Desen Tehnic Si Infografica Aplicatii Autocad Curs Utm (2017)

Digitally signed by
Library TUM
Reason: I attest to the
accuracy and integrity UNIVERSITATEA TEHNICĂ A MOLDOVEI
of this document
DESEN TEHNIC
ȘI
INFOGRAFICĂ
Aplicaţii
Chişinău
2017
UNIVERSITATEA TEHNICĂ A MOLDOVEI
DEPARTAMENTUL GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ,

DESEN TEHNIC ȘI INFOGRAFICĂ
DESEN TEHNIC
ȘI
INFOGRAFICĂ
Aplicaţii
Chişinău
Editura „Tehnica-UTM”
2017
Lucrarea este elaborată în conformitate cu programul de învăţământ la Desen tehnic și
Infografică pentru specialităţile Facultăţii Energetică şi Inginerie Electrică.
Fiecare capitol conţine două compartimente:
 partea teoretică, în care sunt expuse succint momentele de bază;
 sarcini, recomandări şi exemple de executare a lucrărilor grafice.
Elaborare: conf. univ., dr. Sergiu Dîntu

lector superior Angela Şuletea
lector superior Natalia Bradu
lector superior Silvia Anati
Recenzent: conf. univ., dr. Maxim Vaculenco

Redactor responsabil: conf. univ., dr. Sergiu Dîntu
© UTM, 2017
INTRODUCERE
Lucrarea propusă este întocmită conform programului analitic pentru Facultatea Energetică
şi Energie Electrică a U.T.M.
Pentru lucrul individual al studenţilor se propun repere teoretice, sarcinile lucrărilor grafice,
indicaţii pentru executare şi exemple de întocmire a acestora.
Compartimentele care necesită lucrul cu standardele conţin referiri la sursa respectivă,
precum şi informaţia necesară.
Desenul tehnic este o disciplină ce studiază regulile de întocmire a desenelor de execuţie ale
pieselor tehnice, desenelor de ansamblu şi de asamblare, schemelor şi diagramelor de diferite tipuri.
De asemenea Desen tehnic este numit şi documentul ce conţine reprezentarea grafică a unei
idei sau concepţii tehnice, executată după anumite norme şi reguli stabilite prin standarde naţionale
şi internaţionale.
Un desen tehnic poate fi executat prin metoda tradiţională (pe hârtie de desen cu ajutorul
instrumentelor de desen: creion, riglă, compas etc.) sau prin metoda modernă, ce ţine de utilizarea
calculatorului prin aplicarea unor programe corespunzătoare, definite pe plan internaţional drept
Computer Aided Design (CAD). Ultima metodă de executare a desenelor tehnice se studiază în
compartimentul Infografică.
Infografica mai este numită şi Grafică computerizată sau Grafică asistată de calculator.
Comparaţiile între desenarea computerizată şi desenarea tradiţională se referă, în special, la
acurateţea desenelor, viteza de desenare, posibilitatea de revizuire a desenelor şi a bazelor de date
care conţin informaţii ce stau la baza desenelor.
Un desen CAD este un fişier care conţine o bază de date cu informaţiile ce descriu
reprezentările grafice şi la care se poate apela oricând pentru a i se face adăugări, modificări, analize
etc.
Reprezentările grafice trebuie executate în conformitate cu regulile şi convenţiile stabilite
prin documente numite standarde. Diferite ţări şi-au stabilit propriile standarde. În Republica
Moldova, acestea sunt aprobate de Departamentul Standarde, Metrologie şi Supraveghere Tehnică
şi poartă indicativul de GOST.
Ca urmare a faptului că se tinde spre internaţionalizarea totală a regulilor de reprezentare în
desenul tehnic, în momentul de faţă are loc trecerea la standardele internaţionale, adoptate de
Organizaţia Internaţională de Standardizare şi identificate prin prefixul ISO.
3
Tema 1. NORME GENERALE DE EXECUTARE A DESENELOR
TEHNICE, CONSTRUCȚII GEOMETRICE, SISTEM CAD
1.1. Norme generale de executare a desenelor tehnice

1.1.1. Formate
Dimensiunile colilor de hârtie a și b sunt definite de standardul internațional
SM EN ISO 216: 2014. Raportul dimensiunilor colilor este de 1:√2.
A0 841×1189 mm 33,1 × 46,8 inch

A1 594×841 mm 23,4 × 33,1 inch
A2 420 × 594 mm 16,5 × 23,4 inch
A3 297×420 mm 11,7 × 16,5 inch
A4 210 × 297mm 8,3 × 11,7 inch
A5 148 × 210 mm 5,8 × 8,3 inch
A6 105 × 148 mm 4,1 × 5,8 inch
A7 74 × 105 mm 2,9 × 4,1 inch
A8 52 × 74 mm 2,0 × 2,9 inch
A9 37 × 52 mm 1,5 × 2,0 inch
A10 26 × 37 mm 1,0 × 1,5 inch
Standardul SM EN ISO 5457: 2015 specifică dimensiunea și aspectul colilor
preimprimate pentru desene tehnice în orice domeniu de inginerie, inclusiv cele produse de
calculator.
10
5
5
20
10
a
5
Formatul A4 se aranjează doar vertical. Celelalte formate se aranjează cu latura mai

lungă orizontală.
Formatele alungite trebuie evitate. Dacă este necesară utilizarea lor, acestea se vor
forma prin combinarea dimensiunilor laturii scurte a unui format (de exemplu, A3) cu
4

dimensiunile laturii lungi a unui alt format de dimensiune mai mare (de exemplu, A1).
Rezultatul este un nou format A3.1.
1.1.2. Indicator
În formatele de la A0 la A3 indicatorul se amplasează în colțul din dreapta de jos al
spațiului de desen. În formatul A4 indicatorul este situat în partea mai scurtă (inferioară) a
desenului. Direcția de citire a desenului coincide cu cea a indicatorului (SM EN
ISO 5457:2015). Forma, dimensiunile, modul de amplasare și completare a indicatorului sunt
stabilite de SM EN ISO 7200:2015.
1.1.3. Scări
Scara este raportul dintre dimensiunea liniară reprezentată în desen a unui element și
dimensiunea reală a acestuia. Scările sunt stabilite de SM EN ISO 5455:2015.
Notarea completă a unei scări este compusă din cuvântul "SCARA" urmată de raport,
de exemplu: SCARA 1:1; SCARA X:1 - pentru scări de mărire; SCARA 1:X - pentru scări
de reducere. Dacă nu există posibilitatea de confuzie, cuvântul „SCARA” poate fi omis.
Scara desenului se înscrie în indicator. Dacă sunt utilizate mai multe scări de
reprezentare, în indicator se înscrie scara de bază, celelalte scări diferite de aceasta sunt
înscrise lângă numărul de referință al piesei, sau litera care indică vederea sau secțiunea
respectivă.
Scări de mărire 50:1 20:1 10:1 5:1 2:1
Scara naturală 1:1
1:2 1:5 1:10 1:20 1:50 1:100
Scări de micșorare 1:10 000
1:200 1:500 1:1 000 1:2 000 1:5 000
Elementele care sunt prea mici pentru a putea fi cotate în reprezentarea de bază vor fi
reprezentate mărite, iar desenul de bază se va reprezenta simplificat.
1.1.4. Linii
În desenul tehnic se utilizează linii de diferite tipuri şi grosimi, în funcție de scara desenului
şi de destinația acestuia. Forma, mărimile și destinația liniilor sunt stabilite de standardele:
 SM EN ISO 128-20:2015 Noțiuni de bază
 SM EN ISO 128-21:2015 Linii CAD
 ISO 128-22 Linii de indicație și referință
 ISO 128-23 Linii în construcţii
5

 ISO 128-24 Linii în ingineria mecanică
 ISO 128-25 Linii în construcția navală
SM EN ISO 128-20:2015 stabilește 15 tipuri de linii de bază folosite în desene tehnice,
diagrame, planuri sau hărți, precum și proporțiile elementelor componente ale acestora.
Grosimea d a liniilor se alege din următorul şir de valori date în mm: 0,13; 0,18; 0,25; 0,35;
0,5; 0,7; 1,0; 1,4; 2,0. Raportul dintre grosimile liniilor extragroasă, groasă și subțire este de
4 : 2 : 1.
Tabelul 1.1. Linii utilizate în ingineria mecanică (ISO 128-24:2014)
Nr. Reprezentare Denumire Destinație
Contururi reale vizibile

01.2 Linie continuă groasă
Muchii reale vizibile
d
Muchii fictive vizibile

Linii de cotă
Linii ajutătoare
d/2
01.1 Linie continuă subţire Linii de indicaţie

Haşuri
Conturul secţiunilor
suprapuse
Linie ondulată subţire
Linii de ruptură pentru
d/2
01.1 delimitarea vederilor şi

Linie continuă subţire
secţiunilor
în zig- zag
Linie întreruptă Contururi acoperite

02.1
d/2
subțire Muchii acoperite
3d
6d Linie întreruptă
02.2 groasă Suptafețe prelucrate termic
d
Axe de simetrie
0,5d Axele cercurilor
04.1 Linie punct subţire
Cercul divizor al roțiilor
dințate
04.2 Linie punct groasă Trasee de secţionare

Conturul pieselor învecinate
Poziţii extreme ale pieselor
mobile
05.1 Linie două puncte subțire Conturul iniţial al pieselor
înainte de fasonare
Părţi situate în faţa planului
de secţionare
6

1.1.5. Inscripții
Inscripțiile în desenele tehnice trebuie să corespundă prevederilor standardelor:
 SM EN ISO 3098-1:2016 Cerințe generale
 SM EN ISO 3098-2:2015 Alfabet latin, cifre și semne
 SM EN ISO 3098-3:2015 Alfabet grecesc
 SM EN ISO 3098-4:2015 Diacritice și marcaje ale alfabetului latin
 SM EN ISO 3098-5:2013 Litere CAD
Dimensiunea caracterelor este determinată de înălţimea literelor majuscule (cifrelor) şi
se notează cu h. Această dimensiune se măsoară în mm şi se alege din următorul şir de valori:
h =1,8mm; 2,5mm; 3,5mm; 5mm; 7mm; 10mm; 14mm; 20mm.
Pentru desenele tehnice se recomandă executarea inscripţiilor cu caractere de tip B cu
înclinaţia 75 care are grosimea liniei egală cu (1/10)h.
Raportul dintre dimensiunile literelor, distanţele dintre litere, cuvinte, rânduri precum
şi forma caracterelor de tip B sunt următoarele:
h
c1
c2
a e d
t
c3
b1
b2
Dimensiunea caracterului (înălţimea literelor mari și cifrelor) h b3 h

Înălţimea literelor mici c1 7h / 10
Prelungirile literelor: în jos și în sus c2 c3 3h / 10
Grosimea liniei d 1h / 10
Distanţa dintre litere a 2h / 10
Distanţa minimă dintre cuvinte e 6h / 10
b1 , 19h / 10,
Distanţa minimă dintre rânduri b2 , 15h / 10,
b3 13h / 10.
Spațiu pentru diacritice f 4h / 10
7

1.2. Construcţíi geometrice
Racordarea este trecerea lină dintre linii de tipul circumferinţelor şi dreptelor. Pentru a
fi racordată, o dreaptă trebuie să fie tangentă la circumferinţă, iar două circumferinţe trebuie
să aibă o tangentă comună tA, perpendiculară pe razele ambelor circumferinţe:
tAO1A, tAO2A;
- Divizarea segmentului
R> ½|AB|
- Construirea tangentelor
- Racordare exterioară și interioară
- Poligoane regulate
8

1.3. Sistem CAD
1.3.1. Lansarea comenzilor în AutoCAD
Reieşind din structura interfeţei AutoCAD2017 sunt mai multe căi de accesare a
comenzilor :
 alegerea comenzii din banda Ribbon sau paleta de instrumente;
 pentru interfața clasică alegerea din meniu sau barele de instrumente;
 introducerea de la tastatură a numelui comenzii în zona de comandă;
 alegerea din lista care apare atunci când începe tastarea.
1.3.2. Introducerea datelor

a) Metoda punctării
b) Utilizarea coordonatelor
 coordonate carteziene absolute de ex: 15.2,12.15 
 coordonate carteziene relative de ex: @15.2,12.15 
 coordonate polare absolute de ex: 15.2<15 
 coordonate polare relative de ex: @15.2<15.5 
c) Metoda combinată
 introducerea directă a distanţei de ex: 21.5  (direcția se indică cu mouse-ul)
 introducerea directă a unghiului de ex: <15  (distanța se indică cu mouse-ul)
d) Fixarea pe obiecte TT, FROM, END, MID, INT, APPI, EXT, CEN, Geometric
Center, QUA, TAN, PER, PAR, INS, NOD, NEA, NON, OS/
1.3.3. Metode de selectare

Window Crossing Window
a) Selectarea prin punctare (directă)
b) Selectarea cu ajutorul ferestrelor și
lasso implicite Crossing Window
c) Deselectarea – Remove (R), poate
fi înlocuită cu selectarea cu tasta
Shift apăsată
d) Completarea setului Add ( A)
e) Indicarea explicită a tipului de
fereastră: Window (W), Crossing
Window (C), Last (L), Previous (P),
All (ALL) etc.
9

LUCRUL INDIVIDUAL
Scopul lucrărilor grafice individuale este a consolida cunoştinţele acumulate la prelegeri

şi seminare. Lucrările se efectuează conform variantei ce corespunde numărului din registrul
grupei. Dacă numărul de variante propuse este mai mic decât numărul din registru, varianta se
va calcula ca diferența dintre acest număr și numărul de variante propuse.
Notaţia desenului din indicator se va compune în felul următor:
denumirea obiectului DTI
numărul lucrării 2 cifre
numărul variantei 2 cifre
De exemplu : lucrarea 1, varianta 25 se va nota:
DTI 01 25
Scopul lucrării grafice individuale „Construcții geometrice” este căpătarea deprinderilor
în construcții geometrice executate manual cu instrumente de desen (riglă, compas, raportor
etc.).
Pe formatul A4 cu chenar și indicator se va reprezenta la scara 2:1 garnitura propusă.
Conturul garniturii se va executa cu linie continuă groasă, liniile de construcție (cercul
circumscris al poligonului) – cu linie continuă subțire. Cu linie subțire se vor reprezenta și
construcțiile auxiliare, care nu vor fi șterse ulterior. Pe desen se vor evidenția punctele de
tangență, centrele şi punctele de racordare.
Un exemplu de perfectare a lucrării este propus în pagina următoare.
Pentru studierea temei se recomandă literatura:

1. Pleşcan T. Geometrie descriptivă și desen proiectiv. Chișinău, Ed.Tehnica–Info, 2010,
pag. 157-162.
2. Ignat C. P. Desen tehnic industrial, vol. I, Chișinău, Ed. Tehnica–Info, 2005, pag. 35-60.
10

11
12
13
Tema 2. SETĂRI ALE DESENELOR.
COMENZI DE DESENARE ȘI REDACTARE ÎN AUTOCAD
2.1. Setări ale desenelor

2.1.1. Limitele desenului
Limitele definesc suprafața dreptunghiulară a spațiului de desenare.
Lansarea: - meniul Format  Drawing Limits
- se tastează: Limits
Coordonatele X şi Y se indică fie prin tastarea valorilor coordonatelor, fie prin
selectarea unui punct pe ecran. Pot fi acceptate coordonatele implicite 0.0000,0.0000:
(tasta Enter )
Opţiunea ON /OFF – impune sau scoate restricţiile la depăşirea limitelor formatului în
procesul de desenare.
Pentru afișarea barei de meniuri se va bifa Show Menu Bar din lista Customize Quick
Acces Toolbar.
2.1.2. Straturi (Layer-e)
Straturile (Layer-e) permit organizarea obiectelor într-un desen după funcție sau scop.
Proprietățile straturilor:
- Numele;
- Vizibilitatea (On/Off);
- Freeze/thaw - permite ignorarea stratului la regenerare;
- Lock/Unlock - blochează stratul pentru a-l proteja de modificarea accidentală;
- Color – culoarea stratului pe ecran;
- Linetype - tipul liniei;
- Lineweight - grosimea liniei;
- Plot/Dont plot – blochează plotarea stratului.
Lansarea: - Layers tab → Layer Properties
- meniul Format  Layer
- se tastează: layer (LA)
14

2.1.3. Stilul de text
Stilul de text este caracterizat de mai mulţi factori cum ar fi fontul (Font Name),
înălţimea (Height), unghiul de înclinaţie (Oblique Angle). AutoCAD permite oglindirea
textului (Upside down – pe orizontală şi Backwards – pe verticală).
În cadrul unui desen pot fi definite mai multe stiluri de text.
Stilul de text poate fi definit, modificat, redenumit sau şters prin intermediul casetei de
dialog Text Style care poate fi deschisă prin unul din modurile:
• Annotate tab → Text → Manage Text Style
• din meniul Format  Text Style
• din linia de comandă  Style (ST)
Pentru desen se poate crea doar un singur stil de text cu înălțimea (Height) egală cu 0,
înălțimea textului fiind setată la o valoare dorită în procesul inscripționării. Cel mai apropiat
de stilul standard este fontul isocp.shx cu înclinația (Oblique Angle) de 15° față de verticală.
Width Factor permite comprimarea textului în lungime pentru a-l putea introduce
într-un spaţiu limitat al unui tabel.
15

2.2. Comenzi de desenare şi redactare în AutoCAD
2.2.1. Comenzi de desenare
Lansarea: - Home tab → Draw
- meniul Draw
- se tastează comanda sau aliasul
Line ( L ) – desenează segmente de

dreaptă prin indicarea
extremităţilor lui.
Command: _line Specify first point:
Specify next point or [Undo]:
PLine ( PL ) – desenează polilinii

compuse din segmente de dreaptă 2 (W=2) Next
point
şi arce de cerc.
Lenght=15 4 (H=2)
Command: pline Specify start
point: (se indică punctul)
Current line‐width is 0.0000 Start Start
Specify next point or point point Arc Next
point
Arc/Close/Halfwidth/Lenght/Undo
/Width:
Circle (C ) – desenează cercuri.

Command: _circle Specify center
point for circle or [3P/2P/Ttr (tan
TTT
tan radius)]:
Specify radius of circle or
TTR
[Diameter] <10.0000>:
R
Arc (A ) – desenează arcuri de cerc.

Lenght
Command: _arc Specify start point Direction
of arc or [Center]:
End point
Specify second point of arc or
[Center/End]:
Start point
Specify end point of arc: Center point
16

Other corner
RECtangle ( REC ) – desenează

dreptunghiuri prin indicarea Fillet Chamfer
capetelor diagonalei.
First corner Rad
Command: _rectang Chamfer
Specify first corner point or distance
[Chamfer/Elevation/Fillet/Thicknes
s/Width]:
Specify other corner point or Rotation
[Area/Dimensions/Rotation]:
Rotation angle
POLygon ( POL ) – desenează R

poligoane regulate cu 31024
laturi.
Command polygon Enter number
of sides …: (se indică numărul de
laturi )
Specify center of polygon or  Edge
: (se indică centrul poligonului) Inscribed
Enter an option  Inscribed in circle Circumscribed
/ Circumscribed about circle  …
: (se indică I sau C )
Specify radius of circle : (se
tastează valoarea razei sau se Edge
indică punctul)
Rotation
Ellipse (EL ) – desenează elipse.
End angle

Command: _ellipse
Specify axis endpoint of ellipse or
[Arc/Center]:
Specify other endpoint of axis: Included
Start
Specify distance to other axis or angle
angle
Center
[Rotation]:
XLine ( XL ) – desenează drepte

infinite, care, de obicei, servesc Horizontal
drept linii de ordine. Angle
Through point:
Vertical
Command: _xline Specify a point or
Angle distance
[Hor/Ver/Ang/Bisect/Offset]:
start
Specify through point:
Angle
end
Angle
vertex
Bisect
17

2.2.2. Comenzi de editare
Lansarea: - Home tab → Modify
- meniul Modify
- se tastează comanda sau aliasul
Move ( M ) – mută obiectele

selectate după un vector definit de
două puncte.

Copy ( Co,Cp) – copie obiectele
selectate în direcţia determinată
de un vector.
Stretch ( S ) – deformează
obiectele selectate prin deplasarea
punctelor din capete.

Rotate ( R ) – roteşte obiectele
selectate în jurul unui punct
indicat.
Specify rotation angle or
[Copy/Reference] <0>:
Rotation angle–unghiul de rotaţie
Copy – rotirea copiei obiectului
Reference – rotire cu referire la un
unghi de rotaţie iniţial.
Mirror ( Mi ) – realizează o copie
simetrică în raport cu o dreaptă.
Specify first point of mirror line:
Specify second point of mirror line:
Erase source objects? [Yes/No] <N>:
Scale ( Sc ) – scalează obiectele.
Specify scale factor or
[Copy/Reference] <1.0000>:
Scale factor–coeficientul de scalare
Copy – creează o copie scalată
Reference – scalează faţă de o
dimensiune de referinţă.
Trim ( Tr ) – retează porţiuni de
obiecte până la o muchie tăietoare.
Select cutting edges – selectează
muchia tăietoare
Select object to trim or shift‐select
to extend – selectează părţile
obiectelor ce urmează a fi retezate.
18

Erase ( E ) – şterge obiectele
selectate.
Explode ( X ) – descompune
obiectele complexe (poligoane,
dreptunghiuri, cote etc.) în parţi
componente.
Fillet ( F ) – execută o racordare.

Command:_fillet Current settings:
Mode=TRIM, Radius=0.0000 Radius
Select first object or [Undo/

Polyline/Radius/Trim/Multiple]
Chamfer ( Cha ) – execută o

teşitură.
Command: _chamfer (TRIM Dist1
mode) Current chamfer Dist1 =
0.00, Dist2 = 0.00
Dist2
Select first line or [Undo/Polyline/
Distance/Angle/Trim/mEthod/
Multiple
Offset ( O ) – realizează un obiect
format din puncte echidistante Distance
celor iniţiale.
Specify offset distance or
[Through/Erase/Layer]<Through>:
Array – creează copii multiple ale

unui obiect, aranjându-le polar,
dreptunghiular sau după
traiectorie.
ARRAYRECT Select grip to edit
array or [ASsociative/Base
point/COUnt/Spacing/COLumns/R
ows/Levels/eXit]<eXit>:
ARRAYPOLAR Specify center point
of array or [Base point/Axis of
rotation]:
ARRAYPATH Select grip to edit
array or
[ASsociative/Method/Base
point/Tangent
direction/Items/Rows/Levels/Alig
n items/Z direction/eXit]<>:
19

2.2.3. Inscripționarea
Lansarea: - Home tab → Annotation
- meniul Draw → Text→ Multiline Text / Single Line Text
- din linia de comandă  MText (T, MT) / Text
Single line Text (T) înscrie separat rândurile unui text.
Opțiunile de amplasare a textului:

1. Text rotit
2. Text aliniat între 2 puncte Align
3. Text potrivit (de înălțime dată) Fit
4. Text plasat pe centru Center
5. Text plasat la mijloc Middle
6. Text aliniat spre dreapta Right
7. Text aliniat spre stânga-sus (TL)
8. Text aliniat spre centru-sus (TC)
9. Text aliniat spre dreapta-sus (TR)
10.Text aliniat spre mijloc-stânga(ML)
11.Text aliniat spre mijloc-centru(MC)
12.Text aliniat spre mijloc-dreapta(MR)
13.Text aliniat spre stânga-jos (BL)
14.Text aliniat spre centru-jos (BC)
15.Text aliniat spre dreapta-jos (BR)
Multiline Text (T) înscrie un bloc de text compus din mai multe rânduri.
După alocarea spațiului pentru text se deschide editorul de text.

În editor se pot executa acțiunile:
1. Modificarea stilului de text, stabilirea înălțimii;
2. Formatarea textului;
3. Alinierea paragrafelor și crearea listelor;
4. Inserarea coloanelor, simbolurilor și câmpurilor;
5. Verificarea ortografiei.
20

LUCRUL INDIVIDUAL
Scopul lucrării grafice individuale DTI 02 nn „Construcții geometrice” este căpătarea

deprinderilor în construcții executate în AutoCAD. Desenul conține garnitura propusă în
lucrarea anterioară și se va executa pe formatul A4. Lucrarea constă din trei etape:
1. Executarea desenului-prototip
- Cu comanda Limits se stabilesc dimensiunile formatului (210G297).
- În caseta Layers propeties se creează straturile: contur, subțire, axe, invizibil, cote,
text 3.5, text 5, text 7.
- Conturul colii (linie subțire) și chenarul (linie de contur) se execută cu comanda
Rectangle.
- Indicatorul se execută cu linii groase și subțiri cu comenzile Rectangle și Line. Se
recomandă utilizarea coordonatelor carteziene relative sau introducerea directă a
distanței (modul ORTHO activat). Segmentele identice pot fi copiate cu comanda
Copy sau Offset. Ca alternativă se pot utiliza rețelele Grid și Snap cu pasul de 5 mm.
- Inscripțiile din indicator se vor executa cu comenzile Mtext sau Text cu litere de
înălțimile 3,5; 5; 7 mm. Pentru a comprima textul care este mai lung decât spațiul
alocat se va proceda astfel: pentru Mtext se va seta Width factor din caseta Text Edit
la o valoare mai mică de 1, iar Single Line Text va fi scris cu opțiunea Fit.
2. Desenarea garniturii
- Se recomandă executarea desenului la scara naturală cu scalarea ulterioară cu
comanda Scale.
- Desenul se va începe de la poziționarea axelor. Se va alege Layer-ul „Axa” , se va
activa modul ORTHO. Axele paralele pot fi copiate cu comanda Copy sau Offset.
- În Layer-ul „Contur” cu comanda Circle vor fi desenate cercurile fixate de axe.
- Racordările exterioare se vor executa cu comanda Fillet, iar cele interioare – cu
comanda Circle cu opțiunea TTR. Tangentele se execută cu comanda Line,
utilizând la indicarea punctelor de tangență modul OSNAP tan.
- Cu comanda Trim se vor reteza capetele cercurilor și a segmentelor. Cu comanda
Lenghten opțiunea Dynamic se vor ajusta axele pentru a nu depăși conturul mai mult
de 5-10 mm. Pentru a evita intersecția liniilor axiale pe intervale sau pe puncte poate
fi modificată scara tipului de linie Litetype Scale din paleta Properties.
3. Cotarea
- Cotarea se va executa după stabilirea stilului de cotare în caseta Dimension Style.
- Se recomandă mărimea săgeții de 4 mm și înălțimea cotei de 5 mm.
- Se va ține cont de scara de mărire și se va stabili factorul de scalare (Scale factor)
egal cu 0,5.
Desenul va fi identic cu cel din lucrarea nr.1 cu excepția liniilor de construcție și a
punctelor și centrelor de racordare.

1. Simion I. AutoCAD 2005 pentru Ingineri. București, Ed.Teora, 2004, pag. 18-98.
2. Dîntu S., Șuletea A. ș.a. Desen tehnic asistat de calculator. Material didactic. Chișinău,
Ed. UTM, 2003, pag. 15-54, 61-78, 89-96.
21

Tema 3. SISTEME DE PROIECŢII. EPURA PUNCTULUI, DREPTEI,
PLANULUI, CORPURILOR GEOMETRICE
3.1. Sisteme de proiecții
Termenii utilizați și tipurile de proiecții sunt stabilite de standardele:
 SM EN ISO 10209-2:2012 Termeni referitori la metode de proiecții
 SM EN ISO 5456-1:2015 Noțiuni generale despre proiecții
 SM EN ISO 5456-2:2015 Proiecții ortogonale
 SM EN ISO 5456-3:2015 Proiecții Axonometrice
 SM EN ISO 5456-4:2016 Proiecții centrale
3.2. Tripla proiecție ortogonală (Epura Monge)

 Liniile de ordine sunt perpendiculare pe axele de proiecţie.
 Proiecţiile de pe aceeaşi linie de ordine nu pot fi decalate.
3.3. Epura dreptei şi a planului
22

3.4. Probleme poziționale
Dacă un punct aparţine unei drepte, proiecţiile acestui punct vor aparţine proiecţiilor
de acelaşi nume ale dreptei.
B2
A2
l2
C1
A1l1 ,A2l2  Al;
x1,2 Bl;
Cl.
C2
l1
A1 B1
O dreaptă aparţine unui plan, dacă cel puţin două puncte ale acestei drepte aparţin
planului, sau trece printr-un punct al planului şi este paralelă cu o dreaptă din plan.
a2
b2 Fie planul este definit prin două drepte a şi b.
12
c2 Considerăm punctele 1 şi 2 care sunt puncte de
x1,2 intersecţie ale dreptelor a şi b cu dreapta dată c.
21
1 a  11 a1  12 a2 ;
c1
22 2 b  21 b1  22 b2 .
11 b1
a1
Un punct aparţine unui plan atunci când este situat pe o dreaptă din acest plan
A (ab)  A1 l1 A2 l2
a2
unde l – dreaptă ce aparţine planului.
12 b2
A2 Pentru a găsi cea de-a doua proiecţie a punctului ce
21
c2 aparţine planului atunci când este dată una din
x1,2
proiecţii va fi utilizat algoritmul:
– proiecţia dată a punctului se plasează pe o
c1 dreaptă;
22 – se determină proiecţia punctelor de
A1 b1
11 intersecţie a dreptei cu elementele ce determină
planul;
– se găseşte cea de-a doua proiecţie a acestor
a puncte şi, respectiv, proiecţia dreptei ;
– pe proiecţia dreptei se va determina (cu linia
de ordine ) proiecţia punctului.
23

3.5. Poliedre
Punctele de pe suprafețele poliedrice sunt situate pe muchiile (segmente) sau fețele
(plane) acestor poliedre.

3.6. Suprafețe curbe riglate
Punctul aparține unei suprafeţe atunci când este situat pe o linie (dreaptă, sau curbă) de
pe această suprafaţă.

3.7. Suprafețe curbe de rotație riglate
24

3.8. Secțiuni plane ale poliedrelor
Secţiune plană este linia
de intersecţie a suprafeţei cu un
plan. Când planul secant ocupă
poziţie proiectantă, proiecţia
liniei se determină utilizând
principiile de apartenenţă.
Secțiunea plană a
poliedrelor este o linie frântă
închisă, vârfurile căreia se află pe
muchii.
3.9. Secțiuni plane ale suprafețelor curbe
Secţiunile plane ale suprafețelor curbe sunt poligoane sau linii curbe.
1 – dreptunghi 4 – elipsă
2 – triunghi 5 – parabolă
3 – cerc 6 – hiperbolă
3.10. Intersecția suprafețelor curbe proiectante
25

LUCRUL INDIVIDUAL
Scopul lucrării grafice individuale DTI 03 nn „Poliedru” este căpătarea deprinderilor

în realizarea triplei proiecții ortogonale a poliedrelor.
Desenul se va executa manual pe formatul A3.
În partea stângă a formatului se vor desena proiecțiile frontală și orizontală ale prismei
la scara 2:1. Se vor plasa axele de coordonate. Se recomandă trasarea axei Ox prin proiecția
frontală a bazei inferioare a prismei. Poziția axei Oz se va alege astfel, ca desenul să fie plasat
uniform pe coală.
Vârfurile prismei se vor nota prin litere cu indicele respectiv. Pentru determinarea
proiecției frontale a găurii centrale se va utiliza proprietatea de apartenență a punctului unui
plan. Pentru construirea proiecției laterale se vor trasa liniile de ordine pe care se vor depune
coordonatele y ale punctelor.
Construcțiile ce execută cu linie subțire și nu sunt șterse din desen.
Se propune un exemplu de perfectare a lucrării.

1. Pleşcan T. Grafica inginerească. Chișinău, Ed. Tehnica–Info, 2010, pag. 11-53.
2. Ignat C. P. Desen tehnic industrial", vol.I. Chișinău, Ed. Tehnica–Info, 2005, pag.87-102.
26

27
28
29
30
Tema 4. METODE ȘI PRINCIPII DE COTARE.
COTAREA ÎN AUTOCAD
4.1. Principii generale
Procesul de cotare este reglementat de următoarele standarde:
 ISO 129-1 Indicarea dimensiunilor și toleranțelor. Principii generale
 ISO 129-2 Cotarea desenelor din inginerie mecanică
 ISO 129-4 Cotarea desenelor din construcții navale
 ISO 129-5 Cotarea structurilor metalice
 ISO 129-6 Dimensionarea simplificată în desenele inginerești
 SM EN ISO 1660:2015 Cotarea profilelor
 ISO 406:1987 Indicarea toleranțelor în desenele tehnice
4.2. Elementele cotării
1 linia de cotă (dimension line)

2 valoarea cotei (dimensional value)
3 extremitatea – aici săgeata (terminator)
4 linie ajutătoare (extension line)
5 linie de indicație (leader line)
6 linie de referință (reference line)
Liniile de cotă și ajutătoare sunt linii subțiri.

Liniile ajutătoare depășesc liniile de cotă respective cu
o mărime egală aproximativ cu 8 grosimi ale liniei. Se
permite un decalaj între piesă și începutul liniei ajutătoare cu
o mărime ce nu depășește 8 grosimi ale liniei.
La cotarea trecerii line, liniile ajutătoare

se aplică la punctul de intersecție a liniilor de
proiecție.
Liniile de cotă pot fi reprezentate parțial.
31

Formele săgeților și mărimile lor în raport cu mărimile cotei.
În desen poate fi utilizat doar

un tip de săgeată. În cazul
insuficienței spațiului pentru săgeți
acestea sunt așezate în afara liniilor
ajutătoare, sau înlocuite cu punct, iar
cota plasată pe linia de referință,
atașată cu linie de indicație de linia de
cotă respectivă.
Linia de indicație este
înclinată față de conturul piesei la un
unghi diferit de cel al hașurii. Extremitatea liniei de indicație este o săgeată, atunci când se
referă la un contur, și un punct, atunci când se referă la o suprafață.
Cota se recomandă să fie scrisă cu caractere de tip B vertical. Unitatea de măsură care
este aceeași în tot desenul nu se indică. Cota se scrie deasupra liniei de cotă.
32

4.3. Utilizarea simbolurilor
Ø50 Diametrul 50
□50 Pătrat cu latura 50
R50 Raza 50
S Ø50 Diametrul sferei 50
SR50 Raza sferei 50
50 Lungimea arcului 50
(50) Cote auxiliare
t =5 Grosimea 5
|| Simbolul simetriei
Cotele auxiliare sunt dimensiunile derivate din alte dimensiuni date doar cu titlu
informativ. Ele se plasează între paranteze și nu sunt însoțite de toleranțe.
4.4. Reguli de cotare a elementelor repetate
Elementele identice se cotează o singură dată indicându-se numărul lor total.
Atunci când toate elementele sunt identice, ele se cotează o singură dată fără a se indica
numărul acestora. Unghiul dintre elementele așezate uniform pe cerc nu se indică.
33

4.5. Metode de cotare
Cotare paralelă Cotare consecutivă
Cotare în lanț Cotare combinată

4.6. Cotarea conurilor

Conurile se cotează conform SM EN ISO 3040: 2016. Valorile conicităților sunt
stabilite de SM EN ISO 1119:2017.
34

4.7. Stabilirea stilului de cotare
Apelul casetei de dialog Dimension Style Menager se va efectua prin unul dintre
modurile:
• meniul Format  Dimension Style
• meniul Dimension  Dimension Style
• Home tab  Anotation  Dimension Style
• se tastează DIMSTY
Caseta de dialog Dimension Style Menager permite crearea unui stil de cotare nou (New),
sau modificarea stilului existent (Modify).
În pagina Line se stabileşte tipul (Linetype), culoarea (Color) și grosimea (Lineweight)
liniilor de cotă și ajutătoare. Parametrul Extend beyond dim line determină mărimea cu care
linia ajutătoare depășește linia de cotă, iar Offset from origin distanța dintre linia ajutătoare și
muchia măsurată. În această pagină se poate elimina (Suppress) una dintre liniile ajutătoare şi
jumătate din linia de cotă.
În pagina Symbols and Arrows se stabilesc formele (Arrowheads) și mărimile (Arrow
size) săgeților liniei de cotă și celei de indicație (Leader).
Pagina Text permite alegerea sau stabilirea stilului de text (Text style), înălțimii lui (Text
height). Amplasarea textului (Text placement) se alege deasupra (Above) pe verticală și în mijloc
(Centered) pe orizontală. Alinierea recomandată este ISO standard.
Pagina Fit stabileşte poziţia cotei şi a săgeţilor în cazul lipsei de spaţiu.
În pagina Primary Units se stabilește formatul, precizia și factorul de scalare al cotei.
Factorul de scalare este coeficientul cu care se va înmulți mărimea măsurată a piesei înainte a
fi plasată în cotă.
4.8. Cotarea și redactarea cotelor

Pentru a cota o piesă poate fi ales tipul de dimensiune dorit, sau utilizată comanda DIM
care permite crearea mai multor tipuri de dimensiuni într-o singură sesiune de cotare. Atunci
când se trece peste un obiect, comanda DIM propune în mod automat un tip de dimensiune
potrivită.
Activarea unei comenzi de cotare poate fi realizată prin căile:
• meniul Dimension  tipul dorit
• Home tab  Anotation  Dimension
• Se tastează DIM
Pentru a redacta poziția elementelor cotei

se utilizează grip-urile.
Pentru redactarea textului cotei – prin
dublu clic pe text, se intră în redactorul de texte.
Modificarea textului e posibilă din paleta
Properties.
35

Tema 5. PROIECȚII AXONOMETRICE
Tipurile de axonometrii și parametrii lor sunt stabilite de standardele:
 SM EN ISO 5456-1:2015 Metode de proiecție. Noțiuni generale
 SM EN ISO 5456-3:2015 Reprezentări axonometrice
Conform SM EN ISO 5456-1:2015 proiecțiile axonometrice sunt proiecții ortogonale
sau oblice pe un singur plan cu tipul de vedere tridimensional.
5.2. Reguli de reprezentare
Sistemul de coordonate se aranjează cu una din axe (axa z) verticală. Obiectul se
plasează cu fața principală, axele și muchiile paralel planelor sistemului de coordonate.
Axele și muchiile ascunse ale obiectului se reprezintă doar în caz de necesitate.
Hașura secțiunilor se reprezintă, de preferință, la un unghi de 45 ° în raport cu axele și
contururile secțiunii.
Dimensionarea reprezentării axonometrice este în mod normal evitată. În cazul în care
dimensionarea este considerată necesară, se utilizează aceleași reguli ca și pentru proiecțiile
ortogonale.
5.3. Tipuri de proiecții axonometrice recomandate
Axonometrii ortogonale
 Izometria ortogonală
ux = uy = uz
 Dimetria ortogonală
ux = 1/2uy = uz
36

Axonometrii oblice
În axonometriile oblice planul de proiecție este paralel unui plan de coordonate, două
dintre axe rămânând reciproc perpendiculare, astfel una dintre fețele obiectului este
reprezentată nedeformată.
 Axonometrie cavalieră
ux = uy = uz
Sunt acceptate patru tipuri de axonometrie cavalieră.
 Axonometrie de cabinet
ux = 1/2uy = uz
 Axonometrie planimetrică
În axonometria planimetrică planul de proiecție este paralel cu planul de coordonate
orizontal. Se permit mai multe orientări ale acestui tip de axonometrie.
Acest tip de axonometrie oblică este deosebit de

potrivit pentru desenele de urbanism.
Se permite utilizarea axonometriei planimetrice
scurtate, unde mărimea pe axa z este micșorată de
două ori.
37

5.4. Construirea izometriei în AutoCAD
1. Stabilirea reţelelor GRID şi SNAP izometrice
SNAP (clic-dreapta) → Settings → Isometric snap
2. Activarea modului ORTHO de desenare

3. Schimbarea formei cursorului
 tasta F5
 combinaţia Ctrl+E
 din linia de comandă : ISOPLANE
4. Desenarea liniilor (se utilizează metoda introducerii directe a distanţei)
5. Desenarea cercurilor izometrice:
Command: _ellipse
Specify axis endpoint of ellipse or [Arc/Center/Isocircle]: i 
Specify center of isocircle: (se indică centrul)
Specify radius of isocircle or [Diameter]: 20 
6. Haşurarea
Se haşurează locul secţionat cu comanda Hatch
Unghiul (Angle) va fi următorul:
- în planul XOZ – 60o;
- în planul YOZ – 120o;
- în planul XOY – 0o.
7. Cotarea
Se realizează cu comanda Aligned dimension
Cotele se vor redacta (li se va oferi direcţia corectă) cu comanda Oblique:
Annotate tab → Dimensions → Oblique
38

LUCRUL INDIVIDUAL
Scopul lucrării grafice individuale DTI 04 nn „Izometrie” este familiarizarea cu modul

de reprezentare a obiectelor în proiecţie axonometrică izometrică, studierea facilităţilor oferite
de AutoCAD la realizarea proiecţiilor izometrice, studierea comenzilor şi opţiunilor specifice
reprezentării și cotării proiecţiilor izometrice.
Desenul se va executa în AutoCAD pe formatul A4, conform variantei lucrării
„Prisma”.
Coordonatele vârfurilor prismei vor fi măsurate din desenul ortogonal. Se permite
plasarea centrului axelor de coordonate în centrul bazei inferioare a prismei.
Se recomandă a începe construcțiile de la baza inferioară a prismei. Conturul invizibil
nu va fi reprezentat. Liniile de construcție vor fi plasate în stratul auxiliar care nu se va
imprima.
Cotarea va conține 2 dimensiuni: înălțimea prismei și diametrul cercului circumscris
bazei.

1. Pleşcan T. Grafica Inginerească. Chișinău, Ed. Tehnica–Info, 2010, pag. 54-65.
2. Ignat C. P. Desen tehnic Industrial, vol. I. Chișinău, Ed. Tehnica–Info, 2005, pag.119-160.
3 Dîntu S., Șuletea A ș.a. Desen tehnic asistat de calculator. Material didactic. Chișinău, Ed.
U.T.M., 2003, pag. 61-78, 89-96, 126-133.
39

40
Tema 6. METODE DE PROIECTARE ORTOGONALĂ.
REGULI DE EXECUTARE A VEDERILOR
Regulile de reprezentare a vederilor sunt stabilite de standardele:
SM EN ISO 5456-2:2015 Proiecții ortogonale;
ISO 128-30 Vederi. Noțiuni de bază;
ISO 128-34 Vederi în desenele de inginerie mecanică.
6.2. Sisteme de proiecții ortogonale
Conform SM EN ISO 5456-2:2015 proiecţiile ortogonale de bază
sunt:
vedere frontală – principală;
vedere de sus (orizontală);
vedere din stânga (laterală);
vedere din dreapta;
vedere de jos;
vedere din spate.
Numărul de reprezentări se limitează la minimumul necesar. Se

evită repetarea inutilă a detaliilor. contururile și muchiile ascunse.
 Metoda primului triedru
 Metoda triedrului al treilea
41

 Dimensiunile semnelor convenționale
d grosimea liniei
Literele utilizate la notarea vederilor vor fi mai mari ca celelalte litere din desen de √2 ori.
6.3. Metoda notării cu săgeți de referință
Atunci când lipsește legătura

proiectivă se utilizează săgețile.
Cu excepția vederii principale fiecare
vedere este identificată cu o literă
majusculă. Litera se plasează deasupra, în
nemijlocita apropiere de reprezentare.
Cu aceeași literă se notează săgeata
care indică direcția proiectării.
Vederile locale conțin doar un Vederile parțiale se realizează atunci când

element al piesei și se reprezintă conform nu este necesară reprezentarea completă a
metodei de proiectare a celui de-al treilea piesei și se poate reprezenta doar o parte
triedru. Se reprezintă cu linie de contur și limitată de linie subțire cu zig-zag.
sunt legate de vederea principală prin axe.
42

6.4. Vederi parțiale în piesele simetrice
Se permite reprezentarea vederilor în poziții deosebite față de direcția de proiectare. În

acest caz vederea se notează după schema:
Litera vederii —> săgeata-arc care indică direcția de rotație —> unghiul
Liniile de intersecție se reprezintă simplificat. Liniile fictive de intersecție se

reprezintă cu linie subțire ce nu
intersectează conturul.
43

Teșirile plane se indică cu diagonale Pentru economisirea spațiului piesele pot fi
realizate cu linie subțire. reprezentate cu rupturi.
Elementele identice pot fi omise. Vederile identice se reprezintă o singură dată.
Elementele extrase se reprezintă la Pentru pantele mici se indică doar diametrul mai
scară de mărire.
mic.
44

LUCRUL INDIVIDUAL
Scopul lucrării grafice individuale DTI 05 nn „Vederi” este căpătarea deprinderilor în

executarea vederilor corpurilor geometrice după reprezentarea lor intuitivă.
Lucrarea conţine trei vederi de bază ale unui corp geometric.
Desenul se execută în AutoCAD. Metoda de proiectare – metoda primului triedru.
Coala de hârtie de formatul A3 se va aranja orizontal. La scara naturală se vor executa trei
vederi (din față, de sus și din stânga) ale modelului propus. Pentru comoditate se pot plasa
vederile cât mai apropiate. Legătura proiectivă se va asigura desenând linii infinite (xLine)
orizontale și verticale.
Drept vedere principală se va alege vederea cea mai informativă. Muchiile vizibile vor
fi trasate cu linie groasă, iar cele invizibile - cu linie întreruptă subţire.
În caz de necesitate se va mări desenul (Scale) la o scară ce ar asigura ocuparea
spaţiului efectiv al colii la un nivel de circa 75%.
Desenul se va cota, repartizând raţional cotele pe cele trei vederi. Dacă desenul a fost
mărit în stilul de cotare (Dimension style), se va modifica coeficientul de scalare (Scale
factor).
Se propune exemplul de perfectare a desenului pentru următoarea variantă:

1. Viatchin G. P. ş.a. Desen tehnic de construcţii de maşini. Chişinău, Ed. Lumina, 1991,
pag. 62-67.
2. Pleşcan T. Grafica inginerească, vol. 1. Chişinău, Ed. U.T.M., 1996 , pag. 194-196.
3. Pleşcan T. Geometrie descriptivă și desen proiectiv. Chișinău, Ed. Tehnica–Info, 2010,
pag. 146-148.
4. Ignat C. P. Desen tehnic industrial, vol. II. Chișinău, Ed. Tehnica–Info, 2006, pag.69-72.
Ed. U.T.M, 2003, pag. 61-78, 98-107, 126-133.
6. Simion I. AutoCAD 2005 pentru ingineri. București, Ed. Teora, 2004, pag. 194,195.
45

46
47
48
49
Tema 7. SECȚUNI
Tipurile de secțíuni și regulile de reprezentare a acestora sunt stabilite de standardele:
 ISO 128-40:2001 Convenții de bază pentru tăieturi și secțiuni
 ISO 128-44:2001 Secțiuni în desenele de inginerie mecanică
 ISO 128-50:2001 Reprezentarea zonelor de tăieturi și secțiuni
7.2. Reguli generale de reprezentare
Secţiunile orizontală, frontală şi de profil sunt plasate în locul vederilor respective.
Traseul de secţionare se desenează cu linie-punct groasă întreruptă. Dacă planul secant
își schimbă direcția, liniile se reprezintă doar la capetele planelor.
În caz de necesitate se permite să nu se întrerupă linia ce indică poziția planului secant.

7.3. Formele și dimensiunile săgeților
7.4. Secțiuni propriu-zise

Secțiunile deplasate se amplasează în În cazuri lipsite de ambiguitate, secțiunea se
apropierea vederii pe o linie-punct subțire. suprapune pe vederea principală și se
reprezintă cu linie subțire continuă. În acest
caz nu este necesară identificarea
suplimentară a acesteia.
50

Secțiunile propriu-zise succesive pot fi atât deplasate, cât și obișnuite.
7.5. Secțiuni cu vedere (Tăieturi)

Conțin în afară de secțiunea propriu-zisă și conturul piesei aflat în spatele planului
secant.
Dacă piesa este simetrică se reprezintă Secțiunea locală este executată atunci când
jumătate vedere – jumătate secţiune, nu este necesară secționarea completă a
separate prin axa de simetrie. piesei.
51

7.6. Secțiuni compuse
Sunt generate de două sau mai multe plane secante.
Planele secante pot fi paralele sau concurente
Dacă este necesar ca planul secant să treacă în afara piesei, în acel spațiu nu se va
reprezenta linia-punct subțire.
Elementele așezate uniform, care nu nimeresc în planul secant, pot fi reprezentate în

secțiune dacă nu creează ambiguitate.
Nervurile de sprijin, elementele de fixare, arborii, spițele roților și alte elemente nu pot
fi tăiate în secțiuni longitudinale, prin urmare, nu pot fi reprezentate ca secțiuni.
52

7.7. Secțiuni suplimentare
La fel ca și vederile,
secțiunile pot ocupa o poziție
diferită de cea a direcției
săgeților.
7.8. Hașurarea
Haşura părții secționate se execută cu linii continui subţiri paralele înclinate sub unghi
de 45 faţă de conturul reprezentării sau a axei ei.
Porțiunile despărțite sau situate în plane diferite ale aceleiași piese se hașurează identic.
Suprafeţele mari ale secţiunilor se Piesele subțiri secționate se înnegresc,

haşurează doar cu o fâşie uniformă situată iar între piesele alăturate este lăsat un
lângă contur. interval de 0,7 mm.
53

7.9. Construirea secțiunilor în AutoCAD
 Legătura proiectivă dintre proiecții poate fi asigurată cu butoanele din bara de stare:
ORTHO (F8) POLAR (F10) OTRACK (F11) OSNAP (F3)
OSNAP+ORTHO OSNAP+POLAR
OSNAP+ORTHO OSNAP+POLAR
+OTRACK +OTRACK
 Reprezentarea săgeții Comanda Pline, stratul Contur
Home tab → Draw → Polyline

Command: _pline
Specify start point: (se indică punctul)
Specify next point or [Arc/Halfwidth/Length/Undo/Width]: W
Specify starting width <0.0000>: 0
Specify ending width <0.0000>: 4
Specify next point or [Arc/Close/Halfwidth/Length/Undo/Width]: 7
Specify next point or [Arc/Close/Halfwidth/Length/Undo/Width]: W
Specify starting width <3.0000>: 0
Specify ending width <0.0000>: 0
Specify next point or [Arc/Close/Halfwidth/Length/Undo/Width]: 20
 Hașurarea în AutoCAD
- Home tab → Draw → Hatch

- meniul Draw → Hatch
- Hatch (H)
54

LUCRUL INDIVIDUAL
Scopul lucrării grafice individuale este căpătarea deprinderilor în executarea secțiunilor

simple cu vedere a corpurilor geometrice după reprezentarea lor intuitivă.
Desenul DTI 06 nn „Secțiuni simple” se va executa în AutoCAD pe formatul A3,
conform variantei. Desenul va conține trei reprezentări (vederi și secțiuni simple). Numărul de
secțiuni va fi minimumul necesar. Pentru piesele simetrice se va executa o jumătate vedere și
o jumătate secțiune. Se va reprezenta traseul de secționare. Cotele se vor repartiza uniform.
În exemplu este reprezentată piesa:

pag. 67-73.
2. Pleşcan T. Grafica inginerească, vol. 1. Chişinău, Ed. U.T.M., 1996, pag. 196-201.
pag. 148-152.
Ed. U.T.M, 2003, pag. 108-125.
55

56
57
58
59
LUCRUL INDIVIDUAL

compuse a corpurilor geometrice după reprezentarea vederilor în proiecții ortogonale.
Desenul DTI 07 nn „Secțiuni compuse” se va executa în AutoCAD pe formatul A3,
conform variantei. Desenul va conține trei reprezentări: vederea cu traseul de secționare,
secțiunea compusă și vederea sau secțiunea laterală. Cotele se vor repartiza uniform.
Exemplul propus este executat conform sarcinii:

pag. 67-73.
pag. 148-152.
Ed. U.T.M, 2003, pag. 108-125.
60

61
Sectiuni compuse
62
63
64
LUCRUL INDIVIDUAL

suplimentare după reprezentarea pieselor în vedere.
Desenul DTI 08 nn „Secțiuni suplimentare” se va executa manual pe formatul A4,
conform variantei. Desenul va conține două reprezentări: vederea și secțiunea suplimentară
executată în conformitate cu traseul de secționare. Secțiunea poate fi amplasată fie în legătură
proiectivă, fie rotită. Cotele se vor repartiza uniform.
Se propune un exemplu de executare a secțiunii conform sarcinii ce urmează:

1. Viatchin G. P. ş.a. Desen tehnic de construcţii de maşini. Chişinău, Ed. Ştiinţa, 1991,
pag. 67-73.
pag. 148-152.
Ed. U.T.M, 2003, pag. 108-125.
65
66
67
68
69
70
LUCRUL INDIVIDUAL

propriu-zise pentru piesele de tip „Arbore”.
Desenul DTI 09 nn „Secțiuni” se va executa în AutoCAD pe formatul A3, conform
variantei. Desenul va conține vederea principală, care se va executa conform săgeții, și trei
secțiuni propriu-zise (planele secante sunt indicate). Secțiunile pot fi obișnuite sau deplasate.
Se vor indica traseul de secționare și dimensiunile piesei.
Se propune un exemplu de perfectare a desenului.

pag. 67-73.
pag. 148-152.
Ed. U.T.M, 2003, pag. 108-125.
71
72
73
74
75
Tema 8. DESENE PARAMETRICE
Desenul parametric este o tehnologie care este folosită pentru proiectarea cu
constrângeri care stabilesc relații geometrice și dimensionale între obiecte în spațiul 2D.
Ele se regăsesc în tab-ul Parametric din Ribbon
Există două tipuri generale de constrângeri:

 constrângeri geometrice - controlează relațiile dintre obiecte;
 constrângeri dimensionale - controlează distanța, lungimea, unghiul etc.
8.2. Constrângeri geometrice
Constrângerile geometrice sunt similare cu Object Snap, în sensul că permit desenarea
obiectelor perpendiculare sau paralele, coincidente sau tangente etc., însă aceste condiții
geometrice se păstrează și în cazul editării geometriei.
Alegerea constrângerii poate fi efectuată din panoul Geometric, sau din bara de
instrumente Geometric Constraint. La tastarea GC apare meniul cu denumirile tuturor
restricțiilor geometrice care pot fi alese din listă.
Pot fi stabilite următoarele constrângeri.
Impune relația de coincidență dintre două puncte sau apartenența punctului unui obiect sau
prelungirii acestuia pentru linii, segmente de polilinii, cercuri, arcuri etc.
Perpendicularitatea reciprocă a liniilor sau segmentelor de polilinii selectate.
Paralelismul liniilor sau segmentelor de polilinii selectate. La aliniere se va întoarce în caz
de necesitate cel de-al doilea obiect selectat pentru a fi paralel cu primul.
Tangența reciprocă a două linii sau a prelungirilor lor. Drept obiecte de tangentă pot apărea
segmente de polilinii, cercuri, arce, elipse și poliarce.
Orizontalitatea și verticalitatea stabilește paralelismul unei linii, unui segment de
polilinie sau a două puncte cu axa X sau Y a sistemului de coordonate curent.
Aranjate coliniar pot fi liniile și segmentele de polilinii care se vor situa pe aceeași linie
infinită.
Concentricitatea stabilește existența unui centru comun al cercului, arcului, sau elipsei
selectate.
Smooth asigură trecerea lină a splinurilor într-un alt spline, polilinii sau arc.
Simetria a două obiecte - curbe, linii, segmente de polilinii, cercuri, arce, elipse sau
punctele de pe obiecte în raport cu linia selectată.
Stabilește egalitatea în orice împrejurare a lungimilor liniilor, poliliniilor, segmentelor de
cercuri sau raze de arce. Al doilea obiect selectat se adaptează primului obiect selectat.
Fixează un punct sau o curbă într-o poziție anumită în raport cu sistemul de coordonate
mondial. Pot fi blocate linii, segmente de polilinii, arce, cercuri, elipse sau splainuri.
76
Principiul de bază al constrângerilor geometrice este că primul obiect specificat este
obiectul de bază, iar cel de-al doilea obiect specificat se deplasează sau se reglează în
conformitate cu constrângerea.
Aplică automat constrângeri obiectelor selectate. Tipul și prioritatea aplicării sunt
stabilite în pagina AutoConstrain a casetei Constraint Settings. Pot fi aplicate 9 tipuri
de constrângeri (cu excepția Fix, Smooth, Symmetric).
Butonul Infere (constrângeri presupuse) din bara de stare permite aplicarea
constrângerilor în procesul desenării și aplică automat restricțiile geometrice evidente
activate în setări. Caseta Constraint Setting poate fi apelată din meniul de scurtătură (clic-dreapta).
8.3. Constrângeri dimensionale
Prin utilizarea cotelor parametrice (panoul Dimensional) putem modifica automat
geometria piesei și introduce relații între dimensiuni.
Funcțiile de cotare parametrizată Aligned, Linear (Horizontal, Vertical), Angular,Radius
și Diameter se află în panelul Dimensional şi sunt similare cotelor, doar că modificarea valorii
cotei duce la schimbarea geometriei.
Valoarea numerică a cotei, precum și numele acesteia poate fi modificat atât în procesul
cotării, cât și în procesul redactării (dublu-clic pe cotă). În acest scop poate fi utilizată și
paleta Properties.
Afișarea constrângerilor (denumirea și expresia lor numerică, sau numai valoarea
parametrului) poate fi setată în caseta Parameters Manager, sau stabilită în meniul de
scurtătură.
Constrângerile geometrice și dimensionale pot fi afișate, ascunse, sau afișate doar

pentru obiectul selectat.
8.4. Panelul Manage

Butonul Delete Constraints permite ștergerea tuturor constrângerilor obiectelor
selectate.
Butonul Parameter Manager

deschide caseta în care pot fi
modificate dimensiunile
parametrice (numele și valoarea),
precum şi introduse funcții ce
stabilesc relațiile dintre dimensiuni.
Butonul Create e new user
parameter creează parametri
noi, care pot fi utilizați în
diverse calcule.
77
Tema 9. REPREZENTAREA ROȚILOR DINȚATE ȘI ANGRENAJELOR
9.1. Noțiuni generale
Piesele cu elemente de angrenare servesc la transmiterea mişcării de rotaţie între arbori
cu axe paralele (roţile dinţate cilindrice), axe concurente (roţile dinţate conice), axe disjuncte
(melcii şi roţile melcate), precum şi pentru transformarea mişcării de rotaţie în mişcare de
translaţie şi invers (cremalierele şi roţile dinţate cilindrice).
După forma si direcţia flancului dinţilor roțile pot fi cu dinţi drepţi, dinţi înclinaţi, dinţi
curbi, dinţi în V, dinţi în W.
De rând cu roțile dințate cu dantură exterioară

sunt și roti dințate cu dantură interioară.
Forma profilului dintelui:
 roţi cu dantură evolventică;
 roţi cu dantură cicloidală (cicloida, epicicloida,
hipocicloida);
 roţi cu alte profile ale dinților (dantură cu profil în
arc de cerc, dantură cu bolțuri).
9.2. Elemente geometrice
De obicei roata dințată conține elementele:
 coroana, partea pe care se află dantura;
 butucul, partea cu care se fixează pe arbore;
 discul sau spițele, care sunt elementele care fac legătura dintre butuc și coroană.
Butucul roţii cu gaură interioară este prevăzut, de obicei, cu canal pentru pană sau
caneluri.
Pe coroană se execută dantura cu profil, de obicei, evolventic.
78
Diametrul cercului de divizare, (d) cercului care este folosit
ca bază pentru măsurarea parametrilor geometrici – d=mz
Înălţimea dintelui h = 2,25 m
Înălţimea capului dintelui ha = m
Înălţimea piciorului dintelui hf = 1,25 m
Diametrul cercului de cap da= d +2 ha= m ( z + 2 )
Diametrul cercului de picior df =d - 2 hf= m(z–2,5)
Numărul de dinţi z
Modulul m
Parametrul principal ce determină dimensiunile coroanei dinţate este modulul frontal
mt – mărime liniară de  ori mai mică decât pasul circular al danturii pt
m = pt /.
Pasul circular – lungimea arcului măsurat pe cercul de divizare între două flancuri
consecutive.
Valoarea modulului (m) stabilită de ISO 54:1996 și GOST 9563-60 :
I 1 1,25 1,5 2 2,5 3 4 5 6 8 10 12 16 20
II 1,125 1,375 1,75 2,25 2,75 3,5 4,5 5,5 7 9 11 14 18 22
9.3. Reprezentarea convențională a roților dințate (SM EN ISO 2203:2015)
79
La cotare se vor indica mărimile:
- diametrul de cap;
- lățimea danturii;
- raza sau teșitura muchiilor suprafeței de cap;
- dimensiunile discului sau spițelor;
- dimensiunile butucului.
Dimensiunile danturii sunt înscrise în tabel:
9.4. Reprezentarea angrenajelor
Angrenaj cilindric
Angrenaj conic
Melc - roată melcată
80
9.5. Desenul parametric al roții dințate cilindrice
1. Se deschide desenul prototip.
2. În stratul “Contur” se construiește dreptunghiul de dimensiunile 30x100 cu teșituri 2x2.
Command:RECTANG
Current rectangle modes: Chamfer=0.0000 x 2.0000
Specify first corner point or [Chamfer/.../Width]: C ↵
Specify first chamfer distance for rectangles <0.0000>: 2 ↵
Specify second chamfer distance for rectangles <2.0000>: 2 ↵
Specify first corner point or [Chamfer/.../Width]: se indică punctul pe ecran cu
mouse-ul
Specify other corner point or [Area/Dimensions/Rotation]: @30,100 ↵
3. În Osnap Settings se activează opțiunile Nearest și
Perpendicular.
4. Se activează modurile ORTHO și OSNAP.
(Se recomandă desenarea exactă pentru a micsora numărul de
constrângeri aplicate ulterior manual).
5. În interiorul dreptunghiului cu comanda Line se
construiesc 5 linii orizontale care vor reprezenta linia piciorului
dintelui, conturul găurii interioare și a canalului pentru pană.
6. Se activează stratul “Axe” și se construiesc
generatoarele cilindrului divizor, care vor depăși conturul
vertical al dreptunghiului.
7. În partea dreaptă se va construi proiecția
laterală a găurii roții, utilizând comenzile Line,
Circle şi Trim.
8. Pentru a aplica constrângerile automate se
vor seta cele necesare din caseta Constraint Settings
care poate fi apelată în 3 moduri:
• din panelul Parametric
• din bara de stare – Infere – Settings
• de la tastatura
Se vor bifa doar constrângerile Coincident,
Vertical şi Horizontal.
9. Se vor aplica auto-constrângerile cu
Auto Constrain.
10. Manual se vor adăuga constrângerile
geometrice :
• de simetrie față de axă a liniilor orizontale
din dreptunghi; =
• de simetrie față de axă și egalitate a
teșiturilor;
• de simetrie a flancurilor laterale ale
canalului pentru pană din vederea laterală;
• de coliniaritate pentru axele de simetrie
orizontale a vederilor frontală și laterală;
• de coliniaritate a liniei superioare a
canalului pentru pană din ambele
proiecții;
81
• pentru asigurarea legăturii proiective dintre înălțimile flancurilor canalului de pană,
se va construi un segment suplimentar, care va fi legat de ambele proiecţii prin
coincidentă de contur și apoi se va asigura egalitatea cu peretele din vederea laterală.
11. Se vor aplica constrângerile dimensionale:
• cu valori constante pentru teșituri (2x45°) și lățimea canalului pentru pană
(10mm);
• cu valori, care vor fi transformate în relații, pentru dimensiunile da, df, d, B, l, g.
12. Se va apela caseta Parameters
Manager din Parametric tab sau prin tastare.
13. În casetă se vor introduce:
• parametrii noi – m, z;
• relațiile pentru dimensiunile existente:
d=m*z d4=B/2
da=d+2*m r= B/2
df=d-2.5*m
Pentru ca axele să depășească conturul se vor

introduce dimensiuni suplimentare și se vor
egala axele identice.
14. Se va hașura desenul cu comanda Hatch.
15. Se vor acorda parametrilor m, z, B
valorile din variantă.
16. În colțul din dreapta de sus al desenului
se va plasa tabelul cu parametrii roții dințate.
17. Pentru afișarea în desenul final a
dimensiunii se va proceda în modul
următor:
• în paleta Properties pentru
dimensiunea selectată se va
modifica Constraint Form
alegându-se Annotational.
• simbolul diametrului poate fi

adăugat în compartimentul Primary
Units ca Dim prefix. Codul
simbolului diametrului este %%c.
82
LUCRUL INDIVIDUAL
Scopul lucrării grafice individuale DTI 10 nn „Roata dințată” este studierea regulilor
de reprezentare a roțílor dințate. Se recomandă realizarea lucrării utilizând instrumentele
parametrizării. Parametrizarea oferă comoditate în lucrul cu piesele care au mai multe
execuții, sau a pieselor de același tip care au diferite dimensiuni.
Desenul se va executa în AutoCAD pe formatul A4 și va conține două proiecții
(secțiunea frontală și vederea laterală locală) a roții dințate. Încolțul drept de sus se va plasa
tabelul cu datele danturii roții dințate. Îndesenul de studiu se permite să se limiteze la trei
parametri – modulul, numărul de dinți și diametrul divizor.
Lucrarea poate fi executată conform trei nivele de dificultate pe care fiecare student le va
alege individual.
1. Nivel inferior – roata dințată și tabelul sunt executate din primitive (linii, cercuri etc.)
2. Nivel mediu – roata dințată prezintă un desen parametric, iar dimensiunile sunt
funcții cu variabilele m și z. Tabelul este format din primitive.
3. Nivel superior – roata dințată este parametrizată și tabelul este realizat cu comanda
Table.
Datele pentru calcularea parametrilor roților dințate vor fi luate din tabel:
nr.var m z B d3 t2 nr.var m z B d3 t2
var.1 3 54 30 10 3,3 var.13 4 38 46 14 3,8
var.2 3 50 32 10 3,3 var.14 5 34 45 14 3,8
var.3 4 45 34 10 3,3 var.15 5 32 44 12 3,3
var.4 4 40 35 10 3,3 var.16 5 30 42 12 3,3
var.5 4 38 36 10 3,3 var.17 3 54 20 6 2,8
var.6 5 34 37 10 3,3 var.18 3 50 21 6 2,8
var.7 5 32 38 10 3,3 var.19 4 45 22 7 3,3
var.8 5 30 39 12 3,3 var.20 4 40 23 7 3,3
var.9 3 54 49 14 3,8 var.21 4 38 24 7 3,3
var.10 3 50 40 12 3,3 var.22 5 34 25 7 3,3
var.11 4 45 48 14 3,8 var.23 5 32 26 7 3,3
var.12 4 40 47 14 3,8 var.24 5 30 28 7 3,3

1. Pleşcan T. Grafica inginerească, vol. II. Chişinău, Ed. Tehnica–Info, 2003, pag. 210-240.
83
84
Tema 10. REGULILE DE SCHIȚARE. ELEMENTE CONSTRUCTIVE
ȘI TEHNOLOGICE ALE PIESELOR
Tipurile de secțiuni și regulile de reprezentare ale acestora sunt stabilite de standardele:
 ISO 15786 Reprezentarea simplificată a găurilor
 ISO 13 Reprezentarea canelurilor
 SM EN ISO 6411:2015 Reprezentarea găurilor de centrare
 SM EN ISO 6410-1,2,3:2015 Reprezentarea pieselor cu filet
 ISO 128-50 Reprezentarea zonelor de tăieturi și secțiuni
10.2. Noţiunea de schiţă şi etapele principale de elaborare
Se numeşte schiţă desenul executat fără instrumente, cu mâna liberă, fără respectarea
scării precise, ci doar a proporţiilor dintre elementele piesei apreciate cu aproximaţie vizuală.
Schiţa se întocmeşte conform tuturor cerinţelor standardelor de executare a desenelor (cu
excepția SM EN ISO 5455:2015 “Scări”): linii, scriere, reprezentări, haşuri, cotare etc.
În general, elaborarea unei schiţe după o piesă model comportă două etape principale:
 etapa de studiu al piesei
- identificarea piesei (denumirea, rolul funcţional, modul de asamblare);
- analiza formei geometrice;
- analiza formei constructive (filet, dantură, găuri, canale pentru pene);
- analiza tehnologică, stabilirea materialului şi procesului de fabricare;
- alegerea vederii principale (trebuie să conţină cât mai multă informaţie constructivă);
- alegerea poziţiei (poziţia principală de prelucrare);
- stabilirea numărului de proiecţii (numărul minim necesar pentru redarea completă a
formei) şi natura acestora;
- stabilirea scării aproximative, alegerea formatului.
 etapa de execuţie grafică
- executarea chenarului şi a conturului indicatorului;
- trasarea axelor de simetrie şi axelor găurilor;
- trasarea conturului exterior, respectând corespondenţa dintre proiecţii;
- stabilirea traseului de secționare şi trasarea conturului interior;
- reprezentarea filetelor, teşiturilor, racordărilor etc;
- trasarea liniilor de cotă;
- măsurarea dimensiunilor şi înscrierea pe desen a tuturor cotelor cu simbolurile aferente;
- haşurarea;
- îngroşarea liniilor;
- îndeplinirea indicatorului;
- verificarea.
10.3. Elemente tehnologice şi constructive ale pieselor
Forma geometrică a pieselor este determinată de elementele constructive şi
tehnologice. Elementele constructive asigură funcționalitatea piesei (de ex: flanșe, găuri
pentru fixare, filetul, dantura roților dințate etc.), iar cele tehnologice asigură procesul de
fabricare și asamblare, sau sunt căpătate în procesul fabricării (de ex: găuri de centrare,
degajări, teșituri etc.). Forma şi dimensiunile majorităţii elementelor tehnologice sunt stabilite
de standarde sau recomandate de îndrumarele de specialitate.
85
10.3.1. Reprezentarea flanșelor
Flanşele sunt porţiuni din piese, care se folosesc, în general, pentru asamblarea a două
piese din componenţa instalaţiilor prin care circulă fluide. Forma flanșelor este variată și
conține găuri dispuse echidistant, prevăzute pentru îmbinarea cu piesele conjugate cu şuruburi
sau prizoane cu piuliţe. Flanșele se execută prin turnare, prin forjare, strunjire sau sudare cu
piesele din care fac parte. După forma geometrică a conturului se disting: flanșe cilindrice,
pătrate, triunghiulare, dreptunghiulare, ovale etc.
Reprezentarea flanșelor se face în doua proiecții:
 o secțiune longitudinală, din care rezultă grosimea flanșei și tipul găurilor de prindere
(netede, filetate, străpunse, înfundate);
 o vedere frontală, din care rezultă forma geometrică a flanșei, numărul şi dispunerea
găurilor de prindere.
86
10.3.2. Reprezentarea și cotarea găurilor
ISO 15786 stabilește metodele de reprezentare și cotare a găurilor. O reprezentare
simplificată se permite atunci când nu ar putea duce la o interpretare greșită a desenului.
Reprezentare
și cotare
complete
Reprezentare
completă și
cotare
simplificată
Reprezentare
și cotare
simplificate
10.3.3. Găuri de centrare

Găurile de centrare servesc pentru fixarea pieselor în centre în procesul de strunjire. În
desene găurile de centrare se reprezintă, de obicei, simplificat. Reprezentarea și notarea
găurilor de centrare este stabilită de standardul SM EN ISO 6411:2015. Sunt prevăzute trei
cazuri:
1. Gaura de centrare 2. Gaura de centrare 3. Gaura de centrare nu
trebuie să rămână pe poate rămâne pe trebuie să rămână pe
piesa finită piesa finită piesa finită
Forma găurii de centrare depinde de forma burghiului de centrare utilizat:
R A B
ISO 6411 – R 3,15/6,7 ISO 6411 – A 4/8,5 ISO 6411 – B 2,15/8
87
10.3.4. Cotarea teșiturilor
Teșiturile și adânciturile conice se vor cota cu două cote: unghiul și înălțimea sau
diametrul.
Teșiturile de 45° pot fi reprezentate simplificat.
10.4. Filetul
Filetul este o nervură elicoidală executată pe o suprafață de rotație riglată care serveşte
la asamblarea demontabilă a pieselor.
Elementele geometrice ale

filetului:
• H - înălţimea triunghiului
generator;
• α - unghiul filetului (de
obicei 60°)
• d (D) - diametrul exterior;
• d1 (D1) - diametrul interior;
• P – pasul filetului.
10.4.1. Reprezentarea filetului

Conform SM EN ISO 6410-1:2015 filetul se reprezintă cu linie subțire continuă
situată la distanța de 0,7 mm sau la distanța egală cu dublul grosimii liniei groase. În vedere
axială linia subțire constituie ¾ din cerc și are deschizătura de preferință în dreapta-sus.
88
10.4.2. Cotarea filetului
Reprezentare și cotare Reprezentare completă și Reprezentare și cotare
complete cotare simplificată simplificate
Pentru fileturile nestandardizate în afară de dimensiunile longitudinale se i ndică

şicotele tuturor elementelor profilului. Pe desen se vor indica eventual datele despre numărul
de începuturi şi direcţia stângă a filetului însoţite de termenul “Filet”.
Filet cu doua inceputuri
A
D
d
Filet de stanga
A(4:1)
P
D
d
Filet de stanga
cu trei inceputuri
10.4.3. Notarea filetului standard

Notarea filetului metric ISO conține litera M diametrul nominal, simbolul x, pasul
(pentru filetul fin) - de ex.: M8 sau M8 x1,2.
Pentru filetul multiplu se indică suplimentar cursa Ph și pasul P, iar cel de stânga se
completează cu notația LH – de ex: M16xPh3P1,5 și M16xPh3P1,5-LH.
Pentru filetul trapezoidal (Tr), Pt, Rd, S pasul se indică obligatoriu – de ex:. Tr 40 x 7.
Filetul Unificat Național utilizat în SUA, Canada și Marea Britanie are un profil
similar celui metric, dar este măsurat în inch. Notația convențională include mărimea
diametrului major, numărul de spire per inch, clasificarea (UNC, UNF, UNEF), clasa de
precizie (1,2 sau 3) tipul filetului (exterior – A sau interior – B) și direcția (L – stânga, R –
dreapta), de ex: ½ - 12 UNC - 3A, LH. Diametrele mai mici de ¼" sunt notate prin numere
#0=0,060", #12=0,2160".
Filetul Whitworth (BSW – British Standard Whitworth) este un filet în inch cu unghiul
de 55°, care stă la baza filetului de țeavă BSPP (British Standard Pipe Parallel thread)
compatibil cu filetul de țeavă cilindric GOST 6357-81. Notația filetului conține litera G,
diametrul convențional al filetului și clasa de precizie (A sau B), de ex: G1½ - A sau
G 1½ LH - B.
89
10.4.4. Filetul metric
Profilul filetului metric este un triunghi echilateral (60) cu vârfurile retezate
(SM ISO 68-1:2016).
Standardul SM ISO 261:2015 stabileşte 3 şiruri de diametre, recomandându-se alegerea
din primul şir. Fiecărei valori a diametrului îi corespund mai multe valori ale pasului.
Diametrele şi paşii filetului metric cilindric pentru valorile între 8 şi 80 mm
Rândul 1 (Rândurile 2 şi 3 sunt omise)
Pasul P Pasul P
Diametrul d Diametrul d
normal fin normal fin
8 1,25 1; 0,75 36 4 3; 2; 1,5
10 1,5 1,25; 1; 0,75 42 4,5 4; 3; 2; 1,5
12 1,75 1,5; 1,25; 1 48 5 4; 3; 2; 1,5
16 2 1,5; 1 56 5,5 4; 3; 2; 1,5
20 2,5 2; 1,5; 1 64 6 4; 3; 2; 1,5
24 3 2; 1,5; 1 72 - 6; 4; 3; 2; 1,5
30 3,5 (3); 2; 1,5; 1 80 - 6; 4; 3; 2; 1,5
Pentru a înlătura porţiunea ce conține restul netăiat și ieşirea filetului, fapt ce ar permite,
eventual, înşurubarea până la partea frontală a umărului, se execută un canal inelar numit
degajare. Acest canal servește și pentru ieşirea cuţitului aşchietor. Forma și dimensiunile
degajărilor sunt stabilite de ISO 4755.
Pasul filetului, P dg g1, min. g2, max. (≈3P) r ≈

1 d - 1,6 1,6 3 0,6
1,25 d-2 2 3,75 0,6
1,5 d - 2,3 2,5 4,5 0,8
1,75 d - 2,6 3 5,25 1
2 d-3 3,4 6 1
2,5 d – 3,6 4,4 7,5 1,2
3 d – 4,4 5,2 9 1,6
3,5 d-5 6,2 10,5 1,6
4 d – 5,7 7 12 2
4,5 d – 6,4 8 13,5 2,5
5 d-7 9 15 2,5
5,5 d – 7,7 11 17,5 3,2
6 d – 8,3 11 18 3,2
90
10.5. Organe de fixare cu filet standardizate
Notaţia convenţională conform ISO 8991 a organelor de fixare conține: tipul
articolului, forma capului, mărimea diametrului, pasul, lungimea, precizia etc. De ex.:
Hexagon heed bolt ISO 4014 - M12 x 80 - 8.8
Buloanele (GOST 7798-70, GOST 7805-70, ISO 4017, DIN 931, DIN 933) sunt
buloane uzuale, cu cap hexagonal, utilizate pentru asamblarea pieselor de grosime redusă cu
găuri străpunse.
Notaţia convenţională conform GOST a unui bulon cu cap hexagonal, execuţia 2, cu

diametrul filetului d = 20mm, lungimea l = 90mm:
Bulon 2M20  90 GOST 3033-79
Şuruburile pentru metal se divizează în şuruburi de fixare şi de reglare.
Şuruburi cu cap cilindric Şuruburi cu cap semirotund

GOST 1491-80, DIN 84, ISO 1207 GOST 17473-80, DIN 7985
Şuruburi cu cap semiînecat Şuruburi cu cap înecat

GOST 17474-80, DIN 964, GOST 17475-80, DIN 963, DIN 965,
DIN 966, ISO 2010, ISO 7047 ISO 7046-1, ISO 7046-2
Notaţia convenţională conform GOST a unui şurub, execuţia 2, cu diametrul filetului
d = 12mm, lungimea l = 40mm: Şurub 2M12  40 GOST 1481-84
Prezonul (GOST 22038-76, DIN 835) este o tijă metalică filetată la capete, folosită la
îmbinarea demontabilă a două piese.
Notația convențională conform GOST conține
mărimea diametrului d și lungimea l. De ex.:
Prezon M16-120 GOST 22038-76.
91
Piuliţele se disting după formă. Cel mai frecvent utilizate sunt piuliţele hexagonale
(GOST 5915 -70, GOST 5916-70, GOST 15523-70, DIN 439, DIN 936, ISO 4036, ISO
8675). I
Notaţia convenţională conform GOST a unei piuliţe hexagonale, execuţia 2, cu

diametrul filetului d = 16mm , cu pas fin:
Piuliţă 2M161,5 GOST 5915-70.
Sau execuția 1, pas normal:
Piuliţă M16 GOST 5915-70.
Piulițe cilindrice crestate Piulițe cilindrice cu găuri Piulițe olandeze GOST

lateral GOST 11871 88, radiale pentru cheie GOST 11860 85, DIN 1587
DIN 981 6393 73 DIN 1816
Piulițe-fluture Piulițe cilindrice crestate Piulițe crenelate

GOST 3032-76, frontal GOST 10657 - 80, GOST 5918-76, ISO 7036,
DIN 315 GOST 11871-88, DIN 546 ISO 7037. DIN 935
92
Șaiba (rondela) se introduce între piuliţă şi piesa asamblată în vederea realizării unei
suprafeţe de sprijin mai mare, protejării suprafeţelor de contact, precum şi pentru asigurarea
împotriva auto-deşurubării.
Formele şaibelor sunt diverse: şaibe uzuale, şaibe elastice (Grower), şaibe rapid-
schimbabile, şaibe de blocare, şaibe cu ciocuri etc.
Cel mai frecvent utilizate sunt șaibele plane GOST 11371-78 (GOST 9649-78 ISO
7089, ISO 7090, DIN 125).
d d1 d2 s
5 5.5 10 1,0
6 6,6 12 1,6
8 9,0 16 1,6
10 10,5 21 2,0
12 13,0 24 2,5
14 15,5 28 2,5
Notaţia convenţională conform GOST a unei şaibe de execuţia 2, din clasa A, pentru
şurub cu diametrul d=12mm, din oţel St3, acoperire 03 cu grosimea 6 mkm:
Şaibă 2A.12.St3.036 GOST 11371-78.
În desenele de studiu se admite indicarea numai a diametrului tijei şurubului şi a
numărului GOST-ului:
Şaibă 12 GOST 11371-78.
Șaibă pătrată înclinată Inel de siguranță pentru Șaibă crestată interior

GOST 10906-78, arbore GOST 11648-75, GOST 10462-81,
DIN 434 DIN 6799 DIN 6798 Form J
Șaibă elastică Grower Șaibă de siguranță Șaibă crestată exterior

GOST 6402-70, GOST 13463-77, GOST 10463-81,
DIN 127 DIN 463 DIN 6798 Form A
93
LUCRUL INDIVIDUAL
Lucrarea are drept scop căpătarea deprinderilor în executarea schiţelor pieselor din
natură. Se va executa schiţa piesei de tip „Capac”. Se propune imaginea piesei şi
dimensiunile elementelor componente.
Schiţa se va executa fără instrumente, ţinându-se cont doar de proporţiile elementelor
piesei. Desenul se va cota şi se va perfecta indicatorul. Indicatorul va fi executat cu
instrumente.
Desenul DTI 11 nn „Capac” se execută pe formatul A3 sau A4 în dependenţă de
numărul de reprezentări ale piesei. Poziţia piesei şi vederea principală, precum și numărul, şi
tipul reprezentărilor (vedere sau secţiune) se vor alege în dependență de forma piesei.
Este propus un exemplu de schiţă pentru capacul:

pag.142.
94
95
1 2 Flanşă: baza - triunghi echilateral
Bosaj: D =30 mm înscrisă în cerc cu 150 mm
h =5 mm Gaură înfundată
d = 10 mm Raza de racordare 10 mm
Gaură cilindrică
h = 10 mm h = 20 mm
străpunsă:
d = 15 mm
Flanşă: Gaură cilindrică

120×120 mm străpunsă:
r = 15 mm d= 40 mm
h = 40 mm
Butuc: D= 60 mm
Gaură cilindrică l =20 mm
străpunsă:
D= 60 mm
h =10 mm Gaură străpunsă: d = 10 mm la distanţa 45mm
d= 40 mm de axă centrală
3 4
Flanşă: baza - hexagon Flanşă: D= 120 mm
regulat înscris în cerc cu l =20 mm
160 mm
h = 30 mm
Fantă: r = 8 mm
Gaură b = 16 mm
cilindrică Centrul arcului
străpunsă: situat la distanţa
D= 60 mm 45 mm de axa
centrală
Butuc:
filet metric 80 mm
Gaură străpunsă:
h =30 mm
d = 16 mm
Teşitură 1×45
la distanţa 45mm
de axă centrală
Degajare:
D= 75 mm Gaură străpunsă:
b =5 mm d = 50 mm
5 6
Nervură de sprijin
Flanşă: D= 120 mm 10× 30× 5
l =20 mm Butuc: D= 50 mm
d = 30 mm
Gaură străpunsă: l =20 mm
d = 10 mm
la distanţa 45mm
de axă centrală
Gaură străpunsă:
d =8 mm
Flanşă: D= 120 mm
l =20 mm
Canal pentru curea :
d = 100 mm
Butuc: D= 50 mm l =5 mm
d = 30 mm α=45
l =20 mm
96
7 8
Nervură de sprijin Butuc (trunchi de con):
15× 30× 5 Flanşă: D = 60 mm d = 50 mm
120×120 mm Flanşă: D= 150 mm h =30 mm
r = 15 mm l =20 mm gaură
h = 20 mm d = 45 mm
Gaură străpunsă:
d = 10 mm
situată la distanţa
45mm
de axă centrală
Bosaj: D =30 mm
Butuc: D= 60 mm h =5 mm
Gaură străpunsă h =30 mm Gaură cilindrică
d = 10 mm concentrică Gaură: d= 30 mm străpunsă:
cu racordarea d = 15 mm
9 10
Flanşă: D= 120 mm Perete de sprijin
l =20 mm 10× 30× 5
Flanşă: 120×120 mm
Gaură străpunsă: teşitură 15× 15 mm
d = 10 mm h = 30 mm
la distanţa 45mm
de axă centrală
Gaură cilindrică
străpunsă:
D= 60 mm
h =10 mm
d= 40 mm
Gaură străpunsă:
d = 10 mm
Butuc: D= 50 mm situată la distanţa
d = 30 mm 45mm de axa
l =20 mm centrală
11 Bosaj: D =30 mm 12 Flanşă: baza - triunghi

Butuc (trunchi
h =5 mm de con: echilateral înscris în cerc
Gaură cilindrică D= 60 mm Gaură cilindrică cu 150 mm
străpunsă: d= 45 mm străpunsă: Raza de racordare 10 mm
d = 15 mm h =30 mm D= 60 mm h = 20 mm
gaură h =10 mm
d= 30 mm d= 40 mm Gaură străpunsă:
d = 10 mm
la distanţa 45mm
Flanşă: de axă centrală
120×120 mm
r = 15 mm
h = 20 mm
Canal pentru
pană 6×6×40
GOST 23360-78
97
13 Flanşă: baza - hexagon 14
Fantă: b = 8 mm
regulat înscris în cerc cu
h =10 mm
160 mm
h = 30 mm Flanşă:
120×120 mm
Butuc: Filet h = 40 mm
metric 80 mm Racordare:
h =30 mm r = 20 mm
Teşitură 1×45
Butuc (trunchi de
Gaură con):
cilindrică D= 60 mm
înfundată: d = 45 mm
D= 50 mm h = 30 mm
h =30 mm Gaură străpunsă:
d = 30 mm
Degajare: Alezaj: D =25 mm; h =10 mm

D= 75 mm Gaură cilindrică străpunsă d = 12 mm
b =5 mm concentrică cu racordarea
15 Flanşă: D=100 mm ; h=10 mm 16
Butuc: Butuc: D= 60 mm
Gaură străpunsă: h =30 mm
Filet
d = 10 mm Gaură: d= 30 mm
me
situată la distanţa Gaură străpunsă:
tric
40 mm d = 10 mm
80
de axă centrală situată la distanţa
m
m 40 mm
h =30 mm de axă centrală
Gaură Flanşă:
cilindrică 120×120 mm
străpunsă: h = 20 mm
D= 60 mm Racordare:
r = 30 mm Flanşă: D=100 mm ;
Spiţă: d =10 h=10 mm
mm
Butuc: D= 60 mm Flanşă: baza - hexagon regulat

h =30 mm înscrisă în cerc cu 120 mm
Gaură: d= 30 mm h = 30 mm
17 18 Flanşă: baza - hexagon regulat
Flanşă: D=100 mm ; h=10 mm înscris în cerc cu 100 mm
h =10 mm
Gaură străpunsă:
d = 10 mm Filet metric
situată la distanţa 80 mm
40 mm h =30 mm
de axă centrală Teşitură 1×45
Gaură cilindrică
Butuc: D= 60 mm înfundată:
h =30 mm D= 50 mm
Gaură: d= 30 mm h =30 mm
Raza de racordare:
r = 5 mm
Flanşă:
D=100 mm ; Degajare: Suprafaţă cilindrică :
h=10 mm D= 75 mm D= 50 mm h =30 mm
b =5 mm Raza de racordare: r = 20
mm
Butuc:
Filet metric
98 80
mm
h =30 mm
Gaură
19 Flanşă: baza - hexagon 20 Gaură străpunsă:
regulat înscris în cerc cu d = 10 mm
Flanşă: D=120 mm ; h=10 mm
100 mm la distanţa 40mm
Butuc: filet h = 20 mm de axă centrală
metric 80 mm
h =30 mm
Teşitură 1×45
(din ambele părţi)
Gaură
cilindrică
străpunsă:
D= 50 mm
Degajare: Butuc: D= 40 mm
D= 75 mm h =20 mm
b =5 mm Gaură: d= 20 mm
(din 2 părţi)
21 Gaură înfundată 22
Butuc: Gaură străpunsă:
d = 5 mm; h = 5 mm situată la
Filet metric
distanţa de 45mm de axă centrală Flanşă: baza-triunghi d = 10 mm
80 echilateral înscris în cerc la distanţa 45mm
mm Butuc: D= 60 mm cu 150 mm de axă centrală
h =30 mm h =30 mm Raza de racordare 10 mm
Gaură Gaură: d= 30 mm h = 20 mm
cilindrică
străpunsă:
D= 60 mm
Spiţă: d =10
mm
Flanşă:
120×120 mm
h = 20 mm Butuc: D= 60 mm
Racordare: h =10 mm
Nervură de sprijin r = 15 mm Gaură: d= 30 mm
30× 30 × 10 mm
23 24 Gaură străpunsă:
d = 10 mm
Flanşă: baza-triunghi la distanţa 45mm
de axă centrală
echilateral înscris în cerc
cu 150 mm
Raza de racordare 10 mm
h = 40 mm
Gaură
cilindrică
înfundată:
D= 50 mm
h =30 mm
Flanşă:
120×120 mm
Gaură străpunsă: Butuc: D= 60 mm h = 20 mm
d = 10 mm h =30 mm
Racordare:
la distanţa 45mm Gaură: d= 30 mm
r = 15 mm
de axă centrală
99
Tema 11. CREAREA BLOCURILOR ȘI TABELELOR
11.1. Crearea tabelelor
 Crearea unui stil de tabel nou
Pentru a crea stilul tabel putem parcurge una din căile:
 Home tab→Annotation→Table style
 Annotate tab→Tables →Table style
 meniul Format →Table style
 TABLESTYLE
Se creează un stil nou conform standardului alegând butonul New...
În prima pagină se stabilește direcția
tabel (Table direction).
Pentru compartimentele de date, titlu
și antet se stabilesc:
• în pagina General – alinierea
textului, formatul (text, procent, data, valuta
etc.) și tipul textului (etichete sau date);
• în pagina Text – stilul de text,
înălțimea, culoarea și unghiul de înclinație;
• în pagina Borders – tipul, culoarea,
grosimea și vizibilitatea liniilor tabel.
 Inserarea tabel în desen
Inserarea tabel o putem face prin una din căile:
Home tab→Annotation→Table
Annotate tab→Tables →Table
meniul Draw→Table ...
TABLE
În caseta Insert Table se alege stilul
dorit, numărul și dimensiunile celulelor.
Dacă se dorește omiterea
compartimentului de titlu sau antet se va
modifica stilul (Set cell styles), alegând Data.
 Completarea tabel
Pentru a completa o celulă a tabelului,
celula se activează făcându-se clic pe ea.
Pentru navigare rapidă se folosesc tastele
Tab, shift+Tab, sau săgețile de navigare.
 Redactarea tabel
Redimensionarea tabel se poate realiza cu grip-urile. Dimensiunile celulelor pot fi
stabilite cu precizie în paleta Properties compartimentul Cell (Cell width, Cell height).
La clic pe celulă apare editorul Table Cell, care permite modificarea celulelor,
adăugarea sau eliminarea rândurilor și coloanelor etc.
100
11.2. Crearea blocurilor
Pentru definirea blocului sunt următoarele căi:
• Crearea blocului prin copiere
(clic-dreapta → Clipboard → Paste as Block) (ctrl+shifr+V).
• Apelarea casetei Bloc Definition
Caseta Bloc Definition poate fi apelată în următoarele moduri:
 Home tab → Block → Create
 Insert tab →Block Definition→Create Block
 meniul Draw →Block →Make
 B (BLOCK)
Mai eficientă se consideră crearea

bibliotecilor de blocuri în care elementele se
păstrează în fișiere separate dwg. Pentru
aceasta servește comanda Wblock.
 Insert tab → Block Definition
→Create Block →Write Block
 W (WBLOCK)
11.3. Inserarea blocului

Plasarea unui bloc în desen se face utilizând comanda Insert.
 Home tab → Block → Insert → More |Options
 Insert tab → Block → Insert Block → More |Options
 meniul Insert→ Block
 I (INSERT)
În fereastra de dialog a comenzii se pot selecta numele blocului, indica poziția, scara şi
unghiul de inserare. Blocurile create în desenul curent pot fi găsite în lista Name:, iar cele din
bibliotecă – cu butonul Browse...
11.4. Palete de instrumente cu blocuri
Atunci când blocul este frecvent utilizat în diverse desene, este comod a-l introduce în
paletă. Pentru a deschide paletele se procedează în felul următor:
 View tab → Palettes → Tool palettes
 TP (TOOLPALETTES)
 Ctrl+3
Pentru a crea o paletă nouă se va face clic-dreapta pe una dintre palete și din meniul
contextual se va alege New Palette. Dacă se va alege Customize Palettes paleta nouă se va
putea plasa în locul dorit. Paleta creată se va denumi corespunzător.
Blocurile din desen vor putea fi lipite sau plasate prin tragere în paletă. Tot prin tragere se
va plasa blocul din paletă în alt desen. Este necesar ca fișierul cu sursa blocului să nu fie șters.
Paleta poate fi completată și prin tragere din Design Center.
101
11.5. Editarea blocurilor
Redactarea blocurilor poate fi realizată în mai multe moduri:
 Blocul poate fi explodat (comanda Explode ), modificat, apoi salvat cu
același nume.
 Redactarea poate avea loc nemijlocit în desen. Pentru aceasta se selectează
blocul, iar din meniul contextual (clic-dreapta) se alege Edit Block in-place. Se
introduc modificările necesare și se salvează cu butonul Save Changes din panelul
Edit Reference, care apare în Tab-ul curent (poate apărea în oricare din Tab-urile
curente).
 Editorul de blocuri Block Editor permite redactarea blocului precum și

definirea unor caracteristici dinamice ale blocului.
Pentru a deschide editorul de blocuri se va proceda în unul din modurile:
 dublu-clic pe bloc
 Meniul Tools → Block Editor
 Home tab → Block panel → Block Editor
 Insert tab → Block Definition → Block Ediitor
 BE (BEDIT)
În editorul de blocuri, acestuia i se pot atribui constrângeri, parametri, operații, atribute

etc. Sunt accesibile şi comenzile din alte taburi. Blocul poate fi modificat cu instrumente de
desenare și redactare.
La închiderea editorului de blocuri cu butonul Close Block Editor (butonul de închidere
apare în toate taburile) se propune salvarea modificărilor.
102
11.6. Crearea blocurilor dinamice
Blocurile dinamice permit inserarea mai multor varietăți ale aceluiași element.
Responsabil de varietățile blocului este parametrul căruia i se atribuie o acțiune. Blocurile
dinamice suportă atât constrângeri geometrice și dimensionale, cât și constrângeri
parametrice. Dar nu se recomandă combinarea a două tipuri de constrângeri.
În Block Editor există posibilitatea de a converti constrângerile dimensionale în
constrângeri parametrice pentru blocuri.
Crearea blocului dinamic parametric constă în general în atribuirea unui parametru
căruia i se asociază o acțiune.
Se va începe cu adăugarea parametrilor din pagina Parameters a paletei Block
Authoring Palettes care poate fi activată sau dezactivată cu butonul Authoring
Palettes. Fiecare parametru cere specificarea unui șir de date necesare.
Apoi parametrilor li se asociază o acțiune (pagina Actions) a paletei Block
Authoring Palettes. Acțiunile suportate de parametri sunt prezentate în tabel.
Parametru Acţiuni Aplicatii

Punct Deplasare, Mutarea sau întinderea în raport cu punctul
întindere (coordonatele X, Y).
Liniar Deplasare, Deplasare, întindere, scalare, creare de matrice
întindere, între 2 puncte
scalare, matrice
Polar Deplasare, Deplasare, întindere sub un unghi, scalare,
întindere polară, creare de matrice între 2 puncte sau sub un
scalare, matrice unghi
XY Deplasare, Deplasare, întindere, scalare, creare de matrice
întindere, cu coordonate specificate
scalare, matrice
Rotire Rotește Rotirea unui obiect cu un unghi predeterminat
Oglindire Oglindește Oglindește față de o linie indicată fără
păstrarea obiectului inițial
Aliniere Aliniază blocul în raport cu alte obiecte
(perpendicular sau tangențial)
Vizibilitate Controlează vizibilitatea obiectelor
Selecție Selecție Alegerea unei proprietăți personalizate din
listă
Punctul de bază Specifică punctul de bază pentru blocul
dinamic
11.7. Crearea și redactarea atributelor

Unui bloc i se pot atribui informații de tip text, memorate în definiția blocului. Aceste
date pot avea valori constante sau pot fi variabile, pentru a fi editate. La definirea blocului, se
selectează şi atributul, alături de celelalte componente ale acestuia.
 Crearea atributelor unui bloc se realizează în fereastra Attributes Definition:
 Insert tab → Block Definition → Define Attributes
 Home tab → Block panel → Define Attributes
 ATT (ATTDEF)
103
Fereastra are următoarele secțiuni:
Mode – se definesc
caracteristicile atributului: Invisible –
există, dar nu este afișat, Constant –
valoarea este mereu aceeași, Verify –
determină verificarea suplimentară a
valorii atributului, la inserare, Preset –
nu se cere valoarea atributului la
inserarea blocului, ea fiind predefinită.
Toate aceste caracteristici au un
caracter bivalent.
Attribute Tag – eticheta
atributului.
Attribute Prompt – mesajul care va
fi afișat pentru introducerea atributului.
Attribute Value – valoarea care va
fi considerată implicită.
Butonul Insert Field permite introducerea unui bloc de tip Field în cadrul atributului.
Insertion Point – permite poziționarea atributului, prin indicarea pe ecran a punctului
de inserare sau prin definirea coordonatelor.
Text Options – caracteristicile textului atributului.
Align Below Previous Attribute Definition – plasează automat eticheta atributului sub
atributul definit anterior. Dacă nu există un atribut anterior, opțiunea nu este accesibilă.
Lock Position in Block – permite blocarea poziției atributului în cadrul blocului
(opțiunea este utilă la blocurile dinamice).
 Editarea valorilor atributelor unui bloc inserat în desen se realizează prin
comanda Attedit.
 Insert tab → Block → Edit Attributes
 Home tab → Block panel → EditAttributes
 ATTEDIT (EATTEDIT)
În fereastra de dialog a
comenzii, se introduc direct noile
valori ale atributelor. Totodată,
prin comanda Eattedit se pot
edita mai multe entități și
proprietăți ale atributelor unui
bloc: înălțimea, poziția și stilul etc.
Extragerea informațiilor
privind atributele blocurilor din
desen se realizează prin
comanda Eattext.
 Insert tab → Linking & Extraction → Data Extraction
 ATTEXT (EATTEXT)
Toate opțiunile de extragere a informațiilor sunt dirijate, pas cu pas, prin intermediul
ferestrei Attribute Extraction, asociata comenzii Eattext.
Aceste informații pot fi prezentate sub forma unui tabel în desenul curent sau pot fi
salvate într-un fișier extern.
104
LUCRUL INDIVIDUAL
Scopul primei părți a lucrării grafice individuale DTI 12 nn „Asamblări demontabile”

este crearea unei biblioteci de articole de fixare cu filet.
Deși procesul de creare a acestor elemente necesită un efort suplimentar, el este
justificat atunci când aceste elemente sunt utilizate frecvent.
Se vor crea blocurile pentru șurub cu cap hexagonal, prezon, șurub cu cap cilindric,
șurub cu cap înecat, piuliță hexagonală și șaibă plană. Ca bază vor servi piesele cu mărimea
de 10 mm.
Elaborarea blocului unui șurub cu cap hexagonal

1. Cu ajutorul instrumentelor de desenare se realizează un șurub de dimensiunea M10.
2. Se așază sub desen masca care va acoperi piesele ansamblului aflate sub șurub.
 Home tab → Draw → Wipeout
După creare masca se transferă sub desenul

șurubului (clic-dreapta pe conturul desenat – Send to back).
3. Se creează blocul (Block....). Obiectul se va transforma în bloc - Convert to block.
4. Se deschide editorul de blocuri (dublu-clic pe bloc).
105
5. Se atribuie parametrul dinamic “Lungime” tijei șurubului. Pentru aceasta:
 Se determină parametrul Linear
Din Block Autoring Palettes - Parameters se alege parametrul Linear și se cotează
lungimea tijei.
Parametrul poate fi redenumit în procesul stabilirii sau prin clic-dreapta – Rename.

 Se acordă tijei șurubului acțiunea de întindere Stretch
Din Block Autoring Palettes - Actions se alege acțiunea Stretch, apoi se indică
parametrul (cota “Lungimea”), punctul asociat cu acțiunea (săgeata albastră din capătul din
dreapta tijei), se specifică cadrul de întindere (linia
întreruptă din desen) și se selectează obiectul (cadru
identic cu cel precedent).
 Se limitează alungirea tijei la valori
permise de standard. (Pot fi indicate valori concrete,
sau pasul). În paleta Properties pentru parametrul
“Lungime” în pagina Value Set se va alege tipul
dimensiunii Increment, pasul de 5 mm și valorile
maximă și minimă ale lungimii tijei șurubului.
6. Se atribuie parametrul dinamic cu listă
diametrului tijei “0,5 dia”.
 Se determină parametrul Linear
pentru o jumătate din diametrul tijei.
Din Block Autoring Palettes - Parameters
se alege parametrul Linear și se cotează o
jumătate din diametrul tijei. Fixarea primului
punct ales al dimensiunii în baza blocului permite
păstrarea poziției șurubului în procesul de
scalare.
 Se acordă parametrului acțiunea de scalare Scale.
Drept parametru se alege dimensiunea “0,5 dia”, iar la selectare în cadrul
de selecție vor intra toate obiectele (inclusiv vederea laterală).
 Se elimină punctele de prindere ale parametrului:
în paleta Properties pentru parametrul “0,5 dia”
în pagina Misc se va alege din lista Number of grips,
valoarea egală cu 0.
 Se introduce parametrul Alegere Loocup.
Este necesară doar indicarea punctului de inserție
al parametrului, care va fi poziționat în apropierea
șurubului.
106
 Se acordă parametrului Loocup acțiunea de alegere din listă Loocup;
În caseta care apare se adaugă din lista Add Properties parametrul „0,5 dia” căruia i se
atribuie valori și notațiile respective.
7. Se atribuie parametrul de vizibilitate (alegerea vederii).

 Se introduce parametrul Vizibilitate Visibility.
Punctul de inserție al parametrului se va alege în afara desenului.
 Se deschide caseta Visibility States, care se află în panel-ul Visibility al
tab-ului Block Editor.
Va apărea caseta de dialog în care se va redenumi (Rename) starea actuală și
se va adăuga (New) o stare nouă.
 Se deplasează (Move) vederea laterală deasupra celei frontale astfel, ca punctul

de bază al blocului să se afle în centrul vederii laterale.
 Pentru fiecare stare se ascunde conturul
care nu trebuie să fie vizibil în vederea respectivă cu
butonul Make Invisible.
8. Se atribuie parametrul de aliniere

Din Block Autoring Palettes - Parameters se alege parametrul Alignment, se indică
punctul de bază și un al doilea punct care determină direcția de aliniere.
9. Se închide redactorul de blocuri (Close Block Editor) și se salvează modificările
făcute.
Celelalte piese pot fi realizate în mod similar. Dar pentru a simplifica procesul de creare
al celorlalte blocuri se poate proceda în felul următor: blocul creat se păstrează ca fișier
(Wblock), fișierul se redenumește (Rename), se introduce blocul redenumit în desen (Insert-
Browse) și se editează (Block Editor).
107
Tema 12. REGULI DE EXECUTARE A DESENELOR DE ANSAMBLU.
TABEL DE COMPONENȚĂ
12.1. Reprezentarea îmbinărilor prin filet

În îmbinare filetul tijei acoperă filetul din gaură.
12.2. Asamblări cu ajutorul organelor de asamblare

Drept organe de asamblare servesc şuruburile, piuliţele, prizoanele etc., care sunt
articole standard. Se recomandă a le reprezenta simplificat.
12.3. Reprezentarea detaliată și simplificată a îmbinărilor prin bulon,
șurub și prezon
Reprezentare detaliată
Reprezentare simplificată
108
12.4. Reprezentarea simplificată a elementelor de fixare
SM EN IS0 6410-3:2015 stabilește reguli pentru reprezentarea simplificată a
elementelor de fixare filetate. Această reprezentare este aplicată atunci când nu este necesar să
se arate forma exactă a pieselor (vezi SM EN IS0 6410-l:2015), de exemplu, în desenele de
asamblare. În acest caz nu se reprezintă:
- teșiturile capului șurubului și a piuliței;
- ieșirea filetului;
- forma capetelor șuruburilor;
- canalele.
109
12.5. Îmbinări cu pene
Pana se foloseşte pentru transmiterea momentului de rotaţie de la arbore la bucşă.
Forma locaşului de amplasare a penei, care se execută atât pe arbore, cât şi în bucşă, depinde
de tipul penei.
Penele prismatice (paralele) (ISO R 773, DIN6885, GOST 23360-78) sunt cel mai
des utilizate în construcția de mașini. Ele se folosesc la fixarea roților pe arbori sau la
deplasarea axială a organelor montate pe arbore.
Dimensiunile penelor paralele şi a canalelor pentru acestea

Dimensiunile
Diametrul Dimensiunile penei
canalului
arborelui D
b h l t1 t2
17  22 6 6 12; 15; 18; 20; 25; 30; 35; 40; 45; 50; 60; 70 3,5 2,5
22  30 8 7 20; 25; 30; 35; 40; 45; 50; 60; 70 4 3
30  38 10 8 25; 30; 35; 40; 45; 50; 60; 70; 80; 90 4,5 3,5
38  44 12 8 30; 35; 40; 45; 50; 60; 70; 80; 90; 100; 120 4,5 3,5
44  50 14 9 35; 40; 45; 50; 60; 70; 80; 90; 100; 120; 140 5 4
50  58 16 10 45; 50; 60; 70; 80; 90; 100; 120; 140; 160; 180 5 5
58  68 18 11 50; 60; 70; 80; 90; 100; 120; 140; 160; 180; 200 6 5
68  78 20 12 60; 70; 80; 90; 100; 120; 140; 160; 180; 200; 220 6 6
78  92 24 14 70; 80; 90; 100; 120; 140; 160; 180; 200; 220; 250; 280 7 7
Penele-disc Woodruff (ISO R 3912, DIN6888, GOST 24071-97) sunt prevăzute

pentru transmisii ușoare îndeosebi pe arborii cu suprafață conică.
Dimensiuni
Dimensiunile penei
le canalului
b h d2 l t1 t2
4 5 13 12,7 3,5 1,7
4 6,5 16 15,7 5 1,7
5 6,5 16 15,7 4,5 2,2
5 7,5 19 18,6 5,5 2,2
5 9 22 21,6 7 2,2
6 7,5 19 18,6 5,1 2,6
6 9 22 21,6 6,6 2,6
6 11 28 27,4 8,6 2,6
110
Penele înclinate (DIN 6884, ISO 2492, ГОСТ 24068-80) execută îmbinări cu
strângere care prezintă siguranță în exploatare și transmit momente mari.
Pene înclinate cu călcâi/nas (DIN 6887, ISO 774. GOST 24068-80).
Penele tangențiale (DIN 268, GOST 24069-97) se montează perechi, se utilizează în

cazul montării pe arbori a pieselor de mari dimensiuni și pot transmite momente foarte mari.
111
12.6. Asamblările prin caneluri
Sunt utilizate pentru fixarea pieselor și la montarea roţilor baladoare din cutiile de
viteze.
Canelurile pot fi cu flancuri drepte (ISO 14:1982), sau cu flancuri evolventice
(ISO 4156-1,2,3:2005). Tipul canelurilor este indicat prin simboluri:
Reprezentarea lor simplificată este stabilită de ISO 6413:1988.
În îmbinare tija se reprezintă deasupra.
În secțiune laterală se reprezintă convențional un dinte și două canale.
112
12.7. Reguli de reprezentare a desenelor de ansamblu
 Desenul de ansamblu conţine numărul minim necesar de proiecţii pentru definirea clară a
poziţiei relative a tuturor elementelor.
 Poziţia de reprezentare coincide cu poziţia sa de funcţionare.
 În secţiune – arborii, şuruburile, prizoanele, penele, piuliţele şi şaibele se reprezintă
nesecţionate.
 Se recomandă simplificări: – nu se reprezintă teşiturile, canalele de rectificare, racordările,
jocul dintre piese.
 Se admite reprezentarea poziţiei extreme sau intermediare cu linie-2 puncte, subţire.
 Se admite reprezentarea pieselor învecinate. Acestea se reprezintă cu linie subţire,
simplificat.
 Piesele ce se află în spatele arcului se socot ascunse până la linia axială a secţiunii spirei.
 Piesele din materiale străvezii se reprezintă nestrăvezii.
 Se admite rabaterea anumitor elemente (şuruburi, ştifturi etc.) cu planul secant.
 Pentru reprezentarea mai clară a unor elemente acoperite se admite îndepărtarea
convenţională a unor piese cu menţionarea: „Piesa 8 nu e reprezentată”.
 Haşurarea este: uniformă pentru aceeaşi piesă în diferite secţiuni, diferă ca direcţie şi
densitate la diferite piese.
12.8. Reguli de cotare a desenelor de ansamblu
Dimensiunile se limitează la:
 de gabarit, iar la piesele ce se mişcă – cele extreme;
 de montare (distanţele dintre arbori, dintre axă şi bază);
 de instalare şi cuplare (poziţia şi diametrul găurilor pentru şuruburile de ancorare,
dimensiunile suprafeţelor de cuplare);
 de exploatare – poziţiile extreme ale părţilor mobile, diametrele găurilor de trecere a
lichidelor, numărul de dinţi şi modulul roţilor dinţate.
12.9. Reguli de poziționare a elementelor desenului de ansamblu
Poziționarea se execută conform regulilor SM EN ISO 6433:2015:
 pentru poziţionare se utilizează linii de indicaţie care pornesc de la piesele vizibile;
 numerele poziţiilor se aranjează orizontal în afara reprezentării, în rând sau în coloană;
 pentru a se evidenția, pozițiile sunt mărite față de înălţimea altor inscripții sau sunt
încercuite;
 liniile de indicaţie nu trebuie să se intersecteze sau să fie paralele între ele sau cu liniile
hașurii;
 se admite o singură linie de indicaţie pentru un grup de piese bine definite (de ex. şurub,
piuliţă, şaibă).
113
12.10. Tabelul de componenţă
Tabelul de componenţă (conform ISO 7573) se aplică pe toate desenele de ansamblu
şi permite identificarea pieselor componente.
Se recomandă dimensiunile:
Tabelul de componenţă se amplasează deasupra indicatorului, lipit de acesta, şi se poate

continua cu amplasarea lui în partea dreaptă-sus, fără desenarea capului de tabel. Continuarea
tabelului de componenţă se poate face şi în partea stângă a indicatorului, la o distanţă de
10 mm de acesta, situaţie în care trebuie redesenat capul de tabel.
Completarea tabelului
de componenţă se face
începând cu poziţia 1 de jos în
sus.
Tabelul de componență
poate fi reprezentat ca
document separat. În acest caz
el se completează de sus în
jos, iar notația lui (din
indicator) coincide cu notația
desenului de ansamblu și este
însoțită de cuvintele ”Tabel de
componență”.
114
LUCRUL INDIVIDUAL
Scopul lucrării grafice individuale DTI 12 nn „Asamblări demontabile” este studierea

modului de reprezentare a asamblărilor prin filet, a deosebirilor dintre îmbinările cu diverse
organe de asamblare. Se recomandă studierea instrumentelor oferite de AutoCAD pentru
realizarea desenelor complexe – crearea tabelelor și a blocurilor. Deși procesul de creare al
acestor elemente necesită un efort suplimentar, el este justificat atunci când aceste elemente
sunt utilizate frecvent.
Lucrarea constă din două etape:
1. Crearea unei biblioteci de elemente – organe de asamblare, tabele.
2. Utilizarea elementelor din bibliotecă la realizarea desenului de ansamblu.
Desenul se va executa în AutoCAD pe formatul A3, conform variantei.
Partea stângă va conține una sau două proiecții ale ansamblului îmbinat prin intermediul
unui bulon, unui șurub și a unui prizon. Desenul va conține pozițiile pieselor componente și
dimensiunile de gabarit ale ansamblului.
În partea dreaptă, deasupra indicatorului va fi plasat tabelul de componență.
Lucrarea poate fi executată conform trei nivele de dificultate pe care fiecare student le
va alege individual.
1. Nivelul inferior – organele de asamblare și tabelul de componență sunt executate din
primitive (linii, poligoane etc.).
2. Nivelul mediu – tabelul de componență realizat cu comanda Table, iar organele de
asamblare sunt blocuri statice organizate în bibliotecă.
3. Nivelul superior – este creat un stil de tabel ce permite crearea automată a tabelului
de componență, iar organele de asamblare sunt blocuri dinamice de diferită
complexitate.

1. Pleşcan T. Grafica inginerească, vol. II. Chișinău, Ed. Tehnica–Info, 2003, pag. 159-196.
2. Ignat C. P. Desen tehnic industrial, vol. II. Chișinău, Ed. Tehnica–Info, 2005,
pag. 203-226.
3 Simion I. AutoCAD 2005 pentru ingineri. București, Ed. Teora, 2004, pag. 123-142.
4 Dîntu S., Șuletea A. ș.a. Desen tehnic asistat de calculator. Material didactic. Chișinău, Ed.
U.T.M, 2003, pag. 138-143.
115
116
117
118
119
Tema13. ASAMBLĂRI NEDEMONTABILE
13.1. Îmbinări sudate
Conform SM EN ISO 2553:2016 „Îmbinări sudate și lipite” la notarea sudurii sau
lipirii fără indicarea particularităților cusăturii se va utiliza semnul convențional:
Semnul convențional grafic care poate fi completat cu:

 semne convenționale suplimentare;
 dimensiunile elementelor constructive în secțiunea transversală și de poziție ale cusăturii;
 indicații suplimentare.
1. linie de indicație
2. linie de referință
3. linie de identificare
4. simbolul sudurii
5. simbol suplimentar
6. dimensiunile elementelor din secțiunea transversală a cusăturii
7. dimensiunile longitudinale ale cusăturii
8. indicații suplimentare
13.2. Elementele componente ale notației sudurii
Conform ISO 128-22 linia de indicație (1) se execută cu linie subțire, înclinația primei
linii fiind mai mare de 15°. Săgeata se atinge de linia cusăturii. Linia de referință (2) se
trasează paralel cu linia chenarului. Linia de identificare (3) se trasează sub sau deasupra
liniei de referință cu linie întreruptă.
Simbolurile de bază care indică tipul sudurii (4):
Cusătura simetrică:
120
Simbolul de bază este așezat pe:
 linia de referință continuă atunci când linia de indicație este trasată de la partea din
față a cusăturii;
 linia de identificare întreruptă atunci când este indicată partea dorsală a cusăturii.
Simboluri suplimentare (5) și exemple de utilizare:
plană
concavă
convexă
prelucrată până la
trecerea lină la
metalul de bază
utilizarea benzii de
suport permanente
utilizarea benzii de
suport temporare
Simbolurile de bază pot fi însoțite de dimensiunile elementelor constructive.

Dimensiunile elementelor din secțiunea transversală a cusăturii (6) se așază în fața simbolului,
iar dimensiunile longitudinale ale cusăturii (7) – după simbol.
De exemplu:
Indicațiile suplimentare (8) sunt necesare la indicarea unor caracteristici ale cusăturii
cum ar fi:
121
 Cusătura pe contur închis
 Sudarea la locul montării
 Procesul de sudare
Nomenclatorul și notarea proceselor de sudare sunt prezentate în ISO 4063.
De exemplu: - sudura manuală cu arc și electrod acoperit – 111.
- sudură în puncte la rece – 23.
ISO 857-2 “Soldering and brazing processes” stabilește tipurile de procese de lipire.
În furca liniei de referință mai poate fi indicată informația despre: nivelul calității în
conformitate cu ISO 5817 sau ISO 10042, poziția la sudare conform ISO 6947, materialul de
adaos în conformitate cu ISO 544, ISO 2560, ISO 3581, care sunt despărțite prin bara
înclinată (/),de ex.:
122
13.3. Îmbinări cu adeziv, pliate și presate
Reprezentarea îmbinărilor încleiate, pliate și presate este stabilită de SM EN ISO
15785:2015.
 îmbinări încleiate
Limita ariei de aplicare a adezivului se reprezintă eventual cu linie două puncte subțire.
 îmbinări pliate
 îmbinări presate
13.4. Îmbinări nituite

Niturile sunt organe de asamblare de formă şi dimensiuni standardizate şi pentru acestea
nu se întocmesc desene de execuţie. Modul de reprezentare al acestora în desenele de
ansamblu este stabilit de ISO 5845.
Reprezentarea simbolică constă din semnul + însoțit de informația despre nit.
- în colțul stâng superior se indică

numărul poziției din specificație,
precedat de litera R;
- în partea dreaptă se indică poziția

capului preformat: deasupra – N, ascuns – F;
- în colțul stâng inferior se indică

teșitura.
De ex: 1) deasupra de 100°, 2) dedesubt
de 82°, 3) din ambele părți de 100°.
123
LUCRUL INDIVIDUAL
Scopul lucrării grafice individuale DTI 13 nn „Asamblări nedemontabile” este

studierea modului de reprezentare a asamblărilor sudate.
Desenul se va executa în AutoCAD pe formatul A3, conform variantei.
Se vor reprezenta 3 proiecții ortogonale ale ansamblului și se vor indica sudurile
necesare. Procesul de sudare va fi ales conform ISO 4063 - sudura manuală cu arc și electrod
acoperit. Simbolurile de bază care indică tipul sudurii se vor alege conform ISO 2553:1992.
Desenul va conține pozițiile pieselor componente și dimensiunile de gabarit ale
ansamblului.
În partea dreaptă, deasupra indicatorului, va fi plasat tabelul de componență.

1. Pleşcan T. Grafica inginerească, vol. II. Chișinău, Ed. Tehnica–Info, 2003, pag. 119-150.
124
125
126
127
128
Tema 14. CONCEPTE DE MODELARE 3D
14.1. Noțiuni generale
Pentru crearea obiectelor spațiale se vor utiliza spațiile
de lucru 3D Basics (pentru obiecte simple) sau
3D Modeling (pentru obiecte complexe), care pot fi
selectate din lista derulantă Workspace pe bara de
instrumente de acces rapid sau Butonul de comutare
Workspace Switching din bara de stare.
Pentru desenele metrice va fi utilizat șablonul
acadiso3D.dwt .
Spațiul de lucru 3D Modeling oferă acces atât la
instrumentele de desenare 2D, cât și la instrumentele de
modelare 3D.
14.2. Metode de creare a obiectelor 3D
Există patru modalităţi de creare a modelelor 3D în AutoCAD:
1. Modelul “wireframe” (cadru de sârmă) este

un obiect format doar prin muchii (Edge), fără
suprafeţe, fără delimitarea interiorului şi exteriorului
obiectelor.
Entităţile 2D se vor plasa în plane paralele cu
planul xOy curent. Pot fi utilizate o parte din comenzile
de redactare 2D: Trim, Break, Extend, Fillet, Chamfer,
Array, Move, Copy, etc.
Liniile spaţiale se vor desena cu comenzile Line,
3DPolyline şi Helix. Contururile 2D pot fi extrudate sau
rotite.
2. Modelarea suprafeţelor este mai complexă decât

“wireframe”, deoarece adaugă suprafeţe muchiilor.
Modelele create prin suprafeţe permit ascunderea feţelor
invizibile, umbrirea şi crearea imaginilor foto-realiste.
3. Modelarea solidelor adaugă volum unui model.

Obiectele căpătate au proprietăți specifice cum ar fi masa,
volumul, momentul de inerție. Pot fi create obiecte 3D
complexe prin combinarea şi editarea cu operații de tip
Boolean a unor modele de bază (paralelipiped, con,
cilindru, sferă, prismă, tor) sau efectuând anumite
operaţii asupra unor obiecte 2D.
4. Crearea Mesh-urilor - obiectelor 3D ce conțin

vertex-uri, muchii și suprafețe. Mesh-urile pot fi create
din suprafețe primitive, din curbe, prin transformarea
solidelor în Mesh. Permit transformarea suprafețelor în
solide.
129
14.3. Nuanțarea și vizualizarea obiectelor
Pentru a vedea obiectul într-un mod mai
realist se recurge la nuanțare, care permite
colorarea fețelor și ascunderea muchiilor
invizibile.
Modul de nuanțare se alege din panoul
Visual Styles al tab-ului Visualize.
AutoCAD propune diverse metode de

vizualizare a obiectelor.
Punctul de vizualizare poate fi stabilit cu
comanda VPOINT (coordonatele punctului), sau
aleasă o opțiune standard din lista View aflată în
tab-ul Visualize.
Cu ViewCube situat în colțul din dreapta-
sus poate fi modificat instantaneu punctul de
vedere utilizând laturile, muchiile sau colțurile
cubului.
3D Orbit este un mod complet interactiv
de schimbare a punctului de vedere în timp real.
Butoanele comenzilor 3D Orbit se află în bara
de navigare din partea dreaptă a ecranului.
14.4. Modelarea cu primitive

Obiectele complexe pot fi create prin combinarea unor primitive.
Lansarea: - Home tab → Modeling
- Solid tab → Primitive
- din linia de comandă  Box/Wedge/Cone/Sphere/Cylinder/Torus /Pyramid;
A se nota că baza primitivelor va fi situată în planul Oxy. Dacă se

dorește o altă poziție a primitivului va fi necesară rotirea acestuia.
O altă posibilitate ar fi crearea primitivului după alinierea sistemului de
coordonate UCS. Pentru aceasta pot fi utilizate comenzile din panelul
Coordinate a tab-ului Visualize.
Dynamic ucs din bara de stare permite alinierea sistemului de

coordonate al obiectului.
130
14.5. Metode dinamice de modelare
Lansarea:
- Home tab → Modeling
- Solid tab → Solid
‐ Extrude/Loft/Sweep/Revolve
Extrude – este translarea unei mulţimi de puncte de-a lungul unei traiectorii, cu
sau fără unghi de înclinare.
Revolve - rotește un profil în jurul unei axe. Se pot roti linii, arce, arce eliptice,
polilinii 2D, cercuri, elipse, spline-uri, solide 2D, fețe plane și regiuni. Unghiul de
rotație poate fi mai mic de 360°.
Loft - creează un solid sau o suprafață care este interpolată dintr-o serie de profile
sau secțiuni transversale.
Sweep - este similară comenzii Extrude, dar utilizează căi pentru a defini direcția
de extrudare.
14.6. Editarea solidelor

Solidele primitive şi solidele obţinute dinamic pot fi combinate
prin intermediul operatorilor booleeni.
- Home tab → Solid editing
- Solid tab → Boolean
1) UNION – reuniune;
2) SUBTRACT – scădere;
3) INTERSECT – intersecţie;
Solidele pot fi manipulate cu instrumentele numite gizmos care
conțin 3DMove, 3D Rotate, 3D Scale.
- Home tab → Modify
Operațiile de editare a solidelor permit editarea fețelor muchiilor,
precum și a corpului în întregime. Diverse operații permit mutarea,
rotirea, eliminarea, copierea elementelor, executarea teșiturilor și a
racordărilor, secționarea etc.
- Home tab → Solid editing
- Solid tab → Solid editing
- SOLIDEDIT
131
LUCRUL INDIVIDUAL
Scopul lucrării grafice individuale DTI 14 nn „Model solid” este familiarizarea cu

instrumentele de lucru în spaţiul tridimensional, studierea metodelor dinamice de creare a
obiectelor tridimensionale, de redactare prin intermediul operaţiilor booleene, studierea
metodelor de vizualizare şi nuanţare a modelelor.
Desenul se va executa în AutoCAD pe formatul A4, pe baza desenului “Racordări”.
Recomandări pentru executarea lucrării:
1. Se va trece în spațiul de modelare 3D Modeling.
2. Se va deschide lucrarea “Racordari”. Se vor introduce schimbările în indicator, se vor
elimina toate liniile ajutătoare, de cotă și axiale ale garniturii, lăsând doar conturul
acesteia.
3. Se va copia (cut) garnitura într-un fișier nou de tipul acadiso3D.dwt.
4. Cu comanda Region din panelul Draw se vor crea regiuni din contururile existente.
5. Cu comanda Subtract se vor elimina regiunile găurilor.
6. Cu comanda Extrude se va acorda volum garniturii.
7. Cu una din comenzile de vizualizare se va aranja modelul.
8. Cu comanda UCS view se va alinia sistemul de coordonate cu ecranul.
9. Se va copia (copy/cut) garnitura și se va alipi la indicator.
10. Se va salva fişierul cu nume nou.
132
133
BIBLIOGRAFIE
1. Pleşcan T. Grafica Inginerească, vol 1. - Chişinău: Ed.Tehnica, 1996.
2. Pleşcan T. Grafica Inginerească, vol 2. - Chişinău: Ed. Tehnica-Info, 2003.
3. Viatchin G. P. ş.a. Desen tehnic de construcţii de maşini. - Chişinău: Ed. Lumina, 1991.
4. Simion Ionel. AutoCAD 2005 pentru ingineri. București, Ed. Teora, 2004.
5. Лагерь А. И., Колесникова Э. А. Инженерная графика. – М.: Высшая школа, 1985.
6. Чекмарев A. A. Инженерная графика. – М.: Высшая школа, 1988.
7. Михайленко В. E. Инженерная графика. - Киев: Высшая школа, 1980, 1985.
8. Годик E. I., Хаскин A. M. Справочное руководство по черчению. – M.:
Машиностроение, 1974.
9. Федоренко В. A., Шошин A. И. Справочник по машиностроительному черчению. – M.:
10. Богданов В. Н. и др. Справочное руководство по черчению. – M.: Машиностроение,
1989.
11. Анурьев В. И. Справочник конструктора-машиностроителя, vol. 1-3. - M.:
12. Потишко A. В. и др. Справочник по инженерной графике. – М.: Высшая школа, 1983.
134
CUPRINS
INTRODUCERE …………………………................................................................................. 3
Tema 1. NORME GENERALE DE EXECUTARE A DESENELOR TEHNICE,
CONSTRUCŢII GEOMETRICE, SISTEM CAD ......................................................... 4
Tema 2. SETĂRI ALE DESENELOR. COMENZI DE DESENARE ŞI REDACTARE ÎN
AUTOCAD .................................................................................................................... 14
Tema 3. SISTEME DE PROIECŢII. EPURA PUNCTULUI, DREPTEI, PLANULUI ŞI
CORPURILOR GEOMETRICE ................................................................................... 22
Tema 4. METODE ŞI PRINCIPII DE COTARE. COTAREA ÎN AUTOCAD......................... 31
Tema 5. PROIECŢII AXONOMETRICE.................................................................................... 36
Tema 6. METODE DE PROIECTARE ORTOGONALĂ. REGULI DE EXECUTARE A
VEDERILOR ................................................................................................................ 41
Tema 7. SECŢIUNI .................................................................................................................... 50
Tema 8. DESENE PARAMETRICE .......................................................................................... 76
Tema 9. REPREZENTAREA ROŢILOR DINŢATE ŞI ANGRENAJELOR............................. 78
Tema 10. REGULILE DE SCHIŢARE. ELEMENTE CONSTRUCTIVE ŞI
TEHNOLOGICE ALE PIESELOR ............................................................................ 85
Tema 11. CREAREA BLOCURILOR ŞI TABELELOR ...........................................................100
Tema 12. REGULI DE EXECUTARE A DESENELOR DE ANSAMBLU. TABEL DE
COMPONENŢĂ ........................................................................................................ 108
Tema 13. ASAMBLĂRI NEDEMONTABILE .......................................................................... 120
Tema 14. CONCEPTE DE MODELARE 3D ............................................................................ 129
BIBLIOGRAFIE.......................................................................................................................... 134
133
DESEN TEHNIC
ȘI INFOGRAFICĂ
Aplicaţii
Elaborare: Sergiu Dîntu

Angela Şuletea
Natalia Bradu
Silvia Anati
Redactor: Elvira Gheorghişteanu
Bun de tipar 01.12.17 Formatul 60x84 1/8

Hârtie ofset Tipar RISO Tirajul 60 ex.
Coli de tipar 17,0 Comanda nr. 79
UTM, 2004, Chişinău, bd. Ştefan cel Mare şi Sfânt, 168

Editura „Tehnica-UTM”
2045, Chişinău, str. Studenţilor, 9/9

Desen Tehnic Si Infografica Aplicatii Autocad Curs Utm (2017)

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Desen Tehnic Si Infografica Aplicatii Autocad Curs Utm (2017)

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Digitally signed by

DEPARTAMENTUL GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ,

Elaborare: conf. univ., dr. Sergiu Dîntu

Recenzent: conf. univ., dr. Maxim Vaculenco

1.1. Norme generale de executare a desenelor tehnice

A0 841×1189 mm 33,1 × 46,8 inch

Formatul A4 se aranjează doar vertical. Celelalte formate se aranjează cu latura mai

Nr. Reprezentare Denumire Destinație

Contururi reale vizibile

Muchii fictive vizibile

01.1 Linie continuă subţire Linii de indicaţie

01.1 delimitarea vederilor şi

Linie întreruptă Contururi acoperite

subțire Muchii acoperite

04.2 Linie punct groasă Trasee de secţionare

Dimensiunea caracterului (înălţimea literelor mari și cifrelor) h b3 h

- Racordare exterioară și interioară

1.3.2. Introducerea datelor

1.3.3. Metode de selectare

Scopul lucrărilor grafice individuale este a consolida cunoştinţele acumulate la prelegeri

Pentru studierea temei se recomandă literatura:

2.1. Setări ale desenelor

Line ( L ) – desenează segmente de

PLine ( PL ) – desenează polilinii

Circle (C ) – desenează cercuri.

Arc (A ) – desenează arcuri de cerc.

RECtangle ( REC ) – desenează

POLygon ( POL ) – desenează R

XLine ( XL ) – desenează drepte

Move ( M ) – mută obiectele

Fillet ( F ) – execută o racordare.

Chamfer ( Cha ) – execută o

Array – creează copii multiple ale

Single line Text (T) înscrie separat rândurile unui text.

Opțiunile de amplasare a textului:

Scopul lucrării grafice individuale DTI 02 nn „Construcții geometrice” este căpătarea

Pentru studierea temei se recomandă literatura:

Scopul lucrării grafice individuale DTI 03 nn „Poliedru” este căpătarea deprinderilor

Pentru studierea temei se recomandă literatura:

1 linia de cotă (dimension line)

Liniile de cotă și ajutătoare sunt linii subțiri.

La cotarea trecerii line, liniile ajutătoare

Liniile de cotă pot fi reprezentate parțial.

În desen poate fi utilizat doar

Cotare paralelă Cotare consecutivă

Cotare în lanț Cotare combinată

4.6. Cotarea conurilor

4.8. Cotarea și redactarea cotelor

Pentru a redacta poziția elementelor cotei

ux = uy = uz

ux = 1/2uy = uz

ux = uy = uz

Sunt acceptate patru tipuri de axonometrie cavalieră.

ux = 1/2uy = uz

Acest tip de axonometrie oblică este deosebit de

2. Activarea modului ORTHO de desenare

Cotele se vor redacta (li se va oferi direcţia corectă) cu comanda Oblique:

Annotate tab → Dimensions → Oblique

Scopul lucrării grafice individuale DTI 04 nn „Izometrie” este familiarizarea cu modul

Pentru studierea temei se recomandă literatura:

Numărul de reprezentări se limitează la minimumul necesar. Se

 Metoda triedrului al treilea

6.3. Metoda notării cu săgeți de referință

Atunci când lipsește legătura