Fierul

Întroduceți cuvîntul lipsă:

 Bate ................cît e cald.

 Tare ca ............., iute ca oțelul.
 Cît de tare n-ar fi ........tot se înmoaie la foc.
  

OBIECTIVE:
 S1 - SĂ CARACTERIZEZE FIERUL DUPĂ
ALGORITM.
 S2 – SĂ DEDUCĂ PROPRIETĂŢILE FIZICE ŞI
CHIMICE ALE FIERULUI.
 S3 – SĂ EFECTUEZE EXPERIMENTAL UNELE
REACŢII CE REFLECTĂ PROPRIETĂŢILE CHIMICE
A FIERULUI.
 S4 – SĂ ŞTIE A EXPLORA TEXTE, TABELE.
 S5 – SĂ REZOLVE PROBLEME ŞI TRANSFORMĂRI.
 S6 – SĂ CONŞTIENTIZEZE NECESITATEA
RESPECTĂRII ANUMITOR REGULI.
Fierul joacă un rol foarte important in corpul nostru. Este absolut esential pentru
transportul oxigenului de la plamani la alte tesuturi din organism, precum si transportul
dioxidului de carbon, care este un produs de deseuri metabolice, din tesuturile corporale la
plamani. Aproape două treimi din fierul din organism se gaseste in hemoglobina, proteina
din celulele rosii din sange care transporta oxigen la tesuturi. Cantitati mai mici de fier se
găsesc în mioglobina, o proteina care ajuta la alimentarea cu oxigen a tesutului muscular, si
in enzime care ajuta la reactii biochimice. Fier este, de asemenea, găsit in proteine ​care
inmagazineaza fier pentru nevoile viitoare ale organismului si care transporta fierul in
sange. Aceste proteine sunt stocate in ficat. Depozitele de fier sunt reglementate prin
absorbtia intestinala de fier. Absorbtia intestinala de fier este inceata, intre 10-20 %, chiar
daca dieta este bogata in fier. Celulele rosii ale sangelui mor dupa 6 saptamani si trebuiesc
inlocuite. Acestea sunt descompuse de catre splina, iar fierul este trimis spre stocare la
ficat, spre a fi folosit din nou, in crearea altor celule rosii. Daca acest proces functiioneaza
corect, majoritatea fierului este reciclat si refolosit. Daca rata de absorbtie a fierului este
mai mica decat rata de eliminare, apar deficientele. Se poate recunoaste usor daca sangele
unui om este bogat oxigenat, pentru ca acesta are o culoare rosu deschis intens. Daca nu
este bine oxigenat, sangele ia o culoare inchisa, cateodata cu tenta albastruie.
Rolul fierului in organism
- Fierul este o parte principala a hemoglobinei responsabila pentru
transportul oxigenului in tot corpul si pentru eliminarea dioxidului de
carbon. Totodata, el este indispensabil in metabolizarea vitaminelor B;
- Fierul este un element vital pentru muschiul inimii. Este prezent in
tesuturile musculare si ajuta la furnizarea oxigenului necesar pentru
contractarea muschilor;
- Fierul asigura si functionarea sanatoasa a creierului. De vreme ce
furnizarea de oxigen in sange este asigurata de fier, si creierul foloseste
aproximativ 20% din oxigenul din sange, fierul are legatura directa cu
sanatatea creierului si functiile lui;
- Face parte din multe proteine si enzime necesare functionarii corecte a
organismului uman;
- Prin mentinerea unei bune oxigenari a organismului se sustin toate
procesele corpului, se mentine mediul intern usor alcalin iar hrana
ajunge, cu ajutorul sangelui, la fiecare celula din corp.
Excesul de fier
Consumul de fier in cantitati mari poate genera depuneri nesanatoase de fier in
organism, ceea ce poate conduce la formarea de radicali liberi. Acumularea de fier in
tesuturi este asociata cu o boala foarte rara, numita hemocromatoza. Supradozele de
fier pot provoca hemoragii la nivelul stomacului sau al tesutului intestinal, scaderea
tensiunii arteriale, afectiuni hepatice, rezistenta redusa la infectii si poate fi fatala
pentru copiii mici.
Deficienta de fier
O usoara carenta de fier poate provoca epuizare, migrene, obtinerea unor timpi mai
mici la sportivii profesionisti, slabiciune, probleme legate de ciclul menstrual,
irascibilitate, depresii si insomnie sau tulburari de somn. Carenta severa de fier poate
provoca anemie feripriva sau un numar scazut de globule rosii, constipatie,
sensibilitate sau eruptii in cavitatea bucala, unghii casante, paloarea pielii sau
dificultati de respiratie. Alte simptome posibile ar mai putea fi pofta de produse
„nealimentare” ca gheata, clei sau amidon; afectiuni cardiace, capacitate mentala
deteriorata. Poate afecta performantele in activitatea profesionala, starea de spirit si
memoria. Sporeste riscul aparitiei unor iritatii si inflamatii intestinale. Vasele de fonta
pot elibera cantitati relevante de fier absorbabil in produsele gatite. Cantitatea este de
aproximativ un miligram sau 2 intr-o masa pregatita, dar poate oferi cantitati mai mari
in anumite conditii. In special, mai mult alimente acide par a atrage fierul din vase mult
mai eficient.
Cracterizarea Fierul este un element chimic metalic,
notat cu simbolul Fe (din limba
latină: ferrum), ce are numărul atomic 26 și
56
26 Fe ) ) ) )
masa atomică 56. Este un metal aflat în
prima grupă a metalelor tranziționale. Este
elementul chimic cel mai întâlnit pe Terra,
2e 8e 14e 2e formând cea mai mare parte a nucleului
acestei planete și este al patrulea element
ca abundență în scoarța terestră. 

Nume, Simbol, Număr atomic Fier, Fe, 26

Valențe II, III

Grupă, Perioadă, Bloc 8 (VIII B), 4 , d
Densitate 7860 kg/m3, N/A
Electroni, protoni, neutroni. 26, 26, 30
Masă atomică 56
e- pe nivel de energie 2, 8, 14, 2
Număr de oxidare (oxid) 2, 3, 4, 6 (amfoter)
 Utilizare

Fierul este în prezent cel mai utilizat metal, cuprinzând 95% din producția mondială
de metale, ca și masă. Datorită combinării unei rezistențe înalte cu un preț redus, el se
folosește în prezent mai ales în cadrul aliajelor, pentru realizarea de diverse piese și
structuri.
Alături de cobalt și nichel, fierul este unul dintre cele trei materiale feromagnetice
care fac posibilă aplicarea practică a electromagnetismului la generatoare electrice,
transformatoare și motoare electrice.
Fonta brută conține cca. 4-5% carbon și diverse cantități de sulf, siliciu și fosfor.
Singura ei importanță tehnică este ca pas intermediar de la minereul de fier la oțel și
fonta de turnată.
Aliajele fier-carbon sunt materialele cu cea mai largă răspândire în industrie. Ele
se împart în oțeluri, cu un conținut de carbon de până la 2,11 % și fonte, cu un
conținut de carbon mai mare de 2,11 %.
Fierul forjat este un produs maleabil care conține mai puțin de 0,2% carbon.
Datorită modului de obținere, piesele din fier forjat conțin mici urme, filamente
de zgură. Fierul forjat ruginește mai greu, însă a fost înlocuit în prezent în
majoritatea aplicațiilor de oțeluri cu conținut scăzut de carbon, care sunt mai
ieftine și mai ușor de obținut.
Feroaliajele sunt aliaje ale fierului cu alte elemente chimice, acestea fiind
prezente în procentaje ridicate. Exemple sunt ferosiliciul sau feromanganul; care
se utilizează la elaborarea oțelurilor aliate sau a altor aliaje.
 Compuși
Fe3O4-MAGNETIT
Fe2O3 – HEMATIT
(Fe2O3*nH2O) – LIMONIT

Datorită reactivității
 sale mari, în natură fierul se
găsește în stare pură doar în
cazuri foarte rare, de obicei în 
meteoriții feroși.
Feroaliajele sunt aliaje de fier și unul sau mai multe elemente prezente în
concentrații ridicate. Ele se folosesc ca materie primă în producerea de oțeluri
 aliate sau de aliaje neferoase și pentru dezoxidare.
Cele mai cunoscute feroaliaje sunt:
ferosiliciu - FeSi
feromangan - FeMn
ferocrom - FeCr
feronichel - FeNi
feromolibden - FeMo Invarul este un aliaj de fier (~64%) și nichel
ferotitan - FeTi  (~36%), cu unele adaosuri de carbon și crom.
ferowolfram - FeW Notația sa în conformitate cu 
feroaluminiu - FeAl standardele internaționale este FeNi36. El a
feromagneziu - FeMg fost inventat în anul 1896 de către fizicianul
ferovanadiu - FeV  elvețian Charles Edouard Guillaume, care a și
ferobor - FeB primit premiul Nobel pentru fizică în 1920
ferofosfor - FeP  pentru cercetările sale asupra aliajelor fier-
feroniobiu - FeNb nichel..
ferouraniu
Obținere
Minereuri
Datorită reactivității sale mari, în natură fierul se găsește în stare pură doar în
cazuri foarte rare, de obicei în meteoriții feroși.
Cele mai des utilizate minereuri de fier sunt hematitul, magnetitul, ilmenitul
 (FeTiO3), sideritul (FeCO3), limonitul (amestec degoethit - α-FeO(OH) - și 
lepidocrocit - γ-Fe3+O(OH)) și pirita (FeS2).
Cele mai mari zăcăminte de minereu de fier sunt asociate cu așa-
numitele formațiuni feroase în benzi (în engleză: Banded Iron Formations).
Minereurile de fier se exploatează atât în exploatări de suprafață, cât și în  mine.
Cele mai importante exploatări de suprafață se găsesc în America de Sud (în
special în Bolivia și Brazilia), în vestul Australiei, în China, în Ucraina și Canada.
În ultimii ani, aceste țări au înlocuit treptat țările cu tradi ție în extragerea
minereului de fier din mine, cum ar fi Franța, Suedia sau Germania. Cel mai
important zăcământ de fier se află la El Mutùn în Bolivia, unde se estimează că
există cca. 40 miliarde tone de minereu cu un conținut de fier de peste 50 %.
La scară industrială, fierul este produs pornind de la minereu printr-o reac ție de
reducere directă cu carbon, la temperaturi de cca. 2000 °C, în furnale (cuptoare
înalte). Aceasta permite înlăturarea sub influența temperaturilor înalte a
componenților neferoși sau pământoși din minereu. În partea superioară a
furnalului se introduce minereu de fier, carbon sub formă de cocs și un  flux de
genul carbonatului de calciu sau a dolomitului, în timp ce prin partea de jos este
insuflat un curent de aer cald. Cocsul reacționează cu oxigenul din curentul de
aer, formând monoxid de carbon:
6 C + 3 O2 → 6 CO
Monoxidul de carbon reduce minereul de fier (în cazul de jos, hematit),
transformându-l în fier topit și devenind bioxid de carbon:
6 CO + 2 Fe2O3 → 4 Fe + 6 CO2
Fe3O4 +4CO = 3Fe + 4CO2
3Fe3O4 + 8Al = 4Al2O3 + 9Fe

Fe2O3 + 3H2 → 2Fe +3 H2O

.
Proprietăți fizice
Proprietățile fizice ale fierului

Stare de agregare solid (feromagnetic)

Punct de topire 1811 K (1538 °C)
Culoare Alb - argintiu
Conductibilitate electrică posedă
Rezistivitate electrică 96.10-9 ohm.m
Conductibilitate termică 80,4 W/(m*K)
Luciu metalic posedă
Proprietățile fizice ale fierului și ale aliajelor
sale sunt evaluate prin teste variate, precum
scala Brinell, scala Rockwell sau teste de
tracțiune, printre altele; rezultatele fierului sunt
atât de consistente încât fierul este des folosit
pentru calibrarea măsurătorilor sau pentru a
compara rezultatele unui test cu ale
altuia.Acele măsurători dezvăluie că aceste
proprietăți mecanice ale fierului depind de
puritate: cele mai pure cristale de fier sunt mult
mai moi decât cele de aluminiu. Adiția a doar
10  părți per milion de carbon le poate dubla
duritatea.  Duritatea crește rapid cu un conținut
de carbon de 0,2% și este saturată la ~0.6%.
Fierul produs industrial, care este cel mai pur
(aproape 99,99% puritate), are o duritate de 20-
30 Brinell.
Proprietăţi şi reacţii chimice
• Fierul oxidat şi fierul redus Una dintre reacţiile chimice de oxido-
reducere care se poate realiza cu mare
Atomul de fier poate ceda 2 sau 3 uşurinţă în laborator, este:
electroni transformându-se în ion
 electropozitiv bivalent (ion feros)
sau trivalent (ion feric). CuSO4+Fe=FeSO4+Cu
Fe+2e-→Fe2+
Fe+3e-→Fe3+
Fierul reacţionează cu unele substanţe simple cu formare
de oxizi sau săruri.

3Fe+2O2=Fe3O4
 Fierul nu reacţionează cu acidul azotic concentrat şi cu
acidul sulfuric concentrat, deoarece se formează o peliculă
aderentă la suprafaţa metalului (pasivare). Din reacţia
dintre fier şi principalii acizi minerali (acid clorhidric, acid
sulfuric diluat, acid azotic diluat, acid fosforic, etc.) rezultă
sare şi hidrogen.
H2SO4 + Fe→FeSO4 +H2↑
2H3PO4 + 3Fe →Fe3(PO4)2 + 3H2 ↑ 2HCl +Fe=FeCl2 +H2↑
Reacția cu apa.
a) 4Fe+3O2+6H2O →4Fe(OH)3↓Rugină
b) La trecerea vaporilor de apă prin pilitură de fier
incandescentă se formează:
3Fe + 4H2O →Fe3O4+4H2 ↑
 Importanța în biologie și medicină
Fierul este un element esențial pentru aproape toate 
organismele vii. El este inclus, de regulă în formă
stabilă, în metaloproteine, deoarece în formă liberă sau
expusă duce la producerea de radicali liberi care în
general sunt toxici pentru celule. Fierul se poate
combina cu orice tip de biomoleculă și, ca atare, va
adera la membrane, acizi nucleici, proteine etc.
Multe animale înglobează fierul în hemuri, o
componentă esențială a citocromilor, proteine implicate
în reacții redox (incluzândrespirația celulară), și a
proteinelor purtătoare de oxigen hemoglobina și  tractul gastro-intestinalși poate intra în sânge,
mioglobina. Fierul anorganic implicat în reacții redox se
găsește de asemenea în complexele fier-sulf din multe
enzime, cum ar fi nitrogenaza și hitrogenaza. Atunci
când organismul se confruntă cu o infecție bacteriană,
fierul este "sechestrat" în interiorul celulelor (de obicei
în molecula de depozitare feritină) astfel încât să nu
poată fi folosit de către bacterii. Fierul absorbit din  deficiențe de fier.
duoden este legat în transferină și transportat prin sânge
 către diverse celule, unde este înglobat în proteine
prin.mecanisme încă neidentificate.
Fierul în cantități excesive este toxic pentru oameni,
deoarece reacționează cu peroxizii din corp, producând
radicali liberi. Toxicitatea apare atunci când cantitatea
de fier o depășește pe cea de transferină necesară pentru
legarea fierului liber. O cantitate prea mare de fier
ingerată poate leza direct celulele din 
distrugând celulele care altfel ar restricționa intrarea sa.
Odată ajuns în sânge, fierul în exces poate afecta
celulele din inimă, ficat (unde poate duce la sideroză)
etc., putând duce la deteriorarea organelor respective pe
termen lung sau chiar la moarte. De aceea, preparatele
pe bază de fier sunt indicate doar în cazul unei
Toxicitatea fierului se manifestă la valori de peste 20 mg
de fier pentru fiecare kilogram de masă corporală, 60
mg/kg reprezentând o doză letală.
TEMA PENTRU ACASĂ:
§ 2.9 Pag.51, EX:1-3 Pag.55.
Sfîrșit!