UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

Disciplina: Relații valutar-financiare

Tema: BANCA MONDIALĂ

• Profesor: Sveatoslav Mihalache - dr. în econ., lec.
univ. Specialist în domeniile: Piețile financiare și risc
• Au elaborat: Peștereanu Mihail, Scripnic Alina,
Chiper Carolina
• Masteranzi anul I, ciclul II, GrMgFR 124

1
 CUPRINS:
1. Istorie: CONFERINȚA BRETTON WOODS – 1944,
BANCA MONDIALĂ CA CONSTRUCTOR ȘI INGINER – 1946-1967,
BANCA MONDIALĂ CONFRUNTĂ SĂRĂCIA – 1968-1981,
ECONOMII ÎN TRANZIȚIE ȘI AJUSTARE STRUCTURALĂ – 1982-1994,
DEZVOLTARE DURABILĂ ȘI PARTENERIATE GLOBALE – 1995 - prezent.
2. CE ESTE GRUPUL BĂNCII MONDIALE ȘI BANCA MONDIALĂ?
3. STRUCTURA BĂNCII MONDIALE.
4. ORGANIGRAMA BĂNCII MONDIALE, Corporației Financiare Internaționale și
Agenției de Garantare Multilaterală a Investițiilor.
5. BANCA MONDIALĂ – OBIECTIVE.
6. FUNCȚIILE BĂNCII MONDIALE.
 Istorie
CONFERINȚA BRETTON WOODS
În iulie 1944 – cu un an înainte de sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial –
delegații din 44 de țări s-au întâlnit pentru Conferința Monetară și Financiară a
Națiunilor Unite care a avut loc la Hotelul Mount Washington din Bretton Woods,
New Hampshire, SUA. Conferința și-a propus să creeze cadrul pentru cooperarea
și reconstrucția economică internațională postbelică. Liderii intelectuali de la
conferință au fost John Maynard Keynes (Consilier al Trezoreriei în Regatul Unit)
și Harry Dexter White (Secretar adjunct al Trezoreriei în Statele Unite).
În timp ce conferința a avut ca rezultat formarea a două instituții, Fondul
Monetar Internațional (FMI) și Banca Internațională pentru Reconstrucție și
Dezvoltare (Banca Mondială), crearea Băncii Mondiale nu a fost în centrul
atenției. Majoritatea timpului și efortului au fost petrecute în Comisia FMI sub
conducerea lui Harry Dexter White. Lucrările Comisiei Băncii Mondiale, pe de
altă parte, au avut loc abia în ultimele zile ale conferinței. Articolele sale de acord
– redactate în primul rând de John Maynard Keynes – au inclus reconstruirea
economiilor țărilor devastate de război și creșterea dezvoltării economice a
țărilor în curs de dezvoltare.
 ISTORIE: anii 1946-1967
BANCA MONDIALĂ CA CONSTRUCTOR ȘI INGINER
Primul împrumut al Băncii a fost acordat Franței și au urmat împrumuturi către alte
țări europene. Dar când Planul Marshall din 1947 a preluat eforturile de reconstrucție
postbelice în Europa, Banca a trecut rapid la finanțarea proiectelor de infrastructură
din întreaga lume în sectoare precum energia electrică, irigarea și transportul. Primul
împrumut acordat unei țări non-europene a fost acordat pentru Chile în valoare de
13,5 milioane USD, în 1948 pentru generarea de energie hidroelectrică. De asemenea,
Banca a inițiat un program de asistență tehnică și în 1955 a înființat Institutul de
Dezvoltare Economică pentru a oferi instruire funcționarilor din țările membre.
În primii ani, Banca a evoluat pentru a răspunde nevoilor membrilor săi. În 1956,
Corporația Financiară Internațională (IFC) a fost înființată pentru a se concentra
exclusiv pe sectorul privat, iar în 1960 a fost creată Asociația Internațională de
Dezvoltare (IDA) pentru a oferi resurse pentru membrii mai puțin solvabili. Primul
împrumut al IFC a fost acordat Braziliei, în valoare de 2 milioane USD, pentru
fabricarea de echipamente electrice. Banca a mediat și trei dispute internaționale
care au avut un element economic: naționalizarea industriei petroliere a Iranului;
dezvoltarea sistemului de apă al râului Indus; și finanțarea barajului înalt din Aswan
de pe Nil.
 ISTORIE: anii 1968-1981
BANCA MONDIALĂ CONFRUNTĂ SĂRĂCIA
Până în anii 1970, peste 40% dintre oamenii din țările în curs de dezvoltare trăiau în
sărăcie absolută. Ca răspuns, proiectele Băncii Mondiale au vizat să-i ajute direct pe cei
săraci. Președintele Băncii Mondiale, Robert McNamara, a inventat termenul de
„sărăcie absolută” în discursul său la reuniunea anuală din 1973 și a fost primul care a
comunicat obiectivele duble ale Băncii Mondiale: „...să accelereze creșterea
economică și să reducă sărăcia”. (Raportul dezvoltării mondiale, 1978). Aceste
concepte au transformat Banca în instituția axată pe dezvoltarea pe care o cunoaștem
astăzi.
Împrumuturile acordate țărilor membre au crescut de 12 ori între 1968 și 1981 și s-au
extins în noi sectoare: mediu, dezvoltare rurală, apă, canalizare, educație și altele.
Efortul global de eradicare a secării râurilor este un exemplu al modului în care Banca a
lucrat pentru a îmbunătăți viața celor săraci, care a fost diferit de proiectele mari de
infrastructură care au fost realizate în primii 20 de ani ai Băncii. Primul împrumut
pentru mediul înconjurător a fost în 1971 pentru controlul poluării în Brazilia, iar Banca
a inclus ulterior garanții de mediu în procesul său. În anii 1970, economiștii au fost
principalii consilieri ai băncii, dar personal cu abilități diferite în antropologie,
sociologie, știința mediului și alte sectoare au fost angajați pentru a oferi și mai multă
 ISTORIE: anii 1982-1994
ECONOMII ÎN TRANZIȚIE ȘI AJUSTARE STRUCTURALĂ
Anii 1980 și 90 au adus provocări suplimentare legate de șocurile petroliere, crizele
datoriilor și ecologismul, iar Banca a reacționat aducând noi competențe și garanții în
activitatea sa, precum și ajustarea structurală. Împrumuturile de ajustare structurală
au venit cu condiții de politică, cum ar fi disciplina fiscală, reforma fiscală și
liberalizarea investițiilor străine directe; dar, deși au fost menite să îmbunătățească
politica și mediul instituțional în care au fost acordate împrumuturile, eficacitatea lor
generală a fost dezbătută la nivel intern și în comunitatea clienților.
În anii 1990, Banca a asistat fostele națiuni sovietice să-și redirecționeze economiile
după dizolvarea Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste, iar multe dintre aceste
națiuni nou suverane au devenit membre ale Băncii Mondiale. În 1991, Fondul Global
pentru Mediu (GEF) a fost înființat pentru a pune accentul pe protecția mediului, iar în
1996 a fost aprobată inițiativa privind datoria țărilor sărace puternic îndatorate pentru
a permite țărilor sărace să se concentreze pe dezvoltarea durabilă și reducerea
sărăciei. Banca Mondială a adăugat o altă instituție la grup atunci când Agenția
Multilaterală de Garantare a Investițiilor (MIGA) a fost înființată în 1988 pentru a oferi
asigurare de risc politic și îmbunătățirea creditului investitorilor și creditorilor.
 ISTORIE: anii 1995 - prezent
DEZVOLTARE DURABILĂ ȘI PARTENERIATE GLOBALE
La sfârșitul anilor 1990, Banca Mondială a revenit în domeniile prevenirii
conflictelor, reconstrucției post-conflict și asistenței țărilor pentru a-și
redirecționa economiile după schimbări politice majore. Această perioadă a adus
și îngrijorarea cu privire la impactul corupției guvernamentale asupra eficacității
operațiunilor de creditare, ceea ce a determinat Banca Mondială să adopte o
strategie anticorupție sub președintele James Wolfensohn. Wolfensohn a ținut
un discurs revoluționar despre „cancer sau corupție” la reuniunile anuale din
1996 și, sub conducerea sa, accentul pe responsabilitatea țării și asumarea
activității de dezvoltare a devenit esențial cu Cadrul cuprinzător de dezvoltare.
Mijlocul anilor 2000 a introdus ideea Băncii Mondiale ca instituție de
cunoaștere, iar până în 2010, Agenda Deschisă a ghidat Banca către o abordare
mai transparentă a dezvoltării. În colaborare cu Obiectivele de Dezvoltare ale
Mileniului ale Națiunilor Unite în 2000 și, ulterior, cu Obiectivele de Dezvoltare
Durabilă în 2015, Banca Mondială a intrat în noul secol punând accent pe
dezvoltarea condusă de comunitate și coordonarea ajutorului, lucrând pentru a
proteja grupurile vulnerabile și atenuând impactul schimbării climei.
Ce este Grupul Băncii Mondiale și Banca Mondială?
Banca Mondială este o bancă susținută cu finanțări internaționale care oferă asistență
și tehnică țărilor sărace. Activele financiare ale Băncii sunt formate din taxele de
membru, a căror cuantum depinde de cotele pentru anumite state membre. Sediul
Băncii Mondiale: Banca Mondială 1818 H Street NW Washington DC 20433 Statele
Unite.
Grupul Băncii Mondiale este o instituție formată din alte cinci bănci financiare
internaționale, și anume:
Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare - BIRD (International Bank for
Reconstruction and Development)
Corporația Financiară Internațională - IFC (International Finance Corporation)
Asociația Internațională de Dezvoltare - IDA (International Development Association)
Agenția de Garantare Multilaterală a Investițiilor - MIGA (Multilateral Investment
Guarantee Agency)
Centrul Internațional de Reglementare a Diferendelor din Domeniul Investițiilor - ICSID
(International Center for Settlement of Investments Disputes - se ocupă cu soluționarea
litigiilor în cadrul proiectelor de investiții).
 Ce este Grupul Băncii Mondiale și
Banca Mondială?
Cu 189 de țări membre, personal din peste 170 de țări și birouri în
peste 130 de locații, Grupul Băncii Mondiale este un parteneriat global
unic: cinci instituții (BIRD, IDA, IFC, MIGA și ICSID) lucrează pentru soluții
durabile care reduc sărăcia și să construiască prosperitate comună în
țările în curs de dezvoltare.
Împreună, BIRD și IDA formează Banca Mondială, care oferă
finanțare, consiliere în materie de politici și asistență tehnică guvernelor
țărilor în curs de dezvoltare. IDA se concentrează asupra celor mai sărace
țări din lume, în timp ce BIRD ajută țările mai sărace cu venituri medii și
solvabile.
IFC, MIGA și ICSID se concentrează pe consolidarea sectorului privat în
țările în curs de dezvoltare. Prin intermediul acestor instituții, Grupul
Băncii Mondiale oferă finanțare, asistență tehnică, asigurare de risc
politic și soluționare a litigiilor întreprinderilor private, inclusiv
 Structura Băncii Mondiale
Consiliul Guvernatorilor:
- este organul cel mai important; fiecare stat este reprezentat de
un guvernator care poate fi ministrul de finanțe sau ministrul
dezvoltării;
- adoptă decizii în probleme de mare importanță;
- se întrunește o data pe an;
- deciziile sunt adoptate cu majoritate ponderată; fiecărui stat
membru i se acorda un număr de voturi de bază, și, în plus, un
număr de voturi suplimentar în funcție de importanța contribuției
sale financiare. Astfel, doar 13 state pot adopta toate deciziile în
majoritate, ponderea celorlalte state fiind minimă. Statele se
regrupează în sectoare care acționează ca mijloace de presiune
pentru influențarea deciziilor organizației.
 Structura Băncii Mondiale
Consiliul Directorilor

- Este alcătuit din 25 de membri (Directori Executivi);

- Acționează ca organ executiv al FMI prin mandat atribuit de
Consiliul Guvernatorilor.
- Este un organ permanent care exercită atribuții de aprobare a
împrumuturilor și garanțiilor, a bugetului organizației.
- Se întrunește de două ori pe săptămână.
- 5 state cu contribuții mari la bugetul organizației numesc câte un
Director Executiv – Franța, Germania, UK, SUA, Japonia,
ceilalți 20 Directori Executivi sunt numiți de statele membre.
 Structura Băncii Mondiale
Președintele
- este numit de către Consiliul Guvernatorilor, pe termen
de 5 ani, reînnoibil;

- cu titlu de uzanță este un cetățean SUA, propus de acest

stat.

- în prezent – David R. Malpass, din 9 aprilie 2019

- Statele Unite sunt principalul acționar și finanțator al

Băncii Mondiale
ORGANIGRAMA
BĂNCII
MONDIALE
ORGANIGRAMA
Corporației
Financiare
Internaționale
 Organigrama
Agenției de Garantare Multilaterală a Investițiilor
 BANCA MONDIALĂ - OBIECTIVE
Banca Mondială este cea mai prestigioasa instituție internațională
de dezvoltare, reprezentând un model pentru majoritatea băncilor
de dezvoltare. Procedurile sale de aprovizionare si aprobare au fost
deseori preluate și adaptate necesitaților instituțiilor regionale. De
aceea, studierea metodelor utilizate de Banca Mondială este
necesară atât pentru înțelegerea acestora, cât și în scopul
extrapolării lor.
OBIECTIVELE BĂNCII MONDIALE:
De a pune capăt sărăciei extreme:
Prin reducerea ponderii populației globale care trăiește în sărăcie
extremă până în la 3% către anul 2030.
Pentru a promova prosperitatea comună:
Prin creșterea veniturilor celor mai sărace 40% din populație din
fiecare țară.
 FUNCȚIILE BĂNCII MONDIALE
Principalele funcții ale Băncii Mondiale:
 Activitatea de investiții (mai ales în țările în curs de dezvoltare,
în domeniile sănătății și educației);
 Consultarea și sprijinul guvernelor naționale cu privire la
aspectele economice, activitatea de analiză;
 Îmbunătățirea furnizării de servicii financiare;
 Activitatea de intermediere (în alocarea resurselor între țările
dezvoltate și țările înapoiate economic).
 FUNCȚIILE BĂNCII MONDIALE
Principalele funcții ale Băncii Mondiale:
Principala funcţie a Băncii Mondiale este de a facilita împrumuturi destinate
finanţării proiectelor de dezvoltare economică. Banca Mondiala, printr-o analiză
solidă a rezultatelor proiectului trebuie să aibă certitudinea returnării creditului la
termenele stabilite. În acest sens, Banca Mondiala funcţionează ca o bancă de
investiţii, oferă valuta necesară proiectului cu condiţia unei analize solide a
rezultatelor prognozate în proiect, astfel încât să se asigure certitudinea returnării
creditului la termenele stabilite.
O a doua funcţie este aceea de a ajuta ţările în curs de dezvoltare în
elaborarea programelor de investiţii şi în alcătuirea unor proiecte specifice*.
Deoarece împrumutul se acordă în valută, se analizează cu atenţie statutul de datornic
al ţării respective, pentru a stabili dacă aceasta poate face faţă obligaţiilor ce-i revin.
Astfel, proiectele de dezvoltare evoluează mai greu în cazul în care pieţele interne nu
funcţionează corespunzător şi nu există o stimulare economică adecvată. În astfel de
cazuri, Banca Mondiala joacă un rol activ în acordarea de consultanţă, mai ales pentru
ţările care au dificultăţi din cauza datoriilor.
A treia funcţie vizează funcţia de catalizator în găsirea de noi resurse de
finanţare prin încurajarea instituţiilor oficiale şi a băncilor comerciale în ceea ce
 FUNCȚIILE BĂNCII MONDIALE
Principalele funcții ale Băncii Mondiale:
Banca Mondială oferă şi asistenta tehnică în realizarea proiectelor. Aceasta
poate cuprinde consultanţă în domenii ca de exemplu: dimensiunile globale ale
bugetului unei ţări, direcţiile în care trebuie alocaţi banii sau cum se realizează
dispensarele rurale sau ce fel de echipamente sunt necesare pentru construirea
unui drum. Banca finanţează în fiecare an câteva proiecte dedicate exclusiv
acordării asistenţei de specialitate şi perfecţionării personalului. In plus,
Institutul de Dezvoltare Economică al Băncii îi învaţă pe cei din ţările
împrumutate cum să creeze şi să deruleze programe de dezvoltare. Un alt rol
important al Băncii Mondiale este de a atrage diverse genuri de ajutoare
nerambursabile pentru ţara în care lucrează, pentru a reduce , pe cât posibil,
gradul de îndatorare al ţării membre.
În momentul în care o ţară devine capabilă să-şi asigure nevoile financiare
prin resurse proprii, ea nu mai intră în atenţia Băncii Mondiale. Există
aproximativ 20 de ţări care în trecut s-au împrumutat de la Banca Mondiala şi
care în prezent nu mai apelează la fondurile acesteia. Japonia a avut timp de 14
ani împrumuturi substanţiale (ultimul fiind achitat în 1989), iar în prezent este
 VĂ
MULȚUMIM
pestereanumihail@hotmail.com
alina-scripnic@mail.ru
karolina-kiper@mail.ru