Sunteți pe pagina 1din 3

Calciul (CA)

Calciul este un element nutritional esential, fiind cel mai abundent mineral din corpul
uman (2% din greutatea corporala). Cea mai mare cantitate din calciul organismului (99%) se
gaseste in oase si dinti conferindu-le duritate, fiind si un rezervor pentru calciul din sange.
Indeplineste un rol foarte important in procesul de crestere si dezvoltare normala a
organismului si in asigurarea functiei reproductive.
Calciul din fluidele corpului este esential in:
-

mentinerea echilibrului hidric

ajuta la contractia muschilor si regleaza contractiile inimii

ajuta la coagularea sangelui (prin activarea fibrinei)

mentine presiunea sangelui in limite normale

este implicat in contractiile uterului din timpul nasterii si in producerea laptelui


dupa nastere

regleaza secretia unor hormoni

este implicat in scaderea nivelului colesterolului

ajuta la buna functionare a mai multor enzime in organism

previne formarea osteoporozei

creste imunitatea

In oase si dinti are urmatoarele roluri:


-

confera oaselor duritate si consistenta

actioneaza ca o sursa disponibila atunci cand nivelul calciului din sange scade.

Nivelul calciului in organism este reglat de un sistem hormonal

(hormonul

paratiroidian si calcitonina) si de vitamina D. Atunci cand nivelul calciului in sange depaseste


limitele normale trei organe sunt implicate in reglare: sistemul intestinal, oasele si rinichii.
Cantitatea de calciu din fluidele corpului este ajustata in functie de nevoi de catre
rezervele din oase si din muschi, mai ales in timpul efortului fizic extrem de intens. Chiar si
atunci cand alimentatia nu aduce suficient calciu in organism, concentratia acestuia in sange
ramane constanta, dar structura oaselor se schimba. O persoana poate avea un deficit
alimentar de calciu care sa dureze ani, fara simptome considerabile, dar o data cu inaintarea
in varsta acestea isi fac simtita prezenta, oasele capata o fragilitate care duce la aparitia
osteoporozei.
Calcemia ridicata are ca efect contractia muschilor si neputinta relaxarii lor iar
calcemia micsorata se manifesta prin contractii musculare necontrolate. Aceste manifestari
1

nu reflecta o problema de alimentatie (insuficienta sau excesul calciului in hrana), ci una


hormonala (dereglari ale secretiei celor doi hormoni hormonul paratiroidian si calcitonina)
sau o lipsa a vitaminei D. Un aport alimentar insuficient de calciu de-a lungul anilor are ca
efect deteriorarea oaselor.
Necesarul de calciu al unui adult este de aproximativ 1000-1500 mg/zi (doar din
alimentatie, fara suplimente alimentare). Doar 25-50% din calciul ingerat este absorbit si
transportat in sange. Calciul este absorbit de intestinul subtire si trecut in sange, cea mai mare
parte a acestuia (99%) ajungand in final in oase si dinti. Absorbtia eficienta a calciului adus
prin hrana depinde de doi factori majori: de interactiile cu alte componente ale alimentelor si
de factori metabolici, aciditatea scazuta a sucului gastric.
Absorbtia calciului in intestine este micsorata de catre fosfati, oxalati, grasimi
neabsorbabile, fibrele alimentare iar dintre factorii metabolici, concentratii scazute de
vitamina D, insuficienta renala cronica, hipoparatiroidie, inaintarea in varsta.
O nevoie crescuta de calciu in alimentatie o au urmatoarele categorii de persoane:
gravidele si lauzele, femeile aflate la menopauza si postmenopauza, persoanele care sunt sub
medicatie cu antiacide pe baza de aluminiu, glucocorticoizi, laxative.
Alimentele bogate in calciu sunt: Lapte si produse lactate (parmezan, cascaval, iaurt
integral, sana, kefir, branza nesarata); peste gras cu oase (sardina, somon, ansoa), fructe uscate
(smochine, curmale, caise), citrice, polen, seminte de susan, seminte de in, mamaliga,
migdale, soia, legumele verzi (varza, broccoli, varza de Bruxelles, conopida, salata creata,
salvie uscata).
Lipsa de calciu
Hipocalcemia este o tulburare electrolitica ce se caracterizeaza prin niveluri scazute
ale calciului seric. Dieta restrictiva in calciu poate determina aparitia acestei probleme, ce se
traduce clinic prin aparitia paresteziilor sau furnicaturilor la nivelul extremitatilor membrelor
(deoarece nu se mai transmite corespunzator influxul nervos), contracturi musculare
necontrolate (sub forma carceilor), frecventa crescuta a cariilor dentare. Pe termen lung lipsa
calciului determina aparitia rahitismului (la copii), osteomalaciei si osteoporozei (la adulti).
Excesul de calciu
Hipercalcemia (concentratia crescuta a calciului in sange) aparuta ca rezultat al aportului
excesiv (peste 2000 mg/zi, de-a lungul unei perioade lungi de timp, poate determina aparitia
unor simptome precum astenia, anorexia (disparitia apetitului), depresie, confuzie, greturi,
varsaturi, constipatie, dureri musculare, cefalee. Complicatiile cronice asociate acestei stari
sunt dezvoltarea de calculi urinari (sau chiar insuficienta renala) si ritmuri cardiace anormale.
2

Persoanele cu probleme renale (litiaza renala) si cele cu insuficienta cardiaca aflate in


tratament cu digitale nu trebuie sa consume suplimente sintetice de calciu deoarece acestea
pot cauza o agravare a evolutiei bolii de fond.
Nevoia de calciu a organismului depinde de multi factori, in special de varsta si de
sex. Desi adultilor le este recomandat un consum mediu de 1200mg/zi, s-a observat ca un
aport alimentar de 2000-2500 mg zilnic, are cu adevarat rol preventiv fata de un spectru larg
de boli. Sursele preferate sunt cele recunoscute ca fiind abundente in calciu, asa cum este
cazul produselor lactate.
Pentru o absorbtie eficienta, se recomanda si imbogatirea alimentatiei cu vitamina A
(din morcovi cruzi, catina), vitamina C (macese, citrice), magneziu (nuci, alune, legume
verzi). Vitamina D este esentiala procesului de mineralizare corecta a oaselor prin favorizarea
depunerii de calciu, deci, in cazul administrarii suplimentelor farmaceutice, se recomanda cele
continand combinatia calciu, magneziu, vitamina D.