Portofoliul la Chimi

Eleva : Căpățînă Nina

Profesoară : Nina Țurcanu

Sodiu
Sodiul (câteodată denumit și natriu) este un element chimic cu simbolul Na și
numărul atomic 11. Este un metal alcalin, argintiu, moale, cu o reactivitate
ridicată. Din această cauză, sodiul nu există liber în natură, ci doar sub formă de
combinații chimice deosebit de stabile. În stare liberă, reacționează violent cu
apa și ia foc în aer la temperaturi de peste 115°C. La temperatură obișnuită
lăsat în aer fumegă. Datorită liniilor sale spectrale din domeniul culorii galben,
conferă unei flăcări culoarea galben.
Sodiul se află în prima grupă a tabelului periodic al elementelor, întrucât are un
singur electron în stratul extern.

Sodiul este un element mineral important, foarte prezent in organism, in

special in plasma. Este adus din alimentatie sub forma clorurii de sodiu (sarea
de bucatarie). Aportul prea mare de sodiu este considerat factor de risc pentru
hipertensiunea arteriala.

Sodiul are rol in metabolismul apei (ionul de sodiu retine apa), in echilibrul
osmotic si acido-bazic si de aceea se gaseste in toate umorile organismului:
sange, limfa, lacrimi etc. O alta proprietate a acestui element este aceea ca
mareste excitabilitatea neuro-musculara si creste tonusul muscular. Sodiul se
elimina din organism prin transpiratie, fecale, urina. Daca aceasta pierdere nu
este refacuta la timp, se produc o serie de tulburari care deregleaza functiile
celulare.
NaHCO3 in interacțiune cu CH3COOH
Știați că :
Deficitul de sodiu poate determina un dezechilibru al lichidelor și al
electroliților din organism. Simptomele asociate cu lipsa de sodiu
includ greață, vărsături și anorexie. Nivelurile serice anormale ale
sodiului pot afecta și acțiunea musculaturii, în special a inimii. În
cazuri grave, acest lucru poate duce la comă sau la consecințe fatale.

Administrarea în exces a sodiului poate duce la o creștere a nivelului

de retenție a apei și a tensiunii arteriale, crescând astfel riscul de
hipertensiune arterială și de complicații ale acesteia. Aceste
complicații implică inima, arterele și alte organe, care, la rândul lor,
afectează sănătatea organismului în ansamblu. De asemenea,
dozele excesive de sodiu pot duce la simptome precum greață,
vărsături, convulsii, febră, precum și la afectarea centrilor respiratorii.

POTASIU
Potasiul (sau kaliu, notat cu simbolul K, din latină kalium, din limba arabă:
„cenușă de plante”) este elementul chimic cu numărul atomic 19. Are masa
atomică de 39,0983 u.a.m. Acest element chimic a fost izolat prima dată din
potasă. Este un metal alcalin de culoare alb-argintie, maleabil și ductil, care se
oxidează ușor în aer. Reacționează violent cu apa, generând suficientă căldură
pentru a aprinde hidrogenul gazos eliberat[3]; poate reacționa și cu gheața până
la temperatura de -100 °C[4]. În natură este întâlnit numai sub formă de sare
ionică[5], este prezent în concentrație semnificativă, în stare dizolvată, în apa de
mare, de asemenea este întâlnit, sub forma diverșilor compuși, ca și constituent
al unor minerale. Ionul de potasiu, prezent în țesuturile vegetale și animale, este
un oligoelement indispensabil în metabolismul celulelor vii[6]. Cea mai ridicată
concentrație de potasiu o au celulele plantelor, fiind aglomerat în special în
fructul lor[7].

Sulfat de potasiu

Aproape 95% din cantitatea acestui mineral din corpul uman se concentrează în
celule, prezentându-se în proporţie de 90% sub formă de ioni încărcaţi pozitiv,
ceea ce-l face indispensabil pentru desfăşurarea fenomenelor electrice normale
de membrană celulară. Astfel, fără potasiu, celulele nu mai pot genera energie şi
mor. Tocmai de aceea, potasiul are cele mai însemnate roluri în sistemul
neuromuscular: el controlează funcţionarea nervilor şi contracţia muşchilor.
Cum şi inima e un muşchi este de înţeles de ce auzim atât de des medicii
vorbind despre potasiu. Chiar şi cele mai mici fluctuaţii ale acestui mineral au
consecinţe notabile asupra cordului. Totodată, potasiul are rol de reglare a
tensiuni arteriale, dar şi a greutăţii corporale, deoarece extrage sodiul din celule,
fapt ce reduce volumul de lichide din organism.
 Azotat de potasiu

KOH+HNO=KNO3+H2O

Știați că :

Organismul uman are nevoie de cel puțin 1000 mg de potasiu zilnic, pentru a
putea asigura toate procesele cheie.

Potasiul și sodiul formează un sistem de echilibru în organism care controlează

nivelul apei din țesuturi, contribuind astfel la buna funcționare a funcției renale.

Persoanele care consumă între 3 și 5 porții de fructe și legume cu conținut ridicat

de potasiu pe zi pot reduce riscul accidentelor vascular cerebrale cu până la 26%
în comparație cu cei care mănâncă mai puțin de 3 porții pe zi.

Persoanele care se îmbolnăvesc de diabet zaharat în timpul vieții au mai multe

probleme hepatice decât probleme cu pancreasul. Potasiul este cel care sprijină
buna funcționare a ficatului. Dacă o persoană are valori scăzute de potasiu, acest
lucru înseamnă că nu poate depozita zahăr acolo unde e nevoie de el și anume în
mușchi și ficat. În lipsa potasiului, organismul transformă zahărul în grăsimi.

Calciu
Calciul este elementul chimic cu numărul 20 în tabelul periodic al elementelor.
Este un metal alcalino-pământos de culoare gri, cel de-al cincea element din
punct de vedere al răspândirii în scoarța terestră. Calciul este de asemenea al
cincilea dintre cei mai răspândiți ioni dizolvați în apa mărilor, după sodiu, clor,
magneziu și sulfați.
Calciul a fost cunoscut ca element din anul 1808 cand Sir Humphry Davy și
renumitul chimist suedez J. J. Berzelius il obțineau prin electroliza clorurii de
calciu folosind un catod de mercur. Separarea calciului metalic din amalgamul
de calciu rezultat din electroliză era realizată printr-o distilare in vid.

Carbonat de calciu

In corpul uman, calciul reprezinta aproximativ 2% din masa corporala si se

depoziteaza in proportie de 99% in sistemul osos si in dinti, sub forma fosfatului
si a citratului de calciu. Cantitativ, oasele au in componenta aproximativ un
kilogram de calciu.
Conform cercetarilor din ultimii 20-30 de ani, calciul are un rol important si in
reducerea riscurilor de aparitie a mai multor tipuri de cancere, printre care se
numara cancerul de colon, cel rectal si cel de prostata.
Deasemenea calciul contribuie la reglarea batailor inimii si, implicit, are un rol
important in functionarea optima a miocardului. De asemenea, regleaza
presiunea arteriala.
Calciul poate influenta semnificativ si starea de sanatate a unghiilor, a pielii si a
parului, dar si aspectul acestora.
Știați ca :

Pe lângă rolul bine cunoscut de menținere a integrității și sănătății oaselor și

dinților, calciul are numeroase alte funcții importante în organism, cum ar fi:
coagularea sângelui;
menținerea tonusului muscular;
asigurarea unui ritm cardiac normal;
transmiterea impulsului nervos;
activarea și funcționarea normală a unui număr mare de enzime.
Printre manifestările unui deficit cronic de calciu se regăsesc:
fragilitatea unghiilor;
lipsa apetitului;
oboseala nejustificată;
constipația.
 Aluminiu
Aluminiul este un element chimic, notat cu simbolul Al. Numărul atomic al
aluminiului are valoarea 13, iar masa atomică este 26.97. Este un element
chimic comun, ocupând poziția a treia, după oxigen și siliciu, ca răspândire
terestră, existând în procent de 7.4%. Compușii aluminiului constituie 8.13% din
scoarța terestră, fiind întâlniți în substanțele minerale, precum și în lumea
vegetală și animală.
În stare naturală este întâlnit sub forma mineralelor, dintre care amintim silicații,
[4] silicoaluminații (feldspat, mică, argile), criolitul (fluoaluminat de sodiu),
bauxita, corindonul.

Este foarte folosit în industrie datorită rezistenței sale la oxidare, proprietăților

mecanice bune și densității sale mici. Aluminiul este folosit în industria
aerospațială, în construcții, acolo unde este necesar un material ușor și rezistent.
Datorită proprietăților electrice bune, aluminiul este folosit și ca material
conductori.

Aluminiul se utilizeaza mult mai mult sub forma diferitelor aliaje, care se
caracterizeaza atat prin densitatea lor mica, cat si prin excelente proprietati
mecanice. Este deosebit de importanta asa-numitul duraluminiul (compozitia
aproximativa: 94% Al, 4% Cu si cate 0,5% Mg, Mn, Fe si Si). Duraluminiul este
valoros prin faptul ca piesele confectionate din el sunt de aproape de trei ori mai
usoare decat piesele din otel, la o rezistenta egala.
 Fierul

Fierul este un element chimic metalic, notat cu simbolul Fe (din limba latină:
ferrum), ce are numărul atomic 26 și masa atomică 56. Este un metal aflat în
prima grupă a metalelor tranziționale. Este elementul chimic cel mai întâlnit pe
Terra, formând cea mai mare parte a nucleului acestei planete și este al patrulea
element ca abundență în scoarța terestră. Este produs în cantitate mare ca
rezultat de fuziune în stelele cu masă mare, unde producerea de nichel-56 (care
se dezintegrează în fier) este ultima reacție fuziune nucleară ce este exotermă,
devenind ultimul element care se produce înaintea stingerii unei supernove ce
duce la reacții ce împrăștie precursorii radionuclizilor fierului în spațiu.

Fier

Fierul este un element esential pentru producerea de sange, iar expertii spun ca
aproape 70% din fierul din organismul nostru se gaseste intr-o componenta a
eritrocitelor, numita hemoglobina, si in fibrele musculare, intr-o proteina numita
mioblobina.
Hemoglobina este esentiala pentru transportul oxigenului in sange, de la
plamani, la tesuturi. Mioglobina din fibrele musculare accepta, stocheaza,
transporta si elibereaza oxigenul.
Aproape 6% din fierul din organism face parte din anumite proteine, care sunt
esentiale pentru respiratie si pentru metabolismul energetic, insa acest fier este si
o componenta a enzimelor implicate in sinteza colagenului si in anumiti
neurotransmitatori. Fierul este necesar, totodata, pentru buna functionare a
sistemului imunitar.
Știați că :
Fierul este un element care a fost cunoscut în forma sa pură de cel puțin 5000 de
ani. Numele de „fier“ provine de la anglo-saxon cuvânt „de fier“ și scandinav
„iarn“ pentru metal.
Simbolul elementului de fier este Fe, care provine din cuvântul latin pentru fier,
„Ferrum“.
Fierul este unul dintre elementele cele mai abundente. Acesta cuprinde
aproximativ 5,6% din scoarța terestră și aproape toate miezul pământului.
Singura utilizare mai mare de fier este de a face din oțel, un aliaj de fier și o
cantitate mai mică de carbon. Conform înregistrărilor din Anatolia arheologic,
omul a fost producătoare de oțel timp de cel puțin 4000 de ani.
Fierul este un metal de tranziție .
Deși fierul este un mineral esential, prea mult din ea este extrem de toxic. Conțin
fier în sânge reacționează cu peroxizi pentru a forma radicali liberi care
deteriorarea ADN - ului, proteine, lipide si alte componente celulare, ceea ce
duce la boli și , uneori , moartea.