CURSUL 14

4.5. Evolutia paleogeografica si trasaturile morfostructurale ale reliefului Romniei 4.5.1. Cadrul structural Structura generala morfotectonica actuala a teritoriului tarii noastre este strns dependenta de evolutia oceanului Tethys situat ntre placile africana si euroasiatica si de formarea lantului muntos alpino-carpatic-himalayan. Acest mecanism prin care a luat nastere aceasta structura se nscrie n marele ciclu nceput acum cca.200 milioane de ani determinat de aparitia riftului Atlanticului si de nchiderea oceanului Tethys. Orientarile diferite ale lanturilor muntoase actuale sunt rezultatele jocului local al subplacilor si microplacilor, al foselor si zonele de subductie locala si regionala al perioadelor de extensiune sau coliziune si compresie la aceleasi nivele locale sau regionale. In mare, placa europeana pare a fi cea care s-a subdus sub cea africana iar astazi subductia este inversa cauznd cutremurele din bazinul Mediteranei. Evolutia teritoriului Romniei a decurs sub directa influenta a deplasarii placii este europene, dar mai ales a miscarii variate a unor microplaci situate n fata ei si a deschiderii si apoi a nchiderii unor rifturi locale sau regionale. Teoria microplacilor si a vechilor rifturi pune accent pe faptul ca placa est europeana (cu tendinta de deplasare spre vest), coboara sub Carpatii Orientali, ajungnd ntr-un proces de subductie manifestat puternic n mio-pliocen cnd fruntea ei s-a topit si a dat nastere lantului vulcanic Calimani Gurghiu-Harghita. Anomaliile gravimetrice minime din lantul Carpatilor Orientali si cea de la sud de Carpatii Meridionali si de Curbura Carpatilor, continuata cu doua ramificatii pe directia Buzau-Mangalia si Adjud-Cahul, indica fsiile de contact dintre microplacile moesica, a Marii Negre, transilvana si moldava dovedite de anomaliile maxime (Fig. 90). Lantul evolutiv al reliefului actual pare a fi nceput n triasic, cnd n fata placii est europene s-a deschis acea mare marginala (Oceanul Siret) numit si carpatobalcanic aflat n expansiune. In vestul acestuia, un aglomerat de microplaci se situa la vest de pozitia actuala a Carpatilor. La nceputul jurasicului n regiunea muntilor Dinarici, la contactul aglomeratului de microplaci cu masa sialica dinamica a aparut un rift care prin expansiune s-a transformat n fund ocanic cu depunere de ofiolite printre care si cele din M-tii metaliferi. In jurasicul superior-cretacic riftul dinarid devenind inactiv, oceanul a intrat n subducti ceea ce va avea efect spre final n paleogen - eruptiile de banatite peste microplacile de la est. Sub presiunea microplacilor din vest, oceanul Siret a nceput sa se nchida, au aparut ncalecari de tipul pnzelor (pnza Getica, pnza de Biharia, pnza de Codru), iar placa moldava a intrat n subductie, n fata ei formndu-se bazinul n care s-a depus flisul cretacic.

Fig. 90. Schia segmentelor de plci litosferice reflectate de anomalia gravimetric regional:
1 anomalie regional de maxim (plci); 2 anomalie regional de minim; 3 axe de minim; 4 cmp de falii crustale; 5 direcia de micare a plcilor i microplcilor litosferice;

6 limita ariei montane. In paleogen, odata cu punerea n loc a banatitelor, subductia din zona Vadar a ncetat, marea flisului cretacic s-a restrns sub mpingerile din vest, sedimentele cretacice s-au cutat avansnd spre placa moldava care se subduce si mai mult formnd bazinul flisului neogen. Incepnd din tortonian fruntea placii moldave ajunge la adncimi de 135-165 km care determina topirea ei si formarea lantului vulcanic neogen din Carpatii Orientali. Ciocnirea dintre cele doua placi, moldava si carpatica, a continuat, s-au cutat flisul paleogen si molasa neogena, iar la sfrsitul pliocenului si nceputul cuaternarului a ncetat. In acelasi timp nsa n fata Carpatilor de Curbura s-a activat o noua zona de subductie unde o parte din placa carpatica avansnd spre sud-est, ncaleca peste microplaca Marii negre, pe care o forteaza la subducere pe un plan Benioff ce localizeaza cutremurele din Vrancea. Prin deplasarea spre sud-est aceasta lasa n spate deschiderea Depresiunii Brasovului. Lantul actual al Carpatilor a rezultat deci din compresiunea exercitata de placa europeana n mersul ei spre sud si sud-vest ca si de nasterea placii africane, care au determinat strngerea, arcuirea si ndoirea aliniamentului vechi oceanic si o noua fragmentare a blocurilor sialice respectiv a microplacilor (alpino-carpato-balcanice). In acest proces apar pnze de ncalecare si se individualizeaza segmente muntoase. Se ajunge astfel la o alta aliniere a noilor segmente si ncepe crearea de structuri noi. Astfel, spre placa europeana sunt mpinsi si se cuteaza Carpatii Orientali, capatnd o usoara curbura pe aliniamentul Brgau-Dorna, iar mai trziu n spatele lor apare lantul vulcanic. Carpatii Meridionali au fost mpinsi spre microplaca moesica mai rigida, fapt pentru care s-au curbat n regiunea Portilor de Fier. La curbura Carpatilor, falia crustala a Carpatilor Meridionali trece prin aliniamentul Culoarul Bran-Depresiunea Brasovului-Trotus-sudul Moldovei, n timp ce flisul specific Carpatilor Orientali o depaseste spre sud, n arc de cerc, mergnd pna la Dmbovita si deversndu-se peste cea mai adnca si mai activa fosa actuala. S-a creat astfel, n jurul microplacilor Transilvaniei un cerc muntos, usor deschis spre vest care nsa s-a nchis n cerc complet prin deplasarea si sutura celor doua parti ale

M-tilor Apuseni. Partea situata la nord de discontinuitaatea crustala Beius-HalmagiuBrad, plasata initial ntre Carpatii Orientali si regiunea Villany s-a deplasat n lungul unor falii pna n pozitia actuala unde s-au lipit cu M-tii Apuseni de sud (muntii Muresului) care au caractere asemanatoare cu m_tii Dinarici.

4.5.2. Etapele de evolutie si dezvoltare a reliefului In evolutia reliefului Romniei se disting cinci etape : etapa precambrianpaleozoica (prealpina), etapa mezozoica, etapa paleogena, etapa neogena si etapa cuaternara. 4.5.2.1. Etapa precambrian-paleozoica (prealpina) Etapa precambrian-paleozoica corespunde ciclurilor tectonice prebaicalian, baicalian si hercinic, caracterizat fiecare prin litogeneza, magmatism, orogeneza si metamorfism prin care s-a format scheletul cristalino-magmatic, temelia principala a reliefului Romniei. Din aceasta perioada dateaza sisturile cristaline si sisturile verzi din Dobrogea. La nceputul paleozoicului existau doua unitati de uscat alcatuite din roci metamorfice si magmatice, una nordica n Podisul Moldovei, cealalta sudica corespunznd Cmpiei Romne si Dobrogei de Sud, separate de aria geosinclinalului din Dobrogea Centrala si de Nord. In vest functiona o arie de geosinclinal, n care, ncepnd din prebaicalian s-a nregistrat un proces continuu de metamorfozare a sisturilor cristaline, nsotite de magamtism cu caracter bazic. In cambrian n conditiile unui climat cald si uscat are loc o eroziune accentuata a uscatului. A rezultat astfel peneplena soclului precambrian care alcatuieste azi fundamentul Podisului Moldovei, Cmpiei Romne si al Podisului Dobrogei de Sud. Miscarile epirogenice care au afectat uletrior cele doua platforme au permis acoperirea lor de catre apele marii si depunerea unor depozite sedimentare groase, deci peneplena are caracter de suprafata de eroziune fosilizata. Orogeneza caledonica care s-a desfasurat n silurian s-a materializat n cutarea strnsa a sedimentelor din geosinclinal si printr-un metamorfism mai slab care a dat nastere sisturilor verzi. Prin aceasta orogeneza a avut loc ridicarea si consolidarea Dobrogei Centrale ntre liniile tectonice Peceneaga-Camena si CapidavaOvidiu. In geosinclinalul carpatic au aparut cordiliere dintre care cea mai importanta a fost cea din vecinatatea Platformei Moldovenesti prelungita pna n Dobrogea de Nord. In conditiile unui climat cald cu vegetatie redusa, relieful creat a fost intens modelat, rezultnd o peneplena ramasa exodanta pna n jurasic cnd a fost acoperita de apele marii. Orogeneza hercinica, manifestata n carbonifer si permian se caracterizeaza prin cutari, exondari si magmatism granitic att n geosinclinalul carpatic ct si n aria nord Dobrogeana. In geosinclinalul carpatic au avut loc metamorfozari slabe si cutari ce au dat cordiliere si catene dispuse ntr-un arc ce urmarea vechiul contur al cordilierelor caledonice. Spre sfrsitul orogenezei hercinice au fost puse n loc mase granitice (lacolite si batolite) care astazi sunt scoase la zi prin eroziune.

In conditiile unui climat cald si umed, caracteristice carboniferului, masivele hercinice si cele din aria carpatica au fost supuse unei modelari intense formndu-se peneplena posthercinica. 4.5.2.2. Etapa mezozoica De prima faza a etapei mezozoice , numita faza alpina veche, cnd au avut loc miscarile kimerice, este legata manifestarea magmatismului ofiolitic n Carpati, a profirelor si diabazelor n Dobrogea. In mezozoic au avut loc doua mari transgresiuni marine, una n triasic, cealalta n jurasic din care au rezultat depozite cu faciesuri predominant calcaroase, de mica adncime, depuse pe suprafata peneplenei posthercinice. Aceasta cuvertura calcaroasa si dolomitica se remarca prin relieful calcaros si carstic cu mare varietate de forme caracteristice, n special pe calcarele jurasice. Tot n faza alpina veche se schiteaza cuvetele marginale din Carpatii Orientali umplute ulterior si cu depozite cretacice Faza orogenezelor austrica si mediteraneana au produs cutari intense, ducnd la formarea pnzei Getice n Carpatii Meridionali si a pnzei de Codru n Carpatii Occidentali. In carpatii Orientali au avut loc dezlipirea nvelisului sedimentar transilvanean de pe cristalin (pnza transilvana) ca si deplasarea fundamentului cristalin cu sedimentul sau peste aria flisului intern (pnza bucovinica). Catre sfrsitul fazei se remarca naltarea generala a regiunii cristalino-mezozoicem dar si o coborre a bazinelor sedimenatre ale Hategului, Borodului, Ghimbav-Rucar. Faza orogenezei laramice corespunde intervalului senonian superiorpaleocen si se caracterizeaza prin definitivarea structurala a zonei cristaline mezozoice n Carpatii Orientali, precum si cutarea flisului cretacic ce se va nalta treptat alipindu-se unitatii cristaline. Impingerea spre est a blocurilor cristalinomezozoice a produs n unitatea flisului o structura n pnze deplasate tot spre est cum sunt pnzele de Ceahlau, pnzele flisului curbicortical si pnza de Audia. In aceasta faza, de la sfrsitul cretacicului superior, iau nastere Depresiunea Transilvaniei, Depresiunea Lovistei, Depresiunea Getica, care sunt ulterior invadate de apele marine si umplute cu depozite sedimentare variate. Orogeneza laramica este nsotita si de o intensa activitate magmatica ce a dus la aparitia andezitelor si profirelor n Muntii Poiana Rusca, andezitelor, dacitelor si riolitelor n Muntii Bihor, Vladeasa, Muresului; n Muntii Rarau apar ofiolite, iar n Muntii Persani tufuri bazaltice. In conditiile unui climat tropical si subtropical nivelarea uscatului a dus la formarea platformei de eroziune Borascu. 4.5.2.3. Etapa paleogena Miscarile savice din eocen au cutat si naltat flisul paleogen mpreuna cu toate celelalte unitati carpatice definitivndu-l ca unitate structurala aparte. In aceasta etapa a continuat peneplenizarea ntregului relief format anterior sub influenta climatului subecuatorial cu nuante umede si aride. Incepe sa se formeze complexul sculptural Rul Ses si se constata slabe manifestari ale magmatismului. 4.5.2.4. etapa neogena Aceasta etapa constituie ultima veriga din lantul evolutiei reliefului Romniei. Miscarile de cutare din geosinclinalul carpatic au dus la ridicare celor mai noi unitati. Astfel miscarile epirogenice pozitive au naltat treptat Carpatii, Subcarpatii, podisurile

si cmpiile, iar eruptiile vulcanice au creat lantul vulcanic din vestul Carpatilor Orientali. Inaltarea regiunii carpatice, n urma miscarilor savice, a determinat punerea in evidenta a unor abrupturi de contact si de separare a acesteia din regiunile joase din jur. In lungul acestor abrupturi, n conditiile unui climat mediteranean, s-au format piemonturi ntinse (acvitanianburdigaliene) ale caror resturi se gasesc n conglomeratele si pietrisurile miocne inferioare de pe rama interna a Carpatilor sau de la exteriorul lor. Modelarea pretortoniana s-a soldat cu sculptarea unei trepte noi de eroziune si anume nivelul superior al complexului sculptural Rul Ses. Aceasta treapta are caracterul unor pedimente periferice continuate n interiorul muntilor prin pedimente de vale. Prin fragmentarea lor uletrioara s-a creat peisajul de culmi prelungi de naltime medie. Miscarile stirice din helvetian superior tortorian si moldavice din tortoriansarmatian au dus la accentuarea inversiunilor morfotectonice schitate n paleogen (scufundarea Masivului Transilvan si Masivul Panonic). Ele au pus n evidenta avanfosa n care se acumulau depozite mio-pliocene si au cutat formatiunile din sectorul Subcarpatilor Moldovei unde se creeaza o noua unitate structurala. Tot acum s-au conturat mai evident golfurile si depresiunile din Muntii Apuseni si s-au produs primele eruptii neogene din nordul Carpatilor Orientali si Muntii Apuseni. Ridicarea Carpatilor Orientali, n prima jumatate a sarmatianului, a favorizat dezvoltarea unor ntinse piemonturi iar n jurul Carpatilor Meridionali, Muntilor Banatului si Muntilor Apuseni s-au format cmpii fluvio-lacustre cu aspect piemontan (Fig. 91).

Fig. 91. Situaia paleogeografic a teritoriului Romniei la sfritul orogenezei stirice (dup Emilia Saulea i colab., 1956 cu modificri): 1 uscat; 2 domeniu marin; 3- erupii vulcanice i masive deja consolidate. Miscarile attice din sarmatianul superior au definitivat stilul tectonic al flisului paleogen din Carpatii de la Curbura, si au ridicat acest arc carpatic la naltimea unui lant muntos si au exondat partial sau total o parte a golfurilor si a bazinelor interne. Ca rezultat al modelarii n aceasta perioada s-a format nivelul inferior al complexului sculptural Rul Ses cu mare desfasurare n ntreg lantul Carpatic si mai ales n Carpatii Orientali unde apare ca nivel superior n toata unitatea flisului paleogen.

Altitudinile diferite la care se afla n prezent, 1200-1600 m n Carpatii orientali, 1200-1500 m n Carpatii Meridionali si 700-1000 m n Muntii Apuseni, sunt rezultatul deformarilor neotectonice ulterioare. In acelasi timp au fost supuse modelarii si regiunile colinare exondate dupa sarmatian n special n nordul Podisului Moldovei, Subcarpatii Moldovei, Podisului Somesan, Podisul Trnavelor etc (Fig. 92).

Fig. 92. Situaia paleografic a teritoriului Romniei n timpul orogenezei attice (dup Emilia Saulea i colab., 1956 cu modificri): rmul mrii n timpul sarmaianului superior. In pontian, prin ridicare regiunii carpatice si a celei somesene s-au individualizat trei bazine lacustre (Transilvan, panonic si getic). Modelarea, manifestata n mare parte prin abraziune la poalele masivelor carpatice, a dus la formarea complexului sculptural Gornovita, pastrat sub nfatisarea unei prispe ce domina cu 200-300 m unitatile vecine. Astazi acest complex sculptural se afla la naltimi cuprinse ntre 800-1300 m. Miscarile rhodanice din dacian au contribuit la ridicarea Carpatilor si a regiunilor vecine impunnd retragerea apelor din Bazinul Transilvaniei de pe cea mai mare parte din Podisul Moldovei ca si din regiunile colinare si din golfurile din vestul tarii. Faza tectonica valaha a afectat puternic Subcarpatii olteniei si ai curburii unde au aparut cute largi simetrice, uneori faliate si cute diapire. In Carpati (si Subcarpati) au loc ridicari cu amplitudini de 500-1000 m Astfel, sunt exondate treptat sudul Podisului Moldovei, Piemontului Getic si o parte a Cmpiei Banato-Crisane. Totusi, pe fondul general al miscarilor de naltare la exteriorul Carpatilor ca si n interiorul lor (ex. Depresiunea Brasovului), se contureaza arii subsidente care au favorizat dezvoltarea si mentinerea unui regim lacustru (Fig.93).

Fig. 93. Situaia paleografic a teritoriului Romniei n pliocenul superior pleistocenul inferior (villafranchian) (dup C. Ghenea i colab., 1963): 1 uscat; 2 domeniu fluvio-lacustru; 3 domeniul lacustru; 4- erupii vulcanice. In conditiile unui climat mediranean cu nuante temperate n regiunile mai nalte modelarea a dus n munti la o intensa denudare cu formarea de lunci si glacisuri laterale largi. Incepnd din romanian fragmentarea tot mai intensa pe verticala a marilor unitati colinare a dus la conturarea subunitatilor actuale. Eroziunea laterala se manifesta cu intensitate mai mare sau mai mica functie de miscarile neotectonice si natura rocilor, si va avea ca efect punerea n evidenta a depresiunilor si culoarelor de contact. Tot n aceasta faza au avut loc eruptii vulcanice mai active n vestul Carpatilor Orientali unde s-a cladit lantul Calimani-Harghita si s-a ntregit cel din nord. 4.5.2.5. Etapa cuaternara Cuaternarul are un rol decisiv n diferentierea actualului relief al Romniei. Intreaga Cmpie Romna, mpreuna cu baltile si Delta Dunarii, Piemontul Getic si Cmpia Banato-Crisana sunt unitati de relief formate n cuaternar, iar o mare parte a Subcarpatilor reprezinta un relief modelat tot n cuaternar. Totodata n cuaternar n lantul vulcanic s-au produs unele completari, iar unele bazine intramontane au devenit uscat catre sfrsitul cuaternarului. Practic o treime din relieful Romniei si are originea n cuaternar. In aceasta perioada au avut o serie de miscari epirogenice prin care, dupa unii autori, Carpatii s-au naltat cu aproximativ 1000 m precum si unele cutari care au avut un rol considerabil n stabilirea trasaturilor regionale ale formelor de relief. Miscarile epirogenice au prezentat diferente mari de la o regiune la alta cu o diminuare evidenta a intensitatii de la nord-est la sud si vest adica de la Carpatii Orientali la Carpatii Meridionali si de la acestia la Muntii Banatului si Muntii Apuseni. Cea mai intensa mobilitate a fost determinata n arii care corespund blocurilor cristalino-mezozoice. In general, intensitatea medie a ridicarii este de 4-5 mm/an n zona cristalino-mezozoica a Carpatilor Orientali, 2-3 mm/an n Carapatii meridionali, 1-2 mm/an n Muntii Apuseni, Podisul Moldovei, respectiv Podisul Brladului 2-4 mm/an iar Cmpia

Romna peste 2 mm/an. Depresiunea Transilvaniei este antrenanta ntr-o miscare de ridicare de pna la 2 mm/an. Pe teritoriul Romniei exista si o arie afectata de miscari negative extinsa din cmpia Siretului inferior pna spre Arges. Miscarile negative determinate de fracturile si deplasarile blocurilor din fundament si de afundare a blocurilor cazute diferentiat sau resimtit cu pregnanta si n Cmpia Banato-Crisana mai ales n Cmpia Muresului si Cmpia Crisurilor, unde acumularile de aluviuni n cuaternar depasesc 400 m grosime. Totodata trebuie precizat ca Depresiunea intercarpatica a Transilvaniei a functionat pna la mijlocul pliocenului si n cuaternar a fost naltata si tranformata n podis deluros. Dealurile Banatului si Crisanei au intrat ntr-un proces astfel de proces abia spre sfrsitul pliocenului si n cuaternarul inferior iaar partea sudica a Podisului Moldovei si a Piemontului Getic abia n cuaternarul inferior si cel mediu. Cuvetele cu formatiuni romaniene si villafranchiene din subcarpatii si partea nordica a Podisului Getic, care astazi reprezinta dealuri de 600-800 naltime, dovedesc ca n cuaternarul inferior functionau ca arii de acumulare subsidente si ca numai n post villafranchian au fost naltate si fragmentate, ajungnd la o energie a reliefului de pna la 400 m. Depresiunile intracarpatice tectonice, umplute cu sedimente neogene si cuaternare, au functionat la nceput ca arii subsidente, apoi au fost prinse n naltarile de ansamblu ale Carpatilor, ajungnd ca unele sa fie definitivate abia n ultima parte a cuaternarului. Sensul general al miscarilor n cuaternar au fost de naltare si de reducere continua a ariilor de lasare. Este o trasatura principala a teritoriului Romniei, ceea ce a avut ca rezultat aparitia si definitivarea treptelor principale de relief. CAPITOLUL V CLASIFICAREA SI REGIONAREA GEOMORFOLOGICA A RELIEFULUI ROMNIEI 5.1. Aspecte generale A regiona relieful dupA P.Cotet, nseamna mai mult dect a face o clasificare teoretica a formelor care se asociaza dupa fizionomie, geneza si vrsta. Regionarea reprezinta o grupare a formelor de relief n vederea evidentierii specificului acestor forme. Regionarea trebuie sa aiba n vedere n primul rnd geneza. De aceea fiecare forma de relief urmeaza sa fie ncadrata ntr-una din marile categorii genetice ntlnite pe suprafata Pamntului si anume : relieful primar, relieful vulcanic, relieful de eroziune, relieful de acumulare, relieful structural-eroziv sau erozivo-structural. In categoria reliefului primar, dintre formele de relief uscat se includ: depresiunile cu altitudini sub 0 m, cmpiile joase (ntre 0 si 200 m), podisurile (ntre 200 si 600 m sau 800 m), muntii si podisurile intramontane (peste 600 (800)m). In categoria reliefului vulcanic intra umuntii si podisurile vulcanice ca forme de relief primar-structural, iar n categoria celui de eroziune, podisurile si cmpiile nalte rezultate n urma peneplenizarii reliefului primar si muntii rezduali. Relieful de acumulare cuprinde depresiunile tectonice transformate n cmpiile fluviatile, lacustre, litorale joase si cmpiile eoliene si cele glaciare. In cadrul acestor categorii genetice se pot stabili unitatile principale ale regionarii: regiunile geomorfologice , adica acele ntinderi de teren unitare, sub raportul fizionomiei, genezei si vrstei.

Regiunile geomorfologice se subdivid n subregiuni si microregiuni stabilite dupa specificul mai de amanunt al formelor de relief. 5.2. Regiunile geomorfologice ale Romniei Teritoriul Romniei se ncadreaza ntr-o singura zona biopedoclimatica si de modelare a reliefului, iar n definirea regiunilor fizico-geografice trebuie sa se ia n considerare principiul diferentierii pe verticala a fenomenelor, adica a etajarii acestora. In aceasta conceptie relieful trebuie nteles ca unul dintre factorii fizicogeografice cu rol determinant n stabilirea divesitatii teritoriale. De aceea, regionarea reliefului devine o premiza de baza in definirea si caracterizarea regiunilor fizicogeografice.

Fig. 94. Regiunile geomorfologice I Carpaii Orientali; II Carpaii de Curbur; III Carpaii Meridionali; IV Carpaii Banatului; V Carpaii Apuseni; VI Depresiunea Transilvaniei; VII-XIII dealuri i podiuri (VII Dealurile Crianei; VIII Dealurile Banatului; IX Podiul Mehedini; X Subcarpaii; XI Piemontul Getic; XII Podiul Moldovei; XIII Podiul Dobrogei); XIV- XVII Cmpii (XIV Cmpia Banato-Crian; XV Cmpia Romn; XVI Lunca, Blile i Delta Dunrii; XVII Cmpia lacustr a Razimului); XVIII Platforma continental romneasc.

Pentru stabilirea diviziunilor reliefului Romniei, s-a avut n vedere n principal, geneza si evolutia unitatilor de relief, prezenta si pozitia lantului Carpatic,

care confera celei mai mari parti a teritoriului Romniei un caracter prin excelenta carpatic. Ideea centralitatii Carpatilor si a ordonarii unei scheme generale a diviziunilor reliefului n functie de lantul Carpatic, raspunde unor imperative legate de geneza si evolutia reliefului Romniei. Domeniul carpatic include toate formele bazate pe orogenul carpatic (sau geosinclinalul carpatic, din regionarile anterioare), adica lantul Carpatilor, Depresiunea Transilvaniei din interiorul lor, valul cutat al Subcarpatilor mpreuna cu cuverturile piemontane pericarpatice formate n fazele evolutiei lor neogene si cuartenare, indiferent daca acestea au fost naltate si transformate n unitati deluroase sau de podis (n ultima parte a pliocenului si mai ales n cuaternar) si indiferent daca periferia acestor cuverturi piemontane s-a extins deasupra regiunilor de platforma de la sud si est. Carpatii Romnesti au fost divizati n ramuri, grupe de unitati si masive, formnd urmatoarele regiuni geomorfologice (Fig.94). I. Carpatii Orientali se deosebesc de celelalte ramuri prin existenta celor trei siruri de masive corespunzatoare celor trei fsii geologice, total diferite ca vrsta, evolutie si nfatisare si a culoarelor depresionare dispuse ntre muntii vulcanici si muntii vechi, din axa cristalino-mezozoica. Toate aceste siruri paralele se termina n regiunea Brasovului. In cadrul acestei regiuni geomorfologice s-au separat doua mari diviziuni si anume: I A. Carpatii Maramuresului si Bucovinei cuprind toate masivele si depresiunile pna la Culoarul Brgau - Depresiunea Dornelor - Depresiunea Moldovei (Cmpulung Moldovenesc - Gura Humorului): si anume 1. Muntii vulcanici OasGuti 2. Muntii Lapus-Tibles 3. Muntii Maramuresului 4. Muntii Rodna si Suhard 5. Depresiunea Maramuresului 6. Obcinele Bucovinei 7. Muntii Brgau si Depresiunea Dornelor B. Carpatii Moldo - Transilvani, prelungiti pna n depresiunea Brasovului si Valea Oituzului, la care se observa foarte clar cele trei siruri de masive diferite ca alcatuire geologica si evolutie - muntii vulcanici, muntii cristalino - mezozoice si muntii de flis - care au si o fragmentare si grupare pe bazine hidrografice: 1. Muntii vulcanici Caliman-Harghita; 2. Muntii Bistritei 3. Muntii Curmaturii 4. Muntii Trotusului 5. Muntii Oltului mijlociu 6. Depresiunile Girgeu-Ciuc

7. Depresiunea Brasovului. II Carpatii de la Curbura, alcatuiti n cea mai mare parte din flis, se extind n vest pna la Culoarul Rucar-Bran. Ei se divid n urmatoarele grupe (masive) : 1. Muntii Vrancei 2. Muntii Buzaului 3. Muntii Teleajenului 4. Muntii Timisului 5. Muntii Bucegi - Leaota III. Carpatii Meridionali cuprind blocurile cristaline si depresiunile tectonice de la culoarul Bran-Rucar pna la culoarul culoarul Timis- Cerna si reprezinta partea cea mai masiva din ntreg lantul Carpatic. Ei se divid n grupe foarte bine individualizate si anume: 1. Muntii Fagaras - Iezer, inclusiv Depresiunea Lovistei 2. Muntii Parng - Cindrel; 3. M-tii retezat-Godeanu cu Depresiunea Petrosani 3. Depresiunea Hateg - Orastie. IV. Muntii Banatului care cuprind masivele , accentuat fragmentate si cu altitudini sub 1500 m, cu numeroase culoare depresionare, fapt ce face foarte dificila delimitarea unor grupe individuale ca n celelalte ramuri carpatice. In aceasta regiune geomorfologica se includ: 1. Muntii Semenic - Almaj, inclusiv depresiunea Almajului 2. Muntii Carasului (cu muntii Locvei, Muntii Aninei, Culoarul Ezeris Lupac si Muntii Dognecei) 3. Muntii Poiana Ruscai 4. Culoarul Timis-Cerna cu prelungirea estica din lungul Bistrei. V. Muntii Apuseni, adevarat mozaic geologic si geomorfologic, n care apar blocuri cristaline cu sau fara cuverturi sedimentare mezozoice, formatiuni eruptive vechi si noi, formatiuni de flis, care se divid n trei grupe de munti foarte clar diferentiate morfologic: 1. Muntii Bihor-Vladeasa 2. Muntii Crisurilor 3. Muntii Muresului, care cuprind muntii Trascaului si Zarandului. VI. Depresiunea Transilvaniei, ce reprezinta o arie scufundata, umpluta cu depozite tertiare si transformata ulterior, prin evolutia postpanoniana, ntr-un relief prin excelenta deluros, o asociere de podisuri, dealuri si depresiuni, In cadrul acestei regiuni se individualizeaza: 1. Podisul Somesan 2. Cmpia Transilvaniei 3. Podisul Trnavelor 4. Subcarpatii Transilvaniei 5 Culoarul depresionar Mures.

Unitatile pericarpatice includ toate dealurile, podisurile piemontane si cmpiile din jurul Carpatilor, adica unitatile de relief generate n trepte succesive, de evolutia din tertiar a lantului Carpatic. Toate aceste unitati reprezinta n mare masura piemonturi diferite ca vrsta si stadii de evolutie (constituite pe fundament carpatic scufundat si pe marginile platformelor din fata Carpatilor) transformate prin evolutia ulterioara n podisuri fragmentate si dealuri (Fig. 94). VII. Dealurile Crisanei care cuprind: 1. Dealurile Silvano-Somesene 2. Dealurile Crisului Repede 3. Dealurile Beiusului 4. Dealurile Zarandului, cu depresiunile corespunzatoare din interiorul lor . VIII. Dealurile Banatului formate din : 1. Dealurile Begheiului 2. Dealurile Poganisului si Carasului IX. Podisul Mehedinti, unitate cristalina cu cuvertura mezozoica. X. Subcarpatii ntre vaile Motrului si Moldovei care se diferentiaza ca si Carpatii pe care l nsotesc, n: A. Subcarpatii Getici divizati n : 1. Subcarpatii Olteniei 2. Muscelele Argesului. B. Subcarpatii Curburii, foarte fragmentati si cu mare diversitate a formelor de relief, care se separa n: 1. Subcarpatii Prahovei 2. Subcarpatii Buzaului 3. Subcarpatii Vrancei. C. Subcarpatii Moldovei, mpartiti n: 1. Subcarpatii Tazlaului 2. Subcarpatii Neamtului. XI. Piemontul Getic reprezinta cea mai importanta constructie piemontana, cu vrsta villafranchiana, formata la exteriorul Carpatilor, naltata si fragmentata n culmi deluroase prelungi. Aceasta regiune geomorfologica se subdivide n : 1. Piemontul Motrului 2. Piemontul Balacitei 3. Gruiurile Jiului 4. Piemontul Oltetului 5. Piemontul Cotmenei 6. Gruiurile Argesului 7. Piemontul Cndesti.

XII. Podisul Moldovei, dezvoltat pe formatiuni sedimentare sarmatiene si pliocene, , se diferentiaza n trei subunitati principale: A. Podisul Sucevei B. Cmpia Moldovei C. Podisul Brladului, mpartit la rndul sau n: 1. Podisul Central Moldovenesc 2. Colinele Tutovei 3. Colinele Falciului 4. Podisul Covurlui XIII. Podisul Dobrogei este divizat n cele trei parti caracteristice: 1. Podisul Dobrogei de Nord 2. Podisul Dobrogei Centrale sau Podisul Casimcei 3. Podisul Dobrogei de Sud XIV. Cmpia Banato-Crisana subdivizata pe bazine hidrografice, astfel: 1. Cmpia Somesului 2. Cmpia Crisurilor 3. Cmpia Muresului 4. Cmpia Timisului 5. Cmpia Brzavei XV. Cmpia Romna alcatuita n totalitate din formatiuni sedimentare cuaternare, se diferentiaza n raport cu geneza, evolutia si vrsta n urmatoarele unitati A. Cmpia de terase a Olteniei B. Cmpia Munteniei de Vest ( numita si Cmpia Centrala sau a Teleormanului), o cmpie fluvio-lacustra, n mare masura piemontana, care la rndul ei se subdivide n: 1. Cmpia Boianului 2. Cmpia Gavanu-Burdea 3. Cmpia Burnazul 4. Cmpia Pitestiului C. Cmpia Munteniei de Est, cu trei unitati sub forma unor fsii orientate n lungul Subcarpatilor si Dunarii: 1. Cmpia subcolinara piemontana si de glaciesuri 2. Cmpia de divagare 3. Cmpia tabulara (mpartita transversal de reteaua hidrografica) 4. Cmpia Covurluiului. XVI. Lunca, Baltile si Delta Dunarii reprezinta unitatile cele mai tinere ale reliefului Romniei, n cea mai mare parte opera (din holocen) a Dunarii XVII.Cmpia lacustra a complexului Razim XVIII. Platforma continentala a Marii Negre ca unitate submersa.