CAPITOLUL I

CASATORIA

1. Notiunea casatoriei

Orice persoana fizica are dreptul de a se casatori. Potrivit art. 12 din Conventia
europeana a drepturilor omului, incepand cu varsta stabilita prin lege, barbatul si femeia
au dreptul de a se casatori si de a intemeia o familie conform legislatiei nationale ce
reglementeaza exercitarea acestui drept.
Notiunea de casatorie a evoluat de-a lungul timpului. In epoca clasica a dreptului
roman, Modestinus definea casatoria ca o uniune intre barbat si femeie, o asociere
pentru toata viata, o impartasire a dreptului civil si religios. In Institutele lui Iustinian
gasim o alta definitie a casatoriei: casatoria este o uniune a barbatului si a femeii si
implica o viata comuna.
Notiunea de casatorie a constituit un subiect de analiza in literature de specialitate,
deoarece vechiul Cod al familiei nu o definea. Astfel, au fost formulate o serie de
definitii:

uniunea dintre un barbat si o femeie, incheiata potrivit legii, in scopul de a

intemeia o familie
uniunea liber consimtita dintre un barbat si o femeie, incheiata potrivit
dispozitiilor legale, cu scopul de a intemeia o familie si reglementata de normele
imperative ale legii

Dispozitiile art. 259 alin. (1) C. Civ au preluat definitiile din doctrina si au consacrat o
definitie legala a casatoriei: casatoria este uniunea liber consimtita intre un barbat si o femeie,
incheiata in conditiile legii, notiunea de casatorie avand mai multe conotatii juridice: act juridic,
institutie juridica, stare juridica, ceremonie ce are loc cu ocazia incheierii casatoriei.

1 N. Diaconu, Legea aplicabila casatoriei si divortului cu element strain, editura Lumina Lex,
Bucuresti, 2006, p. 28-49
2. Caracterele juridice ale casatoriei
Casatoria este o uniune dintre un barbat si o femeie. Prin uniune se intelege exprimarea
consimtamantului viitorilor soti in vederea incheierii casatoriei. Totodata, art. 277 C. Civ.
interzice in mod expres casatoria intre personae de acelasi sex.
Casatoria este liber consimtita
Casatoria este un act personal
Casatoria este un act juridic bilateral
Casatoria este un act juridic solemn
Casatoria este un act juridic pur si simplu
Casatoria este un act juridic-conditie
Casatoria are caracter civil
Casatoria este monogama
Casatoria se incheie, in principiu, pe viata
Casatoria se intemeiaza pe deplina egalitate in drepturi dintre barbat si femeie
Casatoria se incheie in scopul intemeierii unei familii

3. Reglementari ale casatoriei in dreptul intern si international

3.1. Evolutia institutiei casatoriei in vechiul drept romanesc

Evolutia formelor institutiei casatoriei a reprezentat, ca orice proces social, un rezultat al

interdependentelor dintre continuitate si discontinuitate, fiind influentata de ansamblul
factorilor economici, politici si sociali specifici fiecarei etape istorice.

a) Primele inceputuri

In epoca pietrei, in spatiul Carpato-Danubiano-Pontic, pozitia sociala a femeii devine

preponderenta in ginta si in trib, datorita rolului primordial al acesteia in viata economica.
Casatoria pereche introduce un element nou in privinta filiatiei si a dreptului de proprietate,
punand alaturi pe mama si tatal adevarat. In cadrul acestui tip de familie, sotul avea o sotie
principal, alaturi de alte sotii, el avand la randul sau, rolul de sot principal, alaturi de alti soti.

2 N. Diaconu, Legea aplicabila casatoriei si divortului cu element strain, editura Lumina Lex,
Bucuresti, 2006, p. 28-49
Casatoria pereche, bazata pe obisnuinta, se va dezvolta treptat, odata cu consolidarea gintii si
cu dezvoltarea relatiilor de rudenie.
Cu timpul, sotul se va stabili la o anumita sotie in cadrul sistemului matrilocal, fara a face
gospodarie comuna cu acesta si fara exercitarea vreunui drept asupra copiilor.

b) Epoca patriarhala

Pe masura cresterii rolului barbatului in familia patriarhala, sistemul matrimonial devine

perimat, fiind inlocuit cu cel patrilocal. In ultima faza a casatoriei pereche isi fac aparitia
obiceiuri precum rapirea si rascumpararea femeilor.

c) Familia medievala si moderna

In epoca medievala se constata o crestere a influentei bisericii asupra institutiei familiei.

Aceasta conceptie crestina asupra familiei a insemnat un pas inainte in relatiile dintre soti,
dezvoltand sentimental iubirii dintre soti si inlaturand partial puterea parintilor asupra
copiilor. Se mentine conceptia inegalitatii dintre sexe, care dobandeste consfintire divina.
Consacrarea juridica moderna a casatoriei, initiata de Codul Napoleonian din 1804 a fost
influentata de expansiunea economiei de schimb si urbanizarii, casatoria fiind caracterizata
prin tendinta individualismului conjugal.
Majoritatea normelor de drept aplicabile in tara noastra pana in sec. al XVII-lea, erau
nescrise. Pana in secolul al VII-lea, reglementarile referitoare la casatorie au circulat prin
intermediul Sintagmei lui Matei Vlastares (1335) si al Nomocanonului lui Manuil
Malaxos(1562-1563).
In Pravila Aleasa a lui Eustratie Logofatul, casatoria este definite ca fiind impreunarea
barbatului cu femeia, si-si sunt datori unul altuia ca in dumnezeieste si omeneste direapta
impreunare.
Principiile care stau la baza casatoriei in aceasta perioada fiind: principiul monogamiei,
prevazut in pravile, incalcarea lui fiind sanctionata cu nulitatea absoluta a casatoriei, iar pe
planul dreptului penal, prin aplicarea unor pedepse; principiul liberului consimtaman, desi si
acest principiu era prevazut in pravile, in realitate era ignorant de fapt; inegalitatea in
drepturi, femeia maritata era considerate mai neputincioasa si mai proasta decat barbatul,
fiind pusa intotdeauna in inferioritate fata de sotul ei.

3 N. Diaconu, Legea aplicabila casatoriei si divortului cu element strain, editura Lumina Lex,
Bucuresti, 2006, p. 28-49
3.2. Reglementari juridice internationale privind casatoria

Dreptul la casatorie, beneficiaza de o ocrotire generoasa in mai multe acte internationale:

a) Declaratia universala a drepturilor omului prevede in art. 16 alin. (1), ca de la implinirea

varstei legale, barbatul si femeia, fara nicio restrictie in ce priveste rasa, nationalitatea sau
religia, au dreptul de a se casatori si de a intemeia o familie

b) Pactul international cu privire la drepturile civile si politice, prevede in art. 23 alin. (2) ca,
dreptul de a se casatori si de a intemeia o familie este recunoscut barbatului si femeii,
incepand de la varsta nubila

c) Conventia europeana a drepturilor omului, in art. 12

d) Conventia Organizatiei Natiunilor Unite privind consimtamantul la casatorie, varsta

minima pentru casatorie si inregistrarea casatoriilor

4. Regimuri matrimoniale

In sens larg, regimul matrimonial desemneaza ansamblul de norme juridice care

reglementeaza raporturile patrimoniale dintre soti si terti.

In sens restrans, prin regim matrimonial se intelege totalitatea normelor juridice care
reglementeaza raporturile dintre soti cu privire la bunurile si datoriile acestora.

Regimurile matrimoniale pot fi grupate dupa mai multe criterii:

Dupa izvorul lor, regimurile matrimoniale sunt legale si conventionale. Regimul

matrimonial legal se aplica atunci cand sotii nu au incheiat o conventie matrimoniala;
regimurile conventionale isi au izvorul in conventia matrimoniala
Dupa structura lor, regimurile matrimoniale sunt comunitare, de separatie si mixte.
Regimurile comunitare presupun existenta unei mase de bunuri commune, in timp ce
regimurile de separatie se caracterizeaza prin patrimonii distincte ale sotilor;
regimurile matrimoniale mixte sunt acelea care prezinta caracteristici specific atat
comunitatii, cat si separatiei de bunuri.
Dupa caracterul normelor, regimurile matrimoniale sunt imperative si secundare.
Regimul primar imperativ cuprinde un set de reguli de la care sotii nu pot deroga si se
aplica indifferent de regimul matrimonial ales. Regimurile secundare fac obiectul
conventiei matrimoniale.

4 N. Diaconu, Legea aplicabila casatoriei si divortului cu element strain, editura Lumina Lex,
Bucuresti, 2006, p. 28-49
4.1 Principii care guverneaza regimul matrimonial

Principiul egalitatii in drepturi dintre soti se aplica raporturilor patrimoniale si

personale dintre soti. Potrivit acestui principiu, sotii au aceleasi drepturi si obligatii
patrimoniale, care decurg din regimul matrimonial ales de ei.
Principiul libertatii alegerii si modificarii regimului matrimonial. Acest principiu
presupune ca sotii au deplina libertate sa isi aleaga regimul matrimonial in temeiul
autonomiei de vointa. Totodata sotii au posibilitatea sa modifice regimul matrimonial
pentru care au optat initial, ori de cate ori considera necesar, cu respectarea conditiilor
legale.
Principiul subordonarii regimului matrimonial scopului casatoriei. Potrivit acestui
principiu, regimul matrimonial nu poate sa existe in afara casatoriei.

5 N. Diaconu, Legea aplicabila casatoriei si divortului cu element strain, editura Lumina Lex,
Bucuresti, 2006, p. 28-49