Referate de nota 10

FITOTERAPIA ŞI AROMATERAPIA

Fitoterapia s-a născut o dată cu omul, care prin instinct, prin observaţie,
experienţă şi inteligenţă a învăţat să-şi aleagă din mediul înconjurător cele mai utile
plante sau produse obţinute din regnul vegetal în scop profilactic sau curativ:
ciuperci, alge, licheni şi practic toate părţile din plantele superioare.
În concepţia hippocratică şi paracelsiană se considera că alimentele sunt
remediile noastre, iar remediile sunt în primul rând alimentele. Deşi, un timp s-a uitat
acest adevăr, în prezent ca adepţi ai unei terapii naturale, va trebui să recunoaştem că
în plantele medicinale şi aromatice, în legume, fructe, în seminţe, substanţele active
sau nutritive sunt bine proporţionate şi mai ales organismul nostru este mai bine
adaptat la acestea în stare cât mai crudă, mai puţin prelucrată decât la derivatele
ultrapreparate sau la alimentele sau medicamentele semisintetice, obţinute în
laborator. Pe de altă parte trebuie înlăturată trebuie înlăturată şi prejudecata că
plantele ar fi lipsite de nocivitate. Sunt numeroase exemple în care nu numai că
materiile prime vegetale sunt substanţele vegetale sau substanţele naturale obţinute
din ele sunt lipsite de toxicitate, dar ele conţin otrăvuri puternice. În special alcaloizii
şi glicozitele intră în acestă categorie ( aconitina, stricnina, morfina, atropina,
alcoloizii lisergici, glicozitele digitalice ş.a.).
O dată cu izolarea morfinei în 1805, s-a crezut că problema conversabilităţii
şi standardizării plantelor sau extractelor din plante a fost rezolvată. S-a considerat că
numai unmic număr de substanţe pure din plante sunt active, ceilalţi compuşi nefiind
decât un balast. S-a neglijat însă un fapt şi anume substanţele active din plante
constituie un complex organizat activ pe baza unor acţiuni sinergetice, care prezintă
avantaje terapeutice certe faţăde unele asocieri de substanţe active pure. Desigur că
nimeni nu contestă în prezent că în caz de prim ajutor, de afecţiuni acute grave se
apelează la substanţe active pure, indiferent dacă sunt naturale sau obţinute în
laborator. Pentru majoritatea afecţiunilor cronice care necesită tratamente îndelungate
este recomandabilă utilizarea plantelor ca atare sau a unor extracte care să conţină cât
mai nealterate structurile naturale sau complexul de substanţe active existente în
specia sau în speciile de plante asociate cu scopul de a obţine un produs
fitoterapeutic.În acest caz, în care în produsul fitoterapeutic există 20 - 30 sau chiar
mai multe substanţe active, unele din ele în cantităţi foarte mici, poziţia este pe linia
dintre alopatie şi homeopatie. În cea ce priveşte demonstrarea acţiunii
farmacodinamice şi farmacocinetice a produselor fitoterapeutice propriu-zise, abia în
ultimii 25 de ani au început să fie elaborate teste de mare sensibilitate, în special teste
biochimice ,, în vitro" sau teste biologice speciale, diferite de cele clasice clasice
experimentale pe animale de laborator. Fitoterapia şi aromaterapia modernă studiază
efectele plantele plantelor la nivel infracelular, la nivelul ţesuturilor şi organelor în
special asupra organismului bolnav. În acelaşi timp fitoterapia consideră omul în
totalitatea sa psihomatică şi de multe ori recomandă asocierea terapiei naturale cu
psihoterapia. Dacă regnul vegetal poate trăi fără om, în nici un caz omul nu poate trăi
fără el. Nici oamenii şi nici celelalte fiinţe vii care populează pământul nu pot trăi
fără plante: de la aliment până la medicament. S-a arătat că toate substanţele fabricate
Referate-4all.ro
Referate de nota 10

în laborator şi străine organismului trebuie acceptate cu multă prudenţă de medici şi

de bolnavi şi nu trebuie considerate ca inofensive, fără cercetări complexe foarte
aprofundate. Apoi urmează un examen foarte important - proba timpului. În această
privinţă, fitoterapia are un mare avantaj, ea a trecut această decisivă probă a timpului
în decursul mileniilor de când este aplicată de peste 80 % din populaţia globului. În
cea ce priveşte aromaterapia, aceasta va fi aplicată ca metodă de tratament la bolnavii
alergici la antibiotice şi la bolnavii cu afecţiuni provocate de tulpini de bacterii
rezistente la antibiotice. Sub aspect profilactic, numeroase specii de plante aromatice
sau legume conţinând uleiuri volatile, îşi aduc aportul pe toate meridiane lumii în
prevenirea a numeroase afecţiuni provocate de microorganisme sau de paraziţi.
Plantele medicinale şi aromatice şi în special produsele farmaceutice obţinute
din ele, dealtfel ca toate medicamentele, trebiue folosite în scopuri profilactice sau
curative, pe baza prescripţiilor medicului specialist. Plantele nu sunt remedii
universale şi nici un ultim refugiu la care se apelează adesea, după ce toate metodele
terapeutice au fost epuizate. Ele îşi au locul bine stabilit de specialişti în arsenalul
terapeutic, fie că este vorba de cele cu acţiune majoră sau medie, fie că este vorba de
adjuvante.

Referate-4all.ro