ALCALOIZII

Sunt substanţe organice azotate complexe, produse doar de către organismul

vegetal, ce prezintă o reacţie alcalină mai mult sau mai puţin importantă. Sunt produşi
finali ai metabolismului azotat. Se cunosc aproximativ 5000 de alcaloizi naturali diferiţi.
In general alcaloizii se caracterizează prin structuri heterociclice. Datorită
azotului din moleculă, prezintă caracter bazic. Sunt substanţe insolubile în apă şi
solubile în solvenţi organici. Reacţionează cu acizii minerali şi formează săruri solubile.
În plante se găsesc sub formă de săruri ale acizilor oxalic, citric, malic, fumaric etc. Dau
reacţii caracteristice de precipitare cu numeroşi reactivi (iodura de potasiu, clorura de
platină, acid picric, acid sulfuric etc.).
Exercită efecte fiziologice considerabile asupra omului şi asupra animalelor.
Alcaloizii sunt folosiţi în terapeutică ca narcotice şi calmante. Unii alcaloizi sunt
otrăvuri puternice, spre exemplu curara, ce are capacitatea de a paraliza sistemul
nervos. Se consideră că alcaloizii constituie mijloace de apărare ale plantelor împotriva
insectelor. Unii alcaloizi, de exemplu nicotina, joacă rol în procesele enzimatice de
oxido-reducere.
Istoric- Noţiunea de alcaloid s-a stabilit la inceputul secolului al XIXI-lea,
(Meissner 1818). Prin alcaloizi se intelegea in trecut toate substanţele azotate cu caracter
bazic , care aveau acţiune fiziologica asupra organismelor animale . In grupa alcaloizilor
se gãseau astfel unele amine, amide, aminoalcooli, aminoacizi, purine , etc.
Acţiunea toxicã sau curativã a plantelor medicinalea fost cunoscutã din cele
mai vechi timpuri, incã din vremurile preistorice, dupa cum considera arheologii Arlette
Leroi Gourhan şi Ralph Salecki.Acestia au descoperit intr-o zona situatã la nord de
Bagdad , alaturi de ramasite umane , de tipul celor din Neanderthal urame de plante
cunoscute pentru proprietaţile medicinale. Omul primitiv a separat substantele toxice, de
cele folositoare in alimentaţie ,el intalnindu-se la fiecare pas cu diferite acţiuni si a
cãutat in jurul lor tot ceea ce ii putea alina durerea când era bolnav . Cucuta se cunoaste
din vremea lui Socrate, si grecii administrau o bãutura cu acest extract condamnaţilor la
moarte. Efectul stimulant al frunzelor de coca (Erytroxylon coca) era cunoscut de
poporul incaş, care foloseşte aceste frunze pentru mãrirea rezistenţei fizice.
Amerindienii cunoşteau de multã vreme rolul excitant al frunzelor mestecate de coca,dar

1
si efectele dezastruos asupra organismului in momentul când era introdusa in organism
in doze prea mari. Din aceste motive ei mestecau frunze, in maniera indicata de
practicile tradiţionale ,spre a infrânge foamea si in special oboseala data de distanţele
imense. Tot ei cunosteau efectele antimalarice ale scoarţei de Chinchona succirubra,
dupa cum semnaleaza un cãlugar Calaugha care in 1639 publica intr-o carte religioasã
apãruta in Spania « In regiunea loxa creşte un arbore pe care locuitorii il numesc
arborele de friguri, si a carui coajã, de culoarea scoţisoarei, transformatã in pulbere şi
administratã intr-o cantitate echivalentã cu greutatea a doua monede mici de argint si
dizolvatã intr-o bãutura, vindeca febra si accesele ei ;ea a dat rezultate miraculoase in
Lima » .
Opiumul este un produs rãsinos obţinut din capsulele macului, si era folosit
din cele mai vechi timpuri. Nicondros este primul care lasã o descriere sumarã a
intixicaţiei « cel care bea o bãuturã in care intrã si suc de mac ,cade intr-un somn
profund; membrele se rãcesc ochii devin ficşi, o sudoare abundentã apare pe corp, fata
devine palidã…. Cu toate acestea nu trebuie sa te sperii de acest aspect, insã trebuie sa îi
administrezi repede bolnavuluio bãutura calda, preparata din vin amestecat cu miere si
sa i se scuture capul cu energie astfel ca bolnavul sa vomite. »Bãutura zeilor din Olimp,
cunoscutã si sub numele de ambrozie, este mai mult ca sigur ca nu a fost altceva decat
un obisnuit decoct de hasis. Aceeaşi bãuturã se gaseste şi in mitologia hindusã sub
numele de amrita.
Plinius cel Batran descrie în celebra sa carte Istoria naturala efectele
seminţelor de mac, plantã pe care o aseazã în categoria ierburilor care « aduc inaintea
ochilor fantome si iluzii distractive si agreabile ».
Otrãvuritorii de profesie din Evul Mediu intrebuinţau adesea plante
otrãvitoare ca belladona, pentru a produce un tip de intoxicaţii cu acţiune prelungitã.
Acest fapt l-a determinat pe Linne sa numeasca planta Atropa belladona, dupa
Atropis,una dintre cele 3 ursitoare ,cea care taie firul vietii. In anul 1817 farmacistul
Serturner din Hanovra, atrãge atenţia asupra principiului extras din opium, pe care îl
denumeşte morphium dupa Morfeu ,zeul nopţii. De aici incepe studiul cu adevãrat al
alcaloizilor: Runge gãseşte chinina in scoarţa dequinquina si cofeina in cafea, Sricnina
izolatã din nuca vomica (Nux vomica). Passell si Reinmann separã nicotina 1828 din
frunzele (Nicotina tabacum), iar in 1831 Mein obţine atropina prin tratarea beladonei.

2
 Rãspandirea alcaloizilor :Plantele producătoare de alcaloizi sunt
dicotiledonatele, iar în măsură mai mică monocotiledonatele şi criptogamele. Alcaloizii
mai importanţi sunt : coniina, nicotina, tropanul, atropina, cocaina, chinina, papaverina,
morfina, codeina, stricnina, cofeina etc. In majoritatea cazurilor, alcaloizii au fost izolaţi
din Angiospermae,10-15%din aceste plante putând sintetiza alcaloizii, unele familii
avândchiar,tendinţa,pronunţatade biosintezã : Annonaceae, Apocytroxylaneae,
Asteraceae, Berberidaceae, Boraginaceae, Convolvulaceae, Erytroxylaceae,
Loganiaceae, Magnoliaceae, Papaveraceae, Solanaceae, (Dicotiledonate),
Amarylidaceae si Liliaceae (Monocotiledonate). Conţinutul în alcaloizi depinde de
vârsta plantei, regiune, climă şi anotimp. Algele şi muşchii nu au alcaloizi. Ei sunt rari la
ciuperci (ergotamina), la pteridofite (nicotina de la Equisetum, conina sporilor de
Lycopodium) şi la gimnosperme (efedrina de la Ephedra). Cantitatile în care se gãsesc
alcaloizii variaza in limite largi, de obicei in plante se gasesc amestecuri de alcaloizi in
care un alcaloid este majoritar. Alcaloizii au o rãspandire inegala în organele plantelor :
atropina -0,30% in frunza , 0,45% in radãcina, chinina prezentã numai in scoarţa,
lipseşte in frunze.
Deşi majoritatea alcaloizilor sunt izolaţi din regnul vegetal, s-a constatat şi
existenţa in regnul animal: ordinul Urodales (salmonelide) Anourales (broaşte) genurile
Buffo, Phyllobates (potential neurotoxic) ,Artropode ,Coleoptere, Neuroptete,
Myriapode, Spongieri.
Localizarea alcaloizilor :se gãsesc în vacuolele plantelor, sub formã de
sãruri cu difetiţi acizi (acid benzoic,citric,tartric ect) sau in combinaţii tanice, insa se mai
pot gãsi şi sub formã de baze cuaternare sau terţiare.
Alcaloizii au cel puţin un atom de azot heterociclic ,acesta fiind de cele mai
multe ori terţiari, mai rar cuaternari. Heterociclurile se pot condensa intre ele sau cu alte
cicluri astfel incãt moleculele caloizilor pot deveni de tip policiclic sau monociclic.
Datoritã grefãrii de nucleu a numeroase grupari funcţionale, unii alcaloizi pot prezenta
caracter fenolic (morfina) , altii de tipul atropinei, reserpinei pot forma esteri, eteri
(codeina) sau alcaloizi glicozidati (solanina din cartof). De obicei au activitate optica,
fiind levogiri (cel mai des intalnitî şi cu mai mare activitate farmacologica) sau
dextrogiri, activitate imprimatade atomii de carbon ai acizilor cu care se

3
esterifica :acidul tropanic, in cazul hiosciaminei si scopalaminei. Si orientare
substanţelor in poziţii S sau R conferã modificarea acţiunii farmacologice.
Proprietati fizice : Proprietaţile diferã in funcţie de prezenţa sau absenţa
oxigenului in structura lor, dar si de forma in care se gãsesc. Alcaloizii oxigenati sunt
cristalizati , incolori ,cu excepţia berberinei (colorata in galben) sanguinarinei (culoarea
rosie). Au gust puternic amar si sunt optic active. Sunt solubili in solvenţi apolari
(eter,benzen,cloroform) ,sunt insolubili sau parţial solubili in apa.
Alcaloizii cuaternari si pseudoalcaloizii sunt solubili in apa si in alcool,
insolubili in solvenţi organici apolari. Alcaloizii sub forma de sãruri sunt substanţe
solide, cristalizate, fãrã miros, cu gust foarte amar si puncte de topire nete, solubile in
apa si in alcool.
Proprietaţi chimice : Insãsi denumirea de alcaloizi care deriva din arabul al-
kaly (soda) ,aratã principala lor proprietate, bazicitatea. Aceasta variazã în limite foarte
largi si este imprimatã pe perechea de electroni ai atomului de azot, de sistemul
heterociclic, de prezenţa unor duble legãturi si de de grupele electrofile adiacente
azotului. Dacã in jurul atomului sunt grupe alchil (grupe respingatoare de electroni)
bazicitatea creşte.
Gruparile atragãtoare de electroni (carboxil) reduc disponibilitatea electronilor
de la atomul de azot,implicit reducând bazicitatea sau chiar anuland-o. Datorita
bazicitãţii , soluţiile apoase de alcaloizi sunt instabile, fapt care trebuie ţinut cont la
extractia lor.
Pentru extracţia , purificarea si conservarea lor, se utilizeazã acizi minerali
(azotic,clorhidric,sulfuric) , iar din aceste soluţii sunt deplasaţi prin intermediul unor
baze (amoniac,sau hidroxizi alcalini).
Extracţie, identificare, dozare : Trebuie tinut cont de natura si de structura
lor astfel :
- Antrenarea cu vaporii de apa (alcaloizii volatili)se aplica pe coniina, nicotina,
sparteina
- Extracţia cu solventii apolari (benzen,cloroform,eter) se aplica alcaloizilor
terţiari. Aceasta operatie cuprinde doua etape :
1.deplasarea alcaloizilor sub forma de baze

4
 2.extracţia propriu-zisa si purificarea (se efectueazã la rece, prin agitare si
extracţie repetatã, in aparat Soxhlet, iar la alegerea solventului trebuie ţinut cont de
toxicitatea acestuia, inflamabilitatea, usurinta recuperarii acestuia pentru o refolosire
ulterioara.
- Extracţia cu solventi polari (alcool concentrat sau 40-70%) se efectueazã
la rece (macerarea ,percolarea) sau la cald (refluxarea) .
Purificarea alcaloizilor : are loc prin mai multe procedee :
-Usurinţa de deplasare a alcaloizilor bazã in alcaloizi sare (cu ajutorul
acizilor anorganici sau organici) ,sau din alcaloid-sare si alcaloid baza (prin alcalinizare
la pH 8-9 ) si extracţie cu solvent apolar.
-Reţinerea pe rãsini schimbãtoare de ioni
-Precipitarea sub forma de iodomercuraţi , reineckaţi ,picraţi.
Analiza toxicologica : Izolarea alcaloizilor din material biologic se face
prin extracţie cu solvenţi organici din mediu basic ,dupa metoda clasica Stas-Otto-Ogier.
Reziduul rezultatdupa evaporarea extractului organic serveşte la identificarea si
determinarea cantitativã.
Pentru identificare alcaloizilor se folosesc in practica de laborator curent
reacţia de precipitarea alcaloizilor cu reactivii generali(de precipitare) si teste de culoare
cu reactivi de culoare ai alcaloizilor:
1. Reacţia de precipitare se executa pe o soluţie de clorhidrat sau sulfat de
alcaloid; principalii reactivi de precipitare sunt : reactivul Bouchardat(iod iodurat) ,
reactivul Dragendorff (tetraiodobismutatul de potasiu), reactivul Mayer
(tetraiodomercuratul de potasiu) , reactivul Bertrand (acidul silicowoltframic solutie 5
%)sarea Reinecke,reactivul Sonnenschein (acidul fosfomolibdic) reactivul Heger (acid
picric solutie 1%).
2.Reacţiile de culoare sunt caracteristice pentru un alcaloid sau pentru un grup.
Ele se executã asupra reziduului dupã stabilirea prezenţei alcaloizilor cu ajutorul
reactivilor de precipitare. Majoritarea reactivilor de culoare conţin acid sulfuric
concentrat care poate masca sau interfera coloratia specifica prin carbonizarea
impuritaţilor. Principalii reactivi de culoare : acidul sulfuric conc., acidul azotic conc.,
reactivul Frohde, reactivul, Lafon (sulfoselenic),Marquis(sulfoformolat),Erdmann(acid
sulfuric conc. Cu urme de acid azotic conc.)

5
 3.Proprietati fizico-chimice pentru determinarea alcaloizilor:
a) Spectrofotometria in UV pentru identificarea si dozarea alcaloizilor
b)Spectrofotometria in vizibil permite dozarea pe baza unor reacţii de culoare
caracteristice.
c)Metodele cromatografice: pe hârtie sau in strat subţire, metode
cromatografice performante (HPLC,GC) pentru identificarea si determinarea cantiativã
a alcaloizilor prezenţi în cantitaţi foarte mici in medii biologice.
d)Teste fiziologice executate pe animale de laborator.
- Denumirea alcaloizilor- se formeaza prin adaugarea sufixului ~inã~ la
numele la numele genului : atropina-gen Atropa, berberina-gen Berberis…,sufixul ina la
denumirea speciei : beladonina-Beladona, cocaina-cocae. Daca alcaloizii sunt
deshidrataţi se adaugã prefixul~apo~ :apomorfina, apoatropina…Alcaloizii dimetilaţi la
atomul de N ~NOR~ noratropinã, normorfinã… Alcaloizii dimetilaţi la alţi atomi
~deme~demecolcinã…
In general alcaloizii acţioneazã toxic asupra sistemului nervos şi
parenchimelor şi in mica masurã asupra pielii. Sunt absorbiţi cu uşurinţã de cãrbune.