Miscarile tectonice sunt deplasari lente ale materiei solide din litosfera, care modifica, in

timp geologic, structura acesteia.

Mişcările tectonice sunt acele deplasări lente ale materiei solide din scoarţa terestră
şi din partea superioară a mantalei, deplasări care modifică la scară geologică structura
litosferei.
În raport cu efectele pe care le produc, mişcările tectonice au fost împărţite în mişcări
epirogenice şi mişcări orogenice.
▲ Mişcările epirogenice (sau oscilatorii) sunt mişcările lente de ridicare sau coborâre în
bloc a unor sectoare terestre, ce au ca efect transgresiuni şi regresiuni marine.
▲ Mişcările orogenice sunt acele mişcări care determină cutarea, falierea şi înălţarea
lanţurilor muntoase cutate.
Mişcările epirogenice sunt mişcări pozitive, generatoare de continente, cele negative,
generatoare de mări şi oceane s-au numit mişcări talassogenetice (în limba greacă talass = mare).
În raport cu direcţia şi sensul de manifestare, mişcările tectonice se împart în:
mişcări verticale (care pot fi negative sau pozitive) şi mişcări orizontale sau tangenţiale (care pot fi
de distensiune, de compresiune sau de culisare).

Clasificare:

1.Dupa efecte: miscari epirogenice

miscari orogenice
2.Dupa adancime: oscilatii generale
miscari superadanci
miscari adanci
miscari crustale
miscari de cuvertura
miscari exotectonice
3.Dupa directia si sensul de manifestare:
miscari verticale: pozitive si negative
miscari orizontale: distensiune, compresiune, culisaj
Straturi

Definitie – un strat reprezinta un volum de roci limitat de suprafete mai mult sau mai putin
plane caracterizat prin omogenitate structurala, alcatuire mineralogical, granulometrica si culoare.
La origine el este un volum de sedimente depuse intr-un interval de timp pe un anumit spatiu fara
ca factorii de sedimentare sa se fi schimbat.
Tipuri de straturi:
- Primare
- Secundare – tectonice
Elementele stratului
- fetele stratului
- talpa si crestetul
- culcus si acoperis
- grosime
Fetele se impart in superioara si inferioara
Talpa este partea inferioara cea mai veche.
Creasta este partea superioara a stratului.
Culcusul sau patul este stratul imediat inferior.
Acoperisul este statul imediat superior.
Grosimea stratului repezinta distanta minima dintre culcus si acoperis.

Stratul se caracterizeaza si prin forma, dimensiuni, asezare in spatiu.

 Dupa forma – lenticulara, alungita
Dupa dimensiune variaza de la cativa metri la sute si chiar mii de metri.
Dupa asezarea straturilor in spatiu se defines prin directie si inclinare

Structuri tectonice
- faliile
- Cutele
- Fisurile
Faliile sunt deplasari paralele a doua compartimente si au loc datorita unor miscari
tectonice.
Faliile sunt verticale si inclinate.
Faliile verticale au planul de rupere pe vertical
Se deosebesc falii verticale
- directionale,
- oblice
- transversale
Directia faliei in raport cu directia cutelor(siruri de munti) poate fi paralela cu cutele si
atunci se numesc longitudinale sau poate taia transversal, perpendicular sau oblic si se numesc
falii transversale.
In Romania ca exemplu de falie longitudinala este falia care desparte marginea Carpatilor de
Subcarpati, cea care desparte Subcarpatii de Campia Romaniei, falia care desparte Podisul
Dobrogei de zona Bulgariei.
Exemple de falii transversale – Falia Dambovitei, Depresiunea Getica, Peceneaga – Gamena care
desparte Dobrogea de sud de cea de nord.
Faliile generate de miscari de forfecare de-a lungul unui plan vertical unul dintre compartimente
sufera o deplasare fata de celalalt – alunecare pe o directive.
Exemple Falia Neozeelandeza, Decrosarea Filipine, Decrosarea Prealpina(Scotia, Spania, Maroc)
Decrosari cu caracter regional care au amploare mai redusa si in general sunt associate cu cutele.
(Formarea muntilor Jura)
Fisuri (joints) reprezinta planuri de rupere fara nici o deplasare sau mica pe o directive
paralela sau perpendicular pe suprafata de discontinuitate.
In functie de departarea sau apropierea marginilor fisurilor acestea pot fi inchise sau deschise.
Clasificarea functie de:
- pozitia deformatiilor pe care le afecteaza
- functie de axele tectonice ale cutelor,
- functie de dimensiuni,
- de geneza,
Functie de pozitia deformatiilor sunt
- directionale paralele cu directia stratului
- transversale paralele cu inclinarea stratului,
- diagonale sau oblice
- orientate in sensul stratificatiei
Functie de axele tectonice sunt perpendicular sau paralele cu axele
Functie de dimensiuni
- vizibile sau microscopice,
- macrofisuri cu lungimi de pana la sute de metri,
- megafisuri de mari extinderi cu caracter regional
Functie de geneza:
 - origini fizico chimice – care sunt generate de variatii de temperature, de procesele de
cristalizare si de variatii de umiditate
- origine mecanica – pot fi de origine tectonica si netectonica
- fisuri de tensiune, de forfecare se mai numesc si fisuri de sprijin
Analiza fisurilor in general poae ajuta la problem legate de prospectiuni de zacaminte sau in
activitati de proiectare.

Cute – sunt forme structurale specific pentru rocile sedimentare sau metamorfice
stratificate.
Un strat este cutat atunci cand planul inainte de cutare devine dupa cutare ondulat.
Cutele se datoreaza miscarilor orogene.
Elementele unei cute:
- creasta (c) linia care uneste punctele cele mai ridicate ale unei suparafete de strat cutate.
- talpa (t) – partea cea mai de jos a unui strat cutat.
- sarmiera (s) – reprezinta puctul de curbura maxima a unei cute
- punctul de inflexiune (i) – se afla de o parte si de alta a liniei de curbura maxima si
corespunde cu locul in care sensul curburii se inverseaza.
- unghiul de deschidere al cutei notat cu (α) este determinat de tangentele duse la punctul
de inflexiune dispuse de o parte si de alta a sarmeriei.
- flancurile cutei reprezinta suprafetele plane sau deformate care unesc doua sarmiere
invecinate.
- bolta notata cu (b) – zona de racordare dintre doua sarmiere.
- axul cutei (a) rezulta din unirea punctelor de curbura maxima
Straturile cutate pot lua forme diverse:
- cilindrice
- conice
- curbiplane
Cilindrice – suprafata cutata este generat de o dreapta numita si axa care in
deplasarea ei ramane paralela cu ea insasi.
Conice - axele lor raman continue intr-un con.
Curbiplane – exista o suprafata cu o curbura mai mult sau mai putin accentuate.
Curba este alcatuita dintr-o suprafata convexa numita anticlinal si una concave numita
snclinal.
Parametric care definesc dimensiunile cutei sunt:
- inaltimea (h) sau amplitudinea reprezinta distanta masurata pe vertical intr-o sectiune
transversala intre punctul cel mai ridicat si cel mai coborat al unei limite geologice. Este
mai simplu spus distanta masurata in plan vertical intre talpa si creasta,
- latimea (ls) este distanta in plan orizontal intr-o sectiune transversala intre punctele cele
mai ridicate ale unei limite geologice, adica intre creste (latimea unui sinclinal).
- latimea (l0) – intre cele mai coborate cote intre talpi (anticlinal).
- lungimea cutei (L) – distanta masurata pe orizontala paralela cu axul intre punctele cu care
un anumit orizont stratigrafic se uneste.