Laborator 7 : Cute 7.

1 Definitii
Cuta este o forma structurala rezultata prin curbarea unor strate de scoarta tarestra in urma actiunilor unor compresiuni tectonice. Datorita faptului ca in natura, cutele apar asociate, in mod frecvent, se remarca alternanta unor convexitati indreptate in sus (anticlinale) cu altele avand convexitatea in jos (sinclinale).

7.2 Elementele unei cute

7.2.1 Sarnierea cutei (axa cutei) reprezinta linia care uneste punctele de maxima curbura ale acesteia, dar in anumite cazuri pot exista cute cu mai multe saniere sau fara nici o saniera, asa cum este cazul domurilor si cuvetelor forme cu baza mai mult sau mai putin circulara si cu convexitatea in sus (domuri) sau in jos (cuveta). Axa cutei poate prezenta sinuozitati atat in plan vertical cat si orizontal. 7.2.2 Planul axial (suprafata axiala) uneste sarnierele tuturor stratelor din cadrul unui anticlinal sau sinclinal. Intersectia acestui plan cu suprafata topografica se numeste axa cartografica a cutei. 7.2.3 Creasta cutei este linia care uneste punctele cele mai ridicate topografic ale unui strat dintr-o cuta anticlinala, ea poate sa coincida cu sarnieraa, numai in cazul cutelor cu plan axial vertical. Inveres, linia care uneste punctele cele mai coborate ale unui strat dintr-o cuta sinclinala se numeste talpa.

7.2.4 Flancurile cutei reprezinta partile laterale mai mult sau mai putin plane care unesc sarniera unei cute anticlinale cu sarnierele cutelor sinclinale alaturate, astfel incat flancul unui sinclinal reprezinta totodata si flancul anticlinalului alaturat. 7.2.5 Unghiul cutei este unghiul facut de tangentele duse prin punctele de inflexiune ale cutei sau, in cazul flancurilor plane, unghiul masurat intre drepte duse in continuarea acestor flancuri. Cutele oblice cu planul axial inclinat au unghiul dintre planul vertical si axial numit unghi de vergenta.

7.3 Clasificarea cutelor

Clasificarea cutelor s-a facut tinand seama de diferite aspecte legate de cute, exemplu: pozitia planului axial, s.a. 1. Dupa pozitia planului axial se cunosc: - Cute drepte - Cute inclinate - Cute deversate - Cute culcate - Cute raspurnate 2. Dupa raportul dintre flancuri pot fi: - Cute monoclinale sintectice antitetice normale izoclinale evantai 3. Dupa forma sarnierei in sectiuni transversale se cunosc: - Cute largi - Cute stranse - Cute hemicilindrice - Cute cufar - Cute in zig zag

4. Dupa raportul intre grosimea stratelor din sarniera si de pe flancuri: - Cute paralele - Cute similare - Cute diapire 5. Dupa modul de asociere in sectiuni transversale distingem: - Anticlinorii - sinclinorii 6. Dupa asezarea relativa in plan orizontal: - Paralele - In culise - In fascicol amigdaloid 7. Dupa raportul dimensiunilor in plan orizontal: - Cute liniare - Brahisinclinale - Brahianticlinale - Domuri si cuvete

http://www.geomorphologyonline.com/students_materials/Geomorfo/G/lp07_cutat.pdf

Laborator 8: Falii 8.1 Definitii

Falia reprezinta o ruptura a rocilor scoartei de-a lungul careia cele doua compartimente pe care le separa a suferit deplasari vizibile unul in raport cu celalalt, deplasari puse in evidenta printr-un reper liniar, de exemplu un strat cu particularitati petrologice (carbuni), structurale sau de culoare ce il deosebesc, in mod evident, de celelalte strate in suita carora este inglobat.

8.2 Elementele faliei

Planul faliei: suprafata ce separa cele doua compartimente Linia de falie: intersectia dintre planul faliei si suprafata topografica Compoartimentul de acoperis: situat deasupra planului faliei Compartimentul de culcus: situat sub planul faliei Directia faliei: intersectia dintre planul faliei si planul orizontal Inclinarea faliei: unghiul diedru dintre planul faliei si planul orizontal Saritura faliei: in cazul deplasarii compartimentelor doar pe verticala se masoara pe planul faliei si reprezinta distanta dintre cele doua puncte care au fost adiacente.

8.3 Clasificarea faliilor

Criteriile de clasificare ale faliilor sunt numeroase, dar pot fi grupate in doua mari categorii: geometrice si genetice. 1. Dupa raportul dintre directia faliei si directia stratelor pe care le afecteaza distingem: - Directionale - Pe stratificatie 2. Dupa raportul dintre inclinarea stratelor si inclinarea planului faliei - Conforme - Contrare 3. Dupa sensul deplasarii compartimentelor unul in raport cu celalalt avem falii: - Normale - Inverse - De decrosare 4. Asociatii de falii in plan pot fi: - Paralele - In culise - Radiare - Concentrice 5. In plan vertical, in sectiune transversala, se disting: - Horstul - Grabenul

8.4 Falii gravitationale Se utilizeaz termenul de falie gravitaional pentru acele falii la care compartimentul dinacoperi s-a deplasat direct n jos pe nclinare. Formate prin ntindere a scoarei terestre, fiind generatede micri de distensiune. Pot avea nclinri ntre 0 i 90, frecvent mai mari de 45. Dimensiunile faliilor gravitaionale pot varia de la cenimetri la mii de km, cu srituri ce pot depiuneori 23 km. Rareori izolate, de obicei fiind grupate i formnd asociaii caracteristice. Faliile gravitaionale se pot asocia formnd structuri caracteristice: Astfel, n plan (pe hart) pot sapar falii paralele i falii n releu, iar n seciunea vertical se contureaz grabene, horsturi, semi-grabene, blocuri faliate nclinate, cmp de falii, falii antitetice i sintetice. 1. Faliile gravitaionale paralele se dezvolt cnd direcia forei de distensiune este perpendicular pedirecia zonei faliate, astfel nct rezult falii cu orientare paralel ntre ele i aproximativ aceeai extindere n suprafa. 2. Faliile gravitaionale n releu se formeaz prin aciunea unui cuplu de fore care genereaz falii nclinate aproximativ paralele ntre ele, dar decalate n spaiu (fig. 7.41). Dispoziia faliilor este paralelcu axa mic a elipsoidului de deformare rezultat prin aciunea cuplului de fore, faliile fiind provocate de tensiune.

8.5 Falii de incalecare

Sunt falii la care compartimentul din acop prez o deplasare relativa in sus pe inclinarea faliei fatade compartim din culcus. Se mai numesc si falii de compresiune sau falii de contractie. :In functie de modul de formare a faliilor de incalecare se pot deosebi uratoarele tipuri: - incalecare brizanta ( cuta faliata) - incalecare de intindere (cuta-falie) - incalecare de forfecare - incalecare dupa stratificatie - incalecare de eroziune - incalecare complexa - incalecare cutata - incalecare listrica ( falie listrica inversa) - incalecare in trepte

8.6 Decrosari
Decrosarile sunt cunoscute si sub numele de falii de alunecare pe directie (strike - slip fault), aproximativ similare cu termenii de falii transcurente (transcurrent faults) sau falii de torsiune (wrench faults). Ele se produc la toate scarile si au la origine atat stress - uri de compresiune cat si de distensiune, fiind definite ca miscari de forfecare de-a lungul unui plan vertical in lungul caruia unul din compartimente sufera o deplasare orizontala in raport de celalalt; ele pot fi dextre sau senestre, caracter dedus din sensul deplasarii dinspre dreapta sau dinspre stanga compartimentului plasat spre observator. Exista in scoarta Pamantului decrosari de mare anvergura care se extind pe sute de kilometri, in timp ce, altele au caracter regional, mai restrans. Unele din ele s-au realizat in orogeneza alpina fiind active chiar si in actual, altele, sunt pre - alpine.

http://ro.scribd.com/doc/170388903/structurala http://doru.juravle.com/cursuri/resurse/cursuri_2013-2014