CARTOGRAFIE PROIECII CARTOGRAFICE 6.1.

Definitie si elemente Proiectia cartografica constituie metoda de reprezentare n plan a suprafetei terestre, sau a unei portiun 646g62g i din suprafata acesteia, dupa principiile cartografiei matematice. Proiectia cartografica asigura corespondenta ntre coordonatele geografice si ale punctelor de pe elipsoidul terestru si coordonatele rectangulare x si y ale acelorasi puncte pe harta. Marea varietate a cerintelor la care trebuie sa raspunda hartile topografice a dus la aparitia a mai multor sisteme de proiectii cartografice. La alegerea unui anumit sistem de proiectie se urmareste ca prin trecerea de la suprafata curba a Pamntului, la suprafata plana a hartii sa se realizeze deformari ct mai mici ale unghiurilor dintre meridiane si paralele, ale distantelor sau ale suprafetelor reale. n cadrul oricarei proiectii care se realizeaza pe principiul perspectivei, se ntlnesc urmatoarele elemente: - planul de proiectie - care este suprafata pe care se face proiectare portiunii de pe elipsoid; - punctul de vedere sau punctul de perspectiva - adica punctul din care se considera ca pleaca razele proiectoare; - punctul central al proiectiei - reprezinta punctul situat n centrul suprafetei ce se proiecteaza, punct cunoscut prin coordonatele sale geografice (, ); - scara reprezentarii - indica raportul dintre elementele de pe elipsoid si cele de pe planul de proiectie; - reteaua geografica - reprezinta totalitatea meridianelor si paralelelor considerate pe globul terestru; - reteaua cartografica - rezulta din proiectarea retelei geografice pe planul de proiectie si are aspectul unor linii drepte sau curbe; - reteaua kilometrica - reprezenta un sistem de drepte paralele la axele sistemului de coordonate rectangulare, cu ajutorul carora se pot stabili coordonatele x si y ale punctelor de pe harta. 6. 2. Clasificarea proiectiilor cartografice

Proiectiile cartografice se clasifica dupa urmatoarele criterii:

- dupa caracterul deformarilor; - n functie de pozitia planului de proiectie fata de sfera terestra; - dupa suprafata pe care se proiecteaza elipsoidul de referinta; - din punct de vedere al modul de utilizare la ntocmirea hartilor. 6.2.1. Clasificarea dupa deformari Are n vedere natura elementelor care nu se deformeaza (unghiuri, suprafete, distante) n cadrul diferitelor sisteme de proiectie. Astfel, se deosebesc: - proiectii conforme, denumite si echiunghiulare, deoarece pastreaza nedeformate unghiurile, elementele deformate fiind suprafetele si distantele; - proiectii echivalente, care nu deformeaza suprafetele, adica se pastreaza egalitatea ntre suprafetele de pe elipsoid si cele reprezentate pe planul de proiectie; - proiectii echidistante, care nu deformeaza lungimile pe directia meridianelor sau paralelelor, dar deformeaza unghiurile, distantele si suprafetele pe celelalte directii; - proiectii arbitare (afilactice), adica fara legatura, care deformeaza toate elementele. 6.2.2. Clasificarea dupa pozitia planului de proiectie Dupa pozitia planului de proiectie fata de sfera terestra, se deosebesc: - proiectii normale sau polare, n situatia n care axa polilor coincide cu axa planului de proiectie, n cazul proiectiilor conice sau cilindrice sau, n cazul proiectiilor azimutale, planul de proiectie se afla perpendicular pe axa polara; - proiectii oblice sau de orizont, cnd axa conului sau cilindrului face cu axa polara un unghi cuprins ntre 0 si 90oC; iar n cazul proiectiilor azimutale, planul de proiectie se confunda cu planul orizontului punctului considerat; - proiectii transversale sau ecuatoriale, n situatia n care axa conului sau cilindrului este perpendiculara pe axa polara, iar n cazul proiectiilor azimutale, planul de proiectie este perpendicular pe ecuator, paralel cu planul unui meridian. Suprafata planului de proiectie poate fi tangenta sau secanta la sfera terestra. Deci, dupa pozitia planului, proiectiile cartografice mai pot fi tangente sau secante.

6.2.3. Clasificarea dupa suprafata pe care se proiecteaza elipsoidul de referinta Proiectiile conice - rezulta prin proiectarea suprafetei elipsoidului de referinta pe suprafata laterala a unui concare apoi se taie dupa una din generatoarele sale si se desfasoara n plan. n functie de pozitia conului fata de glob, acestea pot fi: drepte, cnd axa conului coincide cu axa polara, oblice, cnd axa conului face cu axa polara un unghi cuprins ntre 0 si 90o si transversale, cnd axa conului este perpendiculara pe axa polara, deci, se confunda cu ecuatorul.
n cadrul proiectiilor conice drepte, mai des utilizate, meridianele apar pe planul de proiectie ca drepte convergente ntr-un punct C situat n prelungirea axei polilor (vf. conului), iar paralelele apar ca arce de cerc concentrice descrise cu raze diferite n functie de latitudinea fiecaruia, nsa cu centrul comun n acelasi punct C.

Fig. 6.1. - Proiectia conica

a - dreapta; b - oblica; c - transversala; d - secanta; e - aspectul retelei cartografice.

Proiectiile policonice - n cadrul carora reprezentarea suprafetei elipsoidului de referinta se face pe suprafata mai multor conuri care se considera tangente la paralele diferite. Vrfurile conurilor se gasesc situate pe o dreapta ce coincide cu prelungirea axei polilor, iar punctul de perspectiva se gaseste n centrul Pamntului. Cu exceptia Ecuatorului, care este o linie dreapta, celelalte paralelele

se reprezinta prin arce de cerc, care nu sunt concentrice, iar meridianele prin curbe simetrice n raport cu linia dreapta a meridianului central.

Fig..... Proiectarea policonica

1,2,3 - conuri n proiectia policonica

Fig....Aspectul retelei cartografice

Proiectiile pseudoconice - la care paralelele se prezinta ca cercuri concentrice, cu centrul comun situat pe meridianul central (asemanator proiectiilor conice), care este o linie dreapta, fata de care celelalte meridiane se prezinta ca linii curbe simetrice.
n cadrul acestor proiectii, mai cunoscuta este Proiectia Bonne, o proiectie echivalenta, folosita si n tara noastra (1900 - 1917) pentru harta topografica a Munteniei.

Proiectiile cilindrice - se obtin prin proiectarea elipsoidului de referinta pe suprafata laterala a unui cilindru care apoi se taie dupa una din generatoarele sale si se desfasoara n plan. Dupa pozitia axei cilindrului n raport cu axa polilor si proiectiile cilindrice pot fi: drepte, oblice sautransversale, iar dupa modul cum suprafata cilindrului atinge sfera terestra, se deosebesc proiectii cilindricetangente sau secante. n cazul n care cilindrul este tangent la sfera de-a lungul ecuatorului, paralelele se reprezinta ca linii drepte paralele, proportionale cu diferenta de latitudine (), iar meridianele, ca linii drepte perpendiculare pe imaginea paralelelor la distante proportionale cu diferenta de longitudine (). n cadrul acestei proiectii deformarile afecteaza lungimile si forma si cresc de la Ecuator spre poli. Din aceasta categorie foarte cunoscuta este Proiectia Gauss - Kruger.

Fig. 6.2 - Proiectia cilindrica

a - dreapta; b - oblica; c - transversala; d - secanta;

e - aspectul retelei cartografice

Proiectiile pseudocilindrice - reprezinta o varianta a proiectiilor cilindrice, n cadrul carora paralelele apar ca linii drepte paralele, iar meridianele se reprezinta prin linii curbe simetrice fata de meridianul central, care apare ca o linie dreapta.

Din aceasta categorie, mai cunoscute sunt proiectiile echivalente Sanson, Mollweide si Eckert, toate folosite pentru reprezentarea ntregii suprafete terestre.
Fig. Aspectul retelei cartografice

n proiectia pseudocilindrica

Proiectiile azimutale - poarta aceasta denumire deoarece n jurul punctului central al proiectiei azimutele sunt pastrate nedeformate. Se obtin prin reprezentarea unei portiun 646g62g i a elipsoidului de referinta pe un plan orizontal, tangent sau secant la sfera, n punctul central al proiectiei.

Planul de proiectie se poate afla n pozitie perpendiculara pe axa polara, oblica sau paralela fata de aceasta. Reteaua cartografica este formata din cercuri concentrice, care reprezinta paralelele si din linii drepte convergente n centrul proiectiei, care reprezinta meridianele. Hartile realizate pe baza acestor proiectii se recunosc foarte usor, avand cadrul exterior circular.

Fig. 6.3 - Proiectia azimutala

a - dreapta; b - oblica; c - transversala; d - secanta; e - aspectul retelei cartografice.

n cadrul proiectiilor azimutale se deosebesc proiectii azimutale perspective si proiectii azimutale neperspective Proiectiile azimutale perspective se caracterizeaza prin faptul ca proiectarea se face dupa legile perspectivei liniare. n functie de pozitia punctului de vedere, aceste proiectii pot fi mpartite n: - ortografice, cnd punctul de perspectiva se considera la infinit, iar razele proiectoare sunt paralele si perpendiculare pe planul de proiectie; sunt proiectii afilactice, pastrnd nedeformate distantele pe anumite directii si sunt folosite pentru realizarea de mapamonduri; - stereografice, n situatia n care razele proiectoare pornesc dintr-un punct diametral opus celui de tangenta; sunt proiectii coforme, deformeaza foarte

mult suprafetele si formele si se utilizeaza pentru hartii ale regiunilor polare sau pentru mapamonduri;
- centrale, cnd razele proiectoare pornesc din centrul sferei; sunt proiectii afilactice, deformeaza foarte mult distantele spre exterior, ajungand la infinit pe margini si sunt folosite pentru harti ale navigatiei, avnd n vedere ca ortodroma se reprezinta printr-o linie dreapta; - exterioare, daca razele proiectoare pornesc dintr-un punct exterior Terrei, la o distanta mai mare dect diametrul acesteia si mai mica de infinit, opus planului de proiectie; sunt afilactice, dar cu deformari mai mici dect proiectiile ortografice si stereografice.

Fig. 6.4 - Clasificarea proiectiilor azimutale n functie de pozitia planului de perspectiva.

a - ortografica; b - stereografica; c - centrala.

Proiectiile azimutale neperspective se obtin prin proiectarea teoretica a suprafetei Pamntului, ceea ce face ca reteaua cartografica obtinuta sa ndeplineasca cerintele dorite. Din aceasta categorie, mai utilizate sunt proiectiile Postel Lambert, ambele cu cele trei variante: polara, ecuatoriala si oblica. si

Proiectiile poliedrice - au caracteristic faptul ca suprafata elipsoidului de referinta se mparte, dupa meridiane si paralele, n patrulatere foarte mici. n aceasta situatie Pamntul nu mai este considerat sfera, ci un poliedru cu un numar foarte mare de fete. Proiectiile derivate - cuprind numeroase proiectii care deriva din altele, deformnd nsa aceleasi elemente ca si proiectiile din care provin. De exemplu, Proiectia Aitov - Hammer, derivata din proiectia azimutala ecuatoriala echivalenta. Tot din aceasta categorie mai fac parte proiectiile Molweide-Goode si Eckert -Goode. Proiectiile circulare - sunt caracterizate de aspectul sub forma de arce de cerc al paralelelor, ct si al meridianelor. Proiectia Grinten si proiectia globulara sferica sunt cele mai cunoscute proiectii circulare.

6.2.4. Clasificarea dupa modul de utilizare la ntocmirea hartilor Din acest punct de vedere se deosebesc: - proiectii cartografice folosite la ntocmirea hartilor universale (proiectia cilindrica dreapta conforma Mercator, proiectia pseudocilindrica echivalenta Mollweide; proiectia policonica simpla americana Gassler); - proiectii cartografice folosite la ntocmirea hartilor emisferelor terestre (proiectia azimutala perspectiva ortografica polara si ecuatoriala, proiectia azimutala perspectiva stereografica polara si ecuatoriala); proiectii cartografice folosite la ntocmirea hartilor continentelor (proiectia cilindrica oblica Soloviev, proictia conica echivalenta Albers); - proiectii cartografice folosite la ntocmirea hartilor unor tari sau ale unor regiuni (proiectia azimutala perspectiva stereografica oblica conforma; proiectia cilindrica transversala conforma Gauss - Krger). 6.3. Proiectii cartografice foosite n Romnia De-a lungul timpului, n tara noastra s-au folosit mai multe sisteme de proiectii cartografice si diferiti elipsoizi de referinta. Proiectia cilindrica echidistanta Cassini a stat la baza realizarii primei harti topografice la Sc.1:2 000 de catre Serviciul Topografic Militar Romn ntre anii 1873-1900. Proiectia pseudoconica echivalenta Bonne s-a folosit ntre anii 1900-1917 pentru hartile cadastrale, avnd n vedere ca nu deforma suprafetele. Proiectia conica dreapta pe un con secant, modificata Lambert Cholesky a fost introdusa n nul 1917 n vederea unificarii diferitelor proiectii cartografice folosite pentru ntocmirea hartilor Moldovei, Munteniei si Olteniei. Este o proiectie conforma, deci conserva unghiurile, dar deformeaza distantele si suprafetele. Proiectia azimutala stereografica a fost adoptata n tara noastra n anul 1930, initial n varianta cu plan tangent, avnd punctul central situat n zona orasului Brasov, ulterior (1933) adoptndu-se varianta cu plan secant unic. n ambele cazuri s-au folosit elementele de referinta ale elipsoidului Hayford (a = 6 378 388 m; b = 6 356 912 m; = 1: 297). Proiectia cilindrica transversala Gauss - Krger s-a introdus n anul 1951. n cadrul acestei proiectii, elipsoidul de referinta se proiecteaza pe suprafata

interioara a unui cilindru, a carui axa coincide cu axa ecuatoriala si este perpendiculara pe planul meridianului (deci, se afla n pozitie transversala). Este o proiectie conforma deoarece pastreaza nedeformate unghiurile. Taind cilindrul dupa una din generatoarele sale si desfasurndu-l n plan, meridianul central si ecuatorul se proiecteaza prin linii drepte, toate celelalte meridiane si paralele proiectndu-se prin linii curbe.

Fig. 6.5 - Aspectul retelei cartografice n Proiectia Gauss - Krger

Din studiul acestei proiectii s-a constatat ca deformarile lungimilor sunt admisibile pe zone de cte 6olongitudine. Din acest motiv, n proiectia Gauss Krger, ntreaga suprafata a globului a fost mpartita n zone marginite din 6 o n 6o. O astfel de zona delimitata de doua meridiane poarta numele de fus, pe ntreaga suprafata a globului existand 60 de fuse (60 fuse x 6o = 360o). Fiecare fus are cte un meridian central, cunoscut sub numele de meridian axial, situat la cte 3odepartare fata de cele doua meridiane marginale. Rezulta ca proiectarea celor 60 de fuse de cte 6o se face pe suprafata laterala a 60 de cilindri care se succed unul dupa altul, cu axele perpendiculare pe axa polilor si cu tangenta la glob pe liniile meridianelor axiale ale fuselor. Taind fiecare cilindru dea lungul unei generatoare si desfasurndu-l pe plan se obtine zona respectiva n planul orizontal. Pe harta lumii la sc. 1:1000000, teritoriul tarii noastre este acoperit de fusul 34 la vest de meridianul de 24o long. estica si fusul 35 la est de acelasi meridian. Meridianele axiale ale celor 2 fuse au long. estica de 21osi respectiv 27o si reprezinta meridianele de deformare zero. Rezulta ca cele mai mari deformari vor apare ntre meridianele de 23o - 25o si 29o - 30o long. estica. Totusi, aceste deformari sunt foarte reduse, avnd n vedere ca tara noastra se afla la o distanta apreciabila fata de ecuator, unde deformarile au valori mai mari, fiind determinate de departarea maxima a meridianelor marginale fata de cel axial.

Fig. 6.6 - Sistemul de coordonate n proiectia Gauss - Krger

Pentru fiecare fus exista un sistem de coordonate rectangulare, n total existnd 60 de sisteme de coordonate rectangulare. n cadrul acestei proiectii, axa ox se considera paralela cu proiectia meridianului axial, iar axa oy se considera proiectia ecuatorului, ceea ce nseamna ca sistemul de axe este inversat. Originea sistemului de axe se gaseste la intersectia meridianului axial cu ecuatorul. Pentru ca toate punctele de pe harta sa aiba coordonate pozitive, meridianul axial se considera la o departare de 500 km fata de axa ox. Deoarece s-ar putea sa existe aceleasi coordonate pentru puncte situate n fuse diferite s-a convenit ca n fata ordonatei y sa se scrie numarul fusului, numaratoarea ncepand de la Greenwich. De exemplu, n fig. 6.6, punctele M si N au coordonatele: - XM = 5 250 100 m si XN = 5 210 100 m; - YM = 4 650 200 m si YN = 5 650 200 m.. X reprezinta departarea punctelor M si N fata de ecuator, iar Y se interpreteaza astfel: - 4 si 5 arata ca punctele respective se afla n fuse diferite, adica M n fusul 34 si N n fusul 35

- 650.200 m arata ca ambele puncte se gasesc la est de meridianul axial, la o departare de 150.200 m (650.200 - 500.000 = 150.200 m). Un alt punct P, a carui ordonata y are valoarea de 4.450.000 se va gasi n fusul 4 (indicat de prima cifra), dar la vest de meridianul axial, la o departare de 50.000 m (500.000 - 450.000 = 50.000 m). n concluzie, coordonatele rectangulare (x si y), ca si cele geografice ( si ) dau indicatii asupra pozitiei unui punct pe globul terestru. Proiectia azimutala stereografica oblica n plan secant 1970 s-a introdus n vederea ntocmirii planurilor topografice de baza la scarile 1:2 000, 1:5 000 si 1:10 000. Aceasta proiectie, din punct de vedere al deformarilor, face parte din categoria proiectiilor conforme, adica pastreaza nedeformate unghiurile. n consecinta, figurile din tren vor fi asemenea cu cele proiectate pe harta. Dupa modul de reprezentare al retelei cartografice (paralelele si meridianele), aceasta proiectie face parte din proiectiile azimutale perspective. Principii generale. Spre deosebire de proiectia stereografica din anul 1930, noua proiectie are parametrii de baza diferiti datorita adoptarii valorilor elipsoidului de referinta Krasovschi (a = 6 378 245 m; b = 6 356 863 m; = 1: 298, 3), alt punct central al proiectiei (n apropiere de localitatea Fagaras) si alta valoare a adncimii planului secant unic fata de planul tangent care trece prin punctul central al proiectiei. n cadrul acestei proiectii se disting urmatorii parametrii de baza: - punctul central al proiectiei (C) situat la nord de Fagaras, definit de intersectia paralelei de 46olatitudine nordica cu meridianul de 25o longitudine estica; - punctul de perspectiva sau de vedere (V); - raza medie de curbura a elipsoidului pentru punctul central al proiectiei, R = 6 378 956,681 m; - adncimea planului secant unic (Ps) fata de planul tangent (Pt) n punctul central al priectiei, H = 1 389, 478 m; - raza cercului de deformatie nula, care rezulta din intersectia planului secant cu suprafata sferei terestre, r = 201 781 m.

Urmarind figura de mai jos se constata ca planul secant (Ps) este paralel cu planul tangent (Pt), fiind situat sub acesta la distanta egala cu adncimea H. Proiectia punctului B de pe sfera n punctul B de pe planul tangent se obtine cu ajutorul razei care uneste punctul de perspectiva (V) cu punctul B, n prelungirea careia se afla punctul B pe planul tangent. Proiectia arcului CB de pe sfera pe planul tangent este dreapta CB , iar pe planul secant este CB. Dupa cum se constata, pe planul tangent lungimile se deformeaza, fiind mai mari n proiectie dect pe sfera. Pentru a avea deformatii ct mai mici, planul secant s-a stabilit astfel ca: - un arc de meridian de pe elipsoid, ce se ntinde ntre punctul central al proiectiei si zona marginala a tarii, sa se proiecteze n planul proiectiei dupa aceeasi lungime totala, adica deformatia totala sa fie nula; - deformatia regionala de la centrul proiectiei sa fie aproximativ egala cu cea de la marginea tarii. Elementul principal al planului secant, care asigura cele doua conditii mentionate mai sus, este raza cercului de secanta (r). Aceasta s-a determinat satfel nct, deformatia maxima liniara din planul tangent sa fie redusa la jumatate n planul secant.
Fig. 6.7. Elementele geometrice ale sisemului de proiectie stereografic

Sistemul de axe rectangulare. Originea sistemului de axe rectangulare plane reprezinta imaginea plana a punctului central al acestei proiectii, care este situat aproximativ n centrul tarii. Astfel abscisa XX' reprezinta imaginea plana a meridianului de 25o longitudine estica, iar ordonata YY' reprezinta imaginea plana a paralelei de 46o latitudine nordica. n scopul pozitivarii valorilor negative ale coordonatelor plane s-a realizat departarea originii cu 500 km spre sud, pe directia axei XX' si tot cu 500 km spre vest, pe directia axei YY'.
Fig. 6.8 - Sistemul de axe rectangulare plane n proiectia stereografica 1970

Din fig. se observa ca pe cercul cu raza de 201,718 km, adica pe cercul dupa care planul secant intersecteaza sfera, deformatia este nula, motiv pentru care a fost denumit cerc de deformatie nula. n centrul proiectiei deformarea maxima a lungimilor este de - 0,25 m/km, iar la marginile tarii poate ajunge pna la + 0,50 m/km. Aceste deformari trebuie avute n vedere n cadrul masuratorilor topografice de mare precizie din centrul si din zonele marginale ale tarii. Formatul foilor de harta n aceasta proiectie este de trapez, care rezulta din proiectia paralelelor si meridianelor. Din aceasta cauza nomenclatura foilor de harta este aceeasi cu cea din proiectia Gauss-Kruger.