MEDII EXTRA TROPICALE

1. Medii reci; 2. Taiga; 3. Păduri de amestec şi foioase; 4. Stepă umedă (preria); 5. Stepă a r idă; 6. Medii
de deşe1t; 7. Medii mediteraneene; 8. Medii de munte; 9. Medii de savană; 1 O. Păduri tropicale şi
savane; 11. Medii ecuatoriale.

11.1. Mediile reci

1Există câte două perechi de zone reci situate la extremităţile polare ale Terrei: perechea calotelor
arctice şi a periglaciarului adiacent ( dominat de tundră) şi perechea calotei antarctice şi a periglaciarului
său (în fapt, mediul oceanic periantarctic ). Aceste medii sunt extreme nu numai ca poziţie pe Glob, dar
şi ca mediu de viaţă, inclusiv pentru om, fiind de obicei nelocuite (excepţii în acest sens sunt, într-o
anumită măsură, tundra şi fâşia litorală polară)

.1Două sunt cauzele ce reduc favorabilitatea acestor tipuri de mediu: gerul şi modul de repartizare,
diurnă şi anuală, a luminii solare.

• Principala deosebire constă în faptul că, deşi cele două zone polare - arctică şi antarctică - sunt
aproape egale ca întindere, în nord, platoşa de gheaţă se suprapune peste o suprafaţă acvatică (Oceanul
Arctic), în timp ce în sud ea acoperă un continent (Antarctida).

Circulaţia atmosferei este însă mai diversificată deasupra Arcticii, deoarece aici are loc o depla-.'. sare a
centrului anticiclonal din nordul Groenlandei (vara) spre jumătatea distanţei dintre Polul Nord şi
Strâmtoarea Bering (iarna).

• Din acest raport, apă - uscat, rezultă şi o altă consecinţă: calota de gheaţă a Antarctidei este cu mult
mai groasă, comparativ cu cea nordică, mai subţire şi cu aspect de banchiză ce suportă influenţa
temperaturii apei peste care pluteşte (şi care vine dinspre Atlantic).

Ca poziţie pe Glop, există o oarecare simetrie între „calotele" polare, în timp ce tundra propriu-zisă se
dezvoltă numai în emisfera nordică.

Gheaţa reprezintă elementul definitoriu al peisajului polar, spre deosebire de celelalte medii, care au în
prim-plan peisagistic pădurea, întinsul suprafeţelor ierboase sau deşertul lipsit de vegetaţie, cu roca la zi.
Gheaţa „domneşte" asupra peisajului polar, fiind acoperită de un înveliş de zăpadă uscată şi făinoasă
când este proaspătă sau cu aspect de crustă, scrijelită de vânt, dacă este mai veche.
1.2.2. Tipuri de climate temperate

Sub aspectul temperaturilor, mediul temperat este caracterizat prin diferenţe importante între
anotimpurile extreme, sau cel puţin prin apariţia unui anotimp redus de tip iarnă în cazul zonei
subtropicale. Cu oarecare aproximaţie, temperaturile medii anuale variază între -s0c (înspre cercurile
polare) şi 15°C (spre tropice), cele ale lunii iulie între 10° şi 2s0c, iar cele ale lunii ianuarie între o 0 şi
-20°C. Din acest punct de vedere, climatele temperate se pot grupa în temperate răcoroase şi reci şi
temperate calde (subtropicale). Primele sunt, la rândul lor, oceanice, de tranziţie (moderate) şi
continentale (excesive), iar celelalte sunt subtropicale (faţadă orientală), mediteraneene şi
semideşertice. La acestea se adaugă climatele de munte înalt subtropical şi de munte temperat