STRUCTURI PRIMARE

Structurile primare reprezinta caracteristici initiale ale rocilor sedimentare si magmatice,

care sunt contemporane cu formarea sau punerea in loc a acestora, dar inainte de consolidarea lor
finala.
Structurile secundare se formeaza in urma actiunii fortelor deformatoare asupra corpurilor
initiale de roci, la mult timp dupa formarea lor.
Structurile primare depind de tipul de roca, de conditiile de formare a acestora. Astfel, vor
exista structuri caractersitice rocilor sedimentare si magmatice. (rocile metamorfice vor prezenta
doar structuri secunadre, deoarece metamorfismul implica si o deformare).
Structuri primare in roci sedimentare
Structurile sedimentare iau nastere in timpul sau imediat dupa sedimentarea materialului, dar
inainte de procesele de diageneza (transformare in roca a sedimentului).
Structura primara caracteristica rocilor sedimentare este stratificatia, care se poate defini ca
dispunerea materialului sub forma unor pachete mai mult sau mai putin orizontale si paralele intre
ele.
Elementul structural tipic pentu o serie sedimentara straificat este stratul. Pozitia initiala a
oricaruie strat este considerata orizontala (conform principiului orizontalitatii initiale).
Sedimentele depuse in mediu acvatic, ca si cele depuse sub actiunea vantului sau ghetii se depun in
pozitie orizontala sau aproape orizontala. !ocile sedimentare formate din astfel de sedimente
pastreaza aspectul orizontal sub forma de strate orizontale
Stratul este cea mai mica diviziune dintr"o serie stratificata, marcata prin suprafete sau plane
mai mult sau mai putin distincte, care il delimiteaza de stratele invecinate (de deasupra si de
dedesubt)
Stratul este un corp de forma tabulara, care are o extindere mare in suprfata si o grosime,
mult mai mica in raport cu extinderea lui, si delimitat de doua suprafete de stratificatie, in limitele
caruia se individualizeza prin compozitie si structura interna.
Stratul reprezinta un corp geologic delimitat de doua suprafete de stratificatie si care se
formeaza intr"un interval de timp ce corespunde unor conditii constante de sedimentare.
Elementele unui strat sunt# suprafetele de stratificatie, grosimea normala sau reala.
Variatia laterala a grosimii si compozitiei stratelor
$iscontinuitatile laterale pot rezulta din depunerea unei succesini de strate in diferite
momente, acoperind arii diferite, insotite de nedepunerea sau urmate apoi de eroziunea
sedimentelor, in locurile unde stratele (prezente in alte locuri) sunt absente.
%el mai simplu tip al geometriei stratificatiei, consta dintr"un set de plane paralele,
reprezentand un grup de strate (sau o formatiune) de grosime constanta. &n foarte multe cazuri insa,
atat continuitatea cat si grosimea stratelor variaza pe laterala. &n sens lateral grosimea unui strat se
poate reduce sau poate sa creasca.
Scaderea grosimii stratelor poate sa fie rezultatul sedimentarii sau al eroziunii.
'
(n strat se termina lateral prin# convergenta suprafetelor de stratificatie, trecerea laterala
gradata in alta unitate stratigrafica, contact cu o suprafata de discontinuitate (falie, suprafata de
eroziune, etc.).
)ariatiile laterale ale grosimii stratelor pot avea ca si cauze#
- Stangularea (subtierea stratului) * reducerea grosimii stratului pe distante mici, urmate de
revenirea la grosimea initiala.
- Efilarea * scaderea progresiva a grosimii stratului, pana la disparitia acestuia. Efilarea la ambele
capete ale stratului duce la formarea unei lentile.
&n functie de modul in care se produce reducerea grosmii, efilarea poate fi primara (legata de
procesele de sedimentare) sau secundara (datorita proceselor de eroziune).
Efilarea primara se poate produce in mai multe moduri, stratele individuale pierzand treptat din
grosime, si anume#
a) datorita sistarii sedimentarii normale pe marginile bazinelor de sedimentare prin transgresiuni
si regresiuni
b) datorita sedimentarii in zone cu relief de eroziune (neregularitati topografice) ale bazinului
de sedimentare si dispozitiei initiale orizontale ale stratelor, iau nastere efilari ale stratelor
individuale.
c) prin variatii laterale de facies (treceri laterale de la un tip de roca la alt tip de roca) care se
poate realiza prin indintare de facies sau prin treceri laterale de tip pana.
Efilarea secundara (legata de procese tectonice sau de eroziune) se poate produce prin#
a) erodarea ulterioara a unor strate depuse
b) interventia unui accident tectonic (ex# faliere), numite si laminari.
Laminarea este subtierea treptata a stratelor, datorita eforturilor tectonice la care au fost supuse
acestea, dupa formarea lor. + laminarea a stratelor are loc in lungul flexurilor, in apropierea
faliilor sau a samburilor din cadrul cutelor diapire .
!eprezentarea in plan oriozontal a variatiei grosimii depozitelor acumulate intr"un anumit
interval strtigrafic se face pe harti geologice speciale si anume ,harti cu izopahite
(izopahitele-curbe ce unesc intre ele puncte de egala grosime a unui cimplex stratigrafic).
&n unele regiuni, modificarile de grosime ale stratelor sedimentare sunt lente si progresive si
nu apar decat pe distante mari (sute de .ilometri), in timp ce alte variatii de compozitie si grosime
sunt bruste si au loc pe distante foarte scurte. Adesea exista o zona de tranzitie foarte ingusta, /n
care se efectueaz0 trecerea de la un tip de secven10 la altul.
2rosimea normal0 a stratelor depinde de durata /n timp a sediment0rii ne/ntrerupte 3i de
viteza acestei sediment0ri (viteza de sedimentare este grosimea sedimentelor transformate in roca,
depuse in unitatea de timp). Deci nu e absolut obligatoriu ca dou strate sincrone (depuse in
acelai interval de timp, avnd aceeai durat), sa aib aceeai grosime. colo unde vite!a de
sedimentare este mai mare ("n !onele mai adnci, de fos) este normal ca i grosime s fie mai
mare i invers.
cest lucru trebuie avut in vedere la paraleli!area stratelor pe teren in cadrul opera#iunilor
de cartarea geologic. De e$emplu, "n trei regiuni (aflorimente), gsim strate cu griosimi diferite
(mici%mari%mai mari), dar cu caractere palenontologice identice (fosile caracteristice)& aceste
strate sunt sincrone, cu toate ca ele nu au aceeai grosime i poate nici aceeai compo!i#ie
litologic.
4
2rosimea unui complex sedimentar depinde pe de o parte de viteza de acumulare a
sedimentelor, iar pe de alt0 parte de viteza de cobor5re a scoar1ei terestre (subsiden10).
- /n regiunile /n care o acumulare rapid0 a sedimentelor este /nso1it0 de o cobor5re echivalent0
(rapid0) a scoar1ei terestre, grosimea sedimentelor va fi maxim0.
- dac0 viteza de acumulare a sedimentelor /ntr"un bazin este mai mare dec5t viteza de cobor5re a
scoa1ei terestre, bazinul este umplut relativ rapid cu sedimente, iar sedimentarea /nceteaz0
- dac0, din contr0, viteza de cobor5re a scoar1ei terstre este mai mare dec5t viteza de acumulare a
sedimentelor, bazinul devine din ce /n ce mai ad5nc, iar grosimea este mic0
(rmarind grosimea stratelor formate /ntr"un anumut interval detimp /n cadrul unui bazin
sedimentar, constat0m c0 /n sectoarele /n care scoar1a terstr0 a fost mai mobil0, grosimea
complexului sedimentar respectiv este mult mai mare dec5t /n sectoarele /n care scoar1a a fost mai
rigid0.
+bservarea 3i descrierea atent0 a structurilor 3i texturilor rocilor sedimentare in cadrul
cart0rii geologice prezint0 o importan10 deosebit0 pentru reconstitiurea condi1iilor paleoclimatice /n
care a avut loc formarea acestor roci, dar 3i pentru interpretarea corect0 a rela1iilor dintre diferitele
corpuri de roci.
Stratificaia reprezint0 aspectul structural specific rocilor sedimentare.
Stratifica1ia este o structur0 primar0, rezultat0 /n urma acumul0rii materialului sedimentar
sub form0 de strate 3i care reflect0 modul general de manifestare a factorilor care controleaz0
sedimentarea.
$up0 Pauliuc ('678) se disting#
- stratifica#ie ma'or a complexelor sedimentare, care const0 /n alternan1a unor roci de
compozi1ie diferit0
- stratifica#ie minor, care se observ0 /n interiorul stratelor propriu"zise, care sunt omogene din
punct de vedere al compozi1iei.
Stratifica1ia este o structur0 rezultat0 din dispunerea rocilor sub form0 de pachete mai mult
sau mai pu1in orizonatle 3i paralele /ntre ele, delimitate de suprafe1e de stratifica1ie.
Stratifica1ia ma9or0 are ca element fundamental stratul. Stratul este un corp de form0 plat0,
delimitat de suprafe1e de stratifica1ie, formate /n timpul depunerii unor sedimente. Aceste suprafe1e
indic0 modific0ri /n procesul sediment0rii (/ntreruperea procesului de sedimentare, /nso1it0 sau nu
de eroziune, modificarea tipului sau sursei materailului sedimentare, etc). Stratul este o unitate
fundamental0 a structurii rocilor sedimentare, caracterizat0 prin omogenitate intern0, compozi1ie
mineralogic0, granulometrie 3i culoare specifice, 3i prin existen1a unor suprafe1e de separa1ie fa10 de
ale strate numite suprafe1e de stratifica1ie.
:a un strat se disting# " o fa# inferioar care reprezint0 forma suprafe1ei fundului bazinului
de sedimentare /n momentul /n care a /nceput depunerea stratului respectiv 3i o fa# superioar,
care reprezint0 suprafa1a bazinului /n momentul c5nd a /nceput sedimentarea stratului urmtor.
;n unle cazuri, suprafe1ele de stratifica1ie sunt puse /n eviden10 printr"o schimbare brusc0 a
compozi1iei rocilor (ex# argil0"c0rbune). ;n alte cazuri /ns0, trecerea de la un strat la altul se face
treptat, prin modificarea gradat0 a compozi1iei petrografice sau particulelor constitutive ale rocilor.
;n acest caz, suprafe1ele de stratifica1ie se disting mai greu (trecerea de la un strat la altul se face
printr"o zona de tranzi1ie format0 dintr"o alternan10 de pachete din ce /n ce mai sub1iri din
materialul ce alc0tuie3te un strat 3i pachete din ce /n ce mai groase din materialul ce alc0tuie3te cel
de"al doilea strat.
<
Apari1ia stratifica1iei ma9ore este determinat0 de modificarea condi1ilor de sedimentare 3i de
schimbarea compozi1iei rocilor. %aracteril net al unei suprafe1e de stratifica1ie este datorat unei
schimb0ri rapide a condi1iilor de sedimentare sau e datorat proceselor de eroziune sau accentu0rii
diagenetice a unei limite de tranzitie.
=ormarea stratifica1iei in cazul rocilor detritice
(roci deteritice- roci care provin din distrugerea unor roci mai vechi, transportul si
depunerea acestui material in bazine de sedimentare)
&n timpul evolutiei unui bazin de sedimentare, linistita din punct de vedere tectonic si la un
aport constant de material detritic, natura sedimentului se schimba dinspre tarm spre larg. Prin
actiunea de transport a acestor fragmente a a avut loc si o sortare a amaterialului clastic de catre
agentul de transport.
Astfel, in apropierea tarmului se produce o acumulare a materialului grosier (pietris), iar pe
masura ce distanta fata de tarm creste, materialul fiind mai usor de transportat, se vor
depunenisipuri, argile, maluri. 2rosimea acestora este aproxomativ constanta, rezultand pe verticala
coloane de formatiuni uniforme litologic.
$upa acest moment, pot interveni o serie de factori care sa tulbure aceasta sedimentare.
- daca curentul de apa care transport particulele (cele fine la o distanta mai mare) devine mai
puternic, el va transporta materialul grosier la distante mai mari (sau invers, in cazul scaderii
vitezei de transport). Acesta se va depune peste materialul mai fin. $eci variatia vitezei de
trnsport (crestere>scadere) va duce la o zonalitate, adica o stratificare, in care materialul difera
prin textura (dimensiuni) sau compozitie chimica (greutate specifica) sau prin amandoua..
Aceasta zonalitate este un indiciu al schimbarii conditiilor de sedimentare.
- &n cazul depozitelor de precipitare chimica, stratificatie se produce prin variatia de compozitie
chimica a materialului depu sau variatia cantitatii materialelor impurificatoare (Ex. (n compus
precipita mai rapid, altul mai tarziu? materialul impurificator de natura argiloasa poate fi in
cantitate mai mare in unele nivele rezultand diferente de culoare)
- schimbarea brusca a conditiilor climatice poate determina o schimbare corespunzatoare a naturii
sedimentelor (de exemplu o intensificare a evaporatiei si o reducere a precipitatiilor poate
determina depunerea unui strat de gips sau sare in cadrul unei lagune sau mari inchise)
- schimbarea naturii materialului sedimentar adaus de rauri de pe uscat, datorita, de exemplu,
unor eruptii de cenusa vulcanica sau datorita adancirii retelei hidrografice in formatiuni
geologice care nu apareau mai inainte la zi, duce la modificarea pronuntata a naturii
sedimentelor.
Exista si cazuri (mai rare) cand stratificatia lipseste. Absenta stratificatiei este fie rezultatul
acumularii sedimentelor in conditii uniforme (acelasi tip de material, aceleasi conditii) sau unor
cauze locale (de exemplu, o viteza de acumulare foarte rapida, sortarea materialului nu a putut avea
loc si are loc depunerea continua a materialului amestecat).
@ransgresiuni 3i regresiuni marine
(nul dintre cele mai importante roluri in formarea stratificatiei revine miscarilor tectonice
de ridicare si coborare a acsoartei terestre, care determina deplasari ale liniei de tarm in bazinele
marine (transgresiuni si regresiuni marine).
A
&ntr"o serie transgresiva, termenii stratigrafici mai noi depasesc pe cei mai vechi (depozitele
mai noi au o exindere in suprafata mai mare), trangresinea facandu"se de obicei progresiv (prin
ridicarea treptata a nivelului apei), ceea ce are ca efect depunerea (pe verticala) a unor sedimente
intr"o succesiune de faciesuri diferite si de adancime din ce in ce mai mare. :a o serie transgresiva,
coloana stratigrafica are in baza depozite grosiere si din ce in ce mai fine (de adancime mai mare)
spre partea suprioara.
+ serie regresiva are la partea inferioara a coloanei stratigrafice depozitele de adancime mai
mica.
%iclu sedimentar sau eta9 structural
(n ciclu sedimentar sau eta9 structural reprezinta un pachet de roci cuprins intre doua
discordante, care incepe cu o serie transgresiva si se incheie cu o serie regresiva.
$epozite heteropice * depozite de aceea3i v5rst0 (sincrone) dar de facies diferit (trecere
laterala prin indintare intre doua formatiuni soncrone, dar diferite litolologic)
$epozite izopice * depozite cu faciesuri identice, dar formate in arii diferite sau in perioade
diferite (sau am5ndou0).
!ecuren10 de facies * repetarea condi1iilor unui facies /n aceea3i zon0, dar /n momente
diferite (repetarea pe aceea3i vertical0 a unei coloane stratigrafice).
&n cadrul unei succesiuni sedimentare stratificate se pot distinge#
- stratificatie ma9ora# reprezentata de successiunea stratelor
- stratificatie interna# se observa in interiorul unui strat sedimentar omogen din punct de vedere al
alcatuirii petrografice. Este data de dispunerea particulelor ca urmarea a influentei factorilor de
mediu asupra depunerii, a compactarii diferentiate inainte de litificare, sau culorii
%!&@E!&& $E P+:A!&@A@E SE$&BEC@A!D " S@!(%@(!& &C@E!CE
;n regiunile /n care tectonismul s"a manifestat cu intensitate ridicat0 3i care prezint0 structuri
complexe, ordinea superpozi1ie ini1iale a stratelor poate fi afectat0. ;n acest context devine foarte
important0 determinarea /n teren a raporturilor privind v5rsta relativ0 a stratelor, respectiva a
polarit01ii stratelor. Polaritatea este direc#ia "n care stratele dintr%o structur devin din ce "n ce mai
noi.
(n strat se g0se3te /n pozi1ie normal0, atunci c5nd el nu 3i"a modificat pozi1ia sa ini1ial0,
prin rotire, cu mai mult de 6E
o
. ;n pozi1ie r0strurnat0 se g0sesc stratele care au suferit o rotire /n
9urul unei axe orizontale, cu mai mult de 6E
o
. :a stratele aflate /n pozi1ie normal0, fa1a mai veche a
stratului se g0se3te la partea inferioar0.
%riteriile de polaritate sedimentar0 sunt legate de mecanismele de sedimentare sau de
activitatea organismelor contemporane cu acestea.
Cu vom face aici o inventariere sau o descriere amanun1it0 a structurilor care furnizeaz0
criterii de polaritate sedimentar0.
(nele sunt legate de mecanismele de punere in loc a sedimentelor.
2ranoclasarea * varia1ia granulometriei clastelor /n cadrul unui strat, care se produce
progresiv 3i f0r0 discontinuit01i, este un criteriu pentru stabilirea polarit01ii /n cazul depoztelor
turbiditice. &n mod obi3nuit materialul mai grosier se g0se3te la partea inferioar0, mai veche a
stratului. ;n acest caz stratul este considerat /n pozi1ie normal0. ;n cazil unui strat in pozi1ie
F
r0sturnat0, m0rimea clastelor cre3te spre partea superioar0 a stratului. Exist0 /ns0 3i medii
sedimentare (de exemplu mediu fluviatil), unde granoclasarea invers0 este prezent0 sau chiar
frecvent0. A3adar, acest criteriu nu este utilizail /n toate cazuriler.
:amina1iile convolute * 3arnierele crestele ascu1ite ale acestor structuri sedimentare,
frecvente /n fli3, sunt orientate spre acoperi3ul stratului.
Stratifica1ia oblic0 * este dat0 de laminele oblice, paralele /ntre ele, care se dezvolt0 /n
interiorul unui strat, sub un unghi fa10 de suprafe1ele principale de stratifia1ie 3i au o form0
sigmoidal0. ;n faza de depozit, ea poate fi o strutcur0 simetrica (unghiurile dintre lamine 3i
suprafa1a de stratifica1ie ma9or0 sunt aclea3i la partea inferioar0 3i la cea superioar0. Acest tip de
stratifica1ie nu are valoare ca 3i criteriu de determinare a polarita1ii stratelor. (nit01ile laminate oblic
sufer0, /n general, o erodare /naintea depunerii stratuli urm0tor, astfel inc5t structura devine
asimetric0. ;n poziie stratigrafic0 normal0, laminele oblice sunt tangente la suprafa1a inferioar0 a
stratului, respectiv retezate (trunchiate) la partea superioar0.
Gieroglife 3i mula9ele acestora * neregularit01i ale suprafe1ei ce separ0 un plelit (o roc0
fin0) de un depozit mai grosier (conglomerate, gresie, calcar), aflat /n pozi1ie stratigrafic0
superioar0. Aceste structuri au fost descrise ca mula9e, deoarece, in general, ele sunt observate la
partea inferioar0 a nivelului grosier, dup0 ce pelitul a fost dezagregat 3i /ndep0rtat prin eroziune.
@otu3i structura primar0 se dezvolt0 /n pelit, iar /n forma1iunea grosier0 reprezint0 mula9ul.
Ceregularit01ile reprezint0 releful suprafe1ei /nainte de depunerea materialului grosier. &n pozi1ie
stratigrafic0 normal0, mula9ele vor fi recunoscute, tiotdeauna, la partea inferioar0 a nivelului mai
grosier.
(rme de tasare * se dezvolt0 /n sedimente moi, prin deformare sub influen1a gravita1iei, iar
structura apare de obicei la limita dintre o gresie 3i un strat pelitic (fin) sau de c0rbune, aflat /n
pozi1ie stratigrafic0 inferioar0. Aceste structuri sunt legate de diferen1a de densitate dintre cele dou0
tipuri de sedimente. &ntotodeauna, stratul mai grosier al perechii de strate deformate este cel mai
nou.

7