Metalele

Metalele sunt substante solide la temperatura obisnuita, cu exceptia

mercurului, care este lichid.Proprietatile caracteristice ale metalelor, ca de
exemplu conductibilitatea electrica si conductibilitatea termica, sunt
explicate prin natura structurala si electronica a metalelor.

In cristalele metalelor, asezarea atomilor se face dupa principiul unei

structuri cat mai compacte. De aceea metalele cristalizeaza in unul din cele
trei tipuri de retele cristaline: cubica compacta, hexagonala compacta si
cubica centrata intern.
In metalele compacte, atomii sunt legati intre ei prin electronii de valenta
care insa nu mai apartin fiecarui atom in parte, ci tuturor atomilor invecinati,
fiind repartizati pe benzi de energie.

Proprietatile metalelor
Metalele prezinta proprietati diferite de cele ale nemetalelor. Toate
proprietatile caracteristice metalelor sunt valabile pentru metalele in stare
solida si lichida. In stare gazoasa metalele nu se mai deosebesc de nemetale.

Proprietati fizice
Metalele au luciu caracteristic, numit luciu metalic, datorita puterii lor de
reflexie a luminii. Metalele sunt opace, chiar in strat subtire, deoarece undele
luminoase lovind electronii mobili din metal sunt amortizate si nu sunt
transmise mai departe.

1)Culoarea metalelor este variata. Cele mai multe metale in stare compacta
sunt albe, intelegand prin alb, albul metalic; astfel, plumbul, argintul sunt
considerate metale albe. Cateva metale sunt insa colorate: cuprul este
galben-rosiatic, aurul galben, cesiul galbui etc. Cand sunt in pulbere fina,
aproape toate metalele au culoare cenusie-neagra.

In tehnica, metalele sunt clasificate in: metale negre sau feroase, prin care se
intelege fierul (impreuna cu fontele si otelurile), si metalele colorate, adica
neferoase.
2)Densitatea metalelor variaza in limite largi; de exemplu, litiul are
densitatea 0,53 sau potasiul are densitatea 0,86, pe cand platina are
densitatea 21,45, iar osmiul, cel mai greu metal, are densitatea22,5.

Se obisnuieste sa se considere metalele cu densitatea mai mica decat 5,

metale usoare, iar cele cu densitatea peste 5, metale grele. Astfel, potasiul,
sodiul, calciul, magneziul, aluminiul sunt considerate metale usore, pe cand
zincul, staniul, fierul, cuprul sunt metale grele.

3)Punctul de topire variaza forte mult de la metal la metal. Mercurul,

singurul metal lichid, are punctul de topire -39C; potasiul si sodiul se
topesc la temperaturi sub 100C (potasiul la 63,5C, decat 1000C; de
exemplu, cuprul se topeste la 1083C, fierul la sodiul la 97,8C). Sunt, insa,
metale al caror punct de topire este mai inalt 1536C, wolframul la 3410C.

In general, metalele cu volum atomic mic se topesc la temperaturi ridicate,

pe cand metalele cu volum atomic mare se topesc la temperaturi scazute,
deoarece reteaua lor cristalina se distruge mai usor. Diferenta intre punctele
de topire a metalelor este folosita pentru separarea metalelor intre ele, la
fabricarea aliajelor si la prelucrarea metalelor.

4)Conductibilitatea electrica specifica,adica conductivitatea, a metalelor este

mare. Cand nu este sub influenta unui camp electric exterior, in metalul
compact nu se manifesta un transport de sarcini, sesizabil; electronii din
orbitalii moleculari ocupati ai benzii se misca fara o directie privilegiata. Ca
urmare, electronii din orbitali
ocupati nu participa la transportul curentului electric.

La aplicarea unei diferente de potential, electronii din orbitalii moleculari

ocupati capatand un surplus de energie sunt promovati in orbitali moleculari
vecini, neocupati, din banda de energie partial ocupata si preiau transportul
de curent.
Se intelege ca metalele alcaline, la care banda de valenta este umpluta pe
jumatate, au conductibilitatea electrica mai buna decat metalele alcalino-
pamantoase, la care banda de valenta este complet ocupata. Buna
conductibilitate electrica manifesta si metalele din grupa I B, adica Cu, Ag,
Au, explicata prin volumele lor atomice, care sunt mici.

Conductibilitatea electrica a metalelor este influentata de oscilatiile atomilor

in jurul pozitiilor fixe din reteaua cristalina, de neregularitatile retelei
cristaline, cum si de prezenta unor atomi straini continuti ca impuritati in
retea.

Deoarece prin cresterea temperaturii, oscilatiile atomilor se intensifica,

undele stationare ale electronilor se formeaza mai greu, deci
conductibilitatea electrica a metalului scade. La racire, fenomenul este
invers: oscilatiile atomilor in jurul pozitiilor lor din reteaua cristalina
slabesc, undele stationare ale electronilor se formeaza mai usor, deci
conductibilitatea electrica a metalului creste. Aproape de zero absolut (-
273C), metalele isi pierd complet rezistenta electrica si devin conductori
"ideali". Acest fenomen se numeste supraconductibilitate.

5)Rezistenta electrica specifica sau rezistivitatea, adica rezistenta pe care o

opune curentului electric o portiune din metal cu o sectiune de 1 cm2 si o
lungime de 1...

Proprietati mecanice:
-plasticitatea
-elasticitatea
-rezistenta la rupere (rezistenta mecanica )
-duritatea
-rezistenta la soc

Proprietati tehnologice:
-capacitatea de turnare
-meleabilitate (proprietatea de a fi tras in foi foarte subtiri)
-ductibilitatea ( proprietatea de a fi tras in fire subtiri prin trefilare)
-sudabilitatea
-prelucrabilitatea prin aschiere

In tabelul periodic al elementelor 80 % sunt metale, unde ns trebuie amintit

c trecerea de la categoria metale la nemetale nu se produce brusc ci treptat
fiind o serie de elemente de tranziie ntre cele dou categorii numite
semimetale.

Proprietatea metalelor de a fi buni conductori de electricitate se datoreaz

structurii atomice a lor, avnd electroni liberi care la apariia unei diferene
de potenial vor avea o micare dirijat.
 Nemetalele
Generalitati

Asa cum o spune si denumirea lor, nemetalele sunt elemente care prezinta
proprietati total diferite de cele ale metalelor.
In general sunt slabi conductori de caldura si electricitate si nu sunt ductile,
adica nu pot fi usor prelucrate si modelate.
In grupa nemetalelor se gasesc cele 6 gaze nobile (sau rare), cei 5 halogeni si
cele 8 elemente orfane. Doua dintre aceste ultime elemente Hidrogenul
si Oxigenul sunt extrem de importante. Alte doua elemente esentiale
pentru viata omului sunt Oxigenul si Azotul.
Alaturi de Heliu (He) un alt nemetal, gaz nobil Hidrogenul reprezinta
aproximativ 99% din masa Universului, in timp ce Pamantul si corpul
omenesc sunt compuse in principal din oxigen, carbon, azot si hidrogen.
Despre aceste 4 elemente putem spune cu certitudine ca reprezinta viata
omului, a animalelor si a plantelor. Insumate, fac ca planeta Pamant sa fie
total diferita de celelalte planete.
Dintre nemetalele orfane enumeram Fosforul, Borul, Seleniul si Sulful
(pucioasa)

Gruparea nemetalelor

In timp ce metalele pot fi impartite in cinci familii plus cei 7 orfani

(elemente ce nu pot fi incadrate intr-o anumita familie), nemetalele sunt
grupate in doua familii si 8 orfani.
Orfani:
8 la numar: Hidrogen (H), Carbon (C), Azot (N), Oxigen (O), Fosfor (P),
Sulf (S), Seleniu (Se).

Gazele nobile sau gazele rare:

Heliu (He), Neon (Ne), Argon (Ar), Krypton (Kr), Xenon (Xe), Radon (Rn).

Halogenii:
Alaturi de gazele nobile, in grupa VII, se afla familia halogenilor.
Fluor (F), Clor (Cl), Brom (B), Iod (I), Astatiniu (At), Unuseptiu (Uus).
Denumirea de halogen provine din limba greaca (sare=hals; gennan=a
produce) si inseamna producator de sare.
Uneori Astatiniul este inclus in grupa metaloidelor (elemente care prezinta
atat caracteristici ca cele ale metalelor cat si ca cele ale nemetalelor).

Raspandirea nemetalelor pe Pamant si in atmosfera

Nemetalele reprezinta un procent mare din elementele cunoscute pe Pamant.

Ele intra in alcatuirea scoartei terestre, a apelor si a atmosferei.
Oxigenul 49,2%; Hidrogenul 0,87%; Clorul 0,19%; Fosforul 0,11%;
Carbonul 0,08%; Sulful 0,06%; Azotul 0,03%; Fluorul 0,03%.
Aceste procente pot parea mici pe hartie, in realitate numai 18 elemente
dintre toate cele cunoscute reprezinta doar 0,49% din masa totala a
elementelor de pe Pamant, rstul fiind compus din numeroase alte elemente in
cantitati mici.
Atmosfera Terrei este alcatuita doar din nemetale: Azot 78%; Oxigen
21%; Argon 0,93% si Ozon (O3) 0,07% si alte gaze, incluzand vapori de
apa si dioxid de carbon.

Nemetalele ca elemente a lumii chimice se afla a fi parti componente a

multor organisme vii. Printre aceste organisme este si insusi cel uman.
Nemetalele isi manifesta importanta si rolul lor in viata omului prin
continutul sau in organismul uman si prin aparteneta sa ca parti din structura
lui, fiecare nemetal avind responsabilitatile sale aparte si functiile specifice
care contribuie la mentinerea organismului intr-o stare buna, conform
parametrilor standart de existenta. Nemetalele mai sunt si componente a
unor parti ale corpului, componente chimice care desigur ca nu trebuie sa
lipseasca din intregul acestora.

Borul se gaseste in toate organele umane, precum si in cea mai mare

concentratie - in oase si smaltul dentar. In plasma sangelui nou-nascutului
continutul de bor este foarte ridicat, dar in primele cinci zile de viata, scade
rapid. Borul este necesar pentru functionarea normala a oaselor si
articulatiilor. Impreuna cu calciu, magneziu si fosfor, el participa in
metabolismul ...

Hidrogenul a fost descoperit, n anul 1776, de Cavendish. El l-a numit are

inflamabil. n anul 1783, A.L. Lavoisier intr n compoziia apei i i-a dat
numele de hidrogen(generator de ap). Hidrogenul a fost descoperit de
faimosul fizician englez Henry Cavendish, care era cel mai bogat dintre
invatati si cel mai invatat dintre bogati,dupa cum spunea unul dintre
contemporanii sai. Putem adauga ca era si cel mai meticulos dintre oamenii
de stiinta.

Nemetalele sunt elementele din grupele 14, 15 si 16 ale sistemului periodic.

Nemetalele nu pot conduce curentul electric si caldura prea bine. Spre
deosebire de metale, nemetalele nu pot fi trase in fire sau in foi, deci nu sunt
nici ductile si nici maleabile. Nemetalele exista in 2 stari de agregare la
temperatura normala(20C): solide(ex: carbon), gaze(ex: oxigen).
Nemetalele nu au luciu si nu reflecta lumina. Numerelor de oxidare ale
nemetalelor sunt: A4, -3 si -2.

mpreun cu metalele i metaloidele, nemetalele reprezint una dintre cele

trei categorii de elemente chimice, distinde prin proprieti de ionizare i
legare. Aceste proprieti au la baz faptul c nemetalele sunt puternic
electronegative, ctignd electroni de valen de la ali atomi mai uor dect
i cedeaz.

Nemetale sunt halogeni, gazele nobile i urmtoarele elemente, n ordinea

numrului atomic:

hidrogen (H)
carbon (C)
azot (N)
oxigen (O)
fosfor (P)
sulf (S)
seleniu (Se)

Cele mai multe nemetale se gsesc n partea dreapt, sus, n tabelul periodic.
Excepia este hidrogenul, care este de obicei plasat n colul din stnga sus,
alturi de metalele alcaline, dar se comport ca un nemetal n majoritatea
condiiilor. Spre deosebire de metale, care sunt conductoare electrice, un
nemetal poate fi un izolator sau un semiconductor. Nemetalele pot forma
legturi ionice cu metalele prin atragerea electronilor sau legturi covalente
cu alte nemetale prin punerea n comun de electroni. Oxizii nemetalelor sunt
acizi.
Exist doar 22 nemetale cunoscute, n comparaie cu peste 80 de metale, dar
nemetalele alctuiesc marea parte a Pmntului, n special n straturile
superioare. Organismele sunt compuse aproape n totalitate din nemetale.
Multe nemetale (hidrogen, azot, oxigen, fluor, clor, brom i iod) sunt
diatomice, iar majoritatea restului este poliatomic.
 Clorura de sodiu ( NaCl)

Sarea de buctrie este denumirea popular a clorurii de sodiu (NaCl),

sarea de sodiu a acidului clorhidric.

Srurile rezult din reacia chimic dintre un acid i o baz. Sarea de

buctrie se obine prin reacia dintre acidul clorhidric i hidroxidul de
sodiu.

Rezult: clorur de sodiu (NaCl) + ap (H2O).

La obinerea srii de buctrie, aceasta poate s conin pn la 3 % sare

marin i 15 % alte sruri. n comer se poate gsi sarea rafinat care conine
i alte substane pentru mbuntirea calitilor srii n afar de sarea
propriu zis.

Proprieti fizice
Este o substan solid, ionic, cristalin (structur cubic cu fee centrate);
punctul de fierbere este 1413 0C iar punctul de topire 801 0C. Este foarte
solubil n ap - 360,9 g/L la 20 0C. (H2O); Sarea este higroscopic..

Densitatea srii este 2,165 g/cm3 (toate datele se refer la sarea pur).
Duritatea sa este de 2,5 pe scara Mohs, adic ntre gips i calcit.

Rezistena la compresiune variaz n funcie de ncrcarea probei, form,

structur cristalin, stratificaii etc. Din probele executate se
constat[necesit citare]:

Limita de elasticitate (sarcina, n kgf/cm2, pn la care sarea se

comport ca un material elastic) este de 1525 kgf/cm2.
Limita deformaiilor plastice de la 25 la 100 kg/cm2: sarea se
comport ca un material plastic, dar deformaiile sunt foarte mici.
Aceast zon se numete regim al deformaiilor plastice mici.
 Limitele deformaiilor plastice mari cuprinse ntre 100kgf/cm2 i
ruperea probei.

Rezistene mecanice, traciunea, forfecarea i ncrcarea arat valori foarte

variate pentru calitatea srii. Astfel, pentru rezistena la traciune, valoarea
medie este de 18 kgf/cm2 cu 9,4 pentru sarea alb, 16,2 pentru cea vrgat
i 28,5 pentru cea vnt.

Sarea de buctrie, dei contribuie la creterea presiunii osmotice

intracelulare i presiunii sanguine, datorit ionilor de sodiu, constituie un
conservant i condiment de baz n alimentaie, fiind folosit n industria
conservelor, n tbcrie, n industria chimic etc. Un substituent recomandat
medical n anumite situaii este clorura de potasiu, KCl, care nu prezint
efectele secundare menionate, dar nu prezint acelai gust. Consumul zilnic
de sare recomanadat este de cca. 5 g. Ajut la eliminarea bacteriilor dintr-o
ran deschis.

Electroliza soluiei

Electroliza unei soluii de clorur de sodiu (soluie denumit i saramur)

este un procedeu foarte folositor n industrie, deoarece, n urma acestei
reacii se obine soda caustic, dup reacia:

2 NaCl + 2 H2O 2 NaOH + H2 + Cl2

n Romnia, astfel s-a produs sod caustic.

Electroliza topiturii

Fcndu-se electroliza unei topituri, se pot obine elementele chimice din

care este compus sarea de buctrie: sodiu i clor.

2 NaCl 2 Na + Cl2

Clorura de sodiu este o sare mineral, cristalin, cu formula chimic

NaCl, fiind format dintr-un metal alcalin (natriul) i un element
halogen (clorul).
n alimentaie, forma uzual n care se folosete clorura de sodiu,
poart numele de sare de buctrie. Ea are utilizri condimentare,
folosindu-se i ca i conservant.
 n natur, clorura de sodiu se gsete sub form de sare haloid,
purtnd numele de halit.
Sarea de ocn nepurificat, pe lng clorur de sodiu, conine i
alte elemente (magneziu, iod, sulf, potasiu, etc.). Ea poart
denumirea de sare gem.
Materia prima in industria chimica

Industria chimica este o ramaura industriala care, prin procese chimice,

fizice si mecanice, transforma materiile prime in produse de valoare
superioara, utilizate direct ca bunuri de consum dar mai ales ca materiale
necesare dezvoltarii altor ramuri ale econimiei. Mai mult decat atat, industria
chimica este o ramura decisiva a economiei tarilor industrializate fara de
care dezvoltarea este imposibila.

Industria chimica este caracterizata prin complexitatea produselor si

utilajelor dar si prin dinamismul procesului tehnic. Principalele ramuri ale
industriei chimice sunt:

- Industria produselor clorosodice

- Industria ingrasamintelor chimice

- Petrochimia

- Industria celulozei si hartiei

- Industria medicamentelor si cosmeticelor

Industria produselor clorosodice

Clorura de sodiu, NaCl, este o substanta folosita pentru obtinerea unui

numar mare de substante chimice anorganice. Acesta se gaseste in natura, in
cantitati mari sub forma de zacaminte sau in apa marilor si oceanelor, si este
materie prima pentru hidroxidul de sodiu (electroliza), sulfat de sodiu (acid
sulfuric)si carbonat de sodiu. Produsele clorosodice se clasifica astfel:
- Carbonat de sodiu (soda calcinat),substanta solida de culoare alb-cenusie,
solubila in apa care se utilizaza pentru: fabricarea sticlei, prelucrarea
titeiului, industria alimentara, industria celulozei si hartiei, epurarea apelor,
etc.

- Hidroxid de sodiu (soda caustica), substanta solida alba, hidroscopica, fara

miros, ce isi aduce aportul in: fabricarea sticlei, epurarea apelor, industria
petroliera, fabricarea detergentilor, industria petrochimica, industria
aluminiului etc.

- Clor gazos sau lichefiat, gaz verde-galbui, cu miros specific, iritant si

sufocant, utilizat in: sinteze organice si anorganice, obtinerea maselor
plastice, in industria farmaceutica, in industria textila.

- Acid clorhidric, lichid incolor, cu miros intepator si gust acru, utilizat: ca

materie prima pentru industria chimica organica si anorganica, in metalurgie,
etc.

Industria ingrasamintelor chimice

Plecand de la ideea ca fertilitatea este cea mai importanta proprietate a

solului, este de intels necesitatea incorporarii in sol a ingrasamintelor
chimice. Cele mai utilizate ingrasaminte sunt cele complexe, ce asigura mai
multe elemente nutritive. Din categoria ingrasamintelor chimice fac parte:
azotul, fosforul si potasiul.

Industria petrochimica

Este ramura cea mai importanta si mai dinamica a industriei chimice,

valorificand in cel mai inalt grad petrolul si gazele naturale, ce realizeaza o
gama variata de produse, printre care se numara: materiale plastice, rasini
sintetice, cauciuc sintetic, fire si fibre sintetice, solventi, coloranti,
medicamente, detergenti, etc. Industria petrochimica utilizeaza ca materie
prima gazul metan, petrolul si cauciucul natural.

Industria celulozei si a hartiei

Materia prima folosita la prelucrarea celulozei, hartiei si cartonului este

variata. Se utilizeaza in primul rand, lemnul, in al doilea rand, pailele, stuful,
papirusul, trestia de zahar, maculatura, etc. In prezent, in lume se produc
peste 1000 de sorturi de hartie, care apartin urmatoarelor grupe: hartie pentru
scris, hartie tipografica, hartie pentru ziare si hartie tehnica. In ceea ce
priveste consumul de hartie, cifrele arata ca peste 50% se foloseste pentru
ambalaj, 28% pentru scris si editare, 13%pentru ziare, in timp ce restul se
foloseste in scopuri sanitare si menajere.

Industria medicamentelor si cosmeticelor

Produsele cosmetice sunt substante sau amestecuri de substante, destinate

punerii in contact cu partile externe ale corpului uman, cu scopul de a le
parfuma, de a le curata, de a schimba aspectul acestora, de la le proteja, etc.

Industria cosmetica este dinamica, aflandu-se intr-o schimbare si reinventare

continua, pentru a putea raspunde la cele mai diverse probleme estetice si
pentru a satisface cele mai pretentioase gusturi. Astfel, produsele cosmetice
se impart in doua categorii principale, si anume: produse pentru ingrijirea
pielii (creme, emulsii, lotiuni, masti pentru fata, amestecuri pentru baie si
dus, depilatoare, deodorante si antiperspirante, preoduse pentru ingrijirea
dintilor, a unghiilor, etc.)si produse pentru ingrijirea parului ( nuantatoare,
decolorante, produse pentru ondulare, fixare, produse pentru aranjare,
produse de conditonare, etc.)