ZONA RECE

Clasa a XI-a I

Larisa Andreescu Laura Pirneci

In zonele reci iernile sunt lungi, de aproximativ 9 luni pe an,iar verile sunt scurte, de 2-3 luni,si foarte reci. Spre poli, rareori temperatura se ridica peste punctul de inghet. Vara,soarele nu apune, iar iarna soarele nu rasare de loc. In ciuda acestor conditii, aici supravietuiesc multe animale.

Zona rece se imparte in :

Mediul geografic de tundra; Mediul geografic al calotelor glaciare; Mediul geografic al muntilor inalti.

Tundr

Tundrele sunt formatiuni ierboase, subarbustive si arbustive scunde, deschise, formate sub inflenta climatului aspru polar, situate la limita padurilor de conifere, intre silvotundre si deserturile nivoglaciare. Dupa pozitia lor pe glob, tundrele se impart in arctice si antarctice.

Tundrele arctice

Delimitata pe-alocuri catre sud de Cercul Polar de Nord sau de paralele a caror valoare nu depaseste 53 de grade latitudine nordica, tundra se desfasoara oarecum circumpolar pe mai bine de 20 de grade latitudine si ocupa 3 milioane de km patrati, in partile septentrionale ale Americii, Europei si Asiei, constituind a doua zona biogeografica de la suprafata globului cu extensiune continua. In zonele muntoase tundra ocupa portiuni restrnse din inaltimile Alpilor, Caucazului, Himalaiei etc.

In tundra iarna tine 8-10 luni, temperaturile sunt foarte scazute, zapada este putina, nebulozitatea e mare, vnturile inghetate stnjenesc dezvoltarea in bune conditii a vietuitoarelor. Verile sunt scurte, 2-4 luni, media lunii celei mai calde mentinandu-se sub 10 grade Celsius. Precipitatiile cad mai ales vara. Desi cantitatea de precipitatii este mica, plantele se dezvolta deoarece evaporarea este si a foarte scazuta, iar infiltrarea apei in sol slaba, data fiind faptul ca subsolul este vesnic inghetat. Din aceasta cauza apar in mod frecvent mlastini. Solurile sunt gleice si turbogleice, iar in regiunile muntoase sau stancoase sunt soluri scheletice poligonale. Tundrele acopera terenurile plane, movilele, dolinele cat si versantele muntilor Arctici.

Vegetatia ce se formeaza in zona tundrei cu greu se poate fixa de substrat, datorita, in primul rand, solului de natura scheletica care ocupa cele mai intinse portiuni si in al doilea rnd datorita vnturilor puternice care dezradacineaza vegetatia in mod continuu.

Ca o adaptare la vnturile puternice majoritatea plantelor sunt pitice lund forme trtoare cum sunt: mestecenii pitici (Betula nana)

specii mici de Salix

Eriophorum

Carex

Draba

Eritrichium villosum

Tundrele euroasiatice

Ocupa in buna parte Islanda, nordul Peninsulei Scandinave si extremul nord al Rusiei pna in Peninsula Kamceatka. Tundra cu arbsuti este frecventa in Peninsula Kola pna la fluvial Lena caracteriznd depresiunile cu soluri umede si impermeabile, tarmurile cursurilor de apa si a lacurilor adapostite de vnturile puternice din regiunile inferioare ale Arcticii.

In aceste formatiuni lemnoase predomina

mestecinii mici arinii pitici

Salcii pitice

Rogozuri

Lacurile arctice din cmpiile si depresiuni meridionale invecinate cu tufarisurile de mai sus mentionate sunt populate de bumbacarita

sapte-degete

piciorul-cocosului arctic

Tundrele cu subarbusti : situate la nordul tundrelor cu arbusti edificate de ericacee marunte ca afinul (Vaccinium uliginosum), merisorul (V. vitis-idaea), Ledum palustre, Cassiope tetragona la care se mai alatura salciile (Salix herbacea) si mestecenii pitici.

Tundra mezofila cu ciuperci si grimanee se dezvolta pe solurile permeabile, bine drenate si care se dezgheata pe o grosime de aproximativ un metru. Pajistele unistratificate de 15-30 de cm dominate de ciperacee (Carex rigida, C.pedata, C.nardina) si de graminee (Deschampsia arctica, Poa alpina) sunt associate cu tufe marunte, muschi si licheni.

Tundrele xerofile se dezvolta pe terenurile mai ridicate acoperite cu depozite grosiere sau nisipoase cu substrat calcaros. Vegetatia acestor tundre este saracacioasa alcatuite din salcii-pitice arctice, ericacee scunde alaturi de care vegeteaza argintica (Dryas octopetala), iarba-soprlelor (Polygonum vivi parum), rogozuri (Carex, Luzula) s.a.

Tundrele cu muschi si licheni ocupa regiunile mai nordice cu climat aspru si uscat unde arbustrii si subarbusti nu pot supravietui. Vegetatia este scunda si unistratificata alcatuita majoritar din muschi (Aulacomnium turgidum, Camptothecium trichoides) si licheni (Cladonia islandica, C. cucullata, C. nivalis). Printre acestia mai cresc unele ciperacee si poacee.

Tundrele din America de Nord sunt asemanatoare cu cele din nordul Eurasiei. In estul Canadei tundrele mezohigrofile populeaza depresiunile umede. Ele sunt dominate de ciperacee , higrofile (Carex aquatili, Eriophorum) associate cu ochii-soricelului (Saxifraga hirculus), iarba soparlelor (Polygonum viviparum) si cu diferite specii de muschi.

FAUNA

este saraca si omogena pe tot cuprinsul Eurasiei si Americii de Nord datorita climei deosebit de aspre si a hranei putine. Mamiferele arctice pot infrunta gerurile din lunga iarna polara datorita att stratului gros adipos subcutanat rau conducator de caldura (grasimea ursului polar cantareste aproximativ unsfert din greutatea sa), ct si a prezentei unei blani lungi si dese care protejeaza organismul. Iarna, corpul boului-moscat este invelit in doua straturi suprapuse: peste primul gros de 20 cm format dintro lana moale si deasa ca vata creste o blana mitoasa cu fire lungi de 60-80 cm. La pasarile polare sedentare att puful cat si penele sunt dese si mai lungi decat cele din zona temperata. Dimensiunea corpului mamiferelor sedentare poate deveni un factor hotarator in rezistenta in fata frigului. Cu ct organismul este mai mare cu atat pierderile de caldura vor fi mai reduse. De aceea se explica de ce mamifere ca balena si ursul polar au talie mai impunatoare decat cele din zona temperata.

Dintre animalele care populeaza tundrele, amintim:

Boul-moscat

renulgroelandez

Renul european

Iepurele polar

Vulpea polara

Hermelina

Lupul de tundra

Ursul polar

Pasarile care cuibaresc in tundra sunt : potarnichea

Ciuful alb

Sorecarul incaltat

Pescarusul cu capul negru

Tundrele antarctice

Extensiunea ghetarilor limiteaza foarte mult tundra din emisfera austarala, care cuprinde doar tarmurile Antarctidei si insulele invechinate mult indepartate unelel de altele. Tundrele insulelor subantarctice sunt mult mai sarace dect a celor din emisfera boreala, fiind limitate att climatic ct si teritorial. Aici stapnesc plantele in forma de perinita.

Tundrele Antarcticei sunt foarte sarace, distribuite numai pe tarmuri. Interiorul continentului Antarctic este acoperit cu o calota de gheata permanenta (desert rece). Pe tarmuri, in sezonul cald zapada si gheata se topesc pentru o scurta perioada de timp permitand vegetatiei sa se dezvolte. Aici domina tundrele cu muschi si licheni fruticulosi, printre care vegeteaza izolat si cateva plante cu flori (Deschampsia Antarctica, Acaena, Azorella)

Fauna tundrelor antarctice este foarte saraca, lipsind mamiferele. Cele mai numeroase sunt pasarile, dar si dintre acestea numai doua specii sunt caracteristice uscatului (Anthus antarcticus, Chionis minor o pasare alba de marimea unui porumbel care se hraneste cu moluste, crustacee si oua de penguin) majoritatea fiind reprezentate de penguin (Pygoscelis Antarctica), albatross (Diomedea exulans) si pescarus (Megalestris Antarctica), sunt mai multe pasari marine, care folosesc uscatul numai ca loc de cuibarit si de popas.

MEDIUL CALOTELOR GLACIARE

In spatiul dintre 70 si 90 lat. se desfasoara intinderi de gheata in Antarctica, Groenlanda si numeroase insule, precum cele din Arhipelagul Nord-Canadian si partile inalte din Insulele Svalbard, Vranghel, Franz Joseph, Novaia Zemlia acoperite cu mici calote de gheata. Climatul polar se defineste prin variatii termice in limitele temperaturilor negative si prin permanenta frigului. De altfel, temperaturile minime absolute au coborat sub -90 C, la statiunea Vostok. Ca urmare a climatului extrem de aspru, uscatul si oceanul sunt acoperite de mase intinse de gheata.

Acolo unde temperatura medie anual este sub 0 grade si unde zpada cade n cantiti suficiente, se formeaz gheari. Regiunile cu temperaturii medii anuale sub 0grade se gsete la peste 5000 m la tropice, apoi limita scade la 3000 m n zonele temperate, ajunge la sub 1000 m n Islanda i atinge zero metri aproximativ la cercul polar; aceasta este limita zpezilor persistente. Zpada care nu se topete se acumuleaz n straturi tot mai groase, care ns ncep s se taseze sub propria lor greutate. Tasarea produce o anumit cldur, parte din cristale se topesc, dar apa scurs spre baza stratului renghea. Aa se nate mai nti o gheaa foarte grunoas, numit neve, i apoi ghearul. Ghetarii se deplaseaza incet de-a lungul vailor montane, ca niste benzi transportoare imense incarcate cu roci sfaramate. Se aseamana si cu niste corpuri abrazive gigante, flexibile, modeland peisaje spectaculoase.

Gheata care compune ghetarii se formeaza din fulgii de zapada comprimati gradual in gheata sub greutatea straturilor succesive care se depun sau din avalansele care antreneaza in miscarea lor, de-a lungul vailor, straturile de zapada. Ele contin bule de aer, si de la distanta au un aspect albicios. Spre baza, culoare ghetarului devine mai inchisa. Aceasta deoarece contine mai putine bule de aer dar o parte din ea consta in apa inghetata. Aceasta apa se formeaza atunci cand la suprafata ghetarului apare fenomenul de dezghet. Gheata topita se prelinge in josul ghetarului sub forma de apa, dupa care are loc din nou un fenomen de inghet care duce la comprimarea suplimentara a ghetarului.

Ghetarii de vale sunt forme de relief mai mici. Ei sunt mase de gheata care se deplaseaza incet in josul vailor montane. La capul multor ghetari montani este un bazin, numit zona de acumulare, unde zapada se comprima si se transforma in gheata. Cand bazinul se umple, gheata se revarsa peste marginea bazinului si incepe sa curga. In timpul miscarii suprafata ghetarului crapa si formeaza crapaturi numite crevase. Unele crevase apar pe partile laterale ale ghetarilor deoarece gheata din centru se deplaseaza mai repede decat la margini. Cand un strat de roci mai dure, rezistente scimba unghiul de inclinare al pantei, ghetarul se sfarma, creand o masa de crevase care se intersecteaza, creste si culmi de gheata. Aceste zone se numesc cascade de gheata.

Ghetar de calota

Ghetar alpin

ANTARCTICA

Antarctica, mai mare decat Europa sau Australia, este cel mai rece si mai izolat continent Exercita o mare influenta asupra climatului planetar si marile din jurul sau contin o mare varietate de vietuitoare marine.Antarctica este un continent situat la Polul Sud al Terrei. Acesta nu trebuie confundat cu Arcticul, care este situat langa Polul Nord, n emisfera nordic a planetei.

Renier Point
Antarctica din satelit

Atanasoff Nunatak

NOVAIA ZEMLIA

Novaia Zemlia (n limba rus: , n traducere: "Pmntul Nou". A fost numit n englez i mai este numit nc n olandez Nova Zembla) este un arhipelag din Oceanul Arctic din the Regiunea Arhangelsk (nordul Rusiei i nord-estul extrem al Europei). Arhipelagul Novaia Zemlia este format din dou insule mari, separate de Strmtoarea Matocikin, i din mai multe insule mai mici. Cele dou insule mari sunt: Severni (Nordic) i Iujni (Sudic). Novaia Zemlia separ Marea Baren de Marea Kara. Suprafaa total a arhipelagului este de aproximativ 90.650 km. Arhipelagul este muntos, Novaia Zemlia fiind din punct de vedere geologic o continuare a Munilor Urali. Arhipelagul este separat de continent de Strmtoarea Kara. Cel mai nalt pisc din Novaia Zemlia msoar 1.070 m. Pe insula nordic exist mai muli gheari, iar cea sudic are climat de tundr. Printre resursele naturale se numr cuprul, zincul i plumbul. Populaia btina este format din aproximativ 1.000 de nenei, care se ocup n special cu pescuitul i vntoarea de foci.

SVALBARD

Svalbard este un teritoriu insular n Oceanul Arctic, format din arhipeleagul Spitzbergen i Insula Urilor (Bjornoya), situate la 600 km nord de coastele Norvegiei. Svalbard este administrat de Norvegia

Iceberg

Iceberg-urile sunt constituite din apa pura si oamenii de stiinta au incercat sa le utilizeze ca sursa de apa potabila in tarile care duc lipsa de aceasta.

Mediul geografic al muntilor inalti

Locatia geografica

Mediile montane caracterizeaza muntii inalti, indiferent de zona climatica, cum ar fi: lantul muntilor Apenini (Italia), Pirinei (granita Spaniei cu Franta), Scandinaviei (Norvegia, Suedia),

Alpi (Franta, Elvetia, Austria), Anzi (America de Sud - Argentina, Bolivia), Kenya, Kilimanjaro, Himalaya, Carpati.

Vegetati a

Vegetatia se succede pe verticala, de la paduri de foioase, conifere si pana la pajisti alpine. Pe la 3.200 m creste o vegetatie fara copaci, compusa din tundra alpina, tufaris si ierburi. De asemenea, asociaii de jneapn, ienupr, merior i muchi.

Ienupar Jnepeni

Fauna

Deoarece mediile alpine sunt localizate la distante foarte mari, nu exista vreun animal comun tuturor locurilor. Fauna este de interes cinegetic (urs brun, ras, cerb), pasari (cocos de munte, vultur plesuv, gainusa de alun), capra neagra, marmota alpina,

Capra neagra

Vulturul plesuv

Ursul brun

Cocos de munte

Pastrav

Lostrita

Soluri

Solurile au fertilitate sczut, aciditate ridicat, profil n general scurt; sunt larg rspndite solurile limitrofe, scheletice, superficiale. Clasa spodosoluri, podzolice, brune.

Clima

Clima muntilor depinde pe de-o parte, de pozitia acestora in raport cu zonele de clima si de directia dominanta de deplasare a maselor de aer, iar pe de alta parte, de altitudine. In orice sistem muntos, de la baza si pana la o anumita inaltime, caracteristicile climatice vor fi similare cu cele ale zonei de clima in care se afla. Forma de precipitatie cel mai des intalnita este ninsoarea insotita de vanturi puternice. De asemenea,