e di u l Po l a r

obanu Veronica
nilescu Diana
roncean Nicolae
 Localizarea
Insula Groenlanda
insulele din Oceanul Arctic (Insula
Novaia Zemlea, Insula Tara lui Franz Joseph
Arhipelagul
Spitzbergen,
Arhipelagul
Nord-Canadian)
Antarctida
Factor determinant
Factor complementar
Factor de nuantare
Formele de relief întâlnite
sunt
*field-uri (platouri uşor
ondulate)
* kame
Field *drumline
toate aflindu-se sub ghiata.

Drumlin
Ghetarii in Antarctida sint prezenti pe
80% din suprafata sa.
Ghetari:
• ghetari situati deasupra uscatului
(scutul de gheata sau cupola de
gheata)
• ghetari situati deasupra oceanului sau
marilor bordiere (ghetari de slef si
aisberguri).
Cupola de gheata
Ocupa cea mai mare parte din
Antarctida de Est si o portiune din
Antactida de Vest. Grasimea
cupolei variaza intre 400 m si 500
m (in unele gropi unde coboara
sub nivelul marii).
 Aisberguri
desemnează un bloc mare de
gheață desprins din una din
calotele polare glaciale ale Terrei,
care navighează spre zonele
calde ale globului influențând
clima zonelor învecinate
 Clima
temperaturi foarte scăzute tot anul:
maxima sub 10 °C și minime între -30
până la -50 grade Celsius
aici a fost atinsă temperatura minimă
absolută (-89,2 grade Celsius) în
Antarctica.
Apele de uscat
 Vegetatia
Aceşti factori nu limitează existenţa plantelor în
Antarctida numai pentru Regnul Protista (organisme simple,
de obicei unicelulare): alge, licheni şi muşchi, care uneori, în
anotimpul de vară, se dezvoltă pe versanţii munţilor
Deoarece nu poate exista viata vegetala in conditiile
calotelor glaciare, mediul polar constituie un desert rece total.

Apele antarctice suportă şi alte tipuri de vegetaţie.

Buruieni de apă din zonele de coastă cresc pe şi în jurul
insulelor, aproape de continent. În apele reci ale oceanului
ce înconjoară Antarctida se găsesc diferite tipuri de alge ce
plutesc pe o perioadă scurtă, atât cât să se înmulţească pe
perioada anotimpului cald.
Alge rosii
 Adaptari vegetale
• Vietuiesc pe o perioada scurta înmultindu-se doar
in perioada anotimpului cald.
• Plante mici și rădăcini de mică adâncime .
• Frunze mici (a minimiza cantitatea de apă pierdută
prin suprafața frunzei )
• Cresc aproape de sol pentru a rezista impotriva
puterii vintului
• Un strat pufos pe tulpini (protecție suplimentară
împotriva vântului).
• Toate plantele polare sunt în măsură să fotosinteza
la temperaturi extrem de scăzute
• Plante de culoare închisă absorb mai mult de
energie solara(fotosinteza) .
 Lumea animala
Fauna este redusa si reprezentata de
unele specii de pasari, morse, ursul
polar, in tinuturile arctice, si pinguini,
in Antarctida.
 Dintre pasarile Antarcticii care ajung si traiesc si pe
tarmurile  Antarctidei, cele mai reprezentative sunt
pinguinii. Pana in prezent cercetatorii au determinat 17
speci de pinguini desfasurandu-si intreaga viata,in zona
apelor inghetate protejati impotriva vantului de stancile
granitice ale oazelor.
Pinguini Adelie  Pinguini Macaron

Pinguini Pinguini regal

 Ursul polar
Ursul polar este un urs alb care
trăiește în zonele nordice înghețate
ale Oceanului Arctic, fiind cel mai
mare animal de pradă întâlnit pe
uscat.
Explicatia culorii albe a blanii
acestuia este că firele de păr,
incolore, sunt goale în interior ca
fibrele optice și conduc razele
ultraviolete spre pielea lor neagră.
Foca
Leul
de
mare
Elefantul de mare
Leopardul de mare
ena ucigașă
In Antarctida nu exista insecte cu aripi.
Singura musca din Antarctida este Belgica
antarctida, specie fara aripi, descoperita
pe coasta de vest a Peninsulei Antarctidei,
cu o lungime de 1 cm.

pot suporta temperaturi de –50ºC,

iar cand temperatura coboara si
mai mult intra in hibernare,
indiferent de stadiul de dezvoltare
in care se afla, si raman asa pana
cand teperatura creste din nou.
Adaptari la lumea
animala
• Animalele s-au adaptat mediului prin
culoare, stratul adipos, modul de hrănire.

• Pinguinul pentru a-si procura hrana,

aripile sale s-au transformat in excelente
inotatoare, pasarea simtindu-se mai bine
in mediul marin decat pe uscat.
• Grăsime sub piele ajută la protejarea
împotriva frigului

Sol
Deşi numai aproximativ 1%
din solul continentului a fost
cercetat pentru minerale, se
pare că Antarctica are
resurse minerale bogate.
• Munţii Transantarctici
(cărbune, cupru, plumb,
zinc, cositor, argint şi aur)
• munţii din estul Antarcticii
(minereuri de fier)
• Marea Ross (zăcăminte de
petrol şi gaze naturale)
În prezent acest potenţial mineral
al Antarcticii nu este utilizat
decât de cercetătorii de la staţiile
de cercetare prezente pe
Numai circa 2,4 % din aria
Antarcticii este rocă vizibilă,
restul aflându-se sub
gheaţă.
Solul este îngheţat până la
adâncimi (în Antarctica –
400 m).
Numai 2% din zonele costale
sunt ţărmuri stâncoase sau
zone litorale. Restul ţărmului
este format din gheaţa
Solul ce se află sub gheaţă este
format din roci metamorfice,
acoperite de sedimente din
perioadele geologice Cretacic şi
Permian.
Ceea ce acoperă acum solurile
continentului este o uriaşă cupolă
de gheaţă ce se ridică de pe
coastele acestuia într-un platou
Densitatea populatiei
Teritoriile sunt nepopulate practic
( Insula Groenlanda: 56676
loc(0,02 loc./km^2)
Dezvolatarea economica
Insula Groenlanda
Astăzi Groenlanda este critic dependentă de exporturi de pescuit și de pește. Industria de
pescuit creveți este de departe cel mai mare venit salarial. Compania petrolieră de stat
NUNAOIL a fost creată cu scopul de a contribui la dezvoltarea industriei de hidrocarburi în
Groenlanda și pentru a crește producția de aur. Depozitele miniere de rubiniu au început în
2007. Alte minerale sunt exploatate in functie de prețurile care sunt in crestere în creștere.
Acestea includ uraniu, aluminiu, nichel, platina tungsten, titan si cupru. Sectorul public,
inclusiv întreprinderilor de stat și municipalități, joacă un rol dominant în economia din
Groenlanda.

Zona Antarctice Neozeelandeze

Poziția economico-geografică a Zonei Antarctice Neozeelandeze, incompatibilă cu activitățile
economice, a avut ca urmare o economie foarte slab dezvoltată. Deși nu pote fi vorba de
centre economice în această parte a globului, turismul face ca bazele științifice să se
transforme în popasuri pentru turiști. Populația acestei zone este antrenată în totalitate în
activitățile științifice. Ca și celelalte sectoare economice ale zonei ,infrastructura este slab
dezvoltată asigurând cu greu transportul între stațiuni, dar fiind un obictiv turistic atractiv dar
încă puțin cunoscut. Principalele obiective turistice sunt: stațiunile de cercetare, Munții
Transanctartici (Vârfurile Markham, Kirkpatrick, Nansen), văile uscate, Vulcanii Erebus și
Terror, Peninsula Eduard al VII-lea, Insulele Scott, Balleny, Roosevelt, Coulman.

Zona Antarctică Braziliană

Zona Antarctică Braziliană are o economie slab dezvoltată, ca urmare a condițiilor naturale și
a poziției economico-geografice nefavorabile (inaccesibilitatea teritoriului,distanțe foarte mari
față de centrele economico-culturale, etc.).Principalele ramuri ale economiei acestei zone
îndepărtate o reprezintă pescuitul (pește,balene,foci) și turismul, acesta din urmă fiind cea
mai importantă ramură. Pe lîngă turismul științific, Z.A.B. mai este vizitată de mulți turiști care
apreciază peisajele antarctice din regiunea Berkner, coloniile de pinguini din regiunea
Gradul de antropizare
Antarctida
Activitatea umană este limitată, aşezările omeneşti sunt
rare. Mai multe ţări, printre care SUA, Rusia, Norvegia,
Australia, au înfiinţat staţii de
cercetări ştiinţifice .
Tinuturile arctice:
Utilizarea resurselor arctice de către
populațiile indigene pentru utilizarea
in tehnologia modernă
 Blanuri pentru piețele non- indigene
din întreaga tundra arctică și
regiunile forestiere subarctice
 Vânătoarea de balene ,os de balenă și
piei , inclusiv de vânătoare a
morselor;
 Pescuit comercial ;
Extracția de minerale
Stabilirea de stații militare
și științifice .
Masuri de protectie
In cadrul UE se discută despre limitarea încălzirii globale, care
prevede măsuri pentru limitarea încălzirii globale la 2 °C,[127]
în contrast cu adaptarea la încălzirea globală, care prevede
măsuri pentru reducerea efectelor încălzirii globale.

Limitarea încălzirii globale se reduce practic la limitarea

concentrațiilor de CO2 la 400 - 500 ppm în volum. Valorile în
ianuarie 2007 sunt de 383 ppm și cresc anual cu 2 ppm.
Pentru a evita foarte probabila depășire a celor 2 °C ar trebui
ca nivelele de CO2 să fie stabilizate imediat, ceea ce nu se
întrezărește prin prisma programelor actuale.[128] Calea
propusă este reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră prin
reducerea consumurilor energetice și utilizarea energiei din
surse regenerabile.