Compunerile

Oscilațiilor
Perpendiculare
(Figurile Lissajous)
Proiect realizat de :
Popa Bogdan
Andrei Glavan
Natalia Chisalita
Alexandra Bako
 Introducere :
• Oscilațiile perpendiculare se referă la
mișcările oscilatorii care au loc într-o
direcție perpendiculară față de un
anumit plan de referință sau față de
o direcție specifică.
• Aceste oscilații se desfășoară într-un
mod în care mișcarea se realizează în
planuri sau axe perpendiculare între
ele.
• Oscilatiile se impart in 2 categorii ,
cea in care au aceeasi frecventa si
cea in care au frecvente diferite.
Oscilații perpendiculare cu • Oscilațiile perpendiculare cu aceeași frecvență se referă la mișcările
oscilatorii care au loc în direcții sau planuri perpendiculare între ele
aceeasi frecventa care se desfășoară la aceeași frecvență sau ritm de oscilație.

• Aceste oscilații sunt caracterizate prin mișcări periodice sau ciclice c

au aceeași frecvență, dar se desfășoară perpendicular unul față de
celălalt. Acest fenomen poate fi observat în diverse contexte, fie în
domeniul undelor, mecanicii sau în alte sisteme fizice.
• Considerăm un punct material M supus simultan la două oscilaţii armonice de
aceeaşi perioadă ce se produc pe direcţiile OX şi respectiv OY ale unui sistem
de referinţă cartezian. Traiectoria mobilului este reprezentată parametric prin
relaţiile

x =A*sin*ωt , y=B*sin (ωt + ϕ) (1)

• Ecuaţia (2) reprezintă ecuaţia unei elipse aşa încât rezultanta a două mişcări
oscilatorii armonice de aceeaşi perioadă pe direcţii perpendiculare între ele
este în general o oscilaţie eliptică. Elipsa obţinută este înscrisă într-un
dreptunghiul de laturi 2A şi 2B numit dreptunghiul amplitudinilor, dar nu este
raportată la axele sale în sensul că axele elipsei fac un unghi în general nenul
cu axele de coordonate (figura 1). Caracterul mişcării rezultante variază în
funcţie de valoarea diferenţei de fază. Se consideră astfel câteva cazuri
particulare.

(2) (fig. 1)
Cazul 1 : diferenta de faza = oscilatiile sunt in
faza ,astfel incat cele 2 ecuatii ajung la urmatoarea forma :

Ecuaţia obţinută este ecuaţia unei drepte care trece prin origine, cu panta B / A şi
coincide cu prima diagonală DD’ a dreptunghiului amplitudinilor, astfel încât în acest caz
elipsa degenerează în două drepte confundate. În concluzie prin compunerea a două mişcări
oscilatorii armonice de aceeaşi perioadă care se execută în concordanţă de fază pe direcţii
perpendiculare se obţine o mişcare rezultantă oscilatorie armonică de-a lungul primei
diagonale din dreptunghiul amplitudinilor.
Cazul 2 : diferenta de faza =
Oscilaţiile sunt în opoziţie de fază, iar (1) şi (2) devin :

Acestea reprezintă ecuaţia unei drepte care trece prin origine având panta − B / A şi coincide cu
cea de a doua diagonală CC’ a dreptunghiului amplitudinilor, astfel încât şi în acest caz elipsa
degenerează în două drepte confundate. În concluzie, prin compunerea a două mişcări
oscilatorii armonice de aceeaşi perioadă care se execută în opoziţie de fază pe direcţii
perpendiculare, se obţine o mişcare oscilatorie armonică de-a lungul celei de-a doua diagonale
a dreptunghiului amplitudinilor. Prin urmare, orice mişcare oscilatorie armonică poate fi considerată ca
rezultanta a
două mişcări oscilatorii armonice, reciproc perpendiculare şi cu aceeaşi frecvenţă executânduse în fază sau în
opoziţie de fază
Cazul 3 : diferenta de faza este , oscilatiile
se mai numesc si in cuadratura, iar ecuatia devine :

Aceasta reprezintă ecuaţia unei elipse ale cărei axe coincid cu direcţiile de-a
lungul cărora se efectuează oscilaţiile componente.

În particular dacă oscilaţiile componente au aceeaşi amplitudine, A=B, rezultă

Elipsa devine un cerc. Orice mişcare circulară se poate descompune în două

oscilaţii armonice liniare, perpendiculare, de amplitudini egale, având diferenţe de
fază
 Oscilații perpendiculare cu
frecvente diferite
(Figurile Lissajous)
• Oscilațiile perpendiculare cu frecvențe diferite se referă la mișcări
oscilatorii care apar în direcții sau planuri perpendiculare unul față
de celălalt și care au frecvențe distincte sau diferite. Acest fenomen
poate fi observat în diverse contexte și domenii științifice, cum ar fi
în domeniul undelor, mecanicii și în alte sisteme fizice.
• În general, oscilațiile perpendiculare cu frecvențe diferite pot
coexista și pot interacționa în diferite sisteme fizice, având
influențe variate și comportamente complexe în funcție de
interacțiunile lor. Studiul acestor fenomene este important în
înțelegerea proprietăților și comportamentului sistemelor
fizice complexe.
• Un exemplu ar putea fi în cazul undelor electromagnetice, cum
ar fi lumină vizibilă sau unde radio, unde câmpurile electric și
magnetic oscilează perpendicular unul față de celălalt, iar
aceste oscilații au frecvențe specifice care determină
proprietățile undelor respective. Fiecare componentă a undei
electromagnetice are o frecvență specifică și oscilează în planuri
perpendiculare între ele.
• Considerând oscilaţii perpendiculare
• traiectoriile mişcării rezultante au o formă mai complicată. Dacă raportul pulsaţiilor sau
frecvenţelor este o fracţie raţională , unde si sunt numere
intregi.

• Aceste traiectorii sunt închise şi se numesc figuri Lissajous. Figura Lissajous taie de ori fiecare din
cele două laturi ale dreptunghiului în care este înscrisă, paralele cu axa OX şi de ori fiecare din
celelalte două laturi paralele cu axa OY. Orientarea figurilor Lissajous depinde de diferenţa
de fază a oscilaţiilor componente. În figura 3 sunt reprezentate figurile

Lissajous în cazul a două mişcări oscilatorii perpendiculare cu aceeaşi amplitudine şi cu

• diferenţa de fază de pentru care raportul frecvenţelor are valorile ½

1/3 respectiv 2/3 . Dacă raportul pulsaţiilor nu este o fracţie raţională, adică

curbele nu se mai închid şi figurile Lissajous nu se observă.

 Aparitia oscilatiilor si a figurilor Lissajous in
lumea moderna
• In natură regăsim oscilaţii în aproape orice domeniu: de la
sunete până la cele mai mici particule ce alcătuiesc materia,
de la bătăile inimii până la ticăitul ceasului. La baza tuturor
acestor mişcărilor oscilatorii, care pot avea forme foarte
complexe, stă oscilaţia armonică. rice sunet, vibraţie sau
mişcare periodică este de fapt suma mai multor oscilaţii
armonice.
• Armonograful este un dispozitiv mecanic cu ajutorul căruia
se pot obţine serii de curbe cu aspect grafic plăcut,
armonios, inedit. cu ajutorul acestei invenţii se pot pune în
evidenţă compunerea oscilaţiilor cu amplitudini şi frecvenţe
diferite, propagându-se în direcţii diferite. Armonograful stă
şi la baza seismografului.
• O curbă Lissajous este utilizată în testele
experimentale pentru a determina dacă un
dispozitiv poate fi clasificat în mod
corespunzător ca memristor(reprezintă un
element pasiv de circuit, cu două borne, care
menține o dependență funcțională între
integralele în funcție de timp ale curentului și
tensiunii). Este, de asemenea, utilizată pentru
a compara două semnale electrice diferite:
un semnal de referință cunoscut și un semnal
de testat.

• Figurile lui Lissajous pot fi studiate cu ajutorul osciloscopului

catodic. Pe cele două plăci de deflexie se aplică tensiunile
sinusoidale respective.
Multumim pentru atentie !