a sistemului imunitar.
 Reglează metabolismul glucozei.
 Modulează acțiunea genelor care codează proteine implicate în proliferarea,
diferențierea și apoptoza celulelor.

3
 Atunci când vine vorba despre analizele de laborator pentru a determina concentrația
serică de vitamina D, specialiștii măsoară un parametru denumit 25(OH)D sau 25-(OH)-
vitamina D (25-hidroxi-vitamina D), care este un precursor al acestei vitamine.

Concentrația de vitamina D necesară unui organism sănătos este de 50-125 nmol/L

(20-50 ng/mL). Asociațiile Internaționale de Endocrinologie susțin, însă, că nevoile reale ale
organismului sunt mai mari: minim 75 nmol/L (30 ng/mL), pentru ca vitamina D să aibă
maximum de efect benefic asupra metabolismului calciului și sistemului osteomuscular. Se
recomandă cel puțin o dozare de vitamina D pe an.

Deși expunerea la soare reprezintă o sursă importantă de vitamina D pentru mulți

oameni, stilul de viață și latitudinea la care trăim fac ca, pe timp de iarnă, să fim expuși
riscului de deficiență de vitamina D. De aceea, recomandarea specialiștilor este ca bebelușii
cu vârsta până la 1 an să primească minim 400 UI/zi, copiii și adulții până în 50 de ani să
primească minim 600 UI/zi, iar adulții cu vârsta de peste 50 de ani să crească doza la minim
800 UI/zi. Aceste valori sunt considerate, pentru vitamina D, necesar zilnic minim, dar pot fi
suplimentate, la recomandarea medicului.
Organismul nostru primește vitamina D naturală din surse alimentare, în urma
expunerii la soare sau prin intermediul suplimentelor alimentare. Uneori, se practică
suplimentarea de vitamina D în alimente (de pildă, în cerealele pentru micul dejun).
Există puține alimente în mod natural bogate în vitamina D. Cea mai importantă sursă
este considerată carnea de pește grasă (păstrăv, somon, ton și macrou) și uleiul de ficat de
pește. Dieta animalului influențează cantitatea de vitamina D din țesuturile sale. Ficatul de
vită, gălbenușul și brânza au un conținut redus de vitamina D, sub formă de vitamina D3 și a
metabolitului 25(OH)D3. Unele ciuperci conțin cantități variabile de vitamina D2.

În cifre, o lingură de ulei de cod conține în jur de 1360 UI vitamina D, un ou conține

doar 44 UI vitamina D, ciupercile conțin aproximativ 4 UI/100g. După cum vezi, nu e înțelept
să te bazezi doar pe alimente cu vitamina D.

Deși există oameni pe Glob care își asigură cel puțin o parte a necesarului de vitamina
D prin expunerea la soare, anotimpul, momentul din zi în care are loc expunerea, durata
acesteia, norii și smogul, cremele de protecție solară și cantitatea de melanină a pielii sunt tot
atâția factori care influențează procesul endogen de sinteză a vitaminei D. Persoanele în vârstă
și cele cu pielea mai închisă la culoare au o capacitate redusă de sinteză a vitaminei D, ca
urmare a expunerii la soare. Expunerea la soare în interior, prin sticlă, nu permite sinteza de
vitamina D. Luând în calcul toate aceste variabile, este imposibil de formulat o rețetă
universală privind expunerea la soare, în vederea prevenirii deficitului de vitamina D.

Suplimentele alimentare conțin fie vitamina D2, fie vitamina D3. Ambele tipuri
contribuie la creșterea concentrației de 25(OH)D seric, prevenind eficient rahitismul.Totuși,
cercetările efectuate până în prezent sugerează că vitamina D3 este mai eficientă în creșterea
și menținerea unei concentrații crescute de 25(OH)D.

Deficitul de vitamina D apare mai frecvent la persoanele care au un aport redus de

vitamina D pentru o perioadă mai lungă de timp, fie din cauza alimentației, fie a expunerii
reduse la soare. Uneori, absorbția vitaminei D la nivel intestinal este afectată, iar problemele

4
apar mai frecvent la cei cu alergie la proteinele laptelui de vacă sau cu intoleranță la lactoză și
la cei cu diete lacto-ovo-vegetariene ori vegane.

La copii, un nivel insuficient de vitamina D declanșează rahitismul, o boală a

țesuturilor osoase, care nu sunt mineralizate adecvat. Rahitismul declanșează deformarea
scheletului, durere, întârzieri de creștere, crize de hipocalcemie, tetanie, cardiomiopatie și
anomalii dentare. Alăptarea prelungită fără suplimentarea vitaminei D poate determina
apariția rahitismului. De aceea, Academia Americană de Pediatrie recomandă administrarea
unui supliment de 400 UI zilnic, la bebeluși și copii.La adolescenți și adulți, deficitul de
vitamina D determină osteomalacie, ceea ce înseamnă o mineralizare incompletă sau
defectuoasă a oaselor. Simptomele sunt asemănătoare rahitismului.

Un exces de vitamina D poate determina intoxicația cu vitamina D. Având în vedere

că vitamina D crește absorbția calciului la nivel intestinal, toxicitatea vitaminei D determină
hipercalcemie. Simptomele hipercalcemiei sunt: greață, vărsături, slăbiciune musculară,
probleme neuropsihiatrice, dureri, pierderea apetitului, deshidratare, sete, poliurie, litiază
renală. În situații extreme, se poate ajunge la insuficiență renală, calcificarea țesuturilor moi,
aritmii cardiace și chiar moarte.Intoxicatia se produce doar în urma ingerării în exces de
suplimente de vitamina D, niciodată din cauza expunerii prelungite la soare.Reacțiile adverse
la vitamina D sau contraindicațiile pentru vitamina D se întâlnesc în cazul diagnosticelor sau
al tratamentelor care determină creșterea calciului seric sau urinar, în sarcoidoză sau în
situația unei imobilizări prelungite. Oricum, înainte de administrare, recomandăm consultarea
cu atenție a prospectului pentru vitamina D recomandată.

5
 BIBLIOGRAFIE

1. https://bioclinica.ro/pentru-pacienti/articole-medicale/
vitamina-d-rol-beneficii-simptomele-deficitului
2. https://ro.wikipedia.org/wiki/Vitamina_D