Fotogrammetrie 3 Curs 9 – Fotogrammetria la scurtă distanţă

FOTOGRAMMETRIA TERESTRĂ ŞI LA
SCURTĂ DISTANŢĂ
9.1 Aspecte ale fotogrammetriei terestre şi la scurtă distanţă
Fotogrammetria terestră, este o ramură a fotogrammetriei care se ocupă cu determinarea
poziţiei obiectelor îm spaţiu, folosind măsurători efectuate de la distanţă prin fotografiere, pe
fotograme preluate din puncte terestre a căror poziţie se poate determina riguros. Distanţa aparat-
spaţiul obiect fotografiat este mai mare de 300m, camerele de preluare fiind focusate pentru
infinit. Elementele de orientare exterioară a camerei de preluare pot fi determinate, fixate pentru
camera de preluare.
Fotogrammetria la scurtă distanţă este o ramură a fotogrammetriei care se ocupă cu
determinarea poziţiei obiectelor în spaţiu, folosind măsurători efectuate pe imagini preluate de la
o distanţă de maxim 300 m faţă de obiect.
Fotogrammetria terestră şi la scurtă distanţă poate fi de două tipuri:
 Fotogrammetria terestră statică - în cazul în care atât obiectul de fotografiat, cât
şi aparatul de preluare ocupă câte o pozitie fixă unul faţă de celălalt. Acesta este cazul
general utilizat in lucrările de fotogrammetrie terestră şi la scurtă distanţă;
 Fotogrammetria terestră dinamică – presupune ca aparatul de fotografiere să fie
fix în raport cu obiectul, care este în mişcare, (cum ar fi de exemplu, cazul fotografierii
traiectoriei unei rachete) sau aparatul de fotografiere este mobil faţă de obiectul de
fotografiat care rămâne fix pe toată durata fotografierii. În această categorie se încadrează
şi sistemele de fotografiere la scurtă distanţă, montate pe platforme mobile.

În fotogrammetria statică se pot utiliza filme de înaltă rezoluţie sau camere digitale
prevăzute cu senzori de mare sensibilitate. În ambele cazuri se pot prelua imagini izolate sau
stereograme de la capetele unei baze orizontale, fie cu două camere comandate pentru expunere
în mod simultan, fie cu aceeaşi cameră la timpi diferiţi.
În realizarea lucrărilor fotogrammetrice se deosebesc două etape, şi anume:
I. proiectarea şi preluarea fotogramelor terestre;
II. exploatarea fotogramelor terestre în mod izolat, prin procedeul stereoscopiei sau
al multiscopiei.

9.2 Aparatura de preluare utilizată în fotogrammetria terestră şi la scurtă

distanţă clasică
În fotogrammetria terestră clasică, aparatura reprezintă combinaţii între o cameră
fotogrammetrică şi un teodolit. Aceste aparate pot fi sau nu legate între ele.
Astfel, se deosebesc:
a) Fototeodolite la care camera şi teodolitul sunt legate între ele
Teodolitul este dotat cu un ocular cotit, care serveşte la efectuarea măsurătorilor necesare
determinării coordonatelor teren ale punctului de staţie, precum şi la orientarea camerei
fotogrammetrice în raport cu baza de fotografiere.
Camera fotogrammetrică poate avea axul optic de fotografiere orizontal sau înclinat în
timpul fotografierii spatiului obiect. Din această categorie fac parte: fototeodolitul Wild P-30,
Wild P-32.

b) Fototeodolite la care camera fotogrammetrică serveşte şi ca lunetă de vizare

Acest tip de aparat nu s-a impus în practica fotogrammetrică şi nu mai este utilizat.

59
Fotogrammetrie 3 Curs 9 – Fotogrammetria la scurtă distanţă

c) Fototeodolite la care camera fotogrammetrică şi fototeodolitul sunt complet

separate
Camera este prevăzută cu un dispozitiv de orientare a axului optic de fotografiere, dar
care nu poate fi utilizat pentru măsurători unghiulare de precizie.

d) Camere de preluare digitale

e) Sisteme de preluare la scurtă distanţă

Acestea sunt constituite din camere digitale cuplate cu sisteme GNSS, IMU (Inertial
Measuring Unit) sau INS (Inertial Navigation System), care echipează o platformă terestră,
pentru înregistrarea faţadelor clădirilor, străzilor, deformaţiile părţii carosabile a drumurilor.

f) Camere stereometrice pentru preluările la scurtă distanţă

Acestea sunt utilizate în arheologie, criminalistică, arhitectură.

Camerele fotogrammetrice sunt construite special, având obiective fotografice cu aberații

minime, practic nule în comparație cu obiectivele fotografice obișnuite. La aparatele folosite în
fotogrammetrie aberația de distorsiune este foarte bine corectată.
Camerele fotogrammetrice folosite în fotogrammetria terestră sunt construite cu anumite
caracteristici tehnice adecvate scopului, domeniul de aplicare al măsurării şi preciziei de
măsurare. De exemplu pentru măsurarea în scopuri topografice, camerele fotogrammetrice au
obiective cu distanță focală mare, în jur de 100 mm, dechidere relativă mică, putere de separare
mare și profunzimea câmpului de la 3 la 30 m până la infinit. Pentru măsurarea în scopuri
netopografice, camerele fotogrammetrice au obiective cu distanță focală medie sau mică, iar
profunzimea câmpului în interval de 2 -30 m.

9.2.1 Clasificarea camerelor fotogrammetrice

Camerele fotogrammetrice se clasifică în două mari categorii:

 Camere fotogrammetrice individuale;

 Camere stereofotogrammetrice;

Din punct de vedere constructiv camerele fotogrammetrice indiviuale se împart si ele în

două categorii:

a). Camere fotogrammetrice pentru lucrări topografice. Aceste aparate au diafragma de

deschidere fixă, iar profunzimea între 30m și infinit. Ca exemplu putem aminti fototeodolitele
Zeiss-Jena Photheo 19/1318, Wild P-30.
b). Camere fotogrammetrice universale. Aceste aparate au diafragmă cu deschidere reglabilă, iar
profunzimea variază între 2 m și infinit. Din această categorie fac parte următoarele
fototeodolite: Zeiss-Jena UMK 10/1318 F și UMK 10/1318 N, Wild P-31 și P-32.

Camerele stereofotogrammetrice sunt formate din două camere fotogrammetrice montate

pe o bară fixă. Acționarea acestor aparate este centralizată. În funcție de depărtarea față de
obiectul de măsurat distingem trei tipuri de camere:

 Camere stereofotogrammetrice cu baza mică, de 0.40m;

 Camere stereofotogrammetrice cu baza medie, de 1.20m;
 Camere stereofotogrammetrice cu baza mare, de 2 sau 3m;

60
Fotogrammetrie 3 Curs 9 – Fotogrammetria la scurtă distanţă

9.2.2 Tipuri de fototeodolite

Fototeodolitele sunt aparate individuale și servesc la fotografierea terenului sau a
diverselor obiecte ce trebuie măsurate.
a) Fototeodolitul Zeiss-Jena Photheo 10/1318 (figura 9.1) este fabricat de firma Zeiss-Jena
din Germania. Fotocamera este prevăzută cu următoarele caracteristici:
b)
 obiectiv Ortoprotar cu dechidere relativă 1:25;
 distanța focală de circa 190 mm;
 obiectivul este montat pe un suport ce se poate deplasa
în sus cu 35mm și în jos cu 45mm, pentru a mări
unghiul de preluare vertical la 60g;
 unghiul de deschidere orizontal este de 52g, iar
unghiul de deschidere vertical este de 38g;
 obiectivul este prevăzut cu un filtru galbel-verzui;
 se utilizează plăci fotografice de 13x18 cm de mică
sensibilitate rezultând o imagine de 12x16,6;
 dipozitivul de orientare este montat pe camera
fotogrammetrică și este format dintr-o lunetă telescop,
Figura 9.1 –
un cerc orizontal cu precizie de 10c și un cerc vertical
Fototeodolitul Zeiss-Jena
cu gradație de la 80g la 120g;
Photheo 10/1318

c) Fototeodolitul P-30 (figura 2.4) este fabricat de firma Wild din Elveția. Fotocamera este
prevăzută cu următoarele caracteristici:

 distanță focala de 165 mm;

 obiectiv cu deschidere 1:12;
 obturator ”Compur” și filtru galben;
 se utilizează plăci fotografice de format 10x15cm;
 axa de fotografiere poate fi înclinată cu ajutorul unei
bare montate pe obiectiv;
 dispozitivul de orientare este format dintr-un teodolit
tip T2, care este montat pe camera fotografică;
Figura 9.2 –
Fototeodolitul P-30
d) Fototeodolitul universal P-31 (figura 2.6) este fabricat de firma Wild din Elveția.
Fotocamera are următoarele caracteristici:
 obiectiv grandangular cu distanța focală de 100 mm;
 opturator ce permite expunerea de la 1 la 1/500 dintr-
o secundă;
 cu declanșator mecanic sau electromecanic și
diafragmă reglabilă de la 1:8 la 1:22;
 plăcile fotografice au formatul de 19x12 cm, rezultând
o imagine 8 x11cm;
 unghiul de deschidere orizontal este de 67.5g, iar cel
vertical de 53g
 focalizarea se face de la infinit la 25m, iar pentru
distanțe mai mici se folosesc inele intermediare ce se
schimbă de operator;
Figura 9.3 –
 dispozitivul de orintare este format dintr-un telescop
Fototeodolitul P-31
de vizare cu distanța minimă de focalizare de 1.5 m;

61
Fotogrammetrie 3 Curs 9 – Fotogrammetria la scurtă distanţă

e) Fototeodolitul universal UMK 10/1318 (figura 9.3) este fabricat de firma Zeiss-Jena din
Germania în două tipuri: UMK 10/1318 F și UMK 10/1318 N. Caracteristicile de bază
ale fototeodolitului UMK 10/1318 sunt:

 obiectiv Lamegon 8/100, cu distanța focală de 99 mm;

 unghiul de câmp mare: pe latura mare 89g, iar pe
latura mică 69g;
 separarea medie 55 linii/mm, iar distorsiunea pentru
infinit 0.005 mm;
 opturatori cu timpi de expunere T,B, 1-1/400,
diafragma 8-32;
 formatul fotogramei util este de 120X166 mm;
 filtru galben 500nm și filtru roșu de 640 nm;
 dispozitivul de orientare este un teodolit cu prezizia de
2cc, cu vizare minimă la 0.8 m; Figura 9.4 – Fototeodolitul
UMK 10/1318

f) Fototedolitul universal TMK-6 și TMK-12 este fabricat de firma Carl Zeiss din
Germania. Fotocamera este prevăzută cu următoarele caracteristici:

 obiectiv grandangular Topogon şi opturator de tip Compur ce permite expunerea de

la 1 la 1/400 dintr-o secundă;
 distanță focală de 60 mm și deschidere relativă de 1:11 și 1:16;
 pentru fotografierea la distanțe mici între 0.5 şi 2.5 m, se foloseşte un grup de 6
lentile speciale corespunzătoare distanței;

g) Fototeodolitul universal P-32 (figura 2.7) este fabricat de firma Wild din Elveția.
Aparatul are următoarele caracteristici:
 este mic şi ușor;
 se utilizează plăci: pak-film sau rol-film, ceea ce
permite executarea de fotografii color;
 se montează pe teodolitul T2 cu ajutorul căruia se
determină elementele de orientare exterioară;
 se mai poate monta și pe dispozitivul suport GW1 al
distomatului DT 10, pe care în prealabil se montează
un telescop de vizare;
 fotocamera este dotată cu un obiectiv grandangular și
cu distanța focală de 64 mm;
 opturatorul şi diafragma sunt reglabile de la 1:8 al
1:32, iar puterea de separare este de 90 linii/mm;
 mecanismul de presare a materialului fotosensibil este Figura 9.5–
reprezentat de o placă suport din sticlă; Fototeodolitul P-32

62