Nicula Ștefan

Clasa protisoluri

Solul este partea superioară, afânată, a litosferei, care se află într-o continuă evoluție

sub influența factorilor pedogenetici, reprezentând stratul superficial al Pământului în care
se dezvoltă viața vegetală.

Tipuri de sol:
Conform SRTS (Sistemul Român de Taxonomie a Solurilor) avem următoarele clase și tipuri
de sol:

Clasa de sol Tipurile de sol

Protisolurile (solurile Liftosolul, regosolul,

neevoluate) psamosolul, aluviosolul,
entiarosolul.

Cerniosolurile (molisolurile) kastanoziom, cernoziom

calcaric cernoziom,
cernoziom cambic, faeoziom
cambic, faeoziom argic,
faeoziom greic, faeoziom
marmic, rendzina.
Umbrisolurile Nigrosolul, humosiosolul

Cambisolurile Eutricambisolul, terra rossa,

districambisolul.

Luvisolurile Preluvisolul tipic, preluvisolul

roșcat, luvosolul tipic,
luvosolul albic, planosolul și
alosolul.

Spodisolurile Prepodzolul, podzolul,

criptopodzolul

Pelisolurile (vertisolurile) Pelosolul, vertosolul

Andisolurile Andosololul

Hidrisolurile Stagnosolul, gleisolul,

limnisolul

Salsodisolurile (solurile Solonceacul, solonetul

halomorfe)

1
 Nicula Ștefan

Histosolurile (solurile Histosolul, folisolul

organice)

Antrisolurile (solurile Erodosolul, antrosolul

trunchiate și desfundate)

Clasa protisoluri:
Aceasta clasa, incadreaza soluri fara orizonturi diagnostice specifice, avand:
- roca compacta (Rn, Rp) incepand din primii 5-20 cm (daca apare in primii 4 cm se
considera roca la zi) sau;
- material scheletic calcarifer cu peste 40 % CaCO3 echivalent incepand din primii 5-
20 cm; sau
- strat cu caracter scheletic (qq) incepand din primii 5-20 cm;
- orizont A urmat de material neconsolidat (orizont C).
Pot sa apara orizont vertic asociat orizontului C, sub 50 cm adancime proprietati gleice
(Gr), proprietati stagnice (W) sau salsodice (orizonturi sc, ac sau sub 50 cm chiar sa, na).

În această clasă sunt incluse solurile aflate într-un stadiu incipient de dezvoltare, având
profile de sol slab diferenţiate, fără orizonturi diagnostice. În general solurile din clasa
Protisoluri, prezintă un orizont A sau O cu grosimi mai mici de 20 cm, fără alte orizonturi
diagnostice, după care urmează un orizont Rn sau Rp dacă materialul parental este alcătuit
din roci consolidate sau un orizont C dacă aceste materiale sunt neconsolidate.
Protisolurile apar în cadrul unor suprafeţe discontinue, pot ocupa suprafeţe mari sau
reduse în regiunile cu relief puternic fragmentat, pe versanţi sau culmi, în aria de răspândire
a nisipurilor şi în luncile râurilor. Clasa protisoluri cuprinde următoarele tipuri de sol: Litosol,
Regosol, Psamosol, Aluviosol şi Entiantrosol.

1. Litosolurile
Litosolurile (gr. lithos – piatră, rocă dură) se definesc prin prezenţa orizontului Ao sau O
având cel puţin 5 cm grosime, urmat în primii 20 de cm de rocă compactă continuă (Rn),
material scheletic cu mai puţin de 10% pământ fin (Rp), orizont scheletic cu mai puţin de
25% material fin care pot continua până la 50 cm adâncime sau material scheletic calcarifer
cu peste 40 % carbonat de calciu.

2
 Nicula Ștefan

Răspândire și condiții naturale de formare

Litosolurile se întâlnesc pe suprafeţe mici în regiuni cu relief accidentat şi roci
consolidate- compacte (magmatice şi metamorfice), în zone montane sau podiş având
versanţi puternic înclinaţi sau culmi înguste.
Formarea litosolurilor este influenţată foarte mult de climatul umed şi răcoros care
determină dezagregarea şi alterarea rocilor magmatice şi metamorfice consolidate,
favorizând dezvoltarea de muşchi, licheni, alge sau a vegetaţiei ierboase şi uneori lemnoase.
Procese pedogenetice
Litosolurile reprezintă primul stadiu de formare al solului pe roci consolidate compacte.
Acumularea resturilor organice provenite de la vegetaţia ierboasă sau lemnoasă aflată în
diferite stadii de descompunere, determină acumularea de humus în sol printre fragmentele
rocilor compacte într-un orizont Ao sau O urmat de un orizont Rn sau Rp aflat la mică
adâncime.
Proprietăți
Însuşirile litosolurilor, depind de rocile pe seama cărora s-au format, acestea
influenţând variaţia pH-ului de la acid în cazul rocilor magmatice şi metamorfice acide, la
bazic cum este cazul solurilor formate pe roci dure bogate în CaCO3.
Datorită materialului scheletic prezent pe profilul de sol regimul aerohidric este
favorabil, dar în general sunt soluri sărace sau mijlociu aprovizionate cu humus sau
elemente nutritive din cauza volumului edafic util foarte redus.

2. Regosolurile
Regosolurile prezintă un orizont A (Am, Au, Ao) dezvoltat pe material parental neconsolidat
sau slab consolidat, apărut la suprafaţă în urma proceselor de eroziune geologică (cu
excepţia materialelor parentale nisipoase, fluvice sau antropogene).

Răspândire şi condiţii naturale de formare

Se întâlnesc în regiunile de deal (Subcarpaţii de Curbură, Dealurile Lipovei, etc.), de
podiş fragmentat (Podişul Moldovei, Podişul Târnavelor, etc.) sau piemont (Piemontul
Getic), cu roci sedimentare neconsolidate, în condiţii climatice şi de vegetaţie caracteristice
zonelor de stepă, silvostepă şi pădure.
Condiţiile naturale de formare, sunt strâns legate de efectul eroziunii geologice, care
contracarează procesele pedogenetice ce se desfăşoară în mod natural.
Procese pedogenetice

3
 Nicula Ștefan

Litosolurile reprezintă primul stadiu de formare al solului pe roci consolidate compacte.

Acumularea resturilor organice provenite de la vegetaţia ierboasă sau lemnoasă aflată în
diferite stadii de descompunere, determină acumularea de humus în sol printre fragmentele
rocilor compacte într-un orizont Ao sau O urmat de un orizont Rn sau Rp aflat la mică
adâncime.
Proprietăţi
Însuşirile litosolurilor, depind de rocile pe seama cărora s-au format, acestea influenţând
variaţia pH-ului de la acid în cazul rocilor magmatice şi metamorfice acide, la bazic cum este
cazul solurilor formate pe roci dure bogate în CaCO3.
Datorită materialului scheletic prezent pe profilul de sol regimul aerohidric este favorabil,
dar în general sunt soluri sărace sau mijlociu aprovizionate cu humus sau elemente nutritive
din cauza volumului edafic util foarte redus.

3. Psamosolurile
Psamosolurile (grec. psamos - sol nisipos) sunt soluri având orizont A (Am, Au, Ao) urmat de
material parental reprezentat de depozite nisipoase, depuse eolian, având pe cel puţin 50
cm textură grosieră sau grosieră mijlocie (sub 12% argilă).
Răspândire şi condiţii naturale de formare
Psamosolurile (nisipuri solificate) ocupă o suprafaţă de circa 370.000 ha ceea ce
reprezintă 1,6% din suprafaţa ţării. Se întâlnesc în Câmpia Olteniei în partea stânga a Dunării
şi Jiului în zona Călmăţuiului, a Ialomiţei şi a Buzăului şi Câmpia Tecuciului (Hanul Conachi).
În partea de vest a ţării, psamosolurile ocupă arealul localităţilor Voievozi (Bihor), Valea lui
Mihai, Foieni, Urziceni. Suprafeţe însemnate ocupate de psamosoluri sunt în Delta Dunării şi
pe litoralul Mării Negre. Pe suprafeţe restrânse mai apar în Câmpia Banatului şi în
Depresiunea Bârsei.
Psamosolurile sunt răspândite în zona de stepă şi silvostepă, deci în zone cu precipitaţii
scăzute, cu vânturi de intensitate mare, de obicei în apropierea râurilor, lacurilor şi mării, pe
unităţi de relief joase (câmpii, lunci). Caracteristic pentru nisipuri este relieful de dune şi
interdune, supus deflaţiei eoliene. Ocupând areale diferite, condiţiile climatice sunt
caracterizate prin precipitaţii medii anuale cuprinse între 350-650 mm şi cu temperaturi
medii de 7-110C. Vegetaţia naturală este constituită din plante ierboase slab dezvoltate
(Tribulus terrestris, Poligonum arenarium, Centaurea arenaria, etc.) şi păduri de salcâm.
Materialele parentale care au contribuit la formarea psamosolurilor sunt reprezentate de
depozite nisipoase eoliene de cel puţin 50 cm grosime.
Procese pedogenetice
Procesul de pedogeneză în cazul psamosolurilor este încetinit de deflaţia eoliană.
Cantitatea de resturi organice depusă la suprafaţa solului este redusă şi în urma

4
 Nicula Ștefan

descompunerii aerobe se acumulează puţin humus, din această cauză psamosolurile au

cantitatea de humus cea mai redusă şi implicit o fertilitate foarte scăzută.
Proprietăţi
Psamosolurile prezintă textură grosieră care determină o permeabilitate foarte ridicată şi
au capacitate foarte redusă de reţinere a apei şi a elementelor nutritive. Conţinutul de
humus este redus, având valori cuprinse între 0,5-1%, rareori depăşind aceste valori.
Reacţia în funcţie de natura depozitelor nisipoase, poate fi de la acidă la alcalină, în aceste
condiţii şi gradul de saturaţie în baze poate varia de la 20-100%.

4. Aluviosolurile
Aluviosolurile se definesc prin prezenţa unui orizont A (Am, Au, Ao) format pe materiale
parentale constituite din depozite fluviatile, fluvio-lacustre sau lacustre recente, de cel puţin
50 cm grosime.

Răspândire şi condiţii naturale de formare

Aluviosolurile ocupă suprafeţe importante în luncile râurilor, care nu mai sunt sub
influenţa inundaţiilor sau aceste terenuri sunt inundate la intervale mari de timp cum sunt
Lunca şi Delta Dunării. Aluviosolurile apar de asemenea în câmpiile de subsidenţă actuale
din Câmpia Română de est, Câmpia Banatului, Câmpia Crişurilor etc. Totodată, sunt
răspândite în zonele cu teritorii eliberate de apă cum sunt Balta Ialomiţei, Balta Brăilei unde
ocupă suprafeţe importante. Aluviosolurile se pot întâlni pe suprafeţe reduse şi în regiunile
cu relief frământat din zonele de deal, piemont şi podiş unde versanţii au fost supuşi
eroziunii hidrice.
Materialul parental care a contribuit la formarea acestor soluri este constituit din
depozite fluviatile, fluvio-lacustre sau lacustre, care prezintă o mare heterogenitate în ceea
ce priveşte textura atât pe verticală cât şi pe orizontală. Unele aluviosoluri apar şi pe
material parental fluvic coluvial nehumifer, de peste 50 cm grosime, pe versanţi sau la baza
versanţilor. În afara texturii prezintă o mare diversitate din punct de vedere chimic,
deoarece unele depozite pot fi carbonatice iar altele salinizate.
Vegetaţia naturală caracteristică este reprezentată de plante ierboase cum sunt: Agrostis
alba, Poa pratensis, Alopecurus pratensis, Lolium perenne şi specii lemnoase: Salix alba,
Populus alba, Populus nigra etc.
Procese pedogenetice
În cazul terenurilor de luncă frecvent inundabile, solificarea decurge foarte lent din cauza
aluviunilor care împiedică dezvoltarea vegetaţiei, în aceste condiţii la suprafaţă se formează
un orizont de bioacumulare foarte subţire şi cu un conţinut de humus redus.

5
 Nicula Ștefan

Dacă efectul de inundabilitate este stopat, în timp la suprafaţa solului se formează un

orizont A de bioacumulare, bine conturat şi cu o cantitate de humus mai ridicată. În timp,
odată cu avansarea solificării, aluviosolurile din zonele neinundabile, evoluează spre tipul de
sol caracteristic zonei respective.
Proprietăţi
Aluviosolurile conţin frecvent CaCO3 de la suprafaţă, însuşirile fizico-chimice sunt
influenţate de textura materialului parental şi de adâncimea apei freatice.
În general au un regim aero-hidric favorabil, conţinutul de humus variază între 2-3%,
gradul de saturaţie în baze 80-100%, iar pH-ul între 6-8,5.

5. Entiantrosolurile
Soluri în curs de formare, dezvoltate pe materiale parentale antropogene, având o grosime
de cel puţin 50 cm sau numai de minim 30 cm dacă, materialul parental antropogen este
scheletic (pe această grosime), fără orizonturi diagnostice în afară de un orizont Ao (cu
excepţia celor copertate care pot avea orizont A molic sau A umbric).

Răspândire şi condiţii naturale de formare

Răspândirea şi formarea entiantrosolurilor în România este influenţată de activităţile
antropice din jurul exploatărilor miniere (exploatări carbonifere la zi), în ariile cu lucrări de
excavare, de-a lungul canalelor de drenaj din Delta Dunării, şi depunerile de reziduuri
provenite din diferite ramuri industriale.
Toate aceste materiale sunt depozitate pe suprafeţe plane de teren şi conduc la
scoaterea din circuitul agricol a acestor soluri, totodată producând şi poluarea lor cu diferiţi
compuşi organici toxici sau metale grele.
Procese pedogenetice
Procesele de solificare la aceste materiale sunt foarte lente datorită conţinutului foarte
redus de materie organică sau aceasta poate lipsi în cazul unor materiale rezultate din
exploataţiile miniere.
Vegetaţia se instalează foarte greu pe aceste materiale reziduale şi numai după
intervenţia antropică. In timp în urma măsurilor de ameliorare aplicate la suprafaţa solului
se formează un orizont A foarte subţire sărac în humus.

Proprietăţi
Proprietăţile Entiantrosolurilor sunt foarte variate datorită heterogenităţii materialului
antropogen, uneori amestecat cu material organic. Prezintă însuşiri aerohidrice defectuoase

6
 Nicula Ștefan

deoarece au o textură foarte variată de la grosieră până la fină, reacţia poate fi acidă sau
alcalină, conţinutul în humus şi elemente nutritive este foarte scăzut, cu excepţia
entiantrosolurilor formate pe materiale antropogenice garbice (deşeuri organice).

BIBLIOGRAFIE
http://www.horticultura-bucuresti.ro/images/pdf/Pedologia.pdf
https://ro.wikipedia.org/wiki/Sol_(strat_al_P%C4%83m%C3%A2ntului)

7
 Nicula Ștefan

https://www.qdidactic.com/bani-cariera/agricultura/clasa-protisoluri193.php