 PILE ELECTRICE

În functie de regenerarea reactantilor de la electrozi

 pile primare-furnizează curent electric pe seama unui proces
chimic primar; pot fi:- uscate;
-umede

 pile secundare sau acumulatoare (pile reversibile)

 pot fi- acide
 - alcaline
Pile primare uscate
Pile primare: Pila Leclanche

 nu se mai pot regenera după consumarea substanţelor iniţiale

 se folosesc pentru alimentarea ceasurilor, stimulatoarelor
cardiace, protezelor auditive, sistemelor de alarma, instalatiilor de
telecomunicatii, sistemelor de semnalizare, etc.

Pila Leclanche‘ este alcatuita din:

- electrozi: anod-cilindru de zinc, iar catod de bara

de grafit introdus in MnO2 pulbere umectata cu
grafit pentru cresterea conductivitatii
- Electrolit-soluţie de NH4Cl si ZnCl2 fixata intr-o
pasta absorbanta (gelifierea NH4Cl cu amidon)
 (-) Zn/NH4Cl// MnO2/ C(+)
 Tensiunea electromotoare a pilei Leclanché este de 1,5 V, iar temperatura
de lucru variază între – 40 şi + 60°C.
 Reacţia globală generatoare de curent poate fi scrisă sub forma:
 2Zn+4NH4Cl+4MnO2 →4MnOOH+ZnCl2 +Zn(NH3 )4 Cl2
 Procesul anodic în pila Leclanché are ca primă etapă dizolvarea anodică a
 zincului:
 (-) 2Zn−4e− →2Zn2+
 Electronii eliberaţi în această reacţie sunt transferaţi prin circuitul exterior
spre colectorul de curent catodul de cărbune; ionii de zinc intră în reacţie cu
electrolitul de clorură de amoniu formând complecşi cloroamoniacali greu
solubili si clorura de zinc
 2Zn + +4Cl- +4NH3 →Zn(NH3 )Cl2 +ZnCl2
 Procesul catodic se desfăşoară după următoarea reacţie globală:
 (+) 4MnO + 4H+ + 4e− →4MnOOH
 Pe măsură ce pila funcţionează, se formează combinaţii complexe ale
zincului cu amoniacul, care cristalizează sub formă de cloruri. Acest proces
conduce la reducerea mobilităţii ionilor din sistem, creşterea rezistenţei
 Alte pile primare uscate

(-) Zn/NH4Cl/O2 (+)

(-)Mg/MgBr2/MnO2 (+)

Pile primare umede ( sau alkaline)

-anod de Zn, sub forma de pulbere
amalgamate si un catod de carbine
acoperit cu oxid rosu de Hg,
-electrolit KOH

(-Zn)/KOH/HgO (+) Utilizari: : baterii microcalculatoare, dispositive

auditive, ceasuri, stimulatoare cardiace
-au durata de functionare de 4-10 ori mai
mare ca pila Leclanche
Sistemele de baterii/pile primare care domină azi sunt cele de tipul Zn/carbon
(Leclanché) şi cele alcaline (pila/bateria Duracell), utilizate pentru aplica ţiile
generale de consum, iar o mică parte a pieţei este reprezentată de celulele de tipul Ag/Zn,
Zn/aer şi Zn/Hg. Pilele cu mercur au fost aproape complet înlocuite
datorită problemelor de protecţie a mediului.
 Pila Zn/aer
-Este o pila activata prin gaz

Modificările masei active survenite prin coroziune şi autodesc ărcarea

indusă de reacţiile chimice secundare ce au loc pe perioada depozit ării impun
anumite limitări în alegerea tipului de baterie ce urmeaz ă a fi folosit. Aceste
reacţii secundare indezirabile pot fi evitate dacă se poate controla punerea în
funcţiune a pilei (activarea ei) numai la scurt timp înainte de utilizare.
Activarea acestor pile se face prin contactul cu apa (de râu sau de
mare), prin adăugarea sau regenerarea solu ţiei de electrolit lichid, prin
încălzirea pilei (activare termică) sau prin dezobturarea unui orificiu pentru a
permite oxigenului din aer să intre în contact cu masa activ ă (activare cu gaz).
 Reactii la electrozii pilei
Anod (–) 2 Zn+2 HO− → Zn(OH)2 + 2e−
Catod (+) 1 / 2 O2 + H2O + 2e− →2HO−
Reacţia globală fiind: 2 Zn +1/ 2 O2 → ZnO
 Pile primare alcaline

 (-) Zn / KOH / MnO2-C (+)

 Este o pila uscata asemănătoare cu pila Leclanche;

 Diferenţa constă în utilizarea unui alt electrolit (sol. concentrată de
KOH ~ 30%) iar electrodul de zinc se găseşte sub formă de pulbere
de zinc fin divizată în jurul unui colector de curent (bară de alamă).
O altă diferenţă o constituie catodul mixt MnO2-pulbere de grafit
care se găseşte în exteriorul electrodului de Zn. Întreg sistemul este
închis într-un container de oţel, pentru evitarea coroziunii zincului;
   Reacţiile pilei la descărcare sunt:
(-) Zn  + 2HO-→ Zn(OH) 2+2e-
(+) 2 MnO2 + H2 O +2e- → Mn2O3+  2 OH-

Zn + 2MnO2+  2OH-+ H2O → Zn(OH)2+ Mn2O3


 Pile reversibile (acumulatori)
 Acumulatorul acid: acumulatorul cu Pb
anod ( ) Pb  Pb  2e  (oxidare)
2

Pb  SO 42  PbSO 4
2

catod ( ) PbO 2  4 H   2e   Pb 2 + 2H 2 O (reducere)

Pb  SO 42  PbSO 4
2

descarcare
rc.globala  2 PbSO 4 + 2H 2 O
Pb + PbO 2  4 H   2SO 42 
incarcare

Electrolitul acumulatorului cu Pb este H2SO4 de conc. 38%, avand densitate

d=1, 29g/cm3.
Cand densitatea scade sub d=1, 15g/cm3 acumulatorul trebuie incarcat prin
electroliza
Acumulatori alcalini- Acumulatorul Ni-Cd

Lantul electochimic este (-)Cd / KOH / NiOOH(+)

Reactiile care au loc la functionarea acumulatorului sunt:
anod      Cd   Cd 2 +2e 
Cd 2  2HO    Cd(OH) 2
catod (  ) 2NiO.OH + 2H 2O+ 2e   2 Ni(OH ) 2  H 2
rc globala Cd  2HO   2NiO.OH + 2H 2O   Cd(OH) 2  2 Ni (OH ) 2

Tensiunea în circuit deschis este de aproximativ 1,3V/element, în

starea complet încarcata si ,practic, nu depinde de densitatea
electrolitului pentru temperaturi normale de lucru.
Acumulatorul Li –ion

 acumulator utilizat de dispozitive electronice de tipul

telefoanelor mobile, laptopurilor etc.

 este cel mai utilizat acumulator portabil datorită densităţii de

energie ridicată şi a flexibilităţii în design;
Anodul
 la bateriile initiale anodul era Li metalic însă prezinta anumite
dezavantaje legate de stabilitatea sa structurală (formează
structuri dendritice care conduc la scurcircuitarea celulei).

 in prezent se foloseste drept anod materiale grafitice in care se

insereaza atomi de Li (1 ion Li+ / 6 atomi de C (LiC6). Aceasta
corespunde unei capacităţi teoretice specifice de 372 mA.h/
 Catodul -este confectionat din oxizi ai metalelor tranziţionale:
 LiCoO2 prezinta stabilitate, durata de viata lunga;
 LiNiO2 nu este comercializat datorită dificultăţilor de sinteză şi
stabilitate structurală şi termică scăzută.
 combinaţii LiNi1-xCoxO2 - materiale ce combină proprietăţile
avantajoase ale LiNiO2 şi LiCoO2 – stabilitate mai bună decât
NiO2, combinată cu costul mai redus decât cel al LiCoO2.

 Electroliţi
 electroliţi lichizi, solizi şi materiale polimerice;
 electrolitii lichizi prezinta conductivităţii ionice superioare la
temperatura ambientala;
 Electroliti polimerici - bateriile reîncărcabile Li-ion (HPE) numite
plastic Li – ion (PliON). Aceste sunt mult mai versatile, mai
flexibile şi au numeroase avantaje în dezvoltarea dispozitivelor
electronice miniaturizate
a – polimer pur (uscat) ce constă lanţuri polimerice încolăcite în
care ionii de Li se pot deplasa;
b – reţea hibridă (gel) ce constă dintr-un polimer semicristalin ale
cărei regiuni amorfe sunt umflate în electrolit lichid, în timp ce
regiunile cristaline îşi păstrează stabilitatea mecanică;
 Pile de combustie

 Combustibilul(hidrogen) este transportat la anodul poros unde este

absorbit pe suprafața acestuia, într-un proces de oxidare, urmata de
migrarea electronilor de la anod si eliberarea gazulul ionic la
suprafața anodului. În electrolit se asigură transportul ionilor
combustibilului de la anod la catod.

 La catod, are loc reacția de reducere, rezultând produsul de reacție

care trebuie eliminat . În timpul funcționării, electrozii nu suferă nici
o modificare structurală, ei servind doar ca suport pentru reactie.
 La anod are loc oxidarea catalitica a hidrogenului atomic, iar la
catod reducerea catalitica a oxigenului atomic. Fenomenul de
oxidare și reducere catalitică are loc în regim trifazic (gaz—lichid—
solid) la suprafața catalizatorului conform reacției globale:

 H2 + 1/2 O2 → H2O
Pilă de combustie pe
bază de hidrogen

teoretic o astfel de pilă ar trebui sa furnizeze o forţă electromotoare

de 1,22 V. Practic dă numai 0,8 volţi (la 25oC) datorită
supratensiunilor la electrozi.

transportul hidrogenului este neeconomic de aceea s-au construit

pile in care combustibilul este hidrazina sau metanolul si carburantul
este oxigenul din aer. Aceste pile oferă o forţă electromotoare de
0,5-0,7 volti, cu un randament energetic ce poate atinge 90%.

pot fi utilizate pentru a actiona motoarele pentru automobile cu rază

de acţiune redusă, minisubmarine, si pentru nave spaţiale.
A doua lege a electrolizei

La trecerea aceleiaşi cantităţi de electricitate prin soluţiile sau topiturile de

electroliţi, cantităţile de substanţele puse în libertate la electrozi sunt
proporţionale cu echivaleţii lor chimici.

Astfel, echivalenţii electrochimici sunt proporţionali cu echivalenţii chimici.

K= E/F
K= A/zF
E = A/z

unde: E- echivalent electrochimic

F - numărul lui Faraday (F= 96500 C = 26,8 Ah).
A - masa atomică;
z - nr. de electroni implicaţi în procesul de electroliza
 A
Din cele doua legi ale lui Faraday m  I t
zF
Grosimea stratului de cupru depus la electroliză se calculează astfel:

mp

S 
unde : mp - masa practică de cupru depusă, g;
S - suprafaţa piesei pe care s-a realizat depunerea, cm2;
γ - masa specifică (densitatea) cuprului (Cu=8,93 g/cm3).

Densitatea de curent se calculeaza cu relatia:

I
d I  ; [A/cm 2 ]
S
Randamentul procesului de electroliza este:
mp
η= ×100
mt
 Electroliza- exemple

 1. Cuprarea
CuSO 4  Cu 2+ +SO 42-

H 2SO 4  2H + +SO 42-

catod (-) Cu 2+ +2e -  Cu - reactie de reducere

anod (+) Cu  Cu 2+ +2e - - reactie de oxidare

Depunerile de cupru sunt utilizate pentru fabricarea circuitelor imprimate.

Prin circuit imprimat, se înţelege de obicei, ansamblul suport izolant,

conductoarele imprimate şi componente fixate definitiv pe suport.
Depunerea electrochimică a cuprului
se realizează în special pentru:
 fabricarea cablajelor imprimate cu
găuri nemetalizate, cu
conductoare metalizate, prin
tehnologie substractivă;
 fabricarea cablajelor imprimate cu
găuri metalizate prin tehnologia
substractivă;
Argintarea

AgNO 3  Ag + +NO 3-

catod (-) Ag + +e -  Ag - reactie de reducere

anod (+) Ag  Ag + +e - - reactie de oxidare

 Electroliza NaCl
Electroliza NaCl in solutie
NaCl  Na + +Cl 
H 2O  H + +HO 

A (+) Cl   1 2Cl 2 +e -
C (-) H 2O+e -  1 2H 2 +HO 
NaCl + H 2O  NaOH + 1 2Cl 2 1 2H 2

Electroliza NaCl in topitura

NaCl  Na + +Cl 

A (+) Cl   1 2Cl 2 +e -
C (-) Na + +e -  Na
Na + + Cl   Na + 1 2Cl 2
Electroliza are numeroase aplicaţii practice dintre care:
o electrodepunerea unor metale (Zn, Cu, Ni, Cr, Ag, Au etc) sub forma unor straturi de
grosimi controlate
o extragerea unor metale prin trecerea lor în soluţie urmată de o depunere catodică
o purificarea unor metale prin dizolvarea lor anodică şi depunerea la catod (de
exemplu cuprul)
o electroliza apei pentru obţinerea hidrogenului şi oxigenului, în vederea stocării
„chimice” a energiei electrice
o obţinerea apei grele prin electroliza apei (apa deuterată are o supratensiune mai
mare decât apa uşoară)
o obţinerea unor metale prin electroliza topiturilor (de exemplu aluminiul)
o obţinerea clorului, hidrogenului şi hidroxidului de sodiu prin electroliza soluţiei
apoase de clorură de sodiu
o desalinizarea apei marine
o obţinerea mai economică a unor compuşi anorganici
o obţinerea unor compuşi organici