https://www.youtube.

com/
C1 DESPRE GRAFICA INGINEREASCĂ watch?v=NxDwDK0ivJQ
grafica

 Grafica Inginerească este un mijloc de reprezentare în plan, a unui obiect din spaţiu
 Grafica Inginerească reprezintă tehnica de desenare şi reprezentare a obiectelor, prin
linii, figuri geometrice si simboluri grafice..

Acest lucru se poate face numai pe baza unor convenţii bine stabilite, cuprinse în
standarde, care oferă o interpretare unitară a desenului.
Cum se notează un
SR ISO 129 : 1994 STAS 103-84 STAS ISO 3098: 1993 standard. Exemple

Aceste convenţii constituie un limbaj internaţional tehnic şi sunt obligatoriu de aplicat în

orice reprezentare grafică inginerească.

Unul dintre cele mai utilizate programe de desenare/ proiectare computerizată este
AutoCAD

TIPURI DE DESENE TEHNICE

Desen de ansamblu: Desen care reprezintă dispunerea relativă şi/sau forma unui grup de nivel superior
a elementelor asamblate.
Desen de piesă: Desen care descrie o piesă (ce nu poate fi separată ulterior) şi care conţine toate
informaţiile necesare pentru definirea piesei.

REPREZENTAREA IN DESENUL TEHNIC SE BAZEAZĂ PE

METODA PROIECŢIEI ORTOGONALE

Proiectia ortogonala= imaginea unui obiect din spatiu, pe o suprafata de proiectie,

DUPA O DIRECTIE PERPENDICULARA PE SUPRAFATA DE PROIECTIE!
! Cu ajutorul acestui tip de
proiectie, o suprafata din
spatiu se proiecteaza in
adevarata marime pe planul
de proiectie
daca si numai daca
aceasta va fi paralela cu
planul de proiectie ales

Fig.1.4 Proiectia ortogonala

 EPURA PUNCTULUI ; OBTINEREA ACESTEIA PRIN ROTIREA
PLANELOR DE PROIECTIE

Criterii de proiecţie

Proiecţia cea mai reprezentativă pentru un obiect se alege vederea din faţă [V], considerată
proiecţia principală, în care apar cel mai clar cât mai multe detalii de formă, cu cele mai puţine părţi
acoperite, şi care permite dispunerea cea mai convenabilă a celorlalte proiecţii.

Numar necesar de proiectii:

Numărul de proiecţii (vederi sau
secţiuni) trebuie să fie minim
necesar şi suficient pentru definirea
completă, clară şi precisă a formei şi
dimensiunilor piesei, fără ambiguitate
Dispunerea proiecţiilor pe format 2
Dispunerera pe format a proiecţiilor se va face aşa cum e arătat în fig.3.4. 3 6
Această metodă de proiecţie corespunde metodei europene (E) de
dispunere a proiecţiilor.

1
VEDEREA DE JOS M
e 4

VEDEREA DIN 5 e
VEDEREA PRINCIPALĂ
-DIN FAŢĂ pe [V]
DREAPTA

4 1 6
3 m’’
e m’ e
VEDEREA DE JOS
VEDEREA DIN
STÂNGA pe [L]

2
e

VEDEREA DE SUS pe [H]

fig.3.4. Dispunerea proiecţiilor pe format, în sistem european

REGULI INTERNATIONALE -OFERITE DE STANDARDE ISO

Un desen tehnic este compus dintr-un ansamblu de linii, de diferite tipuri şi

CONVENŢII DE LINII grosimi, fiecare dintre ele având o semnificaţie convenţională

SR ISO 128-20:2002
 . Tipuri de linii folosite în Grafica Inginerească – SR ISO 128-20:2002

Linia subtire are grosimea b/3, unde b este grosimea liniei groase.
Valorile lui b pot fi:
b = 2,0 ; 1,4 ; 1,0 ; 0,7 ; 0,5 ; 0,35 ; 0,25 ; (0,18),
 Liniile de contur şi muchiile reale de intersecţie, vizibile se reprezintă, cu linie continuă groasă.
Liniile de contur şi muchiile de intersecţie acoperite vederii se reprezintă cu linie întreruptă .

ASEZAREA IN FOAIE A DESENULUI: FORMATE, INDICATOR, SCARA DE

REPREZENTARE

Desenul original trebuie executat pe cel mai mic format care permite claritatea şi precizia
dorite.

Formatul este coala de hârtie de o anumită dimensiune stabilită convenţional, care va conţine
anumite elemente grafice - chenar şi indicator -
10 mm fig.3.8.
Pe format se va scoate la imprimantă sau la plotter
desenul executat cu unul dintre programele de
desenare/ proiectare , de exemplu cu programul
AutoCAD.
20 mm 10 mm
Formatele ISO: tabelul 1.3

10 mm Indicator

fig.3.8 Exemplu de format

Indicatorul este o etichetă care se desenează / aplică în colţul din dreapta jos al formatului.
Scara este raportul între dimensiunile liniare reprezentate pentru un obiect şi dimensiunile liniare reale ale
obiectului respectiv

Categorie Scări recomandate

50 : 1 20 : 1 10 : 1
Scări de mărire
5:1 2:1

Scară de mărime naturală 1:1

1:2 1:5 1 : 10
1 : 20 1 : 50 1 : 100
Scări de reducere
1 : 200 1 : 500 1 : 1000
1 : 2000 1 : 5000 1 : 10000
 Scrierea pe un desen tehnic se va face întotdeauna cu litere de
SCRIEREA
tipar (mari sau mici).

h = 2,5 ; 3,5 ; 5 ; 7 ; 10 ; 14 ; 20 (mm).

REPREZENTAREA ÎN PROIECŢIE ORTOGONALA A UNEI PIESE –

MOD DE LUCRU

1. STUDIUL PRELIMINAR AL PIESEI / STABILIREA

POZIŢIEI DE REPREZENTARE -se va identifica piesa
ca denumire, rol funcţional, mod de asamblare,
material, calitatea suprafetelor.
Proiecţia principală să cuprindă cât mai multe detalii
de formă şi dimensionale.Piesa dată spre rezolvare se
va aşeza ca în fig.1
. Atenție cum se aleg planele de proiecție!!!
fig.1 a.î. fețele piesei să fie paralele cu Planele de proiecție!!!

VEDERE DE SUS
2.STABILIREA NUMĂRULUI NECESAR
(pe plan orizontal de proiectie) DE PROIECŢII; SCARA DE
REPREZENTARE SI FORMATUL-

VEDERE DIN STANGA

(pe plan lateral de se vor stabili funcţie de complexitatea piesei.
proiectie) Numărul de proiecţii trebuie să fie suficient
pentru a defini piesa din punct de vedere
dimensional şi din punct de vedere al formei
exterioare şi interioare. Pentru piesa dată
spre rezolvare sunt suficiente 3 proiecţii, ca
în fig.2

VEDERE PRINCIPALĂ
(pe plan vertical de proiectie)
fig.2
 3. POZIŢIONAREA PE FORMAT A
PROIECŢIILOR PIESEI
Pentru pozitionarea pe format a proiecţiilor piesei,
trebuie parcurşi mai mulţi paşi obligatorii (fig.3.11).
Acest lucru se va obţine prin cunoaşterea cotelor
"maxime"- de gabarit ale piesei, care vor reprezenta
dimensiunile dreptunghiurilor de incadrare ; acestea fiind
de fapt proiectiile unui paralelipiped in care se poate
inscrie piesa respectiva.

3.1 Stabilirea mărimii

dreptunghiurilor de
încadrare pentru fiecare
proiecţie
Calculul distanţelor "a" şi "b" dintre proiecţii
 Pentru piesa dată spre rezolvare, vom avea: şi chenar:
- Lungimea maximă a piesei - Lpiesă = 90 mm 420  ( 20  10 )  ( Lpiesa  G piesa ) 390  ( 90  50 )
a   83
- Grosimea maximă a piesei - Gpiesă = 50 mm 3 3
- Inaltimea maximă a piesei - Hpiesă = 48 mm
297  ( 10  10 )  ( H piesa  G piesa ) 277  ( 48  50 )
b   66
3 3

3.2 Stabilirea poziţiei

dreptunghiurilor de 3.3. Desenarea cu linie subtire a dreptunghiurilor de
încadrare pe format, dat incadrare
fiind că trebuie aşezate
echidistant .

b
Hpiesa

a a a
piesa

Hpiesa

LLpiesa
piesa GGpiesa
piesa

b
Gpiesa
piesa

Lpiesa
L piesa

b INDICATOR

fig.3.11 Stabilirea si poziţionarea dreptunghiurilor de încadrare pe format

4. DESENAREA PROIECŢIILOR
PIESEI – fig.3.12

In dreptunghiurile de incadrare deja

trasate pe format, se vor desena
proiecţiile piesei, cu respectarea strictă
a corespondenţelor de proiecţie.
fig.3
Se vor desena proiecţiile iniţial cu linie
subtire, nedefinitivată, cu scopul de a
permite stergerea cu uşurinţă a
eventualelor greşeli.
5. DEFINITIVARE PROIECŢII PIESA - fig.3.13. Se vor recontura muchiile vizibile ale piesei cu
linie continua groasă. Muchiile acoperite se vor contura cu linie întreruptă, de preferinţă groasă.
6. ÎNSCRIEREA PE DESEN A COTELOR, A RUGOZITĂŢILOR, A TOLERANŢELOR, A ALTOR
INDICAŢII - fig.3.13.
7. COMPLETAREA INDICATORULUI CU DATELE DESPRE PIESĂ ŞI DESPRE PROIECTANT
-fig.3.13
8. STERGEREA CONSTRUCŢIILOR AUXILIARE - ŞTERGEREA DREPTUNGHIURILOR DE
ÎNCADRARE
20

48

15 15
50
12

90

18 18
20
50

OLC 45
Student Stamate Ion
Profesor s.l.dr.N.Popescu
SR2-95 L-01 21
Profesor conf.dr.M. Duca Masa: 4kg

111A 1:1
10.11.2002
ROTOR A3

fig.3.13 Tripla proiecţie ortogonală pentru piesa propusă

 CONVENTII DE COTARE

Scrierea pe desen a dimensiunilor elementelor geometrice se numeşte COTARE.

Cota constituie valoarea numerică a unei dimensiuni, exprimată în unităţi de măsură corespunzătoare şi
reprezentată grafic pe desenele tehnice prin simboluri, cifre şi note.

linie de
indicatie
linie
ajutãtoare
2x45°
160

45
115

linie de punct
extremitãti cotã de origine cotã
cotã (sãgeti)
a

extremitate

linie cote 9 9 9 9
ajutãtoare
105
extremitãti
(bare oblice)
b

fig. 3.15 Elementele cotării

Aprox. 7 mm

20 30
40
35.5
40

40
70
20

100
40 20
fig.3.17 Distanţa dintre linii de
8

fig.3.16 Aranjarea liniilor de cotă cotă succesiv paralele

şi a liniilor ajutătoare.
tabelul 3.4 Simboluri în cotare.
 Ø100
Ø80

75

75
Ø60

75
75 75

75 75

75 75
75

Ø40
75
75

Ø140

fig.1.13. Dispunere de cote succesive.

fig.1.12. Orientarea cotelor

5
Ø7

30°
2
20 15 14 05
Ø1 4
Ø3

5 5
R2
2
fig.1.14. Cotarea spaţiilor mici.

R23
5
R4

fig.1.15 Exemple de cotare pentru

arce şi cercuri
Reguli generale de înscriere a cotelor pe desen

Cotele trebuie înscrise pe desen cu caractere având o dimensiune suficient de mare pentru a asigura o citire
bună.
Valorile numerice ale cotelor, precum şi simbolurile utilizate trebuie înscrise astfel încât să nu fie intersectate
sau separate de nici o linie de pe desen. Dacă este necesar, se vor întrerupe acele linii (de contur, axe, haşuri
etc.) din vecinătatea unei cote care nu poate fi altfel plasată.
Valorile cotelor trebuie dispuse paralel cu liniile lor de cotă şi, de preferinţă, la mijloc, deasupra şi la mică
60 distanţă de acestea (fig.3.20).
Orientarea cotelor se face astfel încât să poată fi citite de jos sau din
dreapta desenului. Valorile înscrise deasupra liniilor de cotă oblice
trebuie orientate conform fig.3.20.
30
40

Liniile de cotă trebuie

trasate fără
întrerupere chiar dacă
fig. 3.20 Dispunerea cotelor elementul la care se
referă este reprezentat
în vedere întrerupt
(fig. 3.21). Fig. 3.21 Cotarea elementelor întrerupte

https://www.youtube.com/watch?v=NxDwDK0ivJQ