GRAFICĂ INGINEREASCĂ Indicaţii Metodice Pentru Executarea Lucrărilor Grafice

Universitatea Tehnică a Moldovei
Departamentul Inginerie Mecanică

Program Comunicare grafică
GRAFICĂ INGINEREASCĂ
Indicaţii metodice pentru

executarea lucrărilor grafice
Chişinău 2022
Lucrarea este elaborată în conformitate cu programul de învăţământ la Geometrie Descriptivă
pentru specialitățile facultății de tehnologii poligrafice.
Sunt propuse 14 teme. Fiecare temă conţine conspectul, însoțit de desenele intuitive ale
epurelor, în care sunt expune succint momentele de bază;
.
Alcătuitori: conf.univ.dr. Sergiu Dîntu

lect. univ. Angela Şuletea
as univ. Ludmila Mihailov
as univ. Silvia Anati
as. univ.Tudor Jandîc
conf.univ.dr. Alexei Botez
Redactor responsabil: Marin Guțu
.
Introducere
Lucrarea propusă este alcătuită conform programei analitice pentru Facultatea de Industrie
Ușoară a U.T.M.
Pentru fiecare temă este prevăzut cu spațiul necesar notării momentelor esențiale ale temei.
Cel de-al doilea compartiment conține condițiile problemelor, ce urmează a fi soluționate în cadrul
orelor practice și în timpul autoinstruirii. Ambele compartimente conțin desene spațiale menite să
faciliteze înțelegerea materialului teoretic și a condițiilor problemelor.
Pentru a facilita procesul de autoinstruire este propus cursul electronic, care poate fi accesat
la adresa: http://gddfiu.ucoz.ro/.
Rezolvarea problemelor urmează să fie efectuată cu precizie, utilizând creionul și
rechizitele de desenat, respectând standardele GOST 2.303-68, 2.304-81 etc.
Se vor utiliza notaţiile şi simbolurile stabilite la catedră şi anume:
1. Notarea punctelor – A, B, C, …,1, 2, 3, …
2. Notarea liniilor – a, b, c, …
3. Notarea suprafeţelor – Γ, ∆, Θ, Λ, Π, Σ, Φ, Ψ, …
4. Notarea planelor de proiecţii:
Π1 – orizontal; Π2 - frontal; Π3 – de profil (lateral); Π′ - axonometric.
5. Indicii proiecţiilor corespund indicilor planelor de proiecţii
(A1, A2, A3, A4, A′, a1, a2, a3, a4, a′, Ψ1, Ψ2, Ψ3, Ψ4, Ψ′, …).
6. Dreapta, semidreapta, segmentul și lungimea segmentului determinate de punctele
A şi B, respectiv: (AB), [AB), [AB], AB.
7. Simbolica:
a)  - intersecţia mulţimilor (în cazul liniilor se admite şi ×);
b)  - reuniune;
c) - paralelismul elementelor;
d) ⊥ - perpendicularitatea elementelor;
e) • - disjuncţia elementelor;
f)  - apartenenţa punctului unei mulţimi de puncte (A∈l);
g)  - apartenenţa submulţimii unei mulţimi (b⊂Σ);
h) ⇒ - implică (rezultă);
i) ⇔ - echivalenţă.
Bibliografie
1. Geometrie descriptivă Îndrumarul metodic privind executarea lucrărilor grafice “”,
elaborat de I.Știrbul și A.Ruban, Chișinău, UTM, 2007.
2. Pleşcan T.. Grafica Inginerească, vol 1.- Chişinău: Tehnica, 1996.
3. Pleşcan T.. Grafica Inginerească, vol 2.- Chişinău: Tehnica-Info, 2003.
4. Viatchin G. P. ş.a. Desenul tehnic de construcţii de maşini.- Chişinău: Ştiinţa, 1991.
5. Lagheri A.I., Colesnicova Ă.A. Injenernaia grafica. - Moscva: Vîsşaia şcola, 1985.
6. Cecmariov A.A. Injenernaia grafica.- Moscva: Vîsşaia şcola, 1988.
7. Mihailenco V.E. Injenernaia grafica.- Kiev: Vişcia şcola, 1980, 1985.
8. Godic E.I., Haschin A.M. Spravocinoe rucovodstvo po cerceniiu.- M.:
Maşinostroenie, 1974.
9. Fedorenco V. A., Şoşin A. I. Spravocinic po maşinostroitelinomu cerceniiu. - M.:
10. Bogdanov V.N. ş.a. Spravocinoe rucovodstvo po cerceniiu.- M.: Maşinostroenie,
1989.
11. Anuriev V.I. Spravocinic constructora-maşinostroitelia, vol. 1-3. - M.:
12. Potişco A.V. , ş.a. Spravocinic po injenernoi grafike. – M.: Vîsşaia şcola, 1983.
3
Tema 1 NORME GENERALE DE EXECUTARE A DESENELOR TEHNICE
1.1 Formate
Dimensiuni colilor de hârtie a și b sunt definite de standardul internațional
SM EN ISO 216: 2014. Raportul dimensiunilor colilor este de 1:√2
A0 841×1189 mm 33,1 × 46,8 inch

A1 594×841 mm 23,4 × 33,1 inch
A2 420 × 594 mm 16,5 × 23,4 inch
A3 297×420 mm 11,7 × 16,5 inch
A4 210 × 297mm 8,3 × 11,7 inch
A5 148 × 210 mm 5,8 × 8,3 inch
A6 105 × 148 mm 4,1 × 5,8 inch
A7 74 × 105 mm 2,9 × 4,1 inch
A8 52 × 74 mm 2,0 × 2,9 inch
A9 37 × 52 mm 1,5 × 2,0 inch
A10 26 × 37 mm 1,0 × 1,5 inch
Standardul SM EN ISO 5457: 2015 specifică dimensiunea și aspectul colilor pre-
imprimate pentru desene tehnice în orice domeniu de inginerie, inclusiv cele produse de
calculator.
10
5
20
a
10
Formatul A4 se aranjează doar vertical. Celelalte formate se aranjează cu latura mai lungă
orizontală.
Formatele alungite trebuiesc evitate. Dacă este necesară utilizarea lor ele vor fi formate prin
combinarea dimensiunilor laturii scurte a unui format (de exemplu, A3) cu dimensiunile laturii
lungi a unui alt format de dimensiune mai mare (de exemplu, A1). Rezultatul este un nou format
A3.1.
4
1.2 Indicatorul
În formatele de la A0 la A3 indicatorul se amplasează în colțul din dreapta de jos al spațiului
de desen. În formatul A4 indicatorul este situat în partea mai scurtă (inferioară) a desenului.
Direcția de citire a desenului coincide cu cea a indicatorului (SM EN ISO 5457:2015). Forma,
dimensiunile, modul de amplasare și completare a indicatorului est stabilit de SM EN
ISO 7200:2015.
1.3 Scări
Scara este raportul dintre dimensiunea liniară reprezentată în desen a unui element și
dimensiunea reală a lui. Scările sunt stabilite de SM EN ISO 5455:2015.
Notarea completă a unei scări este compusă din cuvântul "SCARA" urmată de raport, de
exemplu: SCARA 1: 1 SCARA X: 1 pentru scări de mărire; SCARA 1: X pentru scări de reducere.
Dacă nu există posibilitatea de confuzie, cuvântul „SCARA” poate fi omis.
Scara desenului se înscrie în indicator. Dacă sunt utilizate mai multe scări de reprezentare, în
indicator se înscrie scara de bază, celelalte scări diferite de aceasta sunt înscrise lângă numărul de
referință al piesei, sau litera care indică vederea sau secțiunea respectivă.
l
Scări de mărire 50:1 20:1 10:1 5:1 2:1
Scara naturală 1:1
1:2 1:5 1:10 1:20 1:50 1:100

Scări de micșorare 1:10 000
1:200 1:500 1:1 000 1:2 000 1:5 000
Scara se notează în indicator.

Elementele care sunt prea mici pentru a putea fi cotate în reprezentarea de bază vor fi
reprezentate mărite, iar desenul de bază se va reprezenta simplificat. În acest caz în indicator se va
înscrie numai scara principală, iar scara de mărire se va nota lângă sau sub litera ce denumește
vederea, secţiunea sau detaliul executat la scară diferită
5
1.4 Linii
În desenul tehnic se utilizează linii de diferite tipuri şi grosimi, în funcție de scara desenului
şi de destinația acestuia. Forma, mărimile și destinația liniilor este stabilite de standardele: • SM
EN ISO 128-20:2015 Noțiuni de bază
• SM EN ISO 128-21:2015 Linii pentru sisteme CAD
• ISO 128-22 Linii de indicație și de referință
• ISO 128-23 Linii în construcţii
• ISO 128-24 Linii în inginerie mecanică
• ISO 128-25 Linii în construcția navală
SM EN ISO 128-20:2015, stabilește 15 tipuri de linii de bază folosite în desene tehnice,
diagrame, planuri sau hărți, precum și proporțiile elementelor componente a lor. Grosimea d a
liniilor se alege din următorul şir de valori date în mm: 0,13; 0,18; 0,25; 0,35; 0,5; 0,7; 1,0; 1,4;
2,0. Raportul dintre grosimile liniilor extra-groasă, groasă și subțire este de 4: 2: 1.
Linii utilizate în ingineria mecanică (ISO 128-24:2014)
Nr. Reprezentare Denumire Destinație
Contururi reale vizibile
01.2 Linie continuă groasă
Muchii reale vizibile
d
Muchii fictive vizibile

Linii de cotă
Linii ajutătoare
Linie continuă subţire
d/2
01.1
Linii de indicaţie
Haşuri
Conturul secţiunilor suprapuse
Linie ondulată subţire Linii de ruptură pentru

Linie continuă subţire delimitarea vederilor şi
d/2
01.1
d/2
în zig – zag secţiunilor,

d/2
Linie întreruptă Contururi acoperite

02.1
Subțire Muchii acoperite
6d
3d Linie întreruptă
Suprafețe prelucrate termic
d
02.2
Groasă
24d Axe de simetrie

04.1 <0,5d Linie punct subţire Axele cercurilor
Cercul divizor al roților dințate
04.2 Linie punct groasă Trasee de secţionare

d
Conturul pieselor învecinate

Poziţii extreme ale pieselor mobile.
Conturul iniţial al pieselor
Linie două puncte subțire
d/2
05.1
înainte de fasonare.
Părţi situate în faţa planului de
secţionare.
6
Linii ale tiparelor
Linii axiale (04.1) Linii de hașură (01.1)
Linii ale pieselor
7
1.5 Inscripții
Inscripțiile în desenele tehnice trebuie să corespundă prevederilor standardelor:
• SM EN ISO 3098-1:2015 Cerințe generale
• SM EN ISO 3098-2:2015 Alfabet latin, cifre și semne
• SM EN ISO 3098-3,6:2015 Alfabet grecesc și chirilic
• SM EN ISO 3098-4:2015 Diacritice și marcaje ala alfabetului latin
• SM EN ISO 3098-5:2013 Litere CAD
Dimensiunea caracterelor este determinată de înălţimea literelor majuscule (cifrelor) şi se
notează cu h. Această dimensiune se măsoară în mm şi se alege din următorul şir de valori:
h =1,8mm; 2,5mm; 3,5mm; 5mm; 7mm; 10mm; 14mm; 20mm.
Pentru desenele tehnice se recomandă executarea inscripţiilor cu caractere de tip B cu
înclinaţia 75° care are grosimea liniei egală cu (1/10)h.
Raportul dintre dimensiunile literelor, distanţele dintre litere, cuvinte, rânduri precum şi
forma caracterelor de tip B sunt următoarele:
c1
h
c2
a e
c3
d
f
b2
b3
b1
Dimensiunea caracterului (înălţimea literelor mari și cifrelor) h h

Înălţimea literelor mici c1 7h / 10
Prelungirile literelor: în jos și în sus c2 c3 3h / 10
Grosimea liniei d 1h / 10
Distanţa dintre litere a 2h / 10
Distanţa minimă dintre cuvinte e 6h / 10
b1, 19h / 10,
Distanţa minimă dintre rânduri b2, 15h / 10,
b3 13h / 10.
Spațiu pentru diacritice f 4h / 10
8
1.6 Metode și principii de cotare.
Procesul de cotare este reglementat de următoarele standarde:
• ISO 129-1:2004 Indicarea dimensiunilor și toleranțelor. Principii generale
• ISO 129-2:2013 Cotarea desenelor din inginerie mecanică
• ISO 129-4:2013 Cotarea desenelor din construcții navale
• ISO 129-5:2016 Cotarea Structurilor metalice
• ISO 129-6 Dimensionarea simplificată în desenele inginerești
• SM EN ISO 1660:2015 Cotarea profilelor
• ISO 406:1987 Indicarea toleranțelor în desenele tehnice
– Elementele cotării
1 linia de cotă
2 valoarea cotei
3 extremitatea – aici săgeata
4 linie ajutătoare
5 linie de indicație
6 linie de referință
Liniile de cotă și ajutătoare sunt linii subțiri.

Liniile ajutătoare depășesc liniile de cota respective cu
o mărime egală aproximativ cu 8 grosimi a liniei. Se permite
un decalaj între piesă și începutul liniei ajutătoare cu o
mărime ce nu depășește 8 grosimi ale liniei.
La cotarea trecerii line liniile ajutătoare se

aplică la punctul de intersecție a liniilor de
proiecție
Liniile de cotă pot fi reprezentate parțial
9
Formele săgeților și mărimile lor în raport cu mărime dimensiunea cotei.
În desen poate fi utilizat doar un tip

de săgeată. În cazul insuficienței spațiului
pentru săgeți acestea sunt așezate în afara
liniilor ajutătoare, sau înlocuite cu punct,
iar cota plasată pe linia de referință atașată
cu linie de indicație de linia de cotă
respectivă.
Linia de indicație este înclinată față
de conturul piesei la un unghi diferit de cel de al hașurii. Extremitatea liniei de indicație este o
săgeată atunci când se referă la un contur și un punct atunci când se referă la o suprafață.
Cota se recomandă să fie scrisă cu caractere de tip B vertical. Unitatea de măsură care este
aceeași în tot desenul nu se indică. Cota se așează deasupra liniei de cotă.
10
– Utilizarea simbolurilor
Ø50 Diametrul 50
□50 Pătrat cu latura 50
R50 Raza 50
S Ø50 Diametrul sferei 50
SR50 Raza sferei 50
∩50 Lungimea arcului 50
(50) Cote auxiliare
t =5 Grosimea 5
|| Simbolul simetriei
Cotele auxiliare sunt dimensiunile derivate din alte
dimensiuni date doar cu titlu informativ. Ele se plasează între paranteze și nu sunt însoțite de
toleranțe.
– Reguli de cotare a elementelor repetate
Elementele identice se cotează o singură dată indicându-se numărul lor total.
Atunci când toate elementele sunt identice, ele se cotează o singură dată fără a se indica
numărul lor. Unghiul dintre elementele așezate uniform pe cerc nu se indică.
11
– Metode de cotare
Cotarea paralelă Cotarea consecutivă
Cotare în lanț Cotare combinată

– Cotarea conurilor
Conurile se cotează conform SM EN ISO 3040: 2015. Valorile conicităților sunt stabilite
de ISO 1119.
Teșiturile și adânciturile conice se vor cota cu două cote: unghiul și înălțimea sau
diametrul. Teșiturile de 45° pot fi reprezentate simplificat.
12
Tema 2 CONSTRUCȚII GEOMETRICE
2.1 Divizarea segmentelor

Divizarea segmentului în 2 părți egale
Divizarea segmentului în n părți egale
2.2 Divizarea unghiurilor

Divizarea unghiului în 2 părți egale
Divizarea unghiului drept în 3 părți egale

R
R
R
13
2.2 Construirea tangentelor
Construirea tangentei cercului dintr-un punct din afara lui
Construirea tangentei comune a două cercuri
2.3 Racordări
Racordarea este trecerea lină dintre linii de tipul
circumferinţelor şi dreptelor. Pentru a fi racordată o dreaptă trebuie să
fie tangentă la circumferinţă, iar două circumferinţe trebuie să aibă o
tangentă comună tA, perpendiculară pe razele ambelor circumferințe:
14
2.4 Poligoane regulate
Împărțirea cercului în 3 părți egale
15
Contur plan al punctelor A,B,C,D... se numeşte curba formată din arce cu tangente comune
în aceste puncte. Este determinat de punctele A,B, şi E prin care trece curba şi tangentele la
această curbă în punctele A şi B – tA şi tB. Punctul E este situat pe mediana triunghiului AOB
și determină discriminantul f al curbei de ordinul 2, care caracterizează tipul curbei: f =
EK/OK
0 < f < 0,5 – arc de elipsă
f = 0,5 – arc de parabolă,
f > 0,5 – arc de hiperbolă.
α°A – valoare negativă

α°B – valoare pozitivă
Dacă [OK] ⊥ [AB] - curba este arc de circumferinţă. Contur plan format din arce de
circumferinţe poate fi determinat de două puncte şi tangenta în primul punct.
Algoritm:
1. Se construiesc punctele A şi B şi tangenta tA în
punctul A
2. Prin punctul A se trasează o perpendiculară pe
tangenta tA
3. Din mijlocul segmentului AB se trasează
perpendiculara pe acest segment
4. Punctul O1 de intersecţie al acestor drepte este
centrul arcului de cerc
5. Tangenta tB este perpendiculară pe segmentul O1B
Pentru a construi un contur plan format din arce de linii algebrice de ordinul doi (elipsă,
parabolă şi hiperbolă) prin două puncte A şi B, se va urma algoritmul:
Algoritm:
1. Se construiesc punctele A şi B şi
tangentele în ele tA şi tB
Punctul O de intersecţie al tangentelor se
uneşte cu mijlocul segmentului AB.
2. Conform valorii discriminantului f
se determină poziţia punctului E
3. Se construiesc dreptele de bază:
– I – din punctul A prin punctul E
– II – din punctul B prin punctul
4. Dreapta a se construiește prin A în
intervalul OE arbitrar:
5. N = a ∩ II
6. Se trasează dreapta ON
7. G = ON ∩ I
8. Se trasează dreapta BG
9. F = BG ∩ a
16
LUCRUL INDIVIDUAL
Scopul lucrărilor grafice individuale este de a consolida cunoştinţele acumulate la prelegeri
şi seminare. Lucrările se efectuează conform variantei indicate de profesor.
Notația din indicator va conține :
− codul obiectului GI
− numărul temei 2 cifre
− numărul lucrării 2 cifre
− numărul variantei 2 cifre
De exemplu :
GI 01 01 13
Lucrarea nr.1 „Linii curbe” are drept scop căpătarea deprinderilor în perfectarea desenelor
tehnice conform regulilor standardelor, precum și desenarea liniilor curbe cu ajutorul compasului
și a florarului.
Coala de hârtie de formatul A3 se va aranja orizontal.
În partea stângă se va reprezenta conturul plan prin punctele A, B, C, D. Coordonatele
punctelor, unghiurile de înclinație a tangentelor curbei ce trec prin punctele construite, precum și
valoarea discriminantului ce determină tipul curbei dintre fiecare pereche de puncte sunt date în
tabelă.
Se vor construi axele de coordonate, apoi se vor determina pozițiile punctelor. Prin punte se
vor trasa tangentele. Unghiul se va măsura începând de la orizontală. Valoarea pozitivă a unghiului
se depune contra acelor de ceasornic, iar cea negativă – după ace. Punctul de intersecție al
tangentelor se va uni cu mijlocul segmentului ce unește punctele prin care au fost trasate aceste
tangente. Segmentul căpătat se va împărți în două părți conform valorii discriminatului. Se vor
determina pozițiile punctelor prin care va trece curba conform algoritmului. Punctele căpătate se
vor uni cu ajutorul florarului. De notat, că pentru a căpăta o curbă lină, porțiunile din capetele
fiecărui set se vor lăsa netrasate, fiind apoi incluse în setul următor.
În partea dreaptă se va copia desenul garniturii, executând racordările cu ajutorul

compasului. Construcțiile ajutătoare se vor păstra în desenul final
Conturul va fi trasat cu linie groasă, iar liniile de construcție cu linie subțire.
Desenul se va cota conform standardului. Se va completa indicatorul.
17
18
A B C D
α A° α B° α C° αD° fAB fBC fCD
AB BC CD x y x y x y x y
1 Cerc Cerc Cerc 20 50 50 70 100 120 110 145 80
2 Parabolă Parabolă Parabolă 40 80 80 120 120 80 170 120 -60 0 -70 80 0,5 0,5 0,5
3 Hiperbolă Hiperbolă Hiperbolă 30 20 50 60 90 120 170 70 45 -60 10 90 0,6 0,7 0,6
4 Elipsă Elipsă Elipsă 30 30 90 100 150 120 170 80 20 90 0 60 0,4 0,4 0,4
5 Cerc Parabolă Hiperbolă 10 20 50 60 110 120 160 70 -60 0 70 0,5 0,5
6 Cerc Hiperbolă Elipsă 30 10 70 40 110 80 150 20 -75 -10 65 0,6 0,4
7 Cerc Parabolă Elipsă 40 130 70 80 110 50 170 110 45 -60 70 0,5 0,4
8 Parabolă Hiperbolă Elipsă 20 50 70 20 120 90 160 130 90 0 -70 10 0,5 0,8 0,3
9 Parabolă Cerc Hiperbolă 20 120 60 80 110 40 170 20 0 60 -60 0,5 0,5
10 Hiperbolă Cerc Elipsă 10 30 70 50 120 120 170 90 -10 -10 50 0,8 0,3
11 Elipsă Parabolă Hiperbolă 10 20 80 80 140 120 130 40 -30 60 -60 -20 0,3 0,5 0,7
12 Parabolă Elipsă Hiperbolă 30 90 70 130 130 80 50 60 -80 0 70 -50 0,5 0,3 0,6
13 Hiperbolă Parabolă Cerc 10 130 60 90 90 40 150 0 0 60 10 0,8 0,5
19
14 Hiperbolă Elipsă Cerc 20 10 60 50 120 110 160 130 -80 -45 70 0,7 0,4
15 Hiperbolă Cerc Parabolă 10 10 70 70 110 90 120 120 30 90 -70 0,8 0,5
16 Parabolă Elipsă Hiperbolă 10 20 60 60 110 80 160 130 0 90 -60 90 0,5 0,4 0,6
17 Parabolă Elipsă Cerc 20 120 70 90 140 80 180 70 -80 45 -50 0,5 0,4
18 Elipsă Cerc Parabolă 20 20 60 60 90 90 160 110 10 -60 -70 0,4 0,5
19 Elipsă Hiperbolă Cerc 10 20 50 110 110 50 150 10 90 0 45 0,3 0,6
20 Elipsă Hiperbolă Parabolă 10 120 60 90 110 40 180 90 -80 70 -60 60 0,2 0,8 0,5
21 Hiperbolă Parabolă Elipsă 10 20 70 90 130 110 180 70 90 -35 80 -60 0,7 0,5 0,4
22 Hiperbolă Parabolă Hiperbolă 20 120 70 80 120 110 170 70 30 -60 70 -70 0,6 0,5 0,7
23 Elipsă Elipsă Parabolă 40 120 80 70 110 40 180 50 0 90 45 -60 0,4 0,4 0,5
24 Hiperbolă Hiperbolă Elipsă 10 10 60 100 100 40 160 0 90 -10 60 0 0,6 0,8 0,4
25 Cerc Cerc Hiperbolă 20 30 70 75 125 45 145 110 30 -20 0,6
Datele pentru construirea conturului plan compus din linii curbe
26 Parabolă Cerc Cerc 30 110 100 90 130 70 160 40 90 20 0,5

27 Cerc Parabolă Cerc 30 70 70 80 160 60 170 60 60 -60 0,5
28 Hiperbolă Parabolă Cerc 10 125 60 85 90 40 150 5 0 60 10 0,8 0,5
29 Cerc Cerc Cerc 20 50 50 70 100 120 110 145 80
30 Hiperbolă Cerc Elipsă 10 30 70 50 120 120 170 90 -10 -10 50 0,9 0,9
20
21
22
23
Tema 3 SISTEME DE PROIECȚII ȘI PROPRIETĂȚILE LOR
3.1 Sisteme de proiecții Proiecţia este o reprezentare grafică a
obiectelor spaţiului tridimensional pe un plan,
în care fiecărui punct al obiectului proiectat îi
corespunde un punct al figurii din plan.
4 1 2 3
Elementele proiectării:
1. raze proiectante, semidrepte care
pornesc din centrul de proiecţie S şi
intersectează planul de proiecţie П1;
2. obiectul proiectat Θ poate fi orice
figură geometrică;
3. proiecția obiectului proiectat Θ situat
la intersecţia razelor proiectante trasate prin
punctele caracteristice ale obiectului cu
planul de proiecţie П1
4. planul de proiecţie П1 planul pe
suprafaţa căruia se formează imaginea plană
Θ1 a obiectului Θ.
Proiecţia centrală (conică)

Proiecţia centrală se realizează la
proiectarea obiectului pe un plan de
proiecţie П1 dintr-un centru de proiecţii S
situat la o distanţă finită (diferită de 0) de
acest plan.
Proiecţia paralelă (cilindrică)

Proiecţia paralelă se realizează la
proiectarea obiectului pe un plan de proiecţie
П1 atunci când centrul de proiecţii S este
situat la o distanţă infinită de acest plan. În
acest caz pazele proiectante devin paralele.
Proiecția ortogonală
Proiecția ortogonală este o proiecție
paralelă, în care razele proiectante sunt
perpendiculare pe planul de proiecție.
24
3.2 Proprietățile proiecțiilor
1. Proiecţia punctului este un punct
A→ A'
A1=[SA)WП1
2. Proiecția punctului situat în planul de
proiecție coincide cu acest punct
B∈Π' → B' ≡ B
3. Proiecțiile punctelor situate pe aceeași rază
proiectantă coincid
�⃗ → C' ≡ D'
C,D ∈ 𝒔𝒔
Astfel de puncte se numesc concurente
4. Dreapta situată pe o rază proiectantă se
proiectează în punct
[𝑪𝑪𝑪𝑪 ]⊂ 𝒔𝒔�⃗ → C' ≡ D'
5. Proiecția unei drepte în caz general este o
dreaptă
[𝑨𝑨𝑨𝑨 ] → [𝑨𝑨′ 𝑬𝑬′]
6. Proiecția punctului situat pe o dreaptă se află
pe proiecția acestei drepte
K ∈ [𝑨𝑨𝑨𝑨 ] → K' ∈ [𝑨𝑨′𝑬𝑬′ ]
7. Două drepte concurente în caz general se

proiectează în drepte concurente
𝒂𝒂 × b → 𝒂𝒂′ × b'
8. Dacă dreptele concurente sunt situate într-un
plan paralele cu razele proiectante, atunci
proiecțiile lor coincid
În proiecția ortogonală:
Σ( 𝒂𝒂 × b) ⊥ Π' → a' ≡ b'
9. Dreptele paralele se proiectează în drepte
paralele
𝒄𝒄 ‖ d → 𝒄𝒄′ ‖ d'
10. Proiecțiile lor coincid, atunci când sunt
situate într-un plan perpendicular planului de
proiecție
Σ( 𝒄𝒄 ‖ d ) ⊥ Π' → c' ≡ d'
11. O figură paralelă planului de proiecție
se proiectează în una congruentă
Φ ⊂ Σ ‖ Π' → Φ ≅ Φ'
25
3.2 Epura Monge
4
Dubla proiecție ortogonală se realizează

prin proiecția ortogonală concomitent pe
două plane de proiecție reciproc
perpendiculare.
1. rază proiectantă;
2. linie de ordine;
1 3. proiecție orizontală;
4. proiecție frontală.
2
3
Epura Monge a punctului pe 2 plane de Epura Monge pe 3 plane de proiecție
proiecție ( tripla proiecție ortogonală)
26
Tema 4 REPREZENTAREA DREPTEI ȘI A PLANULUI
4.1 Epura dreptei de poziție generală

O dreaptă în spațiu este univoc determinată de două puncte care nu coincid.(A≠B), iar
proiecţiile ei sunt determinate de proiecţiile acestor puncte.
Drepte de poziție generală – drepte situate arbitrar faţă de planele de proiecţie Π1, Π2 şi Π3.
D2
C2
D1
B1
C1
K ∈ [𝑨𝑨𝑨𝑨 ] Dacă un punct aparţine unei drepte, proiecţiile
acestui punct vor aparţine proiecţiilor de acelaşi
nume ale dreptei:
K∈ l, ⇒{K1∈ l1 K2∈ l2 ; K3∈ l3}
A∈l;
B∈l;
E∉l
M∉l
N∉l
4.2 Poziția relativă a dreptelor
ab a∩b a÷b drepte disjuncte

drepte drepte concurente
paralele A–(punct de intersecție)
27
4.3 Poziții particulare ale dreptelor
Drepte de poziţie particulară sunt dreptele situate deosebit faţă de unul sau mai multe
dintre planele de proiecţie Π1, Π2 şi Π3.
Drepte de nivel – drepte paralele cu unul dintre planele de proiecţie. Caracteristic pentru
segmentele de pe dreptele de nivel este faptul că pe planul cu care este paralelă dreapta, acestea
se proiectează în mărime adevărată.
Orizontala h║Π1
α°=0
(α°– unghi de
înclinaţie faţă de
planul orizontal)
∆z = 0
A1B1 = AB
Frontala f ║Π2
β o= 0
(β o – unghi de
planul frontal)
∆y = 0
A2B2 = AB
Dreaptă de profil p ║Π3

γ o= 0
(γ o – unghi de
planul lateral)
∆x = 0
A3B3 = AB
28
Drepte proiectante – drepte perpendiculare pe unul dintre planele de proiecţie. Caracteristic
pentru segmentele de pe dreptele proiectante este faptul că pe două din planele cu care este
paralelă dreapta, acestea se proiectează în mărime adevărată.
Verticala (dreaptă orizontal-proiectantă) u ⊥Π1
[AL]⊥Π1 ⇒ A1 ≡ L1
A2L2 = AL
A3L3 = AL
∆x = 0 ∆y = 0
Dreaptă de capăt (dreaptă frontal-proiectantă) v ⊥Π2

[AB]⊥Π2 ⇒ A2 ≡ B2
A1B1 = AB
A3B3 = AB
∆x = 0 ∆z = 0
Fronto-orizontala w ⊥Π3
[CD]⊥Π3 ⇒ C3 ≡ D3
C1D1 = CD
C2D2 = CD
∆z = 0 ∆y = 0
29
4.4 Epura planului
Planul poate fi determinat de :
− trei puncte necoliniare;
− o dreaptă şi un punct ce nu-i aparţine;
− două drepte paralele;
− două drepte concurente;
− o figură plană (de obicei – triunghi);
− urmele planului.
Σ (A,B,C) Ψ (D,a), Θ (c ∩ b ), Ω (m || d ), Φ ( ΔABC).

Planul de poziţie generală formează cu planele de proiecţii unghiuri diferite de 90o şi
intersectează toate cele trei plane după dreptele ho, f o şi po denumite urme ale planului.
Φ ( ho∩ f o)
4.5 Probleme de apartenență
O dreaptă aparţine unui plan, dacă cel puţin două puncte ale acestei drepte aparţin planului,
sau dacă trece printr-un punct al planului şi este paralelă cu o dreaptă din acest plan.
Un punct aparţine unui plan atunci când este situat pe o dreaptă din acest plan.
30
4.6 Drepte particulare ale planului
Daca o dreapta este paralela cu unul dintre planele de proiecție ea face parte din categoria
dreptelor simplu particulare. Segmentele de pe aceste drepte se proiectează în mărime adevărată
pe planul de proiecție cu care sunt paralele.
Orizontala h Σ(ΔABC)
h2 Ox1,2
│1222│=│12│
Frontala f∈ Σ(∆ABC)
f 1 || Ox
│1121│=│12│
Dreaptă de profil p∈ Σ(∆ABC)
p1 ⊥ Ox
p2 ⊥ Ox
│1222│=│12│
31
4.7 Poziții particulare ale planelor
Planele proiectante sunt planele perpendiculare pe unul dintre planele de proiecţie.
Aceste plane intersectează cele trei plane de proiecţie şi sunt paralele cu una dintre axele de
coordonate.
Un plan este perpendicular pe un alt plan atunci când trece printr-o dreaptă perpendiculară
pe acel plan.
Plan vertical ∑ ⊥Π1 Plan de capăt∑ ⊥Π2 Plan deprofill-proiectant ∑ ⊥Π3
Planele paralele sunt paralele cu unul dintre planele de proiecţie. Aceste plane
intersectează două dintre cele trei plane de proiecţie şi sunt paralele cu unul dintre ele, în care se
proiectează în mărime adevărată.
Un plan este paralel cu un alt plan atunci când trece prin două drepte paralele cu acel plan
Plan de front ∑   Π2 Plan de profil ∑  Π3

Plan de nivel ∑  Π1
32
LUCRUL INDIVIDUAL
Lucrarea nr.2.1 „Prisma” are drept scop consolidarea cunoștințelor în proiectarea
ortogonală a poliedrelor - corpurilor geometrice formate din plane. Lucrarea prevede reprezentarea
în trei proiecții a unei prisme drepte regulate cu o muchie sau două retezate. Gaura străpunsă
verticală intersectează față înclinată după o linie frântă, care urmează a fi construită.
Fețele prismei sunt determinate de plane de poziție generală sau particulară față de planele
de proiecție.
Coala de hârtie de formatul A3 se va aranja orizontal. În partea stângă se va copia condiția
problemei. Având în vedre că baza prismei este un poligon regulat, desenul se va începe de la
proiecția orizontală (în planul Π1). Poligonul se va construi împărțind cercul circumscris bazei în
părți egale (vezi pag.15). Apoi, în legătură proiectivă se va construi proiecția frontală a prismei.
Utilizând proprietatea de apartenență a punctului unui plan (pag.30), se va găsi proiecția frontală a
liniei de intersecție a găurii centrale cu fața înclinată.
În legătură proiectivă (pag.26) se va determina cea de-a treia proiecție a prismei.
Desenul se va contura conform standardului reprezentând muchiile vizibile cu linie continuă
groasă, iar cele invizibile – cu linie subțire întreruptă (pag.6). Liniile de construcție se vor executa
cu linie continuă subțire și nu se vor șterge din desenul final.
33
34
Prisma
35
36
37
38
Tema 5 PROIECȚII AXONOMETRICE
5.1 Principii generale
Axonometria este o proiecţie paralelă
pe un plan de proiecţie înclinat faţă de axele
obiectului sau paralel cu una sau două din
acestea, numit axonometric, astfel ca direcția
de proiectare să nu coincidă cu nici una din
axele sistemului de coordonate.
Avantaje:
Desenul axonometric este un desen intuitiv,
care oferă o imagine sugestivă şi înlesneşte
înţelegerea formei constructive a piesei sau
mecanismului
Neajunsuri:
1. La proiecţia axonometrică lungimile muchiilor se deformează
2. Muchiile înclinate diferit faţă de planul axonometric se deformează diferit
3. Unghiurile la proiectare se deformează
4. Cercurile se proiectează în elipse
Clasificare
După direcția de proiectare:
- ortogonale;
- oblice
După poziția planului axonometric:
1. Proiecţii axonometrice anizometrice (trimetrice) α≠β≠γ
2. Proiecţii axonometrice dimetrice α=β≠γ
3. Proiecţii axonometrice izometrice α=β=γ
39
5.2 Standarde ISO
Tipurile de axonometrii și parametrii lor sunt stabilite de standardele:
• SM EN ISO 5456-1:2015 Metode de proiecție. Noțiuni generale
• SM EN ISO 5456-3:2015 Reprezentări axonometrice
Conform SM EN ISO 5456-1:2015 proiecțiile axonometrice sunt proiecții ortogonale sau
oblice pe un singur plan cu tipul de vedere tridimensional.
5.3 Reguli de reprezentare
Sistemul de coordonate se aranjează cu una din axe (axa z) verticală. Obiectul se plasează cu
fața principală axele și muchiile paralele planelor de coordonate.
Axele și muchiile ascunse ale obiectului se reprezintă
doar în caz de necesitate.
Hașura secțiunilor se reprezintă de preferință, la un
unghi de 45 ° în raport cu axele și contururile secțiunii.
Dimensionarea reprezentări axonometrice este în mod
normal evitată. În cazul în care dimensionarea este
considerată necesară, se utilizează aceleași reguli ca și pentru
proiecțiile ortogonale.
5.4 Tipuri de proiecții axonometrice

recomandate
Axonometrii ortogonale
− Izometria ortogonală
ux′ = uy′ = uz′
− Dimetria ortogonală
ux′ = 1/2uy′ = uz′
40
Proiecția izometrică și dimetrică a punctului
Proiecția izometrică a poligonului
Proiecția izometrică a cercului
Axa mare: 2a=1,22 d

Axa mică: 2b=0,71d
Oval Elipsă
41
Axonometrii oblice
În axonometriile oblice planul de proiecție este paralel unui plan de coordonate, două dintre
axe rămânând reciproc perpendiculare, astfel una dintre fețele obiectului este reprezentată
nedeformată.
− Axonometrie cavalieră
ux′ = uy′ = uz′
Sunt acceptate patru tipuri de axonometrie cavalieră
− Axonometrie de cabinet
ux′ = 1/2uy′ = uz′
− Axonometrie planimetrică
În axonometria planimetrică planul de proiecție este paralel cu planul de coordonate
orizontal. Se permit mai multe orientări ale acestui tip de axonometrie.
Acest tip de axonometrie oblică este deosebit de potrivit pentru desenele de urbanism. Se permite
utilizarea axonometriei planimetrice scurtate, unde mărime pe axa z este micșorată de două ori.
42
LUCRUL INDIVIDUAL
Lucrarea nr.2.2 „Izometrie” este partea a doua a lucrării „Prisma”. Scopul lucrării este
familiarizarea cu modul de reprezentare a obiectelor în proiecție axonometrică izometrică.
Lucrarea conține proiecția izometrică a prismei reprezentate în lucrarea precedentă. Izometra
poate fi plasată pe coala cu reprezentarea a 3 proiecții ale prismei. Dar se recomandă utilizarea unui
nou format A4.
Coordonatele vârfurilor prismei vor fi măsurate din desenul ortogonal. Se permite plasarea
centrului axelor de coordonate în centrul bazei inferioare a prismei.
Desenul se va contura conform standardului reprezentând muchiile vizibile cu linie continuă
groasă, iar cele invizibile – cu linie subțire întreruptă (pag.6). Conturul invizibil poate fi omis.
Liniile de construcție se vor executa cu linie continuă subțire și nu se vor șterge din desenul final.
Se propune un exemplu de perfectare a lucrării.
43
44
Tema 6 PROBLEME POZIȚIONALE ȘI METRICE
6.1 Intersecția dreptelor și planelor
6.1.1 Intersecția unui plan proiectant cu o dreaptă de poziție generală.
Proiecția planului proiectant coincide cu urma lui. Pe această urmă se află proiecția punctului
de intersecția cu dreapta de poziţie generală. Determinarea celorlalte proiecții ale punctului se
bazează pe proprietatea de apartenenţă a punctului unei drepte.
M - punct de
intersecție
Metoda punctelor concurente se utilizează pentru determinarea vizibilităţii.

Această metodă constă în evidenţierea unei perechi de puncte concurente situate pe două
drepte disjuncte şi aflarea punctului cu înălţimea/depărtarea mai mare.
45
6.1.2 Intersecția unei drepte proiectante cu un plan de poziție generală
Una dintre proiecțiile punctului de

intersecție a dreptei proiectante cu un plan de
poziție generală coincide cu urma acestei
drepte.
Pentru determinarea celorlalte proiecții
ale punctului se ia în considerare apartenența
acestui punct planului dat.
a ⊥ Π1 ;
Proiecția orizontală a punctului de intersecție
M coincide cu proiecția orizontală a dreptei a
Dreapta frontală f1 din plan trece prin punctul
M și intersectează urma orizontală a planului
în punctul 1
1.M1≡ a1
2. f1⊃ a1 11 = f1 ∩ ho1
3. 12 – pe linia de ordine
4. M2= f2 ∩ a2
l ⊥ Π1 ; Punctul de intersecție a dreptei cu planul

coincide cu urma orizontală a dreptei
orizontal-proiectante l 1 ≡ M 1
Se determină proiecția frontală a punctului

utilizând proprietatea de apartenență a
punctului unui plan.
46
6.1.3 Intersecția unui plan proiectant cu un plan de poziție generală
Σ ⊥Π1 ;
Σ ∩ Ψ (h°, f ° ) = [1 2]
Planul proiectant Σ se proiectează în planul

Π1 într-o singură dreaptă - urma planului
Linia de intersecție 12 coincide cu urma

orizontală h° a planului Σ.
Punctul 1 este situat pe urma h° orizontală

a planului de poziție generală Ψ, iar
punctul 2 pe urma lui frontală f°.
Σ1
Ψ⊥Π1
Ψ∩ Σ (∆ABC) = [1 2]
47
6.1.4 Intersecția unei drepte de poziție generală cu un plan de poziție generală
Algoritm:
1. Prin dreapta de poziție generală
se trasează un plan auxiliar
proiectant;
2. Se determină linia de
intersecție a planului auxiliar
cu planul dat;
3. Se determină punctul de
intersecție a dreptei căpătate cu
dreapta dată
Se trasează planul orizontal-

proiectant auxiliar Σ ce include
1. Σ⊥Π1 (a T Σ ) ; a1 T Σ1
dreapta a.
2. [12] = Σ ∩ Ψ (h°, f ° )
3. M = [12] ∩ a
Ψ - plan auxiliar
Ψ⊥Π1 ; Ψ1 ≡ [D1 E1]
Ψ∩ Σ (∆ABC) = [1 2]
[12 22] ∩ [D2 E2] = M
48
6.1.5 Intersecția a două plane de poziție generală
Se utilizează două plane proiectante
auxiliare Σ′ şi Σ″ ce includ două
drepte ale planelor date
1. Σ'⊥Π1
([AB] T Σ' ) ; [A1 B1] ≡ Σ1'
2. [12]=Σ′ ∩ Ψ(∆ DEF )
3. M=[12] ∩ [AB]
4. Σ''⊥Π2
([EF] T Σ'') ; [E2F2] ≡ Σ2''
5. [34]=Σ'' ∩ Ω (∆ ABC )
6. N=[34] ∩ [EF]
7. (MN) - linie de intersecție
8. Determinarea vizibilității
6.2 Drepte și plane paralele

6.2.1 Dreapta paralelă cu un plan
Construirea
Dreapta paralelă cu dreptei paralele
planul este paralelă cu o dreaptă planului printr-
conţinută în plan a|| b⊂ Θ. un punct dat
49
6.2.2 Plane paralele
Planele sunt paralele atunci când două drepte concurente (a∩b) dintr-un plan sunt paralele
respectiv cu două drepte concurente (m∩n) din celălalt plan, sau urmele de acelaşi nume ale
planelor sunt paralele: h0 || h0′ ; f 0 || f 0′
Construirea planului paralel printr-

un punct dat
6.3 Drepte și plane reciproc perpendiculare

6.3.1 Proiectarea unghiului drept
Pentru ca unghiul drept să se proiecteze ortogonal în mărime adevărată este necesar şi
suficient ca cel puţin una dintre laturile lui să fie paralelă cu planul de proiecţie, iar cealaltă
latură să nu fie perpendiculară pe el.
50
6.3.2 Dreapta perpendiculară pe plan
Dreapta este perpendiculară pe un plan dacă
este perpendiculară pe cel puţin două drepte
concurente din acest plan.
Pentru a construi proiecția unei drepte
perpendiculare, în plan se vor alege o frontală
( f ) și o orizontală ( h ) cărora le va fi
perpendiculară dreapta ce urmează a fi
construită.
1. h ⊂ Ψ(ΔABC)
f ⊂ Ψ(ΔABC)
2.m ⊥ f (m 2 ⊥ f 2 )
m ⊥ h (m1⊥ h1 )
6.3.3 Planul perpendicular pe dreaptă

Planul perpendicular pe o dreaptă de poziție
generală se va determina prin orizontala și
frontala lui, care vor sunt perpendiculare dreptei
da te.
f 2 ≡ Ψ2 (ΔABC); h 2 ≡ B2 h1 ⊥ [A1 B1]; f 2 ⊥ [A2 B2]
6.3.4 Planul reciproc perpendiculare

Un plan este perpendicular unui alt plan dacă trece printr-o dreaptă perpendiculară
celui de-al doilea plan (adică perpendiculară pe două drepte concurente ce-i aparțin acestuia)
6.4 Metoda triunghiului dreptunghic

Metoda triunghiului dreptunghic se utilizează pentru determinarea mărimii adevărate a
segmentelor
51
LUCRUL INDIVIDUAL
Lucrarea nr.3 „Probleme poziționale” are drept scop utilizarea algoritmilor de soluționare
a problemelor poziționale. Lucrarea conține 2 probleme. Problema nr.1 prevede determinarea liniei
de intersecție și a vizibilității a două plane determinate de triunghiurile ABC și DEK. În problema
nr.2 se cere să se determine distanța de la punctul D până la planul determinat de ∆ ABC.
Coala de hârtie de formatul A3 se va aranja orizontal. În partea stângă se vor trasa axele de
coordonate și se vor construi proiecțiile frontală și orizontală a ∆ ABC și ∆DEK (pag.26).
Coordonatele punctelor vor fi alese din tabel de mai jos. Se va determina linia de intersecție a
planelor determinând 2 puncte de intersecție a unui dintre triunghiuri cu laturile celuilalt triunghi
(pag.48, 49). Se va determina vizibilitatea prin metoda punctelor concurente (pag.45)
În partea dreaptă a colii se reprezenta ∆ ABC și punctul D după datele problemei anterioare.
Se va construi perpendiculara pe planul Σ(∆ ABC) din punctul D (pag.51), se va determina punctul
de intersecție a acesteia cu planul Σ și mărimea adevărată a segmentului căpătat prin metoda
triunghiului dreptunghic (pag.51).
Liniile de construcție se vor executa cu linie continuă subțire și nu se vor șterge din desenul
final.
Se propune un exemplu de perfectare a lucrării.
52
53
Planul Σ(ABC) Planul Θ(DEK)
A B C D E K
x y z x y z x y z x y z x y z x y z
1 117 90 9 52 25 79 0 83 48 68 110 85 135 19 36 14 52 0
2 120 90 10 50 25 80 0 85 50 70 110 85 135 20 35 15 50 0
3 115 90 10 52 25 80 0 80 45 65 105 80 130 18 35 12 50 0
4 120 92 10 50 20 75 0 80 46 70 115 85 135 20 32 10 50 0
5 117 9 90 52 79 25 0 48 83 68 85 110 135 36 19 14 0 52
6 115 7 95 50 80 25 0 50 85 70 85 110 135 40 20 15 0 50
7 120 10 90 48 82 20 0 52 82 65 80 110 130 38 20 15 0 52
8 116 8 88 50 78 25 0 46 80 70 85 108 135 36 20 15 0 52
9 115 10 92 50 80 25 0 50 85 70 85 110 135 35 20 15 0 50
10 18 10 90 83 79 25 135 48 83 67 85 110 0 36 19 121 0 52
11 20 12 92 85 80 25 135 50 85 70 85 110 0 35 20 120 0 52
12 15 10 85 80 80 20 130 50 80 70 80 108 0 35 20 120 0 50
13 16 12 88 85 80 25 130 50 80 60 85 110 0 30 15 120 0 50
14 18 12 85 85 80 25 135 50 80 70 85 110 0 35 20 120 0 50
15 18 90 10 83 25 79 135 83 48 67 110 85 0 19 36 121 52 0
16 18 75 40 83 8 110 135 35 45 67 2 20 0 45 110 121 78 86
17 18 79 40 85 6 107 135 38 47 67 0 20 0 48 111 121 86 78
18 117 75 40 52 6 107 0 38 47 80 0 20 18 68 111 135 48 78
19 117 72 42 52 0 110 0 40 50 80 0 22 20 70 110 135 45 86
20 120 12 92 50 80 18 0 54 80 68 80 110 128 40 23 15 0 50
21 122 90 12 50 25 80 0 83 48 70 111 83 135 20 32 17 53 0
22 20 40 10 85 110 80 135 48 48 70 20 85 0 110 35 120 80 0
23 20 10 40 85 80 110 135 48 48 70 85 20 0 35 110 120 0 80
24 117 40 9 52 111 79 0 47 48 68 20 85 135 111 36 14 78 0
25 117 9 40 52 79 111 0 48 47 68 85 20 135 36 111 14 0 78
26 18 40 9 83 111 79 135 47 48 67 20 85 0 111 36 121 78 0
27 18 9 46 83 79 111 135 48 67 67 85 20 0 36 111 121 0 98
28 127 90 9 62 25 79 10 83 48 78 110 85 145 19 36 24 52 0
29 28 10 40 93 79 85 145 48 33 77 85 19 40 36 110 131 0 52
30 130 38 75 60 108 5 10 54 40 80 20 0 145 110 50 25 80 85
54
Tema 7 METODELE GEOMETRIEI DESCRIPTIVE
Pentru a putea determina forma şi mărimile adevărate ale unor elemente de poziție generală
proiecţiile lor se modifică în aşa mod, ca acestea să ocupe faţă de planele de proiecţie o poziţie
particulară. Acest lucru poate fi realizat în general prin două moduri:
- alegerea altor plane de proiecţie, care ar fi paralele elementului;
- mişcarea figurii până la o poziţie particulară.
7.1 Metoda schimbării planelor de proiecţie
Prevede alegerea altor plane de proiecţie, faţă de care obiectul ar ocupa o poziţie particulară.
Iar poziţia în spaţiu a obiectului proiectat rămâne neschimbată. Se va ţine cont de următoarele
condiţii:
- planul nou ales trebuie să formeze cu planul de proiecţie rămas un unghi drept;;
- planul se alege astfel încât obiectul proiectat să ocupe faţă de el o poziţie particulară.
- obiectul se proiectează ortogonal în noul sistem
În noul sistem rămâne neschimbată una din proiecţii şi înălţimea (depărtarea).
Algoritm:
1. Se alege un plan nou Π4 perpendicular Π1
și paralel cu dreapta AB
S1,4 [A1B1]
2. Se construiesc liniile de ordine ⊥ pe axa
S1,4,
[A1A4) ⊥ S1,4,
[B1B4) ⊥ S1,4
3. Se depune pe linia de ordine de la axă S1,4,
coordonata înlocuită
– z în sistemul Π1/Π4
– y în sistemul Π2/Π4
 ASA4 = ZA,
 BSB4 = ZB
4. Se construieşte proiecţia [A4B 4.....] a
obiectului
55
Metoda permite determinarea mărimii
adevărate a figurii situate într-un plan
proiectant.
În acest caz planul suplimentar se alege
paralel cu planul proiectant
Schimbarea dublă a planelor de proiecție

În rezultatul primei schimbări a planului
de proiecție dreapta este paralelă cu planul de
proiecție nou. În rezultatul următoarei
schimbări a planului de proiecție dreapta va
deveni proiectantă. Următorul pan se alege
perpendicular pe proiecția dreptei căpătate.
Proiecția dreptei este redusă la punct.
Algoritm:
Pașii 1÷4 sunt identici cu cei din problema
anterioară
1. Se alege un plan nou Π5 perpendicular Π4 și
perpendicular pe dreapta AB S4,5 ⊥ [A4B4]
2. Se construiesc liniile de ordine ⊥ pe axa
S4,5, [B4B5) ⊥ S4,5
3. Se depune pe linia de ordine de la axă S1,4,
coordonata înlocuită  BSB5 = hB (hB= hA)
4. Se construiește proiecția A5≡B5 a
segmentului
Dubla schimbare a planului de proiecție

permite determinarea mărimii adevărate a unei
figuri situate într-un plan de poziție generală.
56
7.2 Rotația în jurul unei drepte proiectante
Figura este rotită în jurul unei axe proiectante faţă de planul de proiecţie, iar fiecare dintre
punctele ei se deplasează pe o circumferinţă situată într-un plan perpendicular axei de rotaţie
şi deci paralel cu planul de proiecţie.
Algoritm:
- se alege o axă de rotație
perpendiculară pe unul din
planele de proiecție. În unul
din planele de proiecție axa se
proiectează perpendicular
axei Ox, iar în celălalt – într-
un punct.
- se construiește traiectoria
rotației - în unul din planele
de proiecție un arc, iar în
celălalt - un segment.
Determinarea lungimilor segmentelor prin rotație jurul axei proiectante
Determinarea mărimilor adevărate ale figurilor din plane proiectante
57
7.3 Metoda mișcării plan-paralele
Esenţa metodei constă în faptul, că planele de proiecţie rămân neschimbate, iar obiectul
este deplasat faţă de ele până ocupă o poziţie favorabilă. Această deplasare este executată conform
unei reguli:
- toate punctele obiectului se deplasează paralel cu planul de proiecţie. În acest caz
proiecţia obiectului în acest plan rămâne aceiaşi (îşi schimbă doar poziţia), iar în celălalt plan de
proiecţie toate punctele se deplasează paralel cu axa. Mişcarea plan-paralelă faţă de un plan permite
aranjarea segmentului în poziţie orizontală sau frontală. Pentru a aranja segmentul orizontal în
poziţie proiectantă este necesară mișcarea plan-paralelă a proiecției lui orizontale.
Pentru determinarea mărimii adevărate a figurii dintr-un plan de poziție generală se va proiecta
prin două mișcări plan paralele consecutive orizontala sau frontala planului într-un punct.
Algoritm:
- se construiește orizontala planului Σ(ΔABC);
- proiecția orizontală a figurii se copie , păstrându-se poziţia relativă (distanța) dintre puncte,
aranjând orizontala perpendicular axei Ox .
- din punctele noii proiecții orizontale (A1, B1, C1) se trasează linii
de ordine perpendiculare axei Ox.
- din punctele proiecției frontale (A2, B2, C2) se trasează
linii de ordine paralele axei Ox.
- la intersecția acestor linii de ordine se va găsi proiecția
frontală (A2, B2, C2) a triunghiului după deplasare;
- proiecția căpătată se aranjează paralel cu axa Ox.
- se determină proiecțiile punctelor A1, B1, C1 care reprezintă
mărimea adevărată a triunghiului.
58
7.4 Rotirea în jurul dreptelor de nivel
Pentru a determina mărimea adevărată a figurii din plan planul se rotește âîn jurul
dreptelor de nivel – orizontalei sau frontalei din plan până la poziția paralelă cu pălanul de
proiecție
Algoritm:
- se construiesc două proiecţii ale dreptei de nivel, în jurul căreia va fi rotită figura;
- se găsește centrul de rotaţie al unuia dintre puncte. Pentru aceasta din punct se construieşte
perpendiculara corespunzătoare
• pe proiecția frontală a frontalei
• pe proiecția orizontală a orizontalei.
- se determină mărimea adevărată a razei de rotație (metoda triunghiului dreptunghic sau
rotației )
- se depune mărimea razei de rotire pe traiectoria rotirii punctului.
- pentru un triunghi este suficientă determinarea doar poziția după rotire a unui punct.
Triunghiul poate fi construit prin punctele care se află pe linia de nivel și nu se deplasează și
punctul de pe traiectoria de deplasare celui de-el treilea punct.
59
Tema 8 POLIEDRE
8.1 Noțiuni generale
Poliedrele sunt corpuri geometrice mărginite de feţe plane. Feţele poliedrelor sunt
poligoane. Două feţe se intersectează după o muchie, iar trei sau mai multe feţe se intersectează
într-un vârf.
Un poliedru poate fi convex, dacă rămâne în întregime pe aceeaşi parte a oricărei feţe, sau
concav, în caz opus. Unghiul format de două feţe plane se numeşte unghi diedru.
Feţele care se întâlnesc într-un vârf formează între ele un unghi solid sau un unghi
poliedru (triedru, tetraedru etc.)
8.2 Poliedre regulate
Poliedru regulat se numeşte acela ale cărui feţe sunt poligoane regulate, cu acelaşi număr
de laturi şi ale cărui unghiuri diedre şi poliedre sunt egale între ele.
Toate poliedrele regulate (corpurile lui Platon) pot fi înscrise sau circumscrise sferelor
Conform teoremei lui Euler nu pot exista mai mult de 5 poliedre regulate:
Tetraedru – poliedru regulat cu 4 feţe – triunghiuri echilaterale
Octaedru – poliedru regulat cu 8 feţe – triunghiuri echilaterale
Icosaedru – poliedru regulat cu 20 feţe – triunghiuri echilaterale
Hexaedru( cubul) – poliedru regulat cu 6 feţe pătrate .
Dodecaedru – poliedru regulat cu 12 feţe pentagonale.
8.3 Poliedre neregulate

Suprafaţa prismatică este generată de o dreaptă mobilă care se sprijină pe un poligon plan
şi care în tot timpul mişcării este paralelă cu o dreaptă dată. Intersectând suprafaţa prismatică cu
două plane, astfel ca fiecare plan să intersecteze toate muchiile, se obţine prisma. Dacă muchiile
sunt perpendiculare pe bază, prisma este dreaptă. Dacă bazele prismei drepte sunt poligoane
regulate, prisma este regulată.
Suprafaţa piramidală este generată de o dreaptă ce trece printr-un punct fix şi se sprijină
permanent pe un poligon director. Corpul limitat de un plan şi o suprafaţă piramidală se numeşte
piramidă, iar poligonul – bază. Feţele laterale ale piramidei sunt triunghiuri. Dacă baza
piramidei este un poligon regulat, piramida este regulată. Dacă înălţimea coincide cu axa
piramida este dreaptă. Secţionând piramida cu un plan ce trece prin toate muchiile laterale
căpătăm un trunchi de piramidă.
Prismatoidul este un poliedru mărginit de două baze paralele şi o suprafaţă laterală
formată din triunghiuri sau trapeze.
60
8.4 Apartenența punctelor suprafeței poliedrice.
Pentru a găsi proiecția unui punct situat pe suprafaţa unui poliedru se va utiliza proprietatea
de apartenenţă.
Dacă punctul este situat pe o muchie a poliedrului, atunci proiecţia punctului este situată pe
proiecţia de acelaşi nume a muchiei.
Dacă punctul este situat pe una dintre feţele poliedrului, îl vom aşeza pe o dreaptă ce aparţine
acestei feţe, vom găsi punctele de intersecţie a acestei drepte cu muchiile poliedrului, proiecţia ei
în celălalt plan, iar apoi pe ea se va găsi proiecția punctului căutat.
8.5 Secțiuni plane în poliedre

Figura geometrică rezultată din
intersecția unui corp geometric cu un
plan se numește secțiune plană.
Un plan secționează un poliedru
convex după un poligon convex.
Numărul laturilor poligonului este egal
cu numărul muchiilor poliedrului
intersectate de planul secant. Pentru
construirea secțiunii plane a unui
poliedru cu un plan secant proiectant va
fi utilizată metoda muchiilor
(determinarea vârfurilor poligonului ca
puncte de intersecție a dreptei cu planul)
Atunci când planul secant este
proiectant, în unul din planele de
proiecție secțiunea plană se proiectează
într-un segment, care coincide cu urma
planului. Cealaltă proiecție va fi găsită la
intersecția proiecției muchiei respective
a muchiei cu liniile de ordine.
Mărimea adevărată a secțiunii plane
poate fi determinată prin metoda
schimbării planelor de proiecție.
61
8.6 Intersecția poliedrelor
Linia de intersecție a două poliedre constă din una sau două linii frânte închise. În cazul când
poligonul de intersecţie este continuu, intersecţia se numeşte rupere, iar în cazul când poligonul
de intersecţie se desface în două sau mai multe poligoane intersecţia se numeşte pătrundere.
Problema de intersecție a două poliedre se reduce la determinarea punctelor de intersecţie a
muchiilor primului poliedru cu feţele celui de-al doilea şi muchiilor celui de-al doilea poliedru cu
fețele primului.
62
LUCRUL INDIVIDUAL
Lucrarea nr.4 „Intersecția poliedrelor” este menită să consolideze cunoștințele în
proiectarea ortogonală a corpurilor formate din plane și drepte (fețe și muchii) si interacțiunii (liniei
de intersecție) dintre aceste corpuri.
Lucrarea prevede determinarea liniei de intersecție și a vizibilității a două poliedre – o prismă
dreaptă vârfurile căreia sunt determinate de punctele K, K′, M, M′, L, L′, N, N′ și o piramidă cu
vârfurile A, B, C, D, S. Coordonatele punctelor se vor alege conform variantei din tabelele ce
urmează.
Coala de hârtie de formatul A3 se va așeza orizontal. Desenul se va aranja în dependență de
poziția piramidei. Pentru variantele cu piramidele cu vârful S îndreptat spre dreapta (coordonata x
a punctului S are valoarea 0÷30) desenul se va aranja în jumătatea stângă a colii, iar pentru cele cu
vârful piramidei îndreptat spre stânga (coordonata x a punctului S are valoarea 100÷150) desenul
se va aranja în jumătatea dreaptă a colii. Jumătatea liberă va servi pentru determinarea mărimii
adevărate a muchiilor piramidei necesare în lucrarea nr.5.
Pentru determinarea liniei frânte închise de intersecție a poliedrelor se vor determina punctele
de intersecție a muchiilor piramidei cu fețele prismei precum și a muchiilor prismei cu fețele
piramidei. Punctele căpătate se vor uni, ținând cont de faptul că fiecare segment este format de
două puncte situate pe aceeași față. Se va determina vizibilitatea și se va contura desenul.
Liniile de construcție se vor executa cu linie continuă subțire și nu se vor șterge din desenul
final.
Se propune un exemplu de perfectare a lucrării. Modelul 3D ce corespunde variantei este
prezentat în cele ce urmează.
63
64
Coordonatele vârfurilor piramidei (mm)
A B C D S
x y z x y z x y z x y z x y z
1 36 36 72 24 60 45 15 15 20 - - - 132 42 42
2 135 36 20 115 66 70 110 10 48 — - 20 42 42
3 120 48 18 135 15 54 123 70 70 - - - 18 50 42
4 33 75 45 12 45 75 18 10 15 - - - 150 45 42
5 140 70 50 120 42 75 123 15 20 - - - 12 42 42
6 36 75 45 33 45 78 20 15 24 - - - 140 48 27
7 33 30 60 27 60 45 15 15 18 - - - 123 42 42
8 120 70 30 144 20 15 130 30 70 - - - 18 45 45
9 40 70 45 15 54 72 25 15 15 - - - 132 42 42
10 120 65 65 135 30 20 115 12 35 - - - 20 42 42
11 135 30 12 150 85 36 125 70 72 120 25 45 15 45 45
12 40 80 40 30 35 10 20 60 75 10 15 50 135 45 45
13 35 75 45 20 30 70 15 70 15 - - - 135 40 50
14 125 70 75 140 30 20 110 15 45 - - - 20 40 45
15 140 75 60 110 45 80 125 30 20 - - - 15 35 45
16 25 70 15 15 30 75 30 10 50 - - - 135 40 45
17 30 60 30 40 35 85 15 10 60 - - - 140 40 45
18 120 70 75 135 15 25 115 30 45 - - - 15 40 45
19 110 75 20 135 35 35 120 15 75 - - - 15 40 45
20 30 75 15 15 15 55 40 40 70 - - - 135 40 45
21 30 75 40 25 20 75 10 55 15 - - - 135 45 45
22 110 80 15 105 35 55 140 15 75 - - - 15 45 45
23 140 30 15 125 15 75 115 80 30 - - - 15 45 45
24 15 45 80 30 15 30 45 70 20 - - - 135 45 45
25 30 70 80 10 10 60 20 60 10 - - - 135 45 45
26 135 75 75 150 10 60 125 30 15 - - - 15 40 45
27 120 10 20 130 75 50 105 45 80 - - - 15 45 45
28 20 75 75 35 15 50 10 45 25 - - - 140 45 45
29 20 15 10 10 40 70 35 70 45 - - - 125 45 45
30 120 50 75 140 75 35 120 25 25 110 10 55 15 45 45
65
Nr. K K' L L' M M' N N'
x y z x y z x y z x y z x y z x y z x y z x y z
1 110 66 0 110 66 80 90 15 0 90 15 80 48 45 0 48 45 80 - - - - - -
2 105 48 0 105 48 80 27 18 0 27 18 80 72 60 0 72 60 80 - - - - - -
3 66 70 0 66 70 80 36 27 0 36 27 80 115 42 0 115 42 80 80 15 0 80 15 80
4 120 27 0 120 27 80 78 75 0 78 75 90 50 27 0 50 27 80 - - - - - -
5 115 80 40 115 0 40 75 80 72 75 0 72 30 80 20 30 0 20 - - - - - -
6 110 80 48 110 0 48 78 80 63 78 0 63 45 80 57 45 0 57 57 80 12 57 0 12
7 105 80 70 105 0 70 60 80 12 60 0 12 42 80 50 42 0 50 - - - - - -
8 110 80 45 110 0 45 85 80 72 85 0 72 45 80 45 45 0 45 72 80 15 72 0 15
9 115 20 80 115 20 0 66 15 80 66 15 0 50 45 80 50 45 0 80 75 80 80 75 0
10 105 45 80 105 45 0 55 15 80 55 15 0 30 55 80 30 55 0 72 75 80 72 75 0
11 105 80 30 105 0 30 90 80 75 90 0 75 36 80 65 36 0 65 60 80 20 60 0 20
12 20 80 75 120 0 75 100 80 15 100 0 15 55 80 65 55 0 65 - - - - - -
13 115 80 30 115 0 30 85 80 110 85 0 110 45 80 35 45 0 35 - - - - - -
14 100 80 15 100 0 15 80 80 75 80 0 75 40 80 60 40 0 60 - - - - - -
66
15 105 80 45 105 0 45 75 80 15 75 0 15 40 80 70 40 0 70 - - - - - -
16 120 80 75 120 0 75 90 80 25 90 0 25 50 80 60 50 0 60 - - - - - -
17 120 80 75 120 0 75 90 80 90 90 0 90 50 80 45 50 0 45 - - - - - -
18 100 80 60 100 0 60 70 80 90 70 0 90 30 80 70 30 0 70 55 80 30 55 0 39
19 105 80 45 105 0 45 85 80 75 85 0 75 40 80 60 340 0 60 80 80 25 80 0 25
20 110 80 20 110 0 20 85 80 75 85 0 75 45 80 30 45 0 30 - - - - - -
21 120 80 75 120 0 75 80 80 25 80 0 25 50 80 55 50 0 55 - - - - - -
22 105 80 25 105 0 25 80 80 75 80 0 75 30 80 55 30 0 55 60 80 15 60 0 15
23 110 60 80 110 60 0 70 15 80 70 15 0 35 60 80 35 60 0 - - - - - -
24 125 65 80 125 65 0 90 10 80 90 10 0 55 55 80 55 55 0 - - - - - -
25 110 80 75 110 0 75 85 80 10 85 0 10 30 80 40 30 0 40 - - - - - -
26 120 80 35 120 0 35 100 80 80 100 0 80 40 80 15 40 0 15 - - - - - -
27 100 30 0 100 30 80 55 70 0 55 70 80 20 30 0 20 30 80 - - - - - -
28 120 15 0 120 15 80 100 80 0 100 80 80 50 325 0 50 35 80 - - - - - -
29 110 20 0 110 20 80 70 10 0 70 10 80 40 50 0 40 50 80 - - - - - -
30 100 40 0 100 40 80 65 75 0 65 75 80 25 10 0 25 10 80 - - - - - -
Coordonatele vârfurilor prismei (mm)
Tema 9 DESFĂȘURATELE POLIEDRELOR
Desfăşurata unui poliedru se capătă la aşternerea tuturor feţelor care-l mărginesc pe un singur
plan obţinându-se o singură figură plană.
Poliedrele sunt suprafeţe desfăşurabile în care există o corespondenţă biunivocă strictă între
elementele suprafeţei şi cele ale desfăşuratei, se păstrează lungimea liniilor, mărimea unghiurilor
dintre linii, iar aria suprafeţei este egală cu aria desfăşuratei.
Metoda de construire a desfăşuratelor depinde de tipul şi forma suprafeţei, poziția muchiilor
pe epură. Pentru poliedrele cu muchii de poziție generală se vor determina mărimile adevărate
ale acestor muchii prin metoda triunghiului dreptunghic sau metoda rotației în jurul axelor
proiectante.
9.2 Desfășurata piramidei
După modul de aşezare al feţelor în desfăşurată , piramida se poate desfăşura în evantai, dacă
feţele laterale sunt aşezate în planul uneia dintre aceste feţe, sau în stea, dacă feţele laterale ale
piramidei sunt aduse în planul bazei prin rabaterea acestora în jurul muchiilor bazei.
9.2.1 Metoda triunghiurilor
Pentru construirea desfășuratei piramidei oblice se utilizează metoda triunghiurilor.
Metoda constă în determinarea mărimii adevărate a muchiilor fețelor laterale ale piramidei care
sunt triunghiuri și construirea triunghiurilor după 3 laturi cunoscute.
67
9.3 Desfășurata prismei
Metodă triunghiurilor poate fi utilizată la desfășurarea prismelor, impunând împărțirea
fiecărei fețe a prismei în triunghiuri.
9.3.1 Desfășurata prismei drepte
Laturile poligoanelor bazelor prismei drepte sunt paralele planului de proiecție și se
proiectează în acest plan în mărime adevărată, iar muchiile laterale sunt perpendiculare bazei și
sunt paralele celuilalt plan de proiecție, în care se proiectează în mărime adevărată. Muchiile
laterale sunt perpendiculare muchiilor bazei.
68
9.5 Metoda secțiunii normale
Pentru construirea desfășuratei unei prisme oblice poate fi utilizată metoda secțiunii
normale. Metoda constă în determinarea mărimii adevărate a unei secțiuni perpendiculare pe
muchiile laterale ale prismei, desfășurarea într-o linie dreaptă a poligonului căpătat și așezarea pe
nodurile acesteia a segmentelor cu lungimea egală cu cea a muchiilor prismei și perpendiculare pe
linia dată.
9.6 Metoda rostogolirii

Metoda rostogolirii poate
fi utilizată atunci când muchiile
laterale ale prismei sunt parale
cu unul dintre planele de
proiecție.
Desfășurata se capătă prin
rostogolirea prismei într-un
plan ce trece prin una din
muchii. În acest caz proiecția
traiectoriei de deplasare a
muchiei este perpendiculară
muchiei, iar distanța este
limitată de lungimea muchiei
bazei.
Deci poziția vârfului
muchiei pe desfășurată se
capătă la intersecția
perpendicularei pe muchie dusă
din acest punct cu arcul cu raza
egală lungimii muchiei bazei.
69
LUCRUL INDIVIDUAL
Lucrarea nr.4.1 „Desfășuratele poliedrelor” prevede utilizarea cunoștințelor căpătate în
temele anterioare la determinarea desfășuratelor poliedrelor.
Lucrarea prevede construirea desfășuratelor prismei și piramidei din lucrarea nr.4, precum și
a liniei de intersecție a lor. Pentru determinarea mărimilor adevărate ale muchiilor piramidei se va
utiliza desenul lucrării precedente.
Metoda de determinare a mărimilor adevărate poate fi aleasă individual. Desfășuratele pot fi
așezate pe coli separate, sau pe un singur format. În cazul utilizării mai multor coli este necesar de
a însoți fiecare desen de indicator. Poziția desfășuratei poate fi aleasă din considerentele spațiului
disponibil.
Conturul desfășuratelor se reprezintă cu linie continuă groasă, muchiile de îndoire – cu linie
subțire cu două puncte, iar liniile de construcție - cu linie continuă subțire și nu se vor șterge din
desenul final.
Se propune un exemplu de perfectare a desenului.
Desfășurata prismei
Desfășurata piramidei
70
71
72
Tema 10 SUPRAFEȚE CURBE
10.1 Reprezentarea suprafețelor curbe
A reprezenta o suprafață oarecare in epura înseamnă a
reda in cele doua proiecții elementele suprafeței cu ajutorul
cărora se pot obține proiecțiile oricărui punct de pe ea.
Pentru determinarea cinematică a suprafeței curbe se
evidențiază generatoarea ( l ), care este linia, dreapta sau
curba, prin deplasarea căreia se generează o suprafață și
directoarea ( m ) - elementul fix care exprima legea după
care se mișcă generatoarea suprafeței. Directoare pot fi:
puncte, plane sau alte suprafețe.
Generatoarele de contur aparent se delimitează
porțiunile văzute si cele nevăzute din suprafață
10.2 Suprafețe curbe riglate
Suprafeţele riglate sunt
generate prin mişcarea liniilor
drepte.
Drept exemple de
suprafeţe riglate cu o singură
directoare pot servi
suprafețele cilindrice, conice,
torsele.
Un punct aparține unei suprafețe atunci când se află pe o linie din această suprafață. În cazul
suprafețelor riglate aceasta este o linie dreaptă.
Punctele de pe suprafața cilindrică
73
Punctele de pe suprafața conică
10.3 Suprafețe de rotație

Suprafeţele de rotaţie riglate (generatoarea l este linie dreaptă):
Hiperboloid parabolic
74
Suprafeţele de rotaţie cu generatoarea cerc sau arc de cerc.
Pe suprafața sferei punctele pot fi așezate pe cercuri paralele planelor de proiecție orizontal,
frontal sau de profil, astfel încât să se proiecteze în cercuri și segmente.
Punctele de pe suprafața torului deschis sau închis vor fi așezate pe cercuri perpendiculare
axei de rotație a suprafeței.
2
1
4 3
75
10.4 Secțiuni plane ale suprafețelor curbe
Secţiune plană a suprafeței - linia de intersecţie a suprafeţei cu un plan reprezintă o linie
închisă forma căreia depinde de forma suprafeţei secţionate.
Pentru a construi această linie e necesar să se determine un şir de puncte ale ei. În primul
rând, se determină puncte caracteristice (de maxim şi de minim faţă de planurile de proiecţii,
punctele cu proiecţiile situate pe contururile suprafeţei, punctele ce determină axele curbei etc.)
şi apoi, în caz de necesitate, un şir de puncte curente intermediare.
1 – cerc 2 – elipsă 3 – parabolă 4 – hiperbolă 5 – dreptunghi
Secțiunea plană a cilindrului

p. 1 – punct de maxim
p. 2,3 – puncte de minim
p. 4,5 – puncte de pe axa de simetrie
p. 6,7 – puncte curente
76
Secțiunea plană a conului
p. 2 – punct de minim
p. 5,6 – puncte de pe generatoarele care definesc limitele vizibilității
p. 7,8 – puncte curente
Secțiunea plană a sferei

p. 2 – punct de minim
p. 5,6,7,8 – puncte de pe generatoarele care definesc limitele vizibilității
77
10.5 Intersecția suprafețelor curbe cu poliedre
Pentru a determina linia de intersecție a unei suprafețe curbe cu un poliedru se vor analiza
secțiunile plane ale acestei suprafețe cu fiecare dintre fețele poliedrului.
Se va analiza tipul liniei căutate și se vor determina punctele caracteristice pentru fiecare
linie. În caz de necesitate ele se vor suplimenta cu puncte curente.
78
10.5 Linii și suprafețe de elicoidale
Linia elicoidală cilindrică se obţine prin deplasarea uniformă a unui punct de-a lungul unei
linii drepte ce se roteşte uniform în jurul unei axe i paralele cu ea.
Linia elicoidală conică se obţine prin deplasarea uniformă a unui punct de-a lungul unei linii
drepte concurente cu o axă i în punctul S şi care se roteşte uniform în jurul acestei axe.
Suprafeţele elicoidale (elicoidele) sunt generate prin mişcarea elicoidală a unei generatoare
drepte. Mişcarea elicoidală se caracterizează prin rotaţia în jurul unei axe i concomitent cu
mişcarea de translaţie paralelă aceleiaşi axe i.
Elicoid drept Elicoid drept Elicoid oblic Elicoid oblic

închis deschis închis deschis
79
LUCRUL INDIVIDUAL
Lucrarea nr.5 „Secţiuni plane” are ca scop căpătarea deprinderilor în executarea secţiunilor
corpurilor geometrice cu plane neparalele cu cele de proiecţie.
Lucrarea va conține proiecţiile frontală, orizontală și laterală ale unui corp geometric format
din diverse suprafeţe, secționat cu un plan, poziţia căruia este indicată în condiţiile problemei,
precum și mărimea adevărată a secțiunii plane.
Coala de hârtie de formatul A3 se va aranja orizontal. În partea stângă a colii se vor copia (la
scara 1:1) proiecţiile frontală şi cea orizontală a corpului. După aceste reprezentări, în legătură
proiectivă se va realiza proiecţia laterală a corpului.
Conform traseului de secționare indicat se va realiza proiecția orizontală și laterală a liniei
de intersecție a corpului cu planul înclinat. Mărimea adevărată a secţiunii plane se va determina
prin metoda schimbării planelor de proiecție, sau a mișcării plan-paralele. Secţiunea poate fi
aranjată în legătură proiectivă, sau rotită. În cel de-al doilea caz secţiunea se va nota cu semnul
respectiv.
Construcțiile suplimentare se vor executa cu linii subțiri, fără a fi înlăturate din desen.
Desenul se va cota, repartizând uniform cotele pe cele trei proiecții.
Se propun două exemple de perfectare a desenului pentru corpuri geometrice formate din:
- suprafeţe poliedrice - prismă și piramidă cu gaură cilindrică
- suprafeţe curbe - cilindrică și conică cu gaură cilindrică.
80
81
82
83
84
85
Tema 11 INTERSECȚIA SUPREFEȚELOR
11.1 Cazuri particulare de intersecție a suprafețelor
- Linia de intersecţie a cilindrilor cu generatoarele paralele şi a conurilor cu vârf comun
reprezintă două generatoare.
- Intersecţia a două suprafeţe de rotaţie coaxiale reprezintă una sau două circumferinţe
situate în plane perpendiculare axei comune.
- Dacă două suprafețe de ordinal doi (pot fi înscrise în sau circumscrise celei de-a treia (de
exemplu unei sfere), liniile de intersecție se descompune în două curbe plane (Teorema
Monge).
86
11.2 Determinarea liniei de intersecție a suprafețelor proiectante
Atunci când cel puțin una dintre suprafețe este proiectantă, linia de intersecție poate fi
determinată utilizând proprietatea de apartenență a punctului unei suprafețe. Aceasta este posibil
datorită faptului, ca în una dintre proiecții linia de intersecție se află pe conturul suprafeței
proiectante. Astfel, pe această proiecție se evidențiază punctele caracteristice și un șir de puncte
curente.
Puncte caracteristice:
p.1,2 – de maxim și minim

p.3,3’ - de limită a vizibilității
Puncte curente:
p. 4, 4’, 5, 5’.
11.3 Metoda suprafețelor secante auxiliare

Conform metodei suprafețelor secante auxiliare
ambele suprafeţe sunt intersectate cu o a treia. Se capătă
două linii de intersecţie situate pe suprafaţa auxiliară, iar
punctele de intersecţie a acestor linii sunt puncte comune
pentru cele două suprafeţe, deci sunt puncte ale liniei de
intersecţie a suprafeţelor.
Tipul și pozițiile suprafețelor secante auxiliare
depind de suprafețele care se intersectează și se aleg astfel ca liniile căpătate să se proiecteze în
linii drepte sau cercuri. De exemplu:
- două suprafețe conice se intersectează cu plane în evantai ce trec prin dreapta ce unește
vârfurile conurilor;
- două suprafețe cilindrice se intersectează cu plane paralele ambelor generatoare;
- două suprafețe de rotație cu axe perpendiculare pe planele de proiecție se intersectează cu
plane perpendiculare axelor;
- două suprafețe de rotație cu axe concurente se intersectează cu sfere concentrice;
- o suprafață de rotație și un tor deschis se intersectează cu sfere excentrice;
87
11.4 Metoda planelor secante auxiliare paralele
Poate fi utilizată atunci când se determină linia de intersecție a suprafețelor riglate sau de
rotație, aranjate astfel, încât planele secante auxiliare să intersecteze ambele suprafețe pe cercuri
sau linii drepte
11.5 Metoda sferelor secante concentrice auxiliare
Această metodă poate fi utilizată în cazul când:

− ambele suprafeţe sunt de rotaţie;
− axele suprafeţelor sunt concurente;
− axele sunt paralele cu unul dintre planurile de
proiecţie.
Raza maximal a sferei este egală cu distanța de la
centrul sferelor până la cel mai depărtat punct comun al
suprafețelor.
88
Tema 12 DESFĂȘURATELE SUPRAFEȚELOR CURBE
Suprafeţele curbe se divizează în desfăşurabile (care se suprapun perfect pe plan) şi ne
desfăşurabile (care nu pot fi suprapuse pe plan fără rupturi și cute).
La suprafeţele desfăşurabile se referă doar unele suprafeţe curbe riglate (cilindrii, conurile,
torsele). Celelalte suprafeţe pentru a fi desfăşurate se aproximează cu cele desfăşurabile.
12.2 Desfășurate precise Desfășurata conului Desfășurata conului Desfășurata conului
Desfășurata realizată în baza dimensiunilor calculate se numește precisă
Desfășurata cilindrului de rotație drept reprezintă un dreptunghi (desfășurata părții
laterale) și două cercuri (desfășurata bazelor). Înălțimea dreptunghiului este egală cu înălțimea
cilindrului h, iar lungimea – cu lungimea cerului bazei: B= 2πR (R-raza cercului bazei)
Pentru a determina poziția punctului A pe desfășurată se va măsura înălțimea lui și se va
calcula lungimea arcului ce determină poziția: b=2πR·α/360
Desfășurata conului circular drept reprezintă un sector de cerc cu unghiul la centru ϕ determinat din
relaţia:ϕ = 360° R/L, (R – raza cercului de la bază, L – lungimea generatoarei).
Punctul B de pe suprafaţa conului poate fi determinat pe desfăşurată calculând unghiul ϕ′. ϕ′ = α R/L:
89
12.3 Desfășurate aproximate
Pentru a realiza o desfășurată aproximativă a unei suprafețe acesta se înscrie sau se
circumscrie unui poliedru, care apoi se desfășoară. Desfăşurarea cilindrului şi conului se poate
considera ca limita desfăşurării unei piramide sau prisme cu număr infinit de feţe .
În conul oblic poate fi înscrisă o piramidă, iar desfășurata căpătată prin metoda
triunghiurilor.
90
Cilindrul oblic poate fi aproximat unei prisme oblice, iar desfășurata poate fi căpătă prin
metoda rostogolirii sau metoda secțiunii normale.
12.4 Desfășurate convenționale

Suprafeţele ne desfăşurabile se desfăşoară doar convenţional, aproximându-se unor
suprafeţe desfăşurabile. Metoda universală de desfăşurare constituie metoda triunghiurilor. Însă
în cazul sferei şi torului poate fi utilizată metoda cilindrilor sau conurilor
.Metoda cilindrilor constă în împărțirea sferei în felii, iar feliilor în fâșii, aproximate apoi
suprafețelor cilindrice
91
Metoda conurilor constă în divizarea suprafeței de rotaţie este în câteva fâşii, care sunt
aproximate trunchiurilor de con înscrise Vârfurile conurilor sunt situate pe axa de rotaţie a
suprafeţei. Desfăşuratele acestor trunchiuri de con se construiesc utilizând metoda
desfăşurării precise calculând unghiul sectorului de cerc după formula:
92
LUCRUL INDIVIDUAL
Lucrarea nr.6.1 „Intersecția suprafețelor” are ca scop căpătarea deprinderilor în
determinarea liniilor de intersecția a suprafețelor curbe prin metoda planelor secante auxiliare și
metode sferelor concentrice auxiliare.
Lucrarea este compusa din două probleme și conține proiecţiile frontală și orizontală a două
corpuri formate fiecare din câte două suprafețe.
Coala de hârtie de formatul A3 se va aranja orizontal. În partea stângă a colii se vor copia (la
scara 1:1) proiecţiile frontală şi cea orizontală a primului corp, iar în partea dreaptă proiecțiile celui
de-al doilea corp.
Pentru determinarea liniei de intersecție a suprafețelor primului corp se va aplica metoda
planelor secante auxiliare. Se va alege un plan vertical pentru determinarea punctelor de minim și
de maxim și un șir de plane orizontale paralele. Poziția planelor se va alege astfel, ca să permită
determinarea punctelor caracteristice. În caz de necesitate pot fi introduse plane pentru
determinarea unui șir de puncte curente.
Linia de intersecția a suprafețelor celui de-al doilea corp se va determina prin metoda prin
metoda sferelor concentrice. Centrul comun al sferelor va fi situat în punctul de intersecție al axelor
de rotație a suprafețelor corpului.
Lucrarea nr.6.2 „Desfășuratele suprafețelor curbe” se va realiza utilizând datele lucrării
6.1. Se vor construi desfășuratele a două suprafețe – o suprafață desfășurabilă, iar cealaltă
nedesfășurabilă. Desfășuratele pot fi plasate pe o coală sau două de format A3. Se permite
reprezentarea doar a unei jumătăți de desfășurată simetrică.
93
94
95
96
97
98
99
Tema 13 REPREZETĂRI ÎN DOCUMENTAȚIA TEHNICĂ
13.1 Principii generale
Regulile de reprezentare a vederilor sunt stabilite de standardele:
SM EN ISO 5456-2:2015 Proiecțiile ortogonale;
ISO 128-30:2001(en) Vederi. Noțiuni de bază;
ISO 128-34:2001(en) Vederi în desenele de inginerie mecanică
13.2 Sisteme de proiecții ortogonale
Conform SM EN ISO 5456-2:2015 proiecţiile ortogonale de bază
sunt:
• vedere frontală – principală;
• vedere de sus (orizontală);
• vedere din stânga (laterală);
• vedere din dreapta;
• vedere de jos;
• vedere din spate
Numărul de reprezentări se limitează la minimumul necesar. Se evită
repetarea inutilă a detaliilor și contururile și muchiile ascunse;
− Metoda primului triedru
− Metoda triedrului al treilea
100
13.3 Vederi
Vederea este reprezentarea în proiecție ortogonală pe un plan a unei piese nesecționate.
Conturul aparent şi muchiile vizibile se trasează cu linie continuă groasă, iar cele invizibile sau
golurile interioare se trasează cu linie întreruptă subţire.
Proiecţia principală (frontală) se alege presupunând mai multe criterii:
− să redea pe cât de posibil poziţia de utilizare sau fabricare;
− să prezinte cât mai multe detalii de formă şi dimensiune;
− să aibă un număr cât mai mare de feţe paralele cu planele de proiecţie pentru a fi reprezentate
în mărime adevărată;
− să se micşoreze posibilitatea apariţiei muchiilor acoperite;
− să reprezinte lungimea.
Numărul de proiecţii se limitează la minimul necesar pentru reprezentarea clară a
obiectului.
Forma plană a unei suprafeţe (feţele prismelor, porţiuni teşite ale cilindrilor etc.)se indică
prin trasarea diagonalelor cu linie subţire.
Atunci când lipseşte corespondenţa dintre vederi cu vederea principală, acestea se notează
pe desen cu o literă majusculă, iar direcţia proiectării se indică printr-o săgeată. Proiecţia notată
se poate aşeza oriunde în câmpul desenului.
Nu se recomandă cotarea unui contur reprezentat cu linie întreruptă.
Vederile se așază în legătură proiectivă. Cotele se repartizează uniform pe vederi
101
Pe vederi se va reprezenta conturul invizibil cu linii întrerupte
Piesă cilindrică cu găuri prismatice
Piesă cu suprafață cilindrică intersectată de un plan înclinat
Piesă cu suprafață cilindrică intersectată cu găuri colondrice
102
13.4 Clasificarea vederilor
Vederile locale conțin doar un element al
piesei și se reprezintă conform metodei de proiectare
a celui de-al treilea triedru. Se reprezintă cu linie de
contur și sunt legate de vederea principală prin axe.
Vederile parțiale se realizează

atunci când nu este necesară
reprezentarea completă a piesei și se poate
reprezenta doar o parte limitată de linie
subțire cu zigzag.
În piesele simetrice vederile parțiale pot fi limitată de linie-punct subțire însoțită de semnul
simetriei.
Se permite reprezentarea vederilor în poziții deosebite față de direcția de proiectare.

În acest caz vederea se notează după schema :
Litera vederii -- săgeata-arc care indică direcția de rotație -- unghiul
103
13.5 Secțiuni simple
Secțiunea este reprezentarea în proiecție ortogonală pe un plan a piesei după secționarea
acesteia cu o suprafață fictivă și îndepărtarea imaginară a parții piesei dintre observator si suprafața
de secționare.
Traseul de secţionare se trasează cu linie-punct groasă întreruptă.
Haşura părții secționate se execută cu linii continui subţiri paralele înclinate sub unghi
de 45° faţă de conturul reprezentării sau a axei ei.
Dacă piesa este simetrică se reprezintă jumătate vedere–

jumătate secţiune, separate prin axa de simetrie.
A A
104
13.6 Secțiuni compuse
Secțiunile compuse sunt formate de două sau mai multe plane secante.
În funcţie de poziţia reciprocă a planelor de secţionare secţiunile compuse se clasifică în:
- secţiuni în trepte, când planele secante sunt paralele între ele;
- secţiuni frânte, când planele secante se intersectează.
.
- la executarea secţiunii în trepte toate figurile secţiunii propriu-zise, plasate în plane de
secţionare paralele se suprapun într-un singur plan numit plan de bază;
- dacă planul de bază este paralel cu unul dintre planele de proiecţie, secţiunea căpătată ocupă
locul vederii respective;
- frânturile traseului de secţionare nu se reflectă în secţiunea în trepte, adică secţiunea compusă
se prezintă ca o secţiune simplă;
- la construirea secţiunii frânte figură obţinută în planul de secţionare ne paralel cu planul
respectiv de proiecţie se reprezintă răbătută, adică în mărimea sa adevărată;
- direcţia rabaterii nu e necesar să coincidă cu direcţia privirii;
- notarea traseului de secţionare şi a secţiunii sunt obligatorii;
- în cazul secţiunilor frânte elementele din spatele planului secant se reprezintă în legătură
proiectivă;
A
A
105
LUCRUL INDIVIDUAL
Lucrarea nr.7 „Secţiuni simple” are drept scop căpătarea deprinderilor în executarea
secţiunilor simple a corpurilor geometrice după reprezentarea lui intuitivă.
Lucrarea conține trei reprezentări care pot fi atât vederi, cât şi secțiuni simple. Tipul şi
numărul secţiunilor se va alege în așa mod, ca fiind minim (sau mai rațional) să reflecte toate
cavitățile interioare. Pentru piesele simetrice se va realiza jumătate vedere - jumătate secţiune.
Coala de hârtie de formatul A3 se va aranja orizontal.
Variantele propuse sunt însoțite de modele tridimensionale interactive de format 3DPDF.
Link-ul atașat fiecărei variante se va deschide în Adobe Reader pentru a-și păstra interactivitatea
Se propune exemplul de perfectare a desenului pentru următoarea variantă:
106
Fig.5 Lucrarea grafică”Secțiuni simple”
107
108
109
110
Tema 14 ÎMBINĂRI DE PIESE
14.1 Reguli de reprezentare a desenelor de ansamblu
− Desenul de ansamblu conţine numărul minim necesar de proiecţii pentru definirea poziţiei
relative a tuturor elementelor.
− Poziţia de reprezentare coincide cu poziţia sa de funcţionare.
− În secţiune – arborii, şuruburile, prizoanele, penele, piuliţele şi şaibele se reprezintă
nesecţionate.
− Se recomandă simplificări: – nu se reprezintă teşiturile, canalele de rectificare, racordările, jocul
dintre piese.
− Se admite reprezentarea poziţiei extreme sau intermediare cu linie-2 puncte subţire.
− Se admite reprezentarea pieselor învecinate. Acestea se reprezintă cu linie subţire, simplificat.
− Piesele ce se află în spatele arcului se socot ascunse până la linia axială a secţiunii spirei.
− Piesele din materiale străvezii se reprezintă nestrăvezii.
− Se admite rabaterea anumitor elemente (şuruburi, ştifturi, etc.) cu planul secant.
− Pentru reprezentarea mai clară a unor elemente acoperite se admite îndepărtarea convenţională
a unor piese cu menţionarea: „Piesa 8 nu e reprezentată”.
− Haşurarea este: uniformă pentru aceeaşi piesă în diferite secţiuni, diferă ca direcţie şi densitate
la diferite piese.
14.2 Reguli de cotare a desenelor de ansamblu
Dimensiunile se limitează la:
− de gabarit, iar la piesele ce se mişcă – cele extreme;
− de montare (distanţele dintre arbori, dintre axă şi bază);
− de instalare şi cuplare (poziţia şi diametrul găurilor pentru şuruburile de ancorare,
dimensiunile suprafeţelor de cuplare);
− de exploatare (poziţiile extreme ale părţilor mobile, diametrele găurilor de trecere a lichidelor,
numărul de dinţi şi modulul roţilor dinţate);
14.3 Reguli de poziționare a elementelor desenului de ansamblu
Poziționarea se execută conform regulilor ISO 6433:
− pentru poziţionare se utilizează linii de indicaţie care pornesc de la piesele vizibile;
− numerele poziţiilor se aranjează orizontal în afara reprezentării în rând sau în coloană;
− pentru a se evidenția pozițiile sunt mărite față de înălţimea altor inscripții sau sunt încercuite;
− Liniile de indicaţie nu trebuie să se intersecteze sau să fie paralele între ele sau hașurii;
− Se admite o singură linie de indicaţie pentru un grup de piese bine definite (de ex. şurub, piuliţă,
şaibă).
111
14.4 Tabelul de componenţă
Tabelul de componenţă (conform ISO 7573) se aplică pe toate desenele de ansamblu şi
permite identificarea pieselor componente.
Se recomandă dimensiunile:
Tabelul de componenţă se amplasează deasupra indicatorului, lipit de acesta, şi se poate

continua cu amplasarea lui în partea dreaptă-sus, fără desenarea capul de tabel. Continuarea
tabelului de componenţă se poate face şi în partea stângă a indicatorului, la o distanţă de 10 mm
de acesta, situaţie în care trebuie redesenat capul de tabel.
Completarea tabelului de componenţă se face începând cu poziţia 1 de jos în sus.

Tabelul de componență poate fi reprezentat ca document separat. În acest caz el se
îndeplinește de sus în jos, iar notația lui (din indicator) coincide cu notația desenului de ansamblu
și este însoțită de cuvintele ”Tabel de componență”
112
14.5 Asamblări prin filet
- asamblări cu ajutorul organelor de asamblare.

Drept organe de asamblare servesc şuruburile, piuliţele, prizoanele, etc., care sunt articole
standard. Se recomandă a le reprezenta simplificat.
- formulele de calcul aproximativ utilizate pentru reprezentări simplificate
K h S H Ds
h=0,8d
H=0,7d
D=2d
D
d
Ds=2,2d
S=0,15d
K=0,3d
113
Buloanele uzuale cu cap hexagonal sunt utilizate pentru asamblarea pieselor de grosime
redusă cu găuri străpunse. Construcţia şi dimensiunile buloanelor cu cap hexagonal din clasa de
precizie B sunt stabilite de GOST 7798-70
d=d Pasul P Deschiderea de Înălţimea capului Diametrul cercului

cheie S k circumscris e
d2 l1
1 normal fin
6 1 - 10 4,0 10,9 2 2
8 1,25 1,0 13 5,5 14,2 2,5 2,8
10 1,5 1.25 16 7 17,6 2,5 3,5
12 1,75 1,25 18 8 19,9 3,2 4
16 2,0 1,5 24 10 26,2 4 5
Lungimile buloanelor M6...M16 cu cap hexagonal din clasa de precizie B

M6 M8 M10 M12 M16
l
l1 b l1 b l1 b l1 b l1 b
8 – * – * – – – – – –
10 – * – * – * – – – –
12 – * – * – * – – – –
14 10 * – * – * – * – –
16 12 * 12 * – * – * – –
20 16 * 16 * 16 * 15 * – *
25 21 18 21 * 21 * 20 * 19 *
30 26 18 26 22 26 * 25 * 24 *
35 31 18 31 22 31 26 30 * 29 *
40 36 18 36 22 36 26 35 30 34 *
45 41 18 41 22 41 26 40 30 39 38
50 46 18 46 22 46 26 45 30 44 38
55 51 18 51 22 51 26 50 30 49 38
60 51 18 56 22 56 26 55 30 54 38
Notă : 1. Buloanele cu dimensiunile situate mai sus de linia frântă se admite a fi filetate pe toată
lungimea tijei (l=b).
1. Semnul * indică buloanele filetate pe toată lungimea tijei.
2. Notaţia convenţională a unui bulon cu cap hexagonal, execuţia 2 (execuţia 1 nu se indică),
cu diametrul filetului d = 20mm cu câmpul de toleranţă 6g, lungimea l = 90mm , cu clasa de
rezistenţă 10,9, din oţel 40X, acoperirea 01 cu grosimea 9mkm:
Bulon 2M20 – 6g 90.109.40X.019 GOST 7798 -70
În desenele de studiu se admite indicarea numai a diametrului, lungimii bulonului şi a
numărului GOST-ului:
Bulon 2M20  90 GOST 3033-79
114
Piuliţele se disting după formă în piuliţe hexagonale (GOST 5915 -70, GOST 5916-70,
GOST 15523-70), crenelate (GOST 5918-73, GOST 5932-73), cilindrice crestate lateral sau
frontal (GOST 10657-80, GOST 11871-88), cu găuri laterale sau frontale pentru cheie
(GOST 6393-73, GOST 8381-73), piuliţe-fluture (GOST 3032-76), piuliţe olandeze
(GOST 11860-85), etc.
Executia 1 Executia 2 Executia 3
Dimensiunile piuliţelor hexagonale cu clasa de precizie B (GOST 5915-70)
d S e da dw hw m
5 8 8,6 5,0...5,75 7,2 0,15...0,5 4,0
6 10 10,9 6...6,75 9,0 0,15...0,5 5,0
8 13 14,2 8,0...8,75 11,7 0,15...0,6 6,5
10 17 18,7 10...10,8 15,5 0,15...0,6 8,0
12 19 20,9 12...13,0 17,2 0,15...0,6 10
16 24 26,2 16...17,3 22,0 0,2...0,8 13
Notaţia convenţională a unei piuliţe hexagonale, execuţia 2 (execuţia 1 nu se indică), cu
diametrul filetului d = 16 mm , cu pas fin, câmpul de toleranţă 6H, acoperirea 01 cu grosimea 9 mkm:
Piuliţă 2M16 1,5 – 6H.019 GOST 5915-70
În desenele de studiu se admite indicarea numai a diametrului filetului, a pasului
(eventual) şi a numărului GOST-ului:
Piuliţă 2M16  1,5 GOST 5915-70
sau Piuliţă M16 GOST 5915-70
În vederea realizării unei suprafeţe de sprijin mai mare, protejării suprafeţelor în

contact precum şi pentru asigurarea împotriva auto-deşurubării, între piuliţă şi piesa
asamblată se introduce o şaibă (rondelă).
d d1 d2 s
5 5.5 10 1,0
6 6,6 12 1,6
8 9,0 16 1,6
10 10,5 21 2,0
12 13,0 24 2,5
14 15,5 28 2,5
Notaţia convenţională a unei şaibe de execuţia 2 (execuţia 1 nu se indică), din clasa A,

pentru şurub cu diametrul d=12 mm, din oţel St 3, acoperire 03 cu grosimea 6 mkm.
Şaibă 2A .12.St3.036 GOST 10906-78
În desenele de studiu se admite indicarea numai a diametrului tijei şurubului şi a numărului
GOST-ului: Şaibă 12 GOST 10906-78
115
14.6 Asamblări demontabile prin pană și caneluri
A
A
A A
14.7Asamblări nedemontabile
Reprezentarea îmbinărilor încleiate pliate și presate este stabilită de ISO 15785:2002.

− îmbinări încleiate
Limita ariei de aplicare a adezivului se reprezintă eventual cu linie două puncte subțire
- îmbinări nituite
Niturile sunt organe de asamblare de formă şi dimensiuni standardizate şi pentru acestea nu
se întocmesc desene de execuţie. Modul de reprezentare a lor în desenele de ansamblu este
stabilit de ISO 5845.
116
LUCRUL INDIVIDUAL
Scopul lucrării grafice individuale nr.8 „Asamblări demontabile” este studierea

modului de reprezentare a asamblărilor prin filet, a particularităților îmbinării prin bulon.
Lucrarea este însoțită de specificație de format A4 și se execută pe formatul A4.
Dimensiunile pieselor îmbinate sunt date în tabel, iar lungimea șurubului cu cap
hexagonal (bulonului) se calculează, după ce se alege din standard șurubul cu dimensiunea
potrivită.
Dimensiunile pieselor de asamblare pot fi luate din tabele din GOST sau calculate după
formule aproximative.
K h S H Ds
h=0,8d
H=0,7d
D=2d
D
d
Ds=2,2d
S=0,15d
K=0,3d
Datele pentru executarea lucrării grafice sunt afișate în tabelul ce urmează:
Corp Capac
Nr. variantei Articole de fixare standardizate
H1 H2
1 16 20 30
Șurub GOST 7798-80
2 17 30 25
Piuliță M22 GOST 5915-80
3 18 30 30
Șaibă GOST 113771-88
4 19 30 40
5 20 20 30
Șurub GOST 7798-80
6 21 25 30
7 22 30 30
8 23 40 30
9 24 20 25
Șurub GOST 7798-80
10 25 20 30
11 26 25 30
12 27 30 35
13 28 20 30 Șurub GOST 7798-80
14 29 30 30 Piuliță M30 GOST 5915-80
15 30 30 40 Șaibă GOST 113771-88
117
118
REFERINŢE BIBLIOGRAFICE
1. Dîntu S., Grişca P., Şuletea A., Ştirbu I., Bradu N. Desen tehnic asistat de calculator. Material didactic.
Chişinău,U.T.M., 2003, -152 p.
2. Dîntu S., Şuletea A., Clichici O., Mihailov L. Grafică computerizată. Îndrumar de laborator. Chişinău,
U.T.M., 2011, -56 p.
3. T.Pleşcan. Grafica inginerească. Chişinău, Tehnica, 1996, v.I, -300 p.
4. T.Pleşcan. Grafica inginerească. Chişinău, Tehnica, 2003, v.II, -300 p.
5. Veatkin G.P. Desenul tehnic în construcţii de maşini. Chişinău, Lumina, 1991,-340 p.
6. Segal L., Racocea C., Ciobănaşu G., Popovici Gh. Elemente de grafică inginerească computerizată.
Chişinău, Ed. Tehnica, 1998, -181 p.
7. Brana M., Lihteţchi L., Centea D., Chalapco V. AutoCAD: Ghid practic. Bucureşti, Ed. Tehnica, 1994, -216 p.

GRAFICĂ INGINEREASCĂ Indicaţii Metodice Pentru Executarea Lucrărilor Grafice

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

GRAFICĂ INGINEREASCĂ Indicaţii Metodice Pentru Executarea Lucrărilor Grafice

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Universitatea Tehnică a Moldovei

Departamentul Inginerie Mecanică

Indicaţii metodice pentru

Alcătuitori: conf.univ.dr. Sergiu Dîntu

Redactor responsabil: Marin Guțu

A0 841×1189 mm 33,1 × 46,8 inch

Scări de mărire 50:1 20:1 10:1 5:1 2:1

Scara naturală 1:1

1:2 1:5 1:10 1:20 1:50 1:100

Scara se notează în indicator.

Muchii fictive vizibile

Linie ondulată subţire Linii de ruptură pentru

în zig – zag secţiunilor,

Linie întreruptă Contururi acoperite

24d Axe de simetrie

04.2 Linie punct groasă Trasee de secţionare

Conturul pieselor învecinate

Linii axiale (04.1) Linii de hașură (01.1)

Linii ale pieselor

Dimensiunea caracterului (înălţimea literelor mari și cifrelor) h h

Liniile de cotă și ajutătoare sunt linii subțiri.

La cotarea trecerii line liniile ajutătoare se

Liniile de cotă pot fi reprezentate parțial

În desen poate fi utilizat doar un tip

Cotarea paralelă Cotarea consecutivă

Cotare în lanț Cotare combinată

2.1 Divizarea segmentelor

Divizarea segmentului în n părți egale

2.2 Divizarea unghiurilor

Divizarea unghiului drept în 3 părți egale

Construirea tangentei comune a două cercuri

Construirea tangentei comune a două cercuri

Construirea tangentei comune a două cercuri

Împărțirea cercului în 6 părți egale

Împărțirea cercului în 5 părți egale

Împărțirea cercului în 7 părți egale

α°A – valoare negativă

În partea dreaptă se va copia desenul garniturii, executând racordările cu ajutorul

26 Parabolă Cerc Cerc 30 110 100 90 130 70 160 40 90 20 0,5

Proiecţia centrală (conică)

Proiecţia paralelă (cilindrică)

7. Două drepte concurente în caz general se

Dubla proiecție ortogonală se realizează

4.1 Epura dreptei de poziție generală

4.2 Poziția relativă a dreptelor

ab a∩b a÷b drepte disjuncte

Dreaptă de profil p ║Π3

Dreaptă de capăt (dreaptă frontal-proiectantă) v ⊥Π2

Σ (A,B,C) Ψ (D,a), Θ (c ∩ b ), Ω (m || d ), Φ ( ΔABC).

Dreaptă de profil p∈ Σ(∆ABC)

Plan vertical ∑ ⊥Π1 Plan de capăt∑ ⊥Π2 Plan deprofill-proiectant ∑ ⊥Π3

Plan de front ∑   Π2 Plan de profil ∑  Π3

5.4 Tipuri de proiecții axonometrice

ux′ = uy′ = uz′

ux′ = 1/2uy′ = uz′

Proiecția izometrică a poligonului

Proiecția izometrică a cercului

Axa mare: 2a=1,22 d

ux′ = uy′ = uz′

Sunt acceptate patru tipuri de axonometrie cavalieră

ux′ = 1/2uy′ = uz′

Metoda punctelor concurente se utilizează pentru determinarea vizibilităţii.

Una dintre proiecțiile punctului de