Caiet Feie 2017

Universitatea Tehnică a Moldovei
Departamentul Geometrie Descriptivă, Desen Tehnic și

Infografică
Desen Tehnic și Infografică

Aplicaţii
Chişinău
Lucrarea este elaborată în conformitate cu programul de învăţământ la Desen Tehnic și
Infografică pentru specialităţile F.E.I.E.
Fiecare capitol conţine două compartimente:
− partea teoretică, în care sunt expuse succint momentele de bază;
− sarcini, recomandări şi exemple de executare a lucrărilor grafice.
Alcătuitori: conf.univ.dr. Sergiu Dîntu

lect.superior Angela Şuletea
lect.superior Natalia Bradu
lect.superior Silvia Anatii
Redactor responsabil: conf.univ.dr.Iurie Căpăţînă
Bun de tipar 01.09.17 Formatul hârtiei 60×84 1/8.

Hârtie ofset Tipar RISO Preţul
Coli de tipar Coli editorial Comanda nr. .
U.T.M., 2004, Chişinău, bd. Ştefan cel Mare, 168.
Secţia Redactare şi Editare a U.T.M.
2068, Chişinău, str. Studenţilor, 9/9
© U.T.M.
Introducere
Lucrarea propusă este alcătuită conform programei analitice pentru F.E.I.E. a U.T.M
Pentru lucrul individual al studenţilor se propun repere teoretice, sarcinile lucrărilor
grafice, indicaţii pentru executare şi exemple de întocmire a lor.
Compartimentele care necesită lucrul cu standardele conţin referiri la sursa respectivă,
precum şi informaţia necesară.
Bibliografie
1. Pleşcan T.. Grafica Inginerească, vol 1.- Chişinău: Tehnica, 1996.
2. Pleşcan T.. Grafica Inginerească, vol 2.- Chişinău: Tehnica-Info, 2003.
3. Viatchin G. P. ş.a. Desenul tehnic de construcţii de maşini.- Chişinău: Ştiinţa, 1991.
4. Ionel Simion AutoCAD 2005 pentru ingineri.- București: Teora, 2004.
5. Lagheri A.I., Colesnicova Ă.A. Injenernaia grafica. - Moscva: Vîsşaia şcola, 1985.
6. Cecmariov A.A. Injenernaia grafica.- Moscva: Vîsşaia şcola, 1988.
7. Mihailenco V.E. Injenernaia grafica.- Kiev: Vişcia şcola, 1980, 1985.
8. Godic E.I., Haschin A.M. Spravocinoe rucovodstvo po cerceniiu.- M.:
Maşinostroenie, 1974.
9. Fedorenco V. A., Şoşin A. I. Spravocinic po maşinostroitelinomu cerceniiu. - M.:
10. Bogdanov V.N. ş.a. Spravocinoe rucovodstvo po cerceniiu.- M.: Maşinostroenie,
1989.
11. Anuriev V.I. Spravocinic constructora-maşinostroitelia, vol. 1-3. - M.:
12. Potişco A.V. , ş.a. Spravocinic po injenernoi grafike. – M.: Vîsşaia şcola, 1983.
1
Tema 1 NORME GENERALE DE EXECUTARE A DESENELOR
TEHNICE CONSTRUCȚII GEOMETRICE, SISTEM CAD
1.1 Formate
Dimensiuni colilor de hârtie a și b sunt definite de standardul internațional
SM EN ISO 216: 2014. Raportul dimensiunilor colilor este de 1:√2
A0 841×1189 mm 33,1 × 46,8 inch

A1 594×841 mm 23,4 × 33,1 inch
A2 420 × 594 mm 16,5 × 23,4 inch
A3 297×420 mm 11,7 × 16,5 inch
A4 210 × 297mm 8,3 × 11,7 inch
A5 148 × 210 mm 5,8 × 8,3 inch
A6 105 × 148 mm 4,1 × 5,8 inch
A7 74 × 105 mm 2,9 × 4,1 inch
A8 52 × 74 mm 2,0 × 2,9 inch
A9 37 × 52 mm 1,5 × 2,0 inch
A10 26 × 37 mm 1,0 × 1,5 inch
Standardul SM EN ISO 5457: 2015 specifică dimensiunea și aspectul colilor
preimprimate pentru desene tehnice în orice domeniu de inginerie, inclusiv cele produse de
calculator.
5
10
5
20
10
5
a
Formatul A4 se aranjează doar vertical. Celelalte formate se aranjează cu latura mai

lungă orizontală.
Formatele alungite trebuiesc evitate. Dacă este necesară utilizarea lor ele vor fi formate
prin combinarea dimensiunilor laturii scurte a unui format (de exemplu, A3) cu dimensiunile
laturii lungi a unui alt format de dimensiunemai mare (de exemplu, A1). Rezultatul este un
nou format A3.1.
2
1.2 Indicator
În formatele de la A0 la A3 indicatorul se amplasează în colțul din dreapta de jos al
spațiului de desen. În formatul A4 indicatorul este situat în partea mai scurtă (inferioară) a
desenului. Direcția de citire a desenului coincide cu cea a indicatorului (SM EN
ISO 5457:2015). Forma, dimensiunile, modul de amplasare și completare a indicatorului este
stabilit de SM EN ISO 7200:2015.
1.3 Scări
Scara este raportul dintre dimensiunea liniară reprezentată în desen a unui element și
dimensiunea reală a lui. Scările sunt stabilite de SM EN ISO 5455:2015.
Notarea completă a unei scări este compusă din cuvântul "SCARA" urmată de raport,
de exemplu: SCARA 1: 1 SCARA X: 1 pentru scări de mărire; SCARA 1: X pentru scări de
reducere. Dacă nu există posibilitatea de confuzie, cuvântul „SCARA” poate fi omis.
Scara desenului se înscrie în indicator. Dacă sunt utilizate mai multe scări de reprezentare, în
indicator se înscrie scara de bază, celelalte scări diferite de aceasta sunt înscrise lângă numărul
de referință al piesei, sau litera care indică vederea sau secțiunea respectivă.
Scări de mărire 50:1 20:1 10:1 5:1 l 2:1
Scara naturală 1:1
1:2 1:5 1:10 1:20 1:50 1:100
Scări de micșorare 1:10 000
1:200 1:500 1:1 000 1:2 000 1:5 000
Elementele care sunt prea mici pentru a putea fi cotate în reprezentarea de bază vor fi
reprezentate mărite, iar desenul de bază se va reprezenta simplificat.
1.4 Linii
În desenul tehnic se utilizează linii de diferite tipuri şi grosimi, în funcție de scara
desenului şi de destinația acestuia. Forma, mărimile și destinația liniilor este stabilite de
standardele:
• SM EN ISO 128-20:2015 Noțiuni de bază
• SM EN ISO 128-21:2015 Linii CAD
• ISO 128-22 Linii de indicație și referință
• ISO 128-23 Linii în construcţii
• ISO 128-24 Linii în ingineria mecanică
• ISO 128-25 Linii în construcția navală
3
SM EN ISO 128-20:2015, stabilește 15 tipuri de linii de bază folosite în desene tehnice,
diagrame, planuri sau hărți, precum și proporțiile elementelor componente a lor. Grosimea d
a liniilor se alege din următorul şir de valori date în mm: 0,13; 0,18; 0,25; 0,35; 0,5; 0,7; 1,0;
1,4; 2,0. Raportul dintre grosimile liniilor extragroasă, groasă și subțire este de 4: 2: 1.
Linii utilizate în ingineria mecanică (ISO 128-24:2014)
Nr. Reprezentare Denumire Destinație
Contururi reale vizibile

01.2 Linie continuă groasă
Muchii reale vizibile
d
Muchii fictive vizibile

Linii de cotă
d/2
Linii ajutătoare
01.1 Linie continuă subţire Linii de indicaţie
Haşuri
Conturul secţiunilor
suprapuse
Linie ondulată subţire
Linii de ruptură pentru
delimitarea vederilor şi
d/2
01.1
Linie continuă subţire
secţiunilor,
în zig – zag
Linie întreruptă Contururi acoperite

02.1
Subțire
d/2
Muchii acoperite
3d 6d
Linie întreruptă
02.2 Groasă Suptafețe prelucrate termic
d
0,5d Axe de simetrie

Axele cercurilor
04.1 Linie punct subţire
Cercul divizor al roțiilor
dințate
04.2 Linie punct groasă Trasee de secţionare

Conturul pieselor învecinate
Poziţii extreme ale pieselor
mobile.
05.1 Linie două puncte subțire Conturul iniţial al pieselor
înainte de fasonare.
Părţi situate în faţa planului
de secţionare.
4
1.5 Inscripții
Inscripțiile în desenele tehnice trebuie să corespundă prevederilor standardelor:
• SM EN ISO 3098-1:2016 Cerințe generale
• SM EN ISO 3098-2:2015 Alfabet latin, cifre și semne
• SM EN ISO 3098-3:2015 Alfabet grecesc
• SM EN ISO 3098-4:2015 Diacritice și marcaje ale alfabetului latin
• SM EN ISO 3098-5:2013 Litere CAD
Dimensiunea caracterelor este determinată de înălţimea literelor majuscule (cifrelor) şi
se notează cu h. Această dimensiune se măsoară în mm şi se alege din următorul şir de valori:
h =1,8mm; 2,5mm; 3,5mm; 5mm; 7mm; 10mm; 14mm; 20mm.
Pentru desenele tehnice se recomandă executarea inscripţiilor cu caractere de tip B cu
înclinaţia 75° care are grosimea liniei egală cu (1/10)h.
Raportul dintre dimensiunile literelor, distanţele dintre litere, cuvinte, rânduri precum
şi forma caracterelor de tip B sunt următoarele:
h
c1
a e d
c2
t
c3
b1
b2
Dimensiunea caracterului (înălţimea literelor mari și cifrelor) h b3 h

Înălţimea literelor mici c1 7h / 10
Prelungirile literelor: în jos și în sus c2 c3 3h / 10
Grosimea liniei d 1h / 10
Distanţa dintre litere a 2h / 10
Distanţa minimă dintre cuvinte e 6h / 10
b1, 19h / 10,
Distanţa minimă dintre rânduri b2, 15h / 10,
b3 13h / 10.
Spațiu pentru diacritice f 4h / 10
5
2.1 Construcíi geometrice
Racordarea este trecerea lină dintre linii de tipul circumferinţelor şi dreptelor. Pentru a
fi racordată o dreaptă trebuie să fie tangentă la circumferinţă, iar două circumferinţe trebuie să
aibă o tangentă comună tA, perpendiculară pe razele ambelor circumferinţe:
tA⊥O1A, tA⊥O2A;
- Divizarea segmntuluii
R> ½|AB|
- Construirea tangentelor
- Racordare exterioară și interioară
- Poligoane regulate
6
3.1 Lansarea comenzilor în AutoCAD
Reieşind din structura interfeţei AutoCAD2017 sunt mai multe căi de accesare a
comenzilor :
• alegerea comenzii din banda Ribbon sau paleta de instrumente;
• pentru interfața clasică alegerea din meniu sau barele de instrumente;
• introducerea de la tastatură a numelui comenzii în zona de comandă;
• alegerea din lista care apare atunci când se începe tastarea.
3.2 Introducerea datelor
a) Metoda punctării
b) Utilizarea coordonatelor
− coordonate carteziene absolute de ex: 15.2,12.15 ↵
− coordonate carteziene relative de ex: @15.2,12.15 ↵
− coordonate polare absolute de ex: 15.2<15 ↵
− coordonate polare relative de ex: @15.2<15.5 ↵
c) Metoda combinată
− Introducerea directă a distanţei de ex: 21.5 ↵ (direcția se indică cu mouse-ul)
− Introducerea directă a unghiului de ex: <15 ↵ (distanța se indică cu mouse-ul)
d) Fixarea pe obiecte TT, FROM, END, MID, INT, APPI, EXT, CEN, Geometric
Center, QUA, TAN, PER, PAR, INS, NOD, NEA, NON, OS/
3.3 Metode de selectare

Window Crossing Window
a) Selectarea prin punctare (directă)
b) Selectarea cu ajutorul ferestrelor și
lasso implicite Crossing Window
c) Deselectarea – Remove (R↵.), poate fi
înlocuită cu selectarea cu tasta Shift
apăsată.
d) Completarea setului Add ( A↵)
e) Indicarea explicită a tipului de
fereastră: Window (W), Crossing
Window (C), Last (L), Previous (P),
All (ALL), etc.
7
LUCRUL INDIVIDUAL
Scopul lucrărilor grafice individuale este de a consolida cunoştinţele acumulate la

prelegeri şi seminare. Lucrările se efectuează conform variantei ce corespunde numărului din
registrul grupei. Dacă numărul de variante propuse este mai mic decât numărul din registru,
varianta se va calcula ca diferența dintre acest număr și numărul de variante propuse.
Notaţia desenului din indicator se va compune în felul următor:
denumirea obiectului DTI
numărul lucrării 2 cifre
numărul variantei 2 cifre
De exemplu : lucrarea 1, varianta 25 se va nota:
DTI 01 25
Scopul lucrării grafice individuale „Construcții geometrice” este căpătarea deprinderilor
în construcții geometrice executate manual cu instrumente de desen (riglă, compas, raportor,
etc.).
Pe formatul A4 cu chenar și indicator se va reprezenta la scara 2:1 garnitura propusă.
Conturul garniturii se va executa cu linie continuă groasă, liniile de construcție (cercul
circumscris al poligonului) – cu linie continuă subțire. Cu linie subțire se vor reprezenta și
construcțiile auxiliare, care nu vor fi șterse ulterior. Pe desen se vor evidenția punctele de
tangență, centrele si punctele de racordare.
Un exemplu de perfectare a lucrării este propus în pagina următoare.
Pentru studierea temei se recomandă literatura:
1. T. Pleşcan. "Geometrie descriptivă și desen proiectiv", Ed.Tehnica –Info, Chișinău,
2010 , pag. 157-162.
2. C. P. Ignat. "Desen tehnic industrial", vol.I, Ed.Tehnica – Info, Chișinău, 2005 ,
pag. 35-60.
8
9
10
11
Tema2 SETĂRI ALE DESENELOR
COMENZI DE DESENARE ȘI REDACTARE ÎN AUTOCAD
1.1 Limitele desenului
Limitele definesc suprafața dreptunghiulară a spațiului de desenare.
Lansarea: - meniul Format → Drawing Limits
- se tastează: Limits
Coordonatele X şi Y se indică fie prin tastarea valorilor coordonatelor, fie prin
selectarea unui punct pe ecran. Pot fi acceptate coordonatele implicite <0.0000,0.0000>:
(tasta Enter ↵)
Opţiunea ON /OFF – impune sau scoate restricţiile la depăşirea limitelor formatului în
procesul de desenare.
Pentru afișarea barei de meniuri se va bifa Show Menu Bar din lista Customize Quick
Acces Toolbar.
1.2 Straturi (Layer - e)
Straturile (Layer - e) permit organizarea obiectelor într-un desen după funcție sau scop.
Proprietățile straturilor:
- Numele;
- Vizibilitatea (On/Off);
- Freeze/thaw - permite ignorarea stratului la regenerare;
- Lock/Unlock - blochează stratul pentru a-l proteja de modificarea accidentală;
- Color – culoarea stratului pe ecran;
- Linetype - tipul liniei;
- Lineweight - grosimea liniei;
- Plot/Don′t plot – blochează plotarea stratului.
Lansarea: . Layers tab → Layer Properties
- meniul Format → Layer
- se tastează: layer ( LA )
12
1.3 Stilul de text
Stilul de text este caracterizat de mai mulţi factori cum ar fi fontul (Font Name),
înălţimea (Height), , unghiul de înclinaţie (Oblique Angle). AutoCAD permite oglindirea
textului (Upside down – pe orizontală şi Backwards – pe verticală).
În cadrul unui desen pot fi definite mai multe stiluri de text.
Stilul de text poate fi definit, modificat, redenumit sau şters prin intermediul casetei de
dialog Text Style care poate fi deschisă prin unul din modurile:
• Annotate tab → Text → Manage Text Style
• din meniul Format → Text Style
• din linia de comandă → Style (ST)
Pentru desen se poate crea doar un singur stil de text cu înălțimea (Height) egală cu 0,
înălțimea textului fiind setată la o valoare dorită în procesul inscripționării. Cel mai apropiat de
stilul standard este fontul isocp.shx cu înclinația (Oblique Angle) de 15° față de verticală.
Width Factor permite comprimarea textului în lungime pentru a-l putea introduce
într-un spaţiu limitat al unui tabel.
13
2.1 Comenzi de desenare
Lansarea: - Home tab → Draw
- meniul Draw
- se tastează comanda sau aliasul
Line ( L ) – desenează segmente de

dreaptă prin indicarea
extremităţilor lui.
Command: _line Specify first point:
Specify next point or [Undo]:
PLine ( PL ) – desenează polilinii

compuse din segmente de dreaptă 2 (W=2) Next
point
şi arce de cerc.
4 (H=2)
Command: pline Specify start Lenght=15
point: (se indică punctul)

Current line-width is 0.0000 Start Start
Specify next point or point point Arc Next
point
[Arc/Close/Halfwidth/Lenght/Undo
/Width]:
Circle (C ) – desenează cercuri

Command: _circle Specify center
point for circle or [3P/2P/Ttr (tan
tan radius)]: TTT
Specify radius of circle or

TTR
[Diameter] <10.0000>:
R
Arc (A ) – desenează arcuri de cerc

Command: _arc Specify start point Lenght
of arc or [Center]: Direction
Specify second point of arc or End point

[Center/End]:
Specify end point of arc: Start point
Center point
14
Other corner
RECtangle ( REC ) – desenează

dreptunghiuri prin indicarea Fillet Chamfer
capetelor diagonalei
Command: _rectang First corner Rad
Chamfer
Specify first corner point or distance
[Chamfer/Elevation/Fillet/Thicknes
s/Width]:
Specify other corner point or Rotation
[Area/Dimensions/Rotation]:
Rotation angle
POLygon ( POL ) – desenează R

poligoane regulate cu 3÷1 024
laturi.
Command polygon Enter number
of sides <…>: (se indică numărul de
laturi )
Specify center of polygon or [ Edge
]: (se indică centrul poligonului) Inscribed
Enter an option [ Inscribed in circle Circumscribed

/ Circumscribed about circle ] <…>
: (se indică I sau C )
Specify radius of circle : (se
tastează valoarea razei sau se Edge
indică punctul)
Rotation
Ellipse (EL ) – desenează elipse
Command: _ellipse End angle
Specify axis endpoint of ellipse or

[Arc/Center]:
Specify other endpoint of axis:
Specify distance to other axis or Included
Start
[Rotation]: angle
angle
Center
XLine ( XL ) – desenează drepte

infinite, care, de obicei, servesc Horizontal
drept linii de ordine. Angle
Command: _xline Specify a point or Through point:
Vertical
[Hor/Ver/Ang/Bisect/Offset]:
Specify through point: Angle distance
start
Angle
end
Angle
vertex
Bisect
15
2.2 Comenzi de editare
Lansarea: - Home tab → Modify
- meniul Modify
- se tastează comanda sau aliasul
Move ( M ) – Mută obiectele

selectate după un vector definit de
două puncte.
Copy ( Co,Cp) – Copie obiectele

selectate în direcţia determinată
de un vector.
Stretch ( S ) – Deformează
obiectele selectate prin deplasarea
punctelor din capete.
Rotate ( R ) – Roteşte obiectele
selectate în jurul unui punct
indicat
Specify rotation angle or
[Copy/Reference] <0>:
Rotation angle–unghiul de rotaţie
Copy – rotirea copiei obiectului
Reference – rotire cu referirea la
un unghi de rotaţie iniţial
Mirror ( Mi ) – Realizează o copie
simetrică în raport cu o dreaptă
Specify first point of mirror line:
Specify second point of mirror line:
Erase source objects? [Yes/No] <N>:
Scale ( Sc ) – Scalează obiectele
Specify scale factor or
[Copy/Reference] <1.0000>:
Scale factor–coeficientul de scalare
Copy – creează o copie scalată
Reference – scalează faţă de o
dimensiune de referinţă
Trim ( Tr ) – retează porţiuni de
obiecte până la o muchie tăietoare
Select cutting edges – selectează
muchia tăietoare
Select object to trim or shift-select
to extend – selectează părţile
obiectelor ce urmează a fi retezate
16
Erase ( E ) – şterge obiectele
selectate
Explode ( X ) – Descompune
obiectele complexe (poligoane,
dreptunghiuri, cote,etc.) în parţi
componente
Fillet ( F ) – Execută o racordare

Command:_fillet Current settings: Radius
Mode=TRIM, Radius=0.0000
Select first object or [Undo/
Polyline/Radius/Trim/Multiple]
Chamfer ( Cha ) – Execută o

teşitură Dist1
Command: _chamfer (TRIM
mode) Current chamfer Dist1 =
Dist2
0.00, Dist2 = 0.00
Select first line or [Undo/Polyline/
Distance/Angle/Trim/mEthod/Mult
iple
Offset ( O ) – Realizează un obiect
Distance
format din puncte echidistante
celor iniţiale
Specify offset distance or
[Through/Erase/Layer]<Through>:
Array – Creează copii multiple

ale unui obiect, aranjându-le polar,
rectangular sau după traiectorie
ARRAYRECT Select grip to edit
array or [ASsociative/Base
point/COUnt/Spacing/COLumns/R
ows/Levels/eXit]<eXit>:
ARRAYPOLARSpecify center point

of array or [Base point/Axis of
rotation]:
ARRAYPATH Select grip to edit

array or
[ASsociative/Method/Base
point/Tangent
direction/Items/Rows/Levels/Alig
n items/Z direction/eXit]<>:
17
2.3 Inscripționarea
Lansarea: - Home tab → Annotation
- meniul Draw → Text→ Multiline Text / Single Line Text
- din linia de comandă → MText (T, MT) / Text
Single line Text (T) înscrie separat rândurile unui text
Opțiunile de amplasare a textului:

1. Text rotit
2. Text aliniat între 2 puncte Align
3. Text potrivit (de înălțime dată) Fit
4. Text plasat pe centru Center
5. Text plasat la mijloc Middle
6. Text aliniat spre dreapta Right
7. Text aliniat spre stânga-sus (TL)
8. Text aliniat spre centru-sus (TC)
9. Text aliniat spre dreapta-sus (TR)
10.Text aliniat spre mijloc-stânga(ML)
11.Text aliniat spre mijloc-centru(MC)
12.Text aliniat spre mijloc-dreapta(MR)
13.Text aliniat spre stânga-jos (BL)
14.Text aliniat spre centru-jos (BC)
15.Text aliniat spre dreapta-jos (BR)
Multiline Text (T) înscrie un bloc de text compus din mai multe rânduri
După alocarea spațiului pentru text se deschide editorul de text.
În editor se pot executa acțiunile:

1. Modificare stilul de text, stabilirea înălțimii;
2. Formatarea textului;
3. Alinierea paragrafelor și creaera listelor ;
4. Inserarea coloanelor, simbolurilor și câmpurilor ;
5. Verificarea ortografiei.
18
LUCRUL INDIVIDUAL
Scopul lucrării grafice individuale DTI 02 nn „Construcții geometrice” este căpătarea

deprinderilor în construcții executate în AutoCAD. Desenul conține garnitura propusă în
lucrarea anterioară și se va executa pe formatul A4. Lucrarea constă din trei etape:
1. Executarea desenului-prototip.
- Cu comanda Limits se stabilesc dimensiunile formatului (210G297).
- În caseta Layers propeties se creează straturile: contur, subțire, axe , invizibil, cote,
text 3,5, text 5, text 7.
- Conturul colii (linie subțire) și chenarul (linie de contur groasă) se execută cu
comanda Rectangle;
- Indicatorul se execută cu linii groase și subțiri cu comenzile Rectangle și Line. Se
recomandă utilizarea coordonatelor carteziene relative, sau introducerea directă a
distanței (modul ORTHO activat). Segmentele identice pot fi copiate cu comanda
Copy sau Offset. Ca alternativă se pot utiliza rețelele Grid și Snap cu pasul de 5mm.
- Inscripțiile din indicator se vor executa cu comenzile Mtext sau Text cu litere de
înălțimile 3,5; 5; 7mm. Pentru a comprima textul care este mai lung decât spațiul
alocat se va proceda astfel: pentru Mtext se va seta Width factor din caseta Text Edit
la o valoare mai mică de 1, iar Single Line Text va fi scris cu opțiunea Fit.
2. Desenarea garniturii
- Se recomandă executarea desenului la scara naturală cu scalarea ulterioară cu
comanda Scale.
- Desenul se va începe de la poziționarea axelor. Se va alege Layer-ul „Axa” , se va
activa modul ORTHO. Axele paralele pot fi copiate cu comanda Copy sau Offset.
- În Layer-ul „Contur” cu comanda Circle vor fi desenate cercurile fixate de axe.
- Racordările exterioare se vor executa cu comanda Fillet, iar cele interioare – cu
comanda Circle cu opțiunea TTR. Tangentele se execută cu comanda Line,
utilizând la indicarea punctelor de tangență modul OSNAP tan.
- Cu comanda Trim se vor reteza capetele cercurilor și a segmentelor. Cu comanda
Lenghten opțiunea Dynamic se vor ajusta axele pentru a nu depăși conturul mai mult
de 5-10 mm. Pentru a evita intersecția liniilor axiale pe intervale sau pe puncte poate
di modificată scara tipului de linie Litetype Scale din paleta Properties.
3. Cotarea
- Cotarea se va executa după stabilirea stilului de cotare în caseta Dimension Style.
- Se recomandă mărimea săgeții de 4mm și înălțimea cotei de 5mm.
- Se va ține cont de scara de mărire și se va stabili factorul de scalare (Scale factor)
egal cu 0,5.
Desenul va fi identic cu cel din lucrarea nr.1 cu excepția liniilor de construcție și a punctelor
și centrelor de racordare.
1. I. Simion "AutoCAD 2005 pentru Ingineri", Ed.Teora, București, 2004 , pag. 18-98.
2. S.Dîntu, A. Șuletea ș.a. "Desen tehnic asistat de calculator", Material didactic,
Ed.U.T.M, Chișinău, 2003 , pag. 15-54, 61-78, 89-96.
19
Tema3 SISTEME DE PROIECŢII
EPURA PUNCTULUI, DREPTEI, PLANULUI, CORPURILOR
GEOMETRICE
1.1Sisteme de proiecții
Termenii utilizați și tipurile de proiecții sunt stabilite de standardele:
• SM EN ISO 10209-2:2012 Termeni referitori la metode de proiecții
• SM EN ISO 5456-1:2015 Noțiuni generale despre proiecții
• SM EN ISO 5456-2:2015 Proiecții ortogonale
• SM EN ISO 5456-3:2015 Proiecții Axonometrice
• SM EN ISO 5456-4:2016 Proiecții centrale
1.2Tripla proiecție orizontală (Epura Monge)
− Liniile de ordine sunt perpendiculare pe axele de proiecţie

− Proiecţiile de pe aceeaşi linie de ordine nu pot fi decalate
1.3Epura dreptei şi a planului
20
2.1 Probleme poziționale
Dacă un punct aparţine unei drepte, proiecţiile acestui punct vor aparţine proiecţiilor
de acelaşi nume ale dreptei.
B2
A2
l2
C1
A1∈l1 ,A2∈l2 ⇒ A∈l;
x1,2 B∉l;
C∉l
C2
l1
A1 B1
O dreaptă aparţine unui plan, dacă cel puţin două puncte ale acestei drepte aparţin
planului, sau trece printr-un punct al planului şi este paralelă cu o dreaptă din plan.
a2
b2 Fie planul este definit prin două drepte a şi b.
12
c2 Considerăm punctele 1 şi 2 care sunt puncte de
x1,2 intersecţie ale dreptelor a şi b cu dreapta dată c.
21
1∈ a ⇒ 11∈ a1 ∧ 12∈ a2 ;
c1
22 2∈ b ⇒ 21∈ b1 ∧ 22∈ b2
11 b1
a1
Un punct aparţine unui plan atunci când este situat pe o dreaptă din acest plan
A∈Θ (ab) ⇒ A1∈ l1∧ A2∈ l2
a2
unde l – dreaptă ce aparţine planuluiΘ
12 b2
A2 Pentru a găsi cea de-a doua proiecţie a punctului ce
21
c2 aparţine planului atunci când este dată una din
x1,2
proiecţii va fi utilizat algoritmul:
– proiecţia dată a punctului se plasează pe o
c1 dreaptă;
22 – se determină proiecţia punctelor de intersecţie
A1 b1
11 a dreptei cu elementele ce determină planul;
– se găseşte cea de-a doua proiecţie a acestor
puncte şi, respectiv, proiecţia dreptei ;
a – pe proiecţia dreptei se va determina (cu linia
de ordine ) proiecţia punctului .
21
3.1 Poliedre
Punctele de pe suprafețele poliedrice sunt situate pe muchiile (segmente) sau fețele
(plane) acestor poliedre.
3.2 Suprafețe curbe riglate

Punctul aparține unei suprafeţe atunci când este situat pe o linie (dreaptă, sau curbă) de pe
această suprafaţă.
3.2 Suprafețe curbe de rotație riglate
22
4.1 Secțiuni plane ale poliedrelor
Secţiune plană este linia
de intersecţie a suprafeţei cu un
plan. Când planul secant ocupă
poziţie proiectantă, proiecţia
liniei se determină utilizând
principiile de apartenenţă.
Secțiunea plană a
poliedrelor este o linie frântă
închisă, vârfurile căreia se află pe
muchii.
4.2 Secțiuni plane a suprafețelor curbe
Secţiunile plane ale suprafețelor curbe sunt poligoane sau linii curbe.
1 – dreptunghi 4 – elipsă
2 – triunghi 5 – parabolă
3 – cerc 6 – hiperbolă
4.2 Intersecția suprafețelor curbe proiectante
23
LUCRUL INDIVIDUAL
Scopul lucrării grafice individuale DTI 03 nn „Poliedru” este căpătarea deprinderilor în

realizarea triplei proiecții ortogonale a poliedrelor.
Desenul se va executa manual pe formatul A3.
În partea stângă a formatului se vor desena proiecțiile frontală și orizontală a prismei la
scara 2:1. Se vor plasa axele de coordonate. Se recomandă trasarea axei Ox prin proiecția
frontală a bazei inferioare a prismei. Poziția axei Oz se va alege astfel, ca desenul să fie plasat
uniform pe coală.
Vârfurile prismei se vor nota prin litere cu indicele respective. Pentru determinarea
proiecției frontale a găurii centrale se va utiliza proprietatea de apartenență a punctului unui
plan. Pentru construirea proiecției laterale se vor trasa liniile de ordine pe care se vor depune
coordonatele y ale punctelor.
Construcțiile ce execută cu linie subțire și nu sunt șterse din desen.
Se propune un exemplu de perfectare a lucrării.
1. T. Pleşcan. "Grafica Inginerească", Ed.Tehnica –Info, Chișinău, 2010 , pag. 11-53.
2. C. P. Ignat. "Desen tehnic Industrial", vol.I, Ed.Tehnica – Info, Chișinău, 2005 ,
pag.87-102.
24
25
26
27
28
Tema4 METODE ȘI PRINCIPII DE COTARE. COTAREA ÎN
AUTOCAD
1.1Principii generale
Procesul de cotare este reglementat de următoarele standarde:
• ISO 129-1 Indicarea dimensiunilor și toleranțelor. Principii generale
• ISO 129-2 Cotarea desenelor din inginerie mecanică
• ISO 129-4 Cotarea desenelor din construcții navale
• ISO 129-5 Cotarea Structurilor metalice
• ISO 129-6 Dimensionarea simplificată în desenele inginerești
• SM EN ISO 1660:2015 Cotarea profilelor
• ISO 406:1987 Indicarea toleranțelor în desenele tehnice
1.2Elementele cotării
1 linia de cotă (dimension line)

2 valoarea cotei (dimensional value)
3 extremitatea – aici săgeata (terminator)
4 linie ajutătoare (extension line)
5 linie de indicație (leader line)
6 linie de referință (reference line)
Liniile de cotă și ajutătoare sunt linii subțiri.

Liniile ajutătoare depășesc liniile de cota respective
cu o mărime egală aproximativ cu 8 grosimi a liniei. Se
permite un decalaj între piesă și începutul liniei ajutătoare
cu o mărime ce nu depășește 8 grosimi ale liniei.
La cotarea trecerii line liniile ajutătoare se

aplică la punctul de intersecție a liniilor de
proiecție
Liniile de cotă pot fi reprezentate parțial
29
Formele săgeților și mărimile lor în raport cu mărimile cotei.
În desen poate fi utilizat doar un

tip de săgeată. În cazul insuficienței
spațiului pentru săgeți acestea sunt
așezate în afara liniilor ajutătoare, sau
înlocuite cu punct, iar cota plasată pe
linia de referință atașată cu linie de
indicație de linia de cotă respectivă.
Linia de indicație este înclinată
față de conturul piesei la un unghi
diferit de cel de al hașurii.
Extrenitatea liniei de indicație este o săgeată atunci când se referă la un contur și un punct
atunci când se referă la o suprafață.
Cota se recomandă să fie scrisă cu caractere de tip B vertical. Unitatea de măsură care
este aceeași în tot desenul nu se indică. Cota se așează deasupra liniei de cotă.
30
1.3Utilizarea simbolurilor
Ø50 Diametrul 50
□50 Pătrat cu latura 50
R50 Raza 50
S Ø50 Diametrul sferei 50
SR50 Raza sferei 50
∩50 Lungimea arcului 50
(50) Cote auxiliare
t =5 Grosimea 5
|| Simbolul simetriei
Cotele auxiliare sunt dimensiunile derivate din alte dimensiuni date doar cu titlu
informativ. Ele se plasează între paranteze și nu sunt însoțite de toleranțe.
1.4Reguli de cotare a elementelor repetate
Elementele identice se cotează o singură dată indicându-se numărul lor total.
Atunci când toate elementele sunt identice, ele se cotează o singură dată fără a se indica
numărul lor. Unghiul dintre elementele așezate uniform pe cerc nu se indică.
31
1.5Metode de cotare
Cotarea paralelă Cotarea consecutivă
Cotare în lanț Cotare combinată

1.6Cotarea conurilor
Conurile se cotează conform SM EN ISO 3040: 2016. Valorile conicităților sunt
stabilite de SM EN ISO 1119:2017.
32
2.1Stabilirea stilului de cotare
Apelul casetei de dialog Dimension Style Menager se va efectua prin unul dintre modurile:
• meniul Format → Dimension Style
• meniul Dimension → Dimension Style
• Home tab → Anotation → Dimension Style
• se tastează DIMSTY
Caseta de dialog Dimension Style Menager permite crearea unui stil de cotare nou
(New), sau modificarea stilului existent (Modify).
În pagina Line se stabileşte tipul (Linetype), culoarea(Color), și grosimea (Lineweight)
liniilor de cotă și ajutătoare. Parametrul Extend beyond dim line determină mărimea cu care
linia ajutătoare depășește linia de cotă, iar Offset from origin distanța dintre linia ajutătoare și
muchia măsurată. În această pagină se poate elimina (Suppress) una dintre liniile ajutătoare si
jumătate din linia de cotă.
În pagina Symbols and Arrows se stabilesc formele (Arrowheads) și mărimile (Arrow
size) săgeților liniei de cotă și celei de indicație (Leader).
Pagina Text permite alegerea sau stabilirea stilului de text (Text style), înălțimii lui (Text
height). Amplasarea textului (Text placement)se alege Deasupra (Above) pe verticală și în
mijloc(Centred) pe orizontală. Alinierea recomandată este ISO standard.
Pagina Fit stabileşte poziţia cotei şi a săgeţilor în cazul lipsei de spaţiu.
În pagina Primary Units se stabilește formatul, precizia și factorul de scalare al cotei.
Factorul de scalare este coeficientul cu care se va înmulți mărimea măsurată a piesei înainte
de a fi plasată în cotă.
2.2Cotarea și redactarea cotelor
Pentru a cota o piesă poate fi ales tipul de dimensiune dorit, sau utilizată comanda DIM
care permite crearea mai multor tipuri de dimensiuni într-o singură sesiune de cotare. Atunci
când se trece peste un obiect, comanda DIM propune în mod automat un tip de dimensiune
potrivită
Activarea unei comenzi de cotare poate fi realizată prin căile:
• meniul Dimension → tipul dorit
• Home tab → Anotation → Dimension
• Se tastează DIM
Pentru a redacta
poziția elementelor cotei se
utilizează grip-urile
Pentru redactarea
textului cotei – prin dublu
clic pe text se intră în
redactorul de texte.
Modificarea textului e
posibilă din paleta
Properties
33
Tema5 PROIECȚI AXONOMETRICE
Tipurile de axonometrii și parametrii lor sunt stabilite de standardele:
• SM EN ISO 5456-1:2015 Metode de proiecție. Noțiuni generale
• SM EN ISO 5456-3:2015 Reprezentări axonometrice
Conform SM EN ISO 5456-1:2015 proiecțiile axonometrice sunt proiecții ortogonale
sau oblice pe un singur plan cu tipul de vedere tridimensional.
1.2Reguli de reprezentare
Sistemul de coordonate se aranjează cu una din axe (axa z) verticală. Obiectul se
plasează cu fața principală axele și muchiile paralele planelor de coordonate.
Axele și muchiile ascunse ale obiectului se reprezintă doar în caz de necesitate.
Hașura secțiunilor se reprezintă de preferință, la un unghi de 45 ° în raport cu axele și
contururile secțiunii.
Dimensionarea reprezentări axonometrice este în mod normal evitată. În cazul în care
dimensionarea este considerată necesară, se utilizează aceleași reguli ca și pentru proiecțiile
ortogonale.
1.3Tipuri de proiecții axonometrice recomandate
Axonometrii ortogonale
− Izometria ortogonală
ux′ = uy′ = uz′
− Dimetria ortogonală
ux′ = 1/2uy′ = uz′
34
Axonometrii oblice
În axonometriile oblice planul de proiecție este paralel unui plan de coordonate, două
dintre axe rămânând reciproc perpendiculare, astfel una dintre fețele obiectului este
reprezentată nedeformată.
− Axonometrie cavalieră
ux′ = uy′ = uz′
Sunt acceptate patru tipuri de axonometrie cavalieră
− Axonometrie de cabinet
ux′ = 1/2uy′ = uz′
− Axonometrie planimetriccă
În axonometria planimetrică planul de proiecție este paralel cu planul de coordonate
orizontal. Se permit mai multe orientări ale acestui tip de axonometrie.
Acest tip de axonometrie oblică este deosebit de

potrivit pentru desenele de urbanism.
Se permite utilizarea axonometriei planimetrice
scurtate, unde mărime pe axa z este micșorată de două
ori.
35
1.4 Construirea izometriei în AutoCAD
1. Stabilirea reţelelor GRID şi SNAP izometrice
SNAP (clic-dreapta) → Settings → Isometric snap
2. Activarea modului ORTHO de desenare

3. Schimbarea formei cursorului
− tasta F5
− combinaţia Ctrl+E
− din linia de comandă : ISOPLANE
4. Desenarea liniilor (se utilizează metoda introducerii directe a distanţei)
5. Desenarea cercurilor izometrice:
Command: _ellipse
Specify axis endpoint of ellipse or [Arc/Center/Isocircle]: i ↵
Specify center of isocircle: (se indică centrul)
Specify radius of isocircle or [Diameter]: 20 ↵
6. Haşurarea
Se haşurează locul secţionat cu comanda Hatch
Unghiul (Angle) va fi următorul:
- în planul XOZ – 15o;
- în planul YOZ – 75o;
- în planul XOY – 135o.
7. Cotarea
Se realizează cu comanda Aligned dimension
Cotele se vor redacta (li se va oferi direcţia corectă) cu comanda Oblique:
Annotate tab → Dimensions → Oblique
36
LUCRUL INDIVIDUAL
Scopul lucrării grafice individuale DTI 04 nn „Izometrie” este familiarizarea cu modul

de reprezentare a obiectelor în proiecţie axonometrică izometrică, studierea facilităţilor oferite
de AutoCAD la realizarea proiecţiilor izometrice, studierea comenzilor şi opţiunilor specifice
reprezentării și cotării proiecţiilor izometrice.
Desenul se va executa în AutoCAD pe formatul A4, conform variantei lucrării
„Prisma”.
Coordonatele vârfurilor prismei vor fi măsurate din desenul ortogonal. Se permite
plasarea centrului axelor de coordonate în centrul bazei inferioare a prismei.
Se recomandă să se înceapă construcțiile de la baza inferioară a prismei. Conturul
invizibil nu va fi reprezentat. Liniile de construcție vor fi plasate în stratul auxiliar care nu se
va imprima.
Cotarea va conține 2 dimensiuni: înălțimea prismei și diametrul cercului circumscris
bazei.
1. T. Pleşcan. "Grafica Inginerească", Ed.Tehnica –Info, Chișinău, 2010 , pag. 54-65.
2. C. P. Ignat. "Desen tehnic Industrial", vol.I, Ed.Tehnica – Info, Chișinău, 2005 ,
pag.119-160
3 S.Dîntu, A. Șuletea ș.a. "Desen tehnic asistat de calculator", Material didactic,
37
38
Tema 6 METODE DE PROIECTARE ORTOGONALĂ
REGULI DE EXECUTARE A VEDERILOR
Regulile de reprezentare a vederilor sunt stabilite de standardele:
SM EN ISO 5456-2:2015 Proiecțiile ortogonale;
ISO 128-30 Vederi. Noțiuni de bază;
ISO 128-34 Vederi în desenele de inginerie mecanică
1.2Sisteme de proiecții ortogonale

Conform SM EN ISO 5456-2:2015 proiecţiile ortogonale de bază
sunt:
vedere frontală – principală;
vedere de sus (orizontală);
vedere din stânga (laterală);
vedere din dreapta;
vedere de jos;
vedere din spate
Numărul de reprezentări se limitează la minimumul necesar. Se

evită repetarea inutilă a detaliilor și contururile și muchiile ascunse;
− Metoda primului triedru
− Metoda triedrului al treilea
39
− Dimensiunile semnelor convenționale
d grosimea liniei
Literele utilizate la notarea vederilor vor fi mai mari ca celelalte litere din desen de √2 ori.
1.3Metoda notării cu săgeți de referință
Atunci când lipsește legătura

proiectivă se utilizează săgețile.
Cu excepția vederii principale fiecare
vedere este identificată cu o literă
majusculă. Litera se așează de-asupra în
nemijlocita apropiere de vedere.
Cu aceeași literă se notează săgeata
care indică direcția proiectării.
Vederile locale conțin doar un Vederile parțiale se realizează atunci când

element al piesei și se reprezintă conform nu este necesară reprezentarea completă a
metodei de proiectare a celui de-al treilea piesei și se poate reprezenta doar o parte
triedru. Se reprezintă cu linie de contur și limitată de linie subțire cu zigzag.
sunt legate de vederea principală prin axe.
40
1.4Vederi parțiale în piesele simetrice
Se permite reprezentarea vederilor în poziții deosebite față de direcția de proiectare. În

acest caz vederea se notează după schema:
Litera vederii —> săgeata-arc care indică direcția de rotație —> unghiul
Liniile de intersecție se reprezintă simplificat. Liniile fictive de intersecție se

reprezintă cu linie subțire ce nu
intersectează conturul.
41
Teșirile plane se indică cu diagonale Pentru economisirea spațiului piesele pot fi
realizate cu linie subțire reprezentate cu rupturi
Elementele identice pot fi omise Vederile identice se reprezintă o singură dată
Elementele extrase se reprezintă la Pentru pantele mici se indică doar diametrul mai
scară de mărire. mic.
42
LUCRUL INDIVIDUAL
Scopul lucrării grafice individuale DTI 05 nn „Vederi” este căpătarea deprinderilor în

executarea vederilor corpurilor geometrice după reprezentarea lor intuitivă.
Lucrarea conţine trei vederi de bază ale unui corp geometric.
Desenul se execută în AutoCAD. Metoda de proiectare – metoda primului triedru.
Coala de hârtie de formatul A3 se va aranja orizontal. La scara naturală se vor executa trei
vederi (din față, de sus și din stânga) ale modelului propus. Pentru comoditate se pot plasa
vederile cât mai apropiate. Legătura proiectivă se va asigura desenând linii infinite (xLine)
orizontale și verticale.
Drept vedere principală se va alege vederea cea mai informativă. Muchiile vizibile vor
fi trasate cu linie groasă, iar cele invizibile cu linie întreruptă subţire.
În caz de necesitate se va mări desenul (Scale) la o scara ce ar asigura ocuparea
spaţiului efectiv al colii la un nivel de circa 75%,
Desenul se va cota, repartizând raţional cotele pe cele trei vederi. Dacă desenul a fost
mărit în stilul de cotare (Dimension style) se va modifica coeficientul de scalare (Scale
Ffactor).
Se propune exemplul de perfectare a desenului pentru următoarea variantă:

1. G. P. Viatchin ş.a. Desenul tehnic de construcţii de maşini, 1991, pag. 62-67.
2. T. Pleşcan. "Grafica inginerească" (vol 1), 1996 , pag. 194-196.
3. T. Pleşcan. " Geometrie descriptivă și desen proiectiv", Ed.Tehnica –Info, Chișinău,
2010 , pag. 146-148.
4. C. P. Ignat. "Desen tehnic industrial", vol.II, Ed.Tehnica – Info, Chișinău, 2006 ,
pag.69-72.
6. I.Simion "AutoCAD 2005 pentru ingineri", Ed.Teora, București, 2004, pag. 194,195.
43
44
45
46
47
Tema7 SECȚUNI
Tipurile de secțíuni și regulile de reprezentare a lor sunt stabilite de standardele:
• ISO 128-40:2001 Convenții de bază pentru tăieturi și secțiuni
• ISO 128-44:2001 Secțiuni în desenele de inginerie mecanică
• ISO 128-50:2001 Reprezentarea zonelor de tăieturi și secțiuni
1.2Reguli generale de reprezentare
Secţiunile orizontală, frontală şi de profil sunt plasate în locul vederilor respective.
Traseul de secţionare se trasează cu linie-punct groasă întreruptă. Dacă planul secant își
schimbă direcția liniile se reprezintă doar la capetele planelor
În caz de necesitate se permite să nu se întrerupă linia ce indică poziția planului secant.

1.3Formele și dimensiunile săgeților
1.4Secțiuni propriu zise

Secțiunile deplasate se amplasează în În cazuri lipsite de ambiguitate, secțiunea se
apropierea vederii pe o linie-punct subțire. suprapune pe vederea principală și se
reprezintă cu linie subțire continue. În acest
caz nu este necesară identificarea ei
suplimentară
48
Secțiunile propriu zise succesive pot fi atât deplasate, cât și obișnuite.
1.5 Secțiuni cu vedere (Tăieturi)

Conțin în afară de secțiunea propriu-zisă și conturul piesei aflat în spatele planului secant.
Dacă piesa este simetrică se reprezintă Secțiunea locală este executată atunci când
jumătate vedere–jumătate secţiune, nu este necesară secționarea completă a
separate prin axa de simetrie piesei.
49
1.6 Secțiuni compuse
Sunt formate de două sau mai multe plane secante.
Planele secante pot fi paralele sau concurente
Dacă este necesar ca planul secant să treacă în afara piesei, în acel spațiu nu se va
reprezenta linia-punct subțire.
Elementele așezate uniform care nu nimeresc în planul secant pot fi reprezentate în

secțiune în caz că nu creează ambiguitate.
Nervurile de sprijin, elementele de fixare, arborii, spițele roților și altele elemente nu pot
fi tăiate în secțiuni longitudinale, prin urmare, nu pot fi reprezentate ca secțiuni.
50
1.7 Secțiuni suplimentare
La vel ca și vederile,
secțiunile pot ocupa o poziție
diferită de cea a direcției
săgeților
1.8 Hașurarea
Haşura părții secționate se execută cu linii continui subţiri paralele înclinate sub unghi
de 45° faţă de conturul reprezentării sau a axei ei.
Porțiunile despărțite sau situate în plane diferite ale aceleiași piese se hașurează identic.
Suprafeţelor mari ale secţiunilor se Piesele subțiri secționate se înnegresc,

haşurează doar cu o fâşie uniformă situată iar între piesele alăturate este lăsat un
lângă contur. interval de 0,7 mm.
51
2.1 Construirea secțiunilor în AutoCAD
 Legătura proiectivă dintre proiecții poate fi asigurată cu butoanele din bara de stare:
ORTHO (F8) POLAR (F10) OTRACK (F11) OSNAP (F3)
OSNAP+ORTHO OSNAP+POLAR
OSNAP+ORTHO OSNAP+POLAR
+OTRACK +OTRACK
 Reprezentarea săgeții Comanda Pline, stratul Contur
Home tab → Draw → Polyline

Command: _pline
Specify start point: (se indică punctul)
Specify next point or [Arc/Halfwidth/Length/Undo/Width]: W↵
Specify starting width <0.0000>: 0↵
Specify ending width <0.0000>: 4↵
Specify next point or [Arc/Close/Halfwidth/Length/Undo/Width]:7↵
Specify next point or [Arc/Close/Halfwidth/Length/Undo/Width]: W↵
Specify starting width <3.0000>: 0↵
Specify ending width <0.0000>: 0↵
Specify next point or [Arc/Close/Halfwidth/Length/Undo/Width]:20↵↵
 Hașurarea în AutoCAD
- Home tab → Draw → Hatch

- meniul Draw → Hatch
- Hatch (H)
52
LUCRUL INDIVIDUAL
Scopul lucrării grafice individuale este căpătarea deprinderilor în executarea secțiunilor

simple cu vedere a corpurilor geometrice după reprezentarea lor intuitivă.
Desenul DTI 06 nn „Secțiuni simple” se va executa în AutoCAD pe formatul A3,
conform variantei. Desenul va conține trei reprezentări: vederi și secțiuni simple cu vedere.
Numărul de secțiuni va fi minim necesar. Pentru piesele simetrice se va executa o jumătate
vedere și o jumătate secțiune. Se va reprezenta traseul de secționare. Cotele se vor repartiza
uniform.
În exemplu este reprezentată piesa:

2010 , pag. 148-152.
pag.73-116.
Ed.U.T.M, Chișinău, 2003 , pag. 108-125.
53
54
55
56
57
LUCRUL INDIVIDUAL

compuse a corpurilor geometrice după reprezentarea vederilor în proiecții ortogonale.
Desenul DTI 07 nn „Secțiuni compuse” se va executa în AutoCAD pe formatul A3,
conform variantei. Desenul va conține trei reprezentări: vederea cu traseul de secționare,
secțiunea compusă și vederea sau secțiunea laterală. Cotele se vor repartiza uniform.
Exemplul propus este executat conform sarcinii:

2010 , pag. 148-152.
pag.73-116.
58
59
Sectiuni compuse
60
61
62
LUCRUL INDIVIDUAL

suplimentare după reprezentarea pieselor în vedere.
Desenul DTI 08 nn „Secțiuni suplimentare” se va executa manual pe formatul A4,
conform variantei. Desenul va conține două reprezentări: vederea și secțiunea suplimentară
executată în conformitate cu traseul de secționare. Secțiunea poate fi așeza fie în legătură
proiectivă, fie rotită. Cotele se vor repartiza uniform.
Se propune un exemplu de executare a secțiunii conform sarcinii ce urmează:

2010 , pag. 148-152.
pag.73-116.
63
64
65
66
67
68
LUCRUL INDIVIDUAL

propriu-zise pentru piesele de tip „Arbore”.
Desenul DTI 09 nn „Secțiuni” se va executa în AutoCAD pe formatul A3, conform
variantei. Desenul va conține vederea principală, care se va executa conform săgeții și trei
secțiuni propriu-zise (planele secante sunt indicate). Secțiunile pot fi obișnuite sau deplasate.
Se vor indica traseul de secționare și dimensiunile piesei.
Se propune un exemplu de perfectare a desenului.
2010 , pag. 148-152.
pag.73-116.
69
70
71
72
73
Tema 8 DESENE PARAMETRICE
1.1 Principii generale
Desenul parametric este o tehnologie care este folosită pentru proiectarea cu
constrângeri care stabilesc relații geometrice și dimensionale între obiecte în spațiul 2D.
Ele se regăsesc în tab-ul Parametric din Ribbon
Există două tipuri generale de constrângeri:

• Constrângeri geometrice - controlează relațiile dintre obiecte;
• Constrângeri dimensionale - controlează distanța, lungimea, unghiul, etc.
1.2 Constrângeri geometrice
Constrângerile geometrice sunt similare cu Object Snap, în sensul că permit desenarea
obiectelor perpendiculare sau paralele, coincidente sau tangente etc., însă aceste condiții
geometrice se păstrează și în cazul editării geometriei.
Alegerea constrângerii poate fi efectuată din panoul Geometric, sau din bara de
instrumente Geometric Constraint.. La tastarea GC apare meniul cu denumirile tuturor
restricțiilor geometrice, care pot fi alese din listă.
Pot fi stabilite următoarele constrângeri.
Impune relația de coincidență dintre două puncte sau apartenența punctului unui obiect sau
prelungirii acestuia pentru linii, segmente de polilinii, cercuri, arcuri, etc.
Perpendicularitatea reciprocă a liniilor sau segmentelor de polilinii selectate.
Paralelismul liniilor sau segmentelor de polilinii selectate. La aliniere se va întoarce în caz
de necesitate cel de-al doilea obiect selectat pentru a fi paralel cu primul.
Tangența reciprocă a două linii sau a prelungirilor lor. Drept obiecte de tangentă pot apărea
segmente de polilinii, cercuri, arce, elipse și poliarce.
Orizontalitatea și verticalitatea stabilește paralelismul unei linii, unui segmente de
polilinie sau a două puncte cu axa X sau Y a sistemului de coordonate curent.
Aranjate coliniar pot fi liniile și segmente de polilinii, care se vor situa pe aceeași linie
infinită..
Concentricitatea stabilește existența unui centru comun al cercului, arcului, sau elipsei
selectate.
Smooth asigură trecerea lină a splinurilor într-un alt spline, polilinii sau arc
Simetria a două obiecte - curbe, linii, segmente de polilinii, cercuri, arce, elipse sau
punctele de pe obiecte în raport cu linia selectată.
Stabilește egalitatea în orice împrejurare a lungimilor liniilor, poliliniilor, segmentelor de
cercuri sau raze de arce. Al doilea obiect selectat se adaptează primului obiect selectat.
Fixează un punct sau o curbă într-o poziție anumită în raport cu sistemul de coordonate
mondial. Pot fi blocate linii, segmente de polilinii, arce, cercuri, elipse sau splainuri.
74
Principiul de bază al constrângerilor geometrice este că primul obiect specificat este
obiectul de bază, iar cel de-al doilea obiect specificat se deplasează sau se reglează în
conformitate cu constrângerea.
Aplică automat constrângeri obiectelor selectate. Tipul și prioritatea aplicării sunt
stabilite în pagina AutoConstrain casetei Constraint Settings. Pot fi aplicate 9 tipuri
de constrângeri (cu excepția Fix, Smooth, Symmetric)
Butonul Infere (constrângeri presupuse) din bara de stare permite aplicarea
constrângerilor în procesul desenării și aplică automat restricțiile geometrice evidente
activate în setări. Caseta Constraint Setting poate fi apelată din meniul de scurtătură
(clic-dreapta)
1.3 Constrângeri dimensionale
Prin utilizarea cotelor parametrice (panoul Dimensional) putem modifica automat
geometria piesei și introduce relații între dimensiuni.
Funcțiile de cotare parametrizată Aligned, Linear (Horizontal, Vertical), Angular,Radius
și Diameter se află în panelul Dimensional si sunt similare cotelor, doar că modificarea valorii
cotei duce la schimbarea geometriei.
Valoarea numerică a cotei, precum și numele ei poate fi modificat atât în procesul

cotării , cât și în procesul redactării(dublu-clic pe cotă). În acest scop poate fi utilizată și
paleta Properties.
Afișarea constrângerilor (denumirea și expresia lor numerică, sau numai valoarea
parametrului) poate fi setată în caseta Parameters Manager, sau stabilită în meniul de
scurtătură.
Constrângerile geometrice și dimensionale pot fi afișate, ascunse, sau afișate doar

pentru obiectul selectat.
1.4 Panelul Manage

Butonul Delete Constraints permite ștergerea tuturor constrângerilor obiectelor selectate
Butonul Parameter Manager

deschide caseta în care pot fi
modificate dimensiunile
parametrice (numele și valoarea),
precum introduse funcții ce stabilesc
relațiile dintre dimensiuni.
Butonul Create e new user
parameter creează parametri
noi, care pot fi utilizați în diverse
calcule.
75
Tema 9 REPREZENTAREA ROȚILOR DINȚATE ȘI ANGRENAJELOR
1.1 Noțiuni generale
Piesele cu elemente de angrenare servesc la transmiterea mişcării de rotaţie între arbori
cu axe paralele (roţile dinţate cilindrice), axe concurente (roţile dinţate conice), axe disjuncte
(melcii şi roţile melcate), precum şi pentru transformarea mişcării de rotaţie în mişcare de
translaţie şi invers (cremalierele şi roţile dinţate cilindrice ).
După forma si direcţia flancului dinţilor roțile pot fi cu dinţi drepţi, dinţi înclinaţi, dinţi
curbi, dinţi in V, dinţi în W.
De rând cu roțile dințate cu dantura exterioară

sunt și roti dințate cu dantura interioară
Forma profilului dintelui
 roti cu dantură evolventică;
 roti cu dantură cicloidală (cicloida, epicicloida,
hipocicloida);
 roti cu alte profile ale dinților (dantură cu profil în
arc de cerc, dantură cu bolțuri).
1.2 Elemente geometrice
De obicei roata dințată conține elementele:
 coroana, partea pe care se află dantura;
 butucul, partea cu care se fixează pe arbore;
 discul sau spițele, care sunt elementele care fac legătura dintre butuc și coroana.
Butucul roţii cu gaură interioară este prevăzut, de obicei, cu canal pentru pană sau
caneluri.
Pe coroană se execută dantura cu profil, de obicei, evolventic.
76
Diametrul cercului de divizare (d) cercului care este folosit d=m z
ca bază pentru măsurarea parametrilor geometrici –
Înălţimea dintelui h = 2,25 m
Înălţimea capului dintelui ha = m
Înălţimea piciorului dintelui hf = 1,25 m
Diametrul cercului de cap da= d +2 ha= m ( z + 2 )
Diametrul cercului de picior df =d - 2 hf= m(z–2,5)
Numărul de dinţi z
Modul m
Parametrul principal ce determină dimensiunile coroanei dinţate este modulul frontal
mt – mărime liniară de π ori mai mică decât pasul circular al danturii pt
m = p t/ π
Pasul circular–lungimea arcului măsurat pe cercul de divizare între două flancuri
consecutive.
Valoarea modulului (m) stabilită de ISO 54:1996 și GOST 9563-60 :
I 1 1,25 1,5 2 2,5 3 4 5 6 8 10 12 16 20
II 1,125 1,375 1,75 2,25 2,75 3,5 4,5 5,5 7 9 11 14 18 22
1.3 Reprezentarea convențională a roților dințate (SM EN ISO 2203:2015)
77
La cotare se vor indica mărimile:
- diametrului de cap;
- lățimea danturii;
- raza sau teșitura muchiilor suprafeței de cap; p
- dimensiunile discului sau spițelor;
- dimensiunile butucului.
Dimensiunile danturii sunt înscrise în tabelă:
1.4 Reprezentarea angrenajelor
Angrenaj cilindric
Angrenaj conic
Melc-roată melcată
78
1.5 Desenul parametric al roții dințate cilindrice
1. Se deschide desenul prototip
2. În stratul “Contur” se construiește dreptunghiul de dimensiunile 30x100 cu teșituri 2x2
Command:RECTANG
Current rectangle modes: Chamfer=0.0000 x 2.0000
Specify first corner point or [Chamfer/.../Width]: C ↵
Specify first chamfer distance for rectangles <0.0000>: 2 ↵
Specify second chamfer distance for rectangles <2.0000>: 2 ↵
Specify first corner point or [Chamfer/.../Width]: se indică punctul pe ecran cu
mouse-ul
Specify other corner point or [Area/Dimensions/Rotation]: @30,100 ↵
3. În Osnap Settings se activează opțiunile Nearest și
Perpendicular
4. Se activează modul ORTHO și OSNAP. (Se recomandă
desenarea exactă pentru a micsora numărul de constrângeri
aplicate ulterior manual).
5. În interiorul dreptunghiului cu comanda Line se
construiesc 5 linii orizontale care vor reprezenta linia piciorului
dintelui, conturul găurii interioare și a canalului pentru pană.
6. Se activează stratul “Axe” și se construiesc
generatoarele cilindrului divizor, care vor depăși conturul
vertical al dreptunghiului.
7. În partea dreaptă se va construi proiecția
laterală a găurii roții, utilizând comenzile Line,
Circle, Trim.
8. Pentru a aplica constrângerile automate se
vor seta cele necesare din caseta Constraint Settings
care poate fi apelată în 3 moduri:
• din panelul Parametric
• din bara de stare – Infere – Settings
• de la tastatura
Se vor bifa doar constrângerile Coincident, Vertical,
Horizontal.
9. Se vor aplica auto-constrângerile cu
Auto Constrain
10. Manual se vor adăuga constrângerile
geometrice :
• de simetrie față de axă a liniilor orizontale
din dreptunghi; =
• de simetrie față de axă și egalitate a
teșiturilor;
• de simetrie a flancurilor laterale ale
canalului pentru pană din vederea laterală;
• de coliniaritate pentru axele de simetrie
orizontale a vederilor frontală și laterală;
• de coliniaritate a liniei superioare a
canalului pentru pană din ambele
proiecții;
79
• pentru asigurarea legăturii proiective dintre înălțimile flancurilor canalului de pană,
se va construi un segment suplimentar, care va fi legat de prin coincidentă de contur
și apoi se va asigura egalitatea cu peretele din vederea laterală.
11. Se vor aplica constrângerile dimensionale
• cu valori constante pentru teșituri (2x45°) și lățimea canalului pentru pană
(10mm)
• cu valori, care vor fi transformate în relații, pentru dimensiunile da, df, d, B, l g.
12. Se va apela caseta Parameters
Manager din Parametric tab sau prin tastare
13. În casetă se vor introduce
• parametrii noi – m, z
• relațiile pentru dimensiunile existente:
d=m*z d4=B/2
da=d+2*m r= B/2
df=d-2.5*m
Pentru ca axele să depășească conturul se vor

introduce dimensiuni suplimentare și le se vor
egala axele identice;
14. Se va hașura desenul cu comanda
Hatch.
15. Se vor acorda parametrilor m, z, B
valorile din variantă.
16. În colțul din dreapta de sus al desenului
se va plasa tabelul cu parametrii roții dințate.
17. Pentru afișarea în desenul final a
dimensiunii se va proceda în modul
următor:
• în paleta Properties pentru
dimensiunea selectată se va
modifica Constraint Form
alegându-se Annotational.
• simbolul diametrului poate fi
adăugat în compartimentul Primary
Units ca Dim prefix. Codul
simbolului diametrului este %%c.
80
LUCRUL INDIVIDUAL
Scopul lucrării grafice individuale DTI 10 nn „Roata dințată” este studierea regulilor
de reprezentare a roțílor dințate. Se recomandă realizarea lucrării utilizând instrumentele
parametrizării. Parametrizarea oferă comoditate în lucrul cu piesele care au mai multe
execuții, sau a pieselor de același tip care au diferite dimensiuni
Desenul se va executa în AutoCAD pe formatul A4 și va conține două proiecții
(secțiunea frontală și vederea laterală locală) a roții dințate. În colțul drept de sus se va plasa
tabelul cu datele danturii roții dințate. În desenul de studiu se permite să se limiteze la trei
parametri – modulul, numărul de dinți și diametrul divizor.
Lucrarea poate fi executată conform trei nivele de dificultate pe care fiecare student le
va alege individual
1. Nivel inferior – roata dințată și tabelul sunt executate din primitive (linii, cercuri,
etc.)
2. Nivel mediu – roata dințată prezintă un desen parametric, iar dimensiunile sunt
funcții cu variabilele m și z. Tabelul este format din primitive.
3. Nivel superior – roata dințată este parametrizată și tabelul este realizat cu comanda
Table.
Datele pentru calcularea parametrilor roților dințate vor fi luate din tabel:
nr.var m z B d3 t2 nr.var m z B d3 t2
var.1 3 54 30 10 3,3 var.13 4 38 46 14 3,8
var.2 3 50 32 10 3,3 var.14 5 34 45 14 3,8
var.3 4 45 34 10 3,3 var.15 5 32 44 12 3,3
var.4 4 40 35 10 3,3 var.16 5 30 42 12 3,3
var.5 4 38 36 10 3,3 var.17 3 54 20 6 2,8
var.6 5 34 37 10 3,3 var.18 3 50 21 6 2,8
var.7 5 32 38 10 3,3 var.19 4 45 22 7 3,3
var.8 5 30 39 12 3,3 var.20 4 40 23 7 3,3
var.9 3 54 49 14 3,8 var.21 4 38 24 7 3,3
var.10 3 50 40 12 3,3 var.22 5 34 25 7 3,3
var.11 4 45 48 14 3,8 var.23 5 32 26 7 3,3
var.12 4 40 47 14 3,8 var.24 5 30 28 7 3,3

1. T.Pleşcan. "Grafica inginerească", vol.II, Ed.Tehnica –Info, Chișinău, 2003 ,
pag. 210-240.
81
Diametrul cercului de divizare (d) cercului care este folosit d=m z
ca bază pentru măsurarea parametrilor geometrici –
Înălţimea dintelui h = 2,25 m
Înălţimea capului dintelui ha = m
Înălţimea piciorului dintelui hf = 1,25 m
Diametrul cercului de cap da= d +2 ha= m ( z + 2 )
Diametrul cercului de picior df =d - 2 hf= m(z–2,5)
Numărul de dinţi z
Modul m
Parametrul principal ce determină dimensiunile coroanei dinţate este modulul frontal
mt – mărime liniară de  ori mai mică decât pasul circular al danturii pt
m = p t/ 
Pasul circular–lungimea arcului măsurat pe cercul de divizare între două flancuri
consecutive.
Valoarea modulului (m) stabilită de ISO 54:1996 și GOST 9563-60 :
I 1 1,25 1,5 2 2,5 3 4 5 6 8 10 12 16 20
II 1,125 1,375 1,75 2,25 2,75 3,5 4,5 5,5 7 9 11 14 18 22
1.1 Reprezentarea convențională a roților dințate (SM EN ISO 2203:2015)
77

82
Tema 10 ELEMENTE CONSTRUCTIVE ȘI TEHNOLOGICE ALE
PIESELOR. REGULILE DE SCHIȚARE
1.1 Principii generale
Tipurile de secțiuni și regulile de reprezentare a lor sunt stabilite de standardele:
• ISO 15786 Reprezentarea simplificată a găurilor
• ISO 13 Reprezentarea canelurilor
• SM EN ISO 6411:2015 Reprezentarea găurilor de centrare
• SM EN ISO 6410-1,2,3:2015 Reprezentarea pieselor cu filet
• ISO 128-50 Reprezentarea zonelor de tăieturi și secțiuni
1.2 Noţiunea de schiţă şi etapele principale de elaborare
Se numeşte schiţă desenul executat fără instrumente, cu mâna liberă, fără respectarea
scării precise, ci doar a proporţiilor dintre elementele piesei apreciate cu aproximaţie vizuală.
Schiţa se întocmeşte conform tuturor cerinţelor standardelor de executare a desenelor (cu
excepția SM EN ISO 5455:2015 “Scări”): linii, scriere, reprezentări, haşuri, cotare, etc.
În general, elaborarea unei schiţe după o piesă model, comportă două etape principale:
• etapa de studiu al piesei
- identificarea piesei (denumirea, rolul funcţional, modul de asamblare);
- analiza formei geometrice;
- analiza formei constructive (filet, dantură, găuri, canale pentru pene);
- analiza tehnologică stabilirea materialului şi procesului de fabricare;
- alegerea vederii principale (trebuie să conţină cât mai multă informaţie constructivă);
- alegerea poziţiei (poziţia principală de prelucrare);
- stabilirea numărului de proiecţii (numărul minim necesar pentru redarea completă a
formei) şi natura acestora
- stabilirea scării aproximative, alegerea formatului.
• etapa de execuţie grafică
- executarea chenarului şi a conturului indicatorului
- trasarea axelor de simetrie şi axelor găurilor;
- trasarea conturului exterior, respectând corespondenţa dintre proiecţii;
- stabilirea traseului de secționare şi trasarea conturului interior;
- reprezentare filetelor, teşiturilor, racordărilor, etc.
- trasarea liniilor de cotă ;
- măsurarea dimensiunilor şi înscrierea pe desen a tuturor cotelor cu simbolurile aferente;
- haşurarea;
- îngroşarea liniilor;
- îndeplinirea indicatorului;
- verificarea.
2.1 Elemente tehnologice şi constructive ale pieselor
Forma geometrică a pieselor este determinată de elementele constructive şi
tehnologice. Elementele constructive asigură funcționalitatea piesei (de ex: flanșe, găuri
pentru fixare, filetul, dantura roților dințate, etc.) iar cele tehnologice – asigură procesul de
fabricare și asamblare, sau sunt căpătate în procesul fabricării (de ex: găuri de centrare,
degajări, teșituri, etc.) Forma şi dimensiunile majorităţii elementelor tehnologice este stabilită
de standarde, sau recomandată de îndrumarele de specialitate.
83
2.2 Reprezentarea flanșelor
Flanşele sunt porţiuni din piese, care se folosesc, în general, pentru asamblarea a două
piese din componenţa instalaţiilor prin care circulă fluide. Forma flanșelor este variată și
conține găuri dispuse echidistant, prevăzute pentru îmbinarea cu piesele conjugate cu şuruburi
sau prizoane cu piuliţe. Flanșele se executa prin turnare, prin forjare, strunjire sau sudare cu
piesele din care fac parte. După forma geometrica a conturului se disting: flanșe cilindrice,
pătrate, triunghiulare, dreptunghiulare, ovale,etc.
Reprezentarea flanșelor se face în doua proiecții:
− o secțiune longitudinala, din care rezulta grosimea flanșei și tipul găurilor de prindere
(netede, filetate, străpunse, înfundate);
− o vedere frontala, din care rezulta forma geometrica a flanșei, numărul si dispunerea
găurilor de prindere.
84
2.3 Reprezentarea și cotarea găurilor
ISO 15786 stabilește metodele de reprezentare și cotare a găurilor. O reprezentare
simplificată se permite atunci când nu ar putea duce la o interpretare greșită a desenului.
Reprezentare
și cotare
completă
Reprezentare
completă și
cotare
simplificată
Reprezentare
și cotare
simplificată
2.4 Găuri de centrare

Găurile de centrare servesc pentru fixarea pieselor în centrele în procesul de strunjire.
În desene găurile de centrare se reprezintă, de obicei, simplificat. Reprezentarea și notarea
găurilor de centrare este stabilită de standardul SM EN ISO 6411:2015. Sunt prevăzute trei
cazuri:
1. gaura de centrare trebuie 2. gaura de centrare poate 3. gaura de centrare nu trebuie

să rămână pe piesa finită rămâne pe piesa finită să rămână pe piesa finită
Forma găurii de centrare depinde de forma burghiului de centrare utilizat:
R A B
ISO 6411 – R 3,15/6,7 ISO 6411 – A 4/8,5 ISO 6411 – B 2,15/8
85
2.5 Cotarea teșiturilor
Teșiturile și adânciturile conice se vor cota cu două cote: unghiul și înălțimea sau
diametrul.
Teșiturile de 45° pot fi reprezentate simplificat.
3. Filetul
Filetul este o nervură elicoidală executată pe o suprafață de rotație riglată care serveşte
la asamblarea demontabilă a pieselor.
Elementele geometrice ale

filetului:
• H - înălţimea triunghiului
generator;
• α - unghiul filetului (de
obicei 60°)
• d (D) - diametrul exterior;
• d1 ( D1) - diametrul interior;
• P – pasul filetului;
3.1 Reprezentarea filetului

Conform SM EN ISO 6410-1:2015 filetul se reprezintă cu linie subțire continuă
situată la distanța de 0,7 mm sau la distanța egală cu dublul grosimii liniei groase. În vedere
axială linia subțire constituie ¾ din cerc și are deschizătura de preferință în dreapta-sus.
86
3.2 Cotarea filetului
Reprezentare și cotare Reprezentare completă și Reprezentare și cotare
completă cotare simplificată simplificată
Pentru fileturile nestandardizate în afară de dimensiunile longitudinale se indică cotele

tuturor elementelor profilului. Pe desen se vor indica eventual datele despre numărul de
începuturi şi direcţia stângă a filetului însoţite de termenul “Filet”
Filet cu doua inceputuri
A
D
d
Filet de stanga
A(4:1)
P
D
d
Filet de stanga
cu trei inceputuri
3.3 Notarea filetului standard

Notarea filetului metric ISO conține litera M diametrul nominal, simbolul x, pasul
(pentru filetul fin) - de ex.: M8 sau M8 x1,2.
Pentru filetul multiplu se indică suplimentar cursa Ph și pasul P, iar cel de stânga se
completează cu notația LH – de ex: M16xPh3P1,5 și M16xPh3P1,5-LH.
Pentru filetele trapezoidal (Tr), Pt, Rd, S pasul se indica obligatoriu – de ex:. Tr 40 x 7.
Filetul Unificat Național utilizat în SUA, Canada și Marea Britanie are un profil
similar celui metric, dar este măsurat în inch. Notația convențională include mărimea
diametrului major, numărul de spire per inch, clasificarea (UNC, UNF, UNEF), clasa de
precizie (1,2 sau 3) tipul filetului (exterior – A sau interior – B) și direcția (L – stânga, R –
dreapta), de ex: ½ - 12 UNC - 3A, LH. Diametrele mai mici de ¼" sunt notate prin numere
#0=0,060", #12=0,2160".
Filetul Whitworth (BSW – British Standard Whitworth) este un filet în inci cu unghiul
de 55°, care stă la baza filetului de țeavă BSPP (British Standard Pipe Parallel thread)
compatibil cu filetul de țeavă cilindric GOST 6357-81. Notația filetului conține litera G,
diametrul convențional al filetului și clasa de precizie (A sau B), de ex: G1½ - A sau
G 1½ LH - B
87
3.4 Filetul metric
Profilul filetului metric este un triunghi echilateral (α=60°) cu vârfurile retezate.
(SM ISO 68-1:2016).
Standardul SM ISO 261:2015 stabileşte 3 şiruri de diametre, recomandându-se alegerea
din primul şir. Fiecărei valori a diametrului îi corespund mai multe valori ale pasului.
Diametrele şi paşii filetului metric cilindric pentru valorile între 8 şi 80 mm
Rândul 1 (Rândurile 2 şi 3 sunt omise)
Pasul P Pasul P
Diametrul d Diametrul d
normal fin normal fin
8 1,25 1; 0,75 36 4 3; 2; 1,5
10 1,5 1,25; 1; 0,75 42 4,5 4; 3; 2; 1,5
12 1,75 1,5; 1,25; 1 48 5 4; 3; 2; 1,5
16 2 1,5; 1 56 5,5 4; 3; 2; 1,5
20 2,5 2; 1,5; 1 64 6 4; 3; 2; 1,5
24 3 2; 1,5; 1 72 - 6; 4; 3; 2; 1,5
30 3,5 (3); 2; 1,5; 1 80 - 6; 4; 3; 2; 1,5
Pentru a înlătura porţiunea ce conține restul ne tăiat și ieşirea filetului, fapt ce ar

permite, eventual, înşurubarea până la partea frontală a umărului, se execută un canal inelar
numit degajare Acest canal servește și pentru ieşirea cuţitului aşchietor. Forma și
dimensiunile degajărilor sunt stabilite de ISO 4755.
Pasul filetului, P dg g1, min. g2, max. (≈3P) r ≈

1 d - 1,6 1,6 3 0,6
1,25 d-2 2 3,75 0,6
1,5 d - 2,3 2,5 4,5 0,8
1,75 d - 2,6 3 5,25 1
2 d-3 3,4 6 1
2,5 d – 3,6 4,4 7,5 1,2
3 d – 4,4 5,2 9 1,6
3,5 d-5 6,2 10,5 1,6
4 d – 5,7 7 12 2
4,5 d – 6,4 8 13,5 2,5
5 d-7 9 15 2,5
5,5 d – 7,7 11 17,5 3,2
6 d – 8,3 11 18 3,2
88
3.5 Organe de fixare cu filet standardizate
Notaţia convenţională conform ISO 8991 a organelor de fixare conține: tipul
articolului, forma capului, mărimea diametrului, pasul, lungimea, precizia, etc de ex.:
Hexagon heed bolt ISO 4014 - M12 x 80 - 8.8
Buloane (GOST 7798-70, GOST 7805-70, ISO 4017, DIN 931, DIN 933) sunt
buloane uzuale cu cap hexagonal sunt utilizate pentru asamblarea pieselor de grosime redusă
cu găuri străpunse.
Notaţia convenţională conform GOST a unui bulon cu cap hexagonal, execuţia 2, cu

diametrul filetului d = 20mm, lungimea l = 90mm:
Bulon 2M20  90 GOST 3033-79
Şuruburile pentru metal se divizează în şuruburi de fixare şi de reglare.
Şuruburi cu cap cilindric Şuruburi cu cap semi-rotund

GOST 1491-80, DIN 84, ISO 1207 GOST 17473-80, DIN 7985
Şuruburi cu semi-înecat Şuruburi cu cap înecat

GOST 17474-80, DIN 964, GOST 17475-80, DIN 963, DIN 965,
DIN 966, ISO 2010, ISO 7047 ISO 7046-1, ISO 7046-2
Notaţia convenţională conform GOST a unui şurub, execuţia 2, cu diametrul filetului d =
12mm, lungimea l = 40mm: Şurub 2M12  40 GOST 1481-84
Prezonul (GOST 22038-76, DIN 835) este o tijă metalică filetată la capete, folosită la
îmbinarea demontabilă a două piese
Notația convențională conform GOST
conține mărimea diametrului d și lungimea l.
de ex.:
Prezon M16 - 120 GOST 22038-76,
89
Piuliţele se disting după formă. Cel mai frecvent utilizate sunt piuliţele hexagonale
(GOST 5915 -70, GOST 5916-70, GOST 15523-70, DIN 439, DIN 936, ISO 4036, ISO
8675).
Notaţia convenţională conform GOST a unei piuliţe hexagonale, execuţia 2, cu

diametrul filetului d = 16mm , cu pas fin:
Piuliţă 2M16  1,5 GOST 5915-70
Sau execuția 1, pas normal:
Piuliţă M16 GOST 5915-70
Piulițe cilindrice crestate Piulițe cilindrice cu găuri Piulițe olandeze GOST

lateral GOST 11871 88, radiale pentru cheie GOST 11860 85, DIN 1587
DIN 981 6393 73 DIN 1816
Piulițe - fluture Piulițe cilindrice crestate Piulițe crenelate

GOST 3032-76, frontal GOST 10657 - 80, GOST 5918-76, ISO 7036,
DIN 315 GOST 11871-88, DIN 546 ISO 7037. DIN 935
90
Șaiba (rondela) se introduce între piuliţă şi piesa asamblată în vederea realizării unei
suprafeţe de sprijin mai mare, protejării suprafeţelor de contact, precum şi pentru asigurarea
împotriva auto-deşurubării.
Formele şaibelor sunt diverse: şaibe uzuale, şaibe elastice (Grower), şaibe rapid-
schimbabile, şaibe de blocare şaibe cu ciocuri, etc.
Cel mai frecvent utilizate sunt șaibele plane GOST 11371-78 (GOST 9649-78 ISO
7089, ISO 7090, DIN 125).
d d1 d2 s
5 5.5 10 1,0
6 6,6 12 1,6
8 9,0 16 1,6
10 10,5 21 2,0
12 13,0 24 2,5
14 15,5 28 2,5
Notaţia convenţională conform GOST a unei şaibe de execuţia 2, din clasa A, pentru
şurub cu diametrul d=12mm, din oţel St3, acoperire 03 cu grosimea 6 mkm.
Şaibă 2A .12.St3.036 GOST 11371-78
În desenele de studiu se admite indicarea numai a diametrului tijei şurubului şi a
numărului GOST-ului:
Şaibă 12 GOST 11371-78
Șaibă pătrată înclinată Inel de siguranță pentru Șaibă crestată interior

GOST 10906-78, arbore GOST 11648-75, GOST 10462-81,,
DIN 434 DIN 6799 DIN 6798 Form J
Șaibă elastică Grower Șaibă de siguranță Șaibă crestată exterior

GOST 6402-70, GOST 13463-77, GOST 10463-81,
DIN 127 DIN 463 DIN 6798 Form A
91
LUCRUL INDIVIDUAL
Lucrarea are drept scop căpătarea deprinderilor în executarea schiţelor pieselor din
natură. Se va executa schiţa piesei de tip „Capac”. Se propune imaginea piesei şi
dimensiunile elementelor componente.
Schiţa se va executa fără instrumente, ducându-se cont doar de proporţiile elementelor
piesei. Desenul se va cota şi se va îndeplini indicatorul. Indicatorul va fi executat cu
instrumente.
Desenul DTI 11 nn „Capac” se execută pe formatul A3 sau A4 în dependenţă de
numărul de reprezentări ale piesei. Poziţia piesei şi vederea principală, precum și numărul şi
tipul reprezentărilor (vedere sau secţiune) se vor alege în dependență de forma piesei.
Este propus un exemplu de schiţă pentru capacul:

1. G. P. Viatchin ş.a. Desenul tehnic de construcţii de maşini, 1991, pag.142.
2. T. Pleşcan. "Grafica inginerească" (vol. 2), 2003 , pag. 92-100.
92
93
1 2 Flanşă: baza-triunghi echilateral
Bosaj: D =30 mm înscrisă în cerc cu 150 mm
h =5 mm Gaură înfundată
d = 10 mm Raza de racordare 10 mm
Gaură cilindrică
h = 10 mm h = 20 mm
străpunsă:
d = 15 mm
Flanşă: Gaură cilindrică

120×120 mm străpunsă:
r = 15 mm d= 40 mm
h = 40 mm
Butuc: D= 60 mm
Gaură cilindrică l =20 mm
străpunsă:
D= 60 mm
h =10 mm Gaură străpunsă: d = 10 mm la distanţa 45mm
d= 40 mm de axă centrală
3 4
Flanşă: baza - hexagon Flanşă: D= 120 mm
regulat înscrisă în cerc cu l =20 mm
160 mm
h = 30 mm
Fantă: r = 8 mm
Gaură b = 16 mm
cilindrică Centrul arcului
străpunsă: situat la distanţa
D= 60 mm 45mm de axă
centrală
Butuc:
Filet metric 80 mm
Gaură străpunsă:
h =30 mm
d = 16 mm
Teşitură 1×45
la distanţa 45mm
de axă centrală
Degajare:
D= 75 mm Gaură străpunsă:
b =5 mm d = 50 mm
5 6
Nervură de sprijin
Flanşă: D= 120 mm 10× 30× 5
l =20 mm Butuc: D= 50 mm
d = 30 mm
Gaură străpunsă: l =20 mm
d = 10 mm
la distanţa 45mm
de axă centrală
Gaură străpunsă:
d =8 mm
Flanşă: D= 120 mm
l =20 mm
Canal pentru curea :
d = 100 mm
Butuc: D= 50 mm l =5 mm
d = 30 mm α=45
l =20 mm
94
7 8
Nervură de sprijin Butuc (trunchi de con):
15× 30× 5 Flanşă: D = 60 mm d = 50 mm
120×120 mm Flanşă: D= 150 mm h =30 mm
r = 15 mm l =20 mm gaură
h = 20 mm d = 45 mm
Gaură străpunsă:
d = 10 mm
situată la distanţa
45mm
de axă centrală
Bosaj: D =30 mm
Butuc: D= 60 mm h =5 mm
Gaură străpunsă h =30 mm Gaură cilindrică
d = 10 mm concentrică Gaură: d= 30 mm străpunsă:
cu racordarea: d = 15 mm
9 10
Flanşă: D= 120 mm Perete de sprijin
l =20 mm 10× 30× 5
Flanşă: 120×120 mm
Gaură străpunsă: teşitură 15× 15 mm
d = 10 mm h = 30 mm
la distanţa 45mm
de axă centrală
Gaură cilindrică
străpunsă:
D= 60 mm
h =10 mm
d= 40 mm
Gaură străpunsă:
d = 10 mm
Butuc: D= 50 mm situată la distanţa
d = 30 mm 45mm de axa
l =20 mm centrală
11 Bosaj: D =30 mm 12 Flanşă: baza-triunghi

Butuc (trunchi
h =5 mm de con: echilateral înscrisă în cerc
Gaură cilindrică D= 60 mm Gaură cilindrică cu 150 mm
străpunsă: d= 45 mm străpunsă: Raza de racordare 10 mm
d = 15 mm h =30 mm D= 60 mm h = 20 mm
gaură h =10 mm
d= 30 mm d= 40 mm Gaură străpunsă:
d = 10 mm
la distanţa 45mm
Flanşă: de axă centrală
120×120 mm
r = 15 mm
h = 20 mm
Canal pentru
pană 6×6×40
GOST 23360-78
95
13 Flanşă: baza - hexagon- 14
Fantă: b = 8 mm
regulat înscrisă în cerc cu
h =10 mm
160 mm
h = 30 mm Flanşă:
120×120 mm
Butuc: Filet h = 40 mm
metric 80 mm Racordare:
h =30 mm r = 20 mm
Teşitură 1×45
Butuc (trunchi de
Gaură con):
cilindrică D= 60 mm
înfundată: d = 45 mm
D= 50 mm h = 30 mm
h =30 mm Gaură străpunsă:
d = 30 mm
Degajare: Alezaj: D =25 mm; h =10 mm

D= 75 mm Gaură cilindrică străpunsă concentrică cu
b =5 mm racordarea: d = 12 mm
15 Flanşă: D=100 mm ; h=10 mm 16
Butuc: Butuc: D= 60 mm
Gaură străpunsă: h =30 mm
Filet
d = 10 mm Gaură: d= 30 mm
me
situată la distanţa Gaură străpunsă:
tric
40 mm d = 10 mm
80
de axă centrală situată la distanţa
m
m 40 mm
h =30 mm de axă centrală
Gaură Flanşă:
cilindrică 120×120 mm
străpunsă: h = 20 mm
D= 60 mm Racordare:
r = 30 mm Flanşă: D=100 mm ;
Spiţă: d =10 h=10 mm
mm
Butuc: D= 60 mm Flanşă: baza - hexagon regulat

h =30 mm înscrisă în cerc cu 120 mm
Gaură: d= 30 mm h = 30 mm
17 18 Flanşă: baza - hexagon regulat
Flanşă: D=100 mm ; h=10 mm înscrisă în cerc cu 100 mm
h =10 mm
Gaură străpunsă:
d = 10 mm Filet metric
situată la distanţa 80 mm
40 mm h =30 mm
de axă centrală Teşitură 1×45
Gaură cilindrică
Butuc: D= 60 mm înfundată:
h =30 mm D= 50 mm
Gaură: d= 30 mm h =30 mm
Raza de racordare:
r = 5 mm
Flanşă:
D=100 mm ; Degajare: Suprafaţă cilindrică :
h=10 mm D= 75 mm D= 50 mm h =30 mm
b =5 mm Raza de racordare: r = 20
mm
Butuc:
Filet metric
80
mm
96 h =30 mm
Gaură
19 Flanşă: baza - hexagon 20 Gaură străpunsă:
regulat înscrisă în cerc cu d = 10 mm
Flanşă: D=120 mm ; h=10 mm
100 mm la distanţa 40mm
Butuc: Filet h = 20 mm de axă centrală
metric 80 mm
h =30 mm
Teşitură 1×45
(din ambele părţi)
Gaură
cilindrică
străpunsă:
D= 50 mm
Degajare: Butuc: D= 40 mm
D= 75 mm h =20 mm
b =5 mm Gaură: d= 20 mm
(din 2 părţi)
21 Gaură înfundată 22
Butuc: Gaură străpunsă:
d = 5 mm; h = 5 mm situată la
Filet metric
distanţa de 45mm de axă centrală Flanşă: baza-triunghi d = 10 mm
80 echilateral înscrisă în cerc la distanţa 45mm
mm Butuc: D= 60 mm cu 150 mm de axă centrală
h =30 mm h =30 mm Raza de racordare 10 mm
Gaură Gaură: d= 30 mm h = 20 mm
cilindrică
străpunsă:
D= 60 mm
Spiţă: d =10
mm
Flanşă:
120×120 mm
h = 20 mm Butuc: D= 60 mm
Racordare: h =10 mm
Nervură de sprijin r = 15 mm Gaură: d= 30 mm
30× 30 × 10 mm
23 24 Gaură străpunsă:
d = 10 mm
Flanşă: baza-triunghi la distanţa 45mm
echilateral înscrisă în cerc de axă centrală
cu 150 mm
Raza de racordare 10 mm
h = 40 mm
Gaură
cilindrică
înfundată:
D= 50 mm
h =30 mm
Flanşă:
120×120 mm
Gaură străpunsă: Butuc: D= 60 mm h = 20 mm
d = 10 mm h =30 mm
Racordare:
la distanţa 45mm Gaură: d= 30 mm
r = 15 mm
de axă centrală
97
Tema 11 CREAREA BLOCURILOR ȘI TABELELOR
1.1 Crearea tabelelor
− Crearea unui stil de tabelă nou
Pentru a crea stilul tabelei putem parcurge una din căile:
 Home tab→Annotation→Table style
 Annotate tab→Tables →Table style
 meniul Format →Table style
 TABLESTYLE
Se creează un stil nou conform standardului alegând butonul New...
În prima pagină se stabilește direcția
tabelei (Table direction).
Pentru compartimentele de date, titlu
și antet se stabilesc:
• în pagina General – alinierea
textului, formatul (text, procent, data,
valuta, etc.) și tipul textului (etichete sau
date);
• în pagina Text – stilul de text,
înălțimea. Culoarea și unghiul de înclinație;
• în pagina Borders – tipul, culoarea,
grosimea și vizibilitatea liniilor tabelei.
− Inserarea tabelei în desen
Inserarea tabelei o putem face prin una din căile:
Home tab→Annotation→Table
Annotate tab→Tables →Table
meniul Draw→Table ...
TABLE
În caseta Insert Table se alege stilul
dorit, numărul și dimensiunile celulelor.
Dacă se dorește omiterea
compartimentului de titlu sau antet se va
modifica stilul (Set cell styles), alegând Data.
− Completarea tabelei
Pentru a completa o celulă a tabelei,
celula se activează făcându-se clic pe ea.
Pentru navigare rapidă se folosesc tastele
Tab, shift+Tab, sau săgețile de navigare.
− Redactarea tabelei
Redimensionarea tabelei se poate realiza cu grip-urile. Dimensiunile celulelor pot fi
stabilite cu precizie în paleta Properties compartimentul Cell (Cell width, Cell height).
La clic pe celulă apare editorul Table Cell, care permite modificarea celulelor,
adăugarea sau eliminarea rândurilor și coloanelor, etc.
98
2.1 Crearea blocurilor
Pentru definirea blocului sunt următoarele căi:
• Crearea blocului prin copiere
(clic-dreapta → Clipboard → Paste as Block) (ctrl+shifr+V).
• Apelarea casetei Bloc Definition
Caseta Bloc Definition poate fi apelat în următoarele moduri:
 Home tab → Block → Create
 Insert tab →Block Definition→Create Block
 meniul Draw →Block →Make
 B (BLOCK)
Mai eficientă se consideră crearea bibliotecilor de

blocuri în care elementele se păstrează în fișiere separate
dwg. Pentru aceasta servește comanda Wblock.
 Insert tab → Block Definition
→Create Block →Write Block
 W (WBLOCK)
2.2 Inserarea blocului

Plasarea unui bloc in desen se face utilizând comanda Insert.
 Home tab → Block → Insert → More |Options
 Insert tab → Block → Insert Block → More |Options
 meniul Insert→ Block
 I (INSERT)
In fereastra de dialog a comenzii se pot selecta numele blocului, indica poziția, scara si
unghiul de inserare. Blocurile create în desenul curent pot fi găsite în lista Name:, iar cele din
bibliotecă cu butonul Browse...
2.3 Palete de instrumente cu blocuri
Atunci când blocul este frecvent utilizat în diverse desene este comod de a-l introduce în
paletă. Pentru a deschide paletele se procedează în felul următor:
 View tab → Palettes → Tool palettes
 TP (TOOLPALETTES)
 Ctrl+3
Pentru a crea o paletă nouă se va face clic-dreapta pe una dintre palete și din meniul
contextual se va alege New Palette. Dacă se va alege Customize Palettes paleta nouă se va
putea plasa în locul dorit. Paleta creată se va denumi corespunzător.
Blocurile din desen vor putea fi lipite sau plasate prin tragere în paletă. Tot prin tragere se
va plasa blocul din paletă în alt desen. Este necesar ca fișierul cu sursa blocului să nu fie șters.
Paleta poate fi completată și prin tragere din Design Center.
99
2.4 Editarea blocurilor
Redactarea blocurilor poate fi realizată în mai multe moduri:
1. Blocul poate fi explodat (comanda Explode ), modificat, apoi salvat cu
același nume;
2. Redactarea poate avea loc nemijlocit în desen. Pentru aceasta se selectează
blocul, iar din meniul contextual (clic-dreapta) se alege Edit Block in-place. Se
introduc modificările necesare și se salvează cu butonul Save Changes din panelul
Edit Reference, care apare în Tab-ul curent (poate apărea în oricare din Tab-urile
curente).
3. Editorul de blocuri Block Editor permite redactarea blocului precum și

definirea unor caracteristici dinamice ale blocului
Pentru a deschide editorul de blocuri se va proceda în unul din modurile:
 dublu-clic pe bloc
 Meniul Tools → Block Editor
 Home tab → Block panel → Block Editor
 Insert tab → Block Definition → Block Ediitor
 BE (BEDIT)
În editorul de blocuri blocului i se pot atribui constrângeri, parametri, operații, atribute,

etc. Sunt accesibile si comenzile din alte taburi. Blocul poate fi modificat cu instrumente de
desenare și redactare.
La închiderea editorului de blocuri cu butonul Close Block Editor (butonul de închidere
apare în toate taburile) se propune salvarea modificărilor.
100
2.5 Crearea blocurilor dinamice
Blocurile dinamice permit inserarea mai multor varietăți ale aceluiași element.
Responsabil de varitățile blocului este parametrul căruia i se atribuie o acțiune. Blocurile
dinamice suportă atât constrângeri geometrice și dimensionale, cât și constrângeri
parametrice. Dar nu se recomandă combinarea a două tipuri de constrângeri.
În Block Editor există posibilitatea de a converti constrângerile dimensionale în
constrângeri parametrice pentru blocuri
Crearea blocului dinamic parametric constă în general în atribuirea unui parametru
căruia i se asociază o acțiune.
Se va începe cu adăugarea parametrilor din pagina Parameters a paletei Block
Authoring Palettes care poate fi activată sau dezactivată cu butonul Authoring
Palettes. Fiecare parametru cere specificarea unui șir de date necesare.
Apoi parametrilor li se asociază o acțiune (pagina Actions) a paletei Block
Authoring Palettes. Acțiunile suportate de parametri sunt prezentate în tabel.
Parametru Acţiuni Aplicatii

Punct Deplasare, Mutarea sau se întinderea în raport cu punctul
întindere (coordonatele X, Y).
Liniar Deplasare, Deplasare, întindere, scalare, creare de matrice
întindere, între 2 puncte
scalare, matrice
Polar Deplasare, Deplasare, întindere, sub un unghi, scalare,
întindere, polară, creare de matrice între 2 puncte sau sub un
scalare, matrice unghi
XY Deplasare, Deplasare, întindere, scalare, creare de matrice
întindere, cu coordonate specificate
scalare, matrice
Rotire Rotește Rotirea unui obiect cu un unghi predeterminat
Oglindire Oglindește Oglindește față de o linie indicată fără
păstrarea obiectului inițial
Aliniere Aliniează blocul în raport cu alte obiecte
(perpendicular sau tangențial)
Vizibilitate Controlează vizibilitatea obiectelor
Selecție Selecție Alegerea unei proprietăți personalizate din
listă
Punctul de bază Specifică punctul de bază pentru blocul
dinamic
3.1 Crearea și redactarea atributelor

Unui bloc i se pot atribui informații de tip text, memorate in definiția blocului. Aceste
date pot avea valori constante sau pot fi variabile, pentru a fi editate. La definirea blocului, se
selectează si atributul, alături de celelalte componente ale acestuia.
− Crearea atributelor unui bloc se realizează în fereastra Attributes Definition:
 Insert tab → Block Definition → Define Attributes
 Home tab → Block panel → Define Attributes
 ATT (ATTDEF)
101
Fereastra are următoarele secțiuni:
Mode – se definesc caracteristicile
atributului: Invisible – exista, dar nu este
afișat, Constant – valoarea este mereu
aceeași, Verify – determina verificarea
suplimentara a valorii atributului, la
inserare, Preset – nu se cere valoarea
atributului la inserarea blocului, ea fiind
predefinita. Toate aceste caracteristici au
un caracter bivalent.
Attribute Tag – eticheta
atributului.
Attribute Prompt – mesajul care
va fi afișat pentru introducerea
atributului.
Attribute Value – valoarea care va
fi considerata implicita.
Butonul Insert Field permite introducerea unui bloc de tip Field in cadrul atributului.
Insertion Point – permite poziționarea atributului, prin indicarea pe ecran a punctului
de inserare sau prin definirea coordonatelor.
Text Options – caracteristicile textului atributului.
Align Below Previous Attribute Definition – plasează automat eticheta atributului sub
atributul definit anterior. Daca nu exista un atribut anterior, opțiunea nu este accesibila.
Lock Position in Block – permite blocarea poziției atributului in cadrul blocului
(opțiunea este utila la blocurile dinamice).
− Editarea valorilor atributelor unui bloc inserat in desen se realizează prin
comanda Attedit.
 Insert tab → Block → Edit Attributes
 Home tab → Block panel → EditAttributes
 ATTEDIT (EATTEDIT)
In fereastra de dialog a
comenzii, se introduc direct noile
valori ale atributelor. Totodată,
prin comanda Eattedit se pot
edita mai multe entități și
proprietăți ale atributelor unui
bloc: înălțimea, poziția și stilul etc.
Extragerea informațiilor
privind atributele blocurilor din
desen se realizează prin
comanda Eattext.
 Insert tab → Linking & Extraction → Data Extraction
 ATTEXT (EATTEXT)
Toate opțiunile de extragere a informațiilor sunt dirijate, pas cu pas, prin intermediul
ferestrei Attribute Extraction, asociata comenzii Eattext.
Aceste informații pot fi prezentate sub forma unui tabel in desenul curent sau pot fi
salvate intr-un fișier extern.
102
LUCRUL INDIVIDUAL
Scopul primei părți a lucrării grafice individuale DTI 12 nn „Asamblări demontabile”

este crearea unei biblioteci de articole de fixare cu filet.
Deși procesul de creare al acestor elemente necesită un efort suplimentar, el este
justificat atunci când aceste elemente sunt utilizate frecvent.
Se vor crea blocurile pentru șurub cu cap hexagonal, prezon, șurub cu cap cilindric,
șurub cu cap înecat, piuliță hexagonală și șaibă plană. Ca bază vor servi piesele cu mărimea
de 10 mm.
Elaborarea blocului unui șurub cu cap hexagonal.

1. Cu ajutorul instrumentelor de desenare se realizează un șurub de dimensiunea M 10.
2. Se așează sub desen masca care va acoperi piesele ansamblului aflate sub șurub.
 Home tab → Draw → Wipeout
După creare masca se transferă sub desenul

șurubului (clic-dreapta pe conturul desenat – Send to back)
3. Se creează blocul (Block....).Obiectul se va transforma în bloc - Convert to block;
4. Se deschide editorul de blocuri (dublu-clic pe bloc);
103
5. Se atribuie parametrul dinamic “Lungime” tijei șurubului. Pentru aceasta:
 Se determină parametrul Linear
Din Block Autoring Palettes - Parameters se alege parametrul Linear și se cotează
lungimea tijei.
Parametrul poate fi redenumit în procesul stabilirii, sau prin clic-dreapta – Rename.

 Se acordă tijei șurubului acțiunea de întindere Stretch
Din Block Autoring Palettes - Actions se alege acțiunea Stretch, apoi se indică
parametrul (cota “Lungimea”), punctul asociat cu acțiunea (săgeata albastră din capătul din
dreapta tijei), se specifică cadrul de întindere (linia
întreruptă din desen) și se selectează obiectul (cadru
identic cu cel precedent).
 Se limitează alungirea tijei la valori
permise de standard. (Pot fi indicate valori concrete, sau
pasul)
În paleta Properties pentru parametrul
“Lungime” în pagina Value Set se va alege tipul
dimensiunii Increment, pasul de 5 mm și valorile
maximă și minimă ale lungimii tijei șurubului.
6. Se atribuie parametrul dinamic cu listă
diametrului tijei “0,5 dia”
 Se determină parametrul Linear
pentru o jumătate din diametrul tijei.
Din Block Autoring Palettes - Parameters
se alege parametrul Linear și se cotează o
jumătate din diametrul tijei. Fixarea primului
punct ales al dimensiunii în baza blocului permite
păstrarea poziției șurubului în procesul de scalare.
 Se acordă parametrului acțiunea de
scalare Scale
Drept parametru se alege dimensiunea “0,5 dia”, iar la selectare în cadrul
de selecție vor intra toate obiectele (inclusiv vederea laterală).
 Se elimină punctele de prindere ale
parametrului;
În paleta Properties pentru parametrul “0,5 dia” în
pagina Misc se va alege din lista Number of grips,
valoarea egală cu 0.
 Se introduce parametrul Alegere Loocup
104
Este necesară doar indicarea punctului de inserție parametrului, care va fi poziționat în
apropierea șurubului.
 Se acordă parametrului Loocup acțiunea de alegere din listă Loocup;
În caseta care apare se adaugă din lista Add Properties parametrul 0,5 dia căruia i se
atribuie valori și notațiile respective.
7. Se atribuie parametrul de vizibilitate (alegerea vederii)

 Se introduce parametrul Vizibilitate Visibility
Punctul de inserție al parametrului se va alege în afara desenului.
 Se deschide caseta Visibility States, care se află în panel-ul Visibility al
tab-ului Block Editor
Va apărea caseta de dialog în care se va redenumi (Rename) starea actuală și
se va adăuga (New) o stare nouă.
 Se deplasează (Move) vederea laterală deasupra celei frontale astfel, ca punctul

de bază al blocului să se afle în centrul vederii laterale.
 Pentru fiecare stare se ascunde conturul
care nu trebuie să fie vizibil în vederea respectivă cu
butonul Make Invisible
8. Se atribuie parametrul de aliniere

Din Block Autoring Palettes - Parameters se alege parametrul Alignment se indică
punctul de bază și un al doilea punct care determină direcția de aliniere.
9. Se închide redactorul de blocuri (Close Block Editor) și se salvează modificările
făcute.
Celelalte piese pot fi realizate în mod similar. Dar pentru a simplifica procesul de creare
al celorlalte blocuri se poate proceda în felul următor: blocul creat se păstrează ca fișier
(Wblock), fișierul se redenumește (Rename), se introduce blocul redenumit în desen (Insert-
Browse) și se editează (Block Editor).
105
Tema 12 REGULI DE EXECUTARE A DESENELOR DE ANSAMBLU
TABEL DE COMPONENȚĂ
1. Reprezentarea îmbinărilor prin filet

În îmbinare filetul tijei acoperă filetul din gaură.
1.1 Asamblări cu ajutorul organelor de asamblare.

Drept organe de asamblare servesc şuruburile, piuliţele, prizoanele, etc., care sunt
articole standard. Se recomandă a le reprezenta simplificat.
1.2 Reprezentarea detaliată și simplificată a îmbinărilor prin bulon, șurub
și prezon
Reprezentare detaliată
Reprezentare simplificată
106
1.3 Reprezentarea simplificată a elementelor de fixare
SM EN IS0 6410-3:2015 stabilește reguli pentru reprezentarea simplificată a
elementelor de fixare filetate. Această reprezentare este aplicată atunci când nu este necesar să
se arate forma exactă ale pieselor (vezi SM EN IS0 6410-l:2015), de exemplu în desene de
asamblare. În acest caz nu se reprezintă:
- teșiturile capului șurubului și a piuliței;
- ieșirea filetului;
- forma capetelor șuruburilor;
- canalele.
107
2. Îmbinări cu pene
Pana se foloseşte pentru transmiterea momentului de rotaţie de la arbore la bucşă.
Forma locaşului de amplasare al penei, care se execută atât pe arbore, cât şi în bucşă depinde
de tipul penei.
Penele prismatică/paralele (ISO R 773, DIN6885, GOST 23360-78) sunt cel mai
des utilizate în construcția de mașini. Ele se folosesc fixarea roților pe arbori sau la deplasarea
axială a organelor montate pe arbore.
Dimensiunile
Diametrul Dimensiunile penei
canalului
arborelui D
b h l t1 t2
17 ÷ 22 6 6 12; 15; 18; 20; 25; 30; 35; 40; 45; 50; 60; 70 3,5 2,5
22 ÷ 30 8 7 20; 25; 30; 35; 40; 45; 50; 60; 70 4 3
30 ÷ 38 10 8 25; 30; 35; 40; 45; 50; 60; 70; 80; 90 4,5 3,5
38 ÷ 44 12 8 30; 35; 40; 45; 50; 60; 70; 80; 90; 100; 120 4,5 3,5
44 ÷ 50 14 9 35; 40; 45; 50; 60; 70; 80; 90; 100; 120; 140 5 4
50 ÷ 58 16 10 45; 50; 60; 70; 80; 90; 100; 120; 140; 160; 180 5 5
58 ÷ 68 18 11 50; 60; 70; 80; 90; 100; 120; 140; 160; 180; 200 6 5
68 ÷ 78 20 12 60; 70; 80; 90; 100; 120; 140; 160; 180; 200; 220 6 6
78 ÷ 92 24 14 70; 80; 90; 100; 120; 140; 160; 180; 200; 220; 250; 280 7 7
Dimensiunile penelor paralele şi canalelor pentru ele.

Penele-disc Woodruff (ISO R 3912, DIN6888, GOST 24071-97) sunt prevăzute
pentru transmisii ușoare în deosebi pe arborii cu suprafață conică.
Dimensiuni
Dimensiunile penei
le canalului
b h d2 l t1 t2
4 5 13 12,7 3,5 1,7
4 6,5 16 15,7 5 1,7
5 6,5 16 15,7 4,5 2,2
5 7,5 19 18,6 5,5 2,2
5 9 22 21,6 7 2,2
6 7,5 19 18,6 5,1 2,6
6 9 22 21,6 6,6 2,6
6 11 28 27,4 8,6 2,6
108
Pene înclinate (DIN 6884, ISO 2492, ГОСТ 24068-80) execută îmbinării cu strângere
care prezintă siguranță în exploatare și transmit momente mari.
Pene înclinate cu călcâi/nas (DIN 6887, ISO 774. GOST 24068-80)
Penele tangențiale (DIN 268, GOST 24069-97) se montează perechi, se utilizează în

cazul montării pe arbori a pieselor de mari dimensiuni și pot transmite momente foarte mari.
109
3. Asamblările prin caneluri
Sunt utilizate pentru fixarea pieselor și la montarea roţilor baladoare din cutiile de viteze
Canelurile pot fi cu flancuri drepte (ISO 14:1982), sau cu flancuri evolventice
(ISO 4156-1,2,3:2005), Tipul canelurilor este indicat prin simboluri:
Reprezentarea lor simplificată este stabilită de ISO 6413:1988.
În îmbinare tija se reprezintă deasupra:
În secțiune laterală se reprezintă convențional un dinte și două canale
110
4.1 Reguli de reprezentare a desenelor de ansamblu
− Desenul de ansamblu conţine numărul minim necesar de proiecţii pentru definirea clară a
poziţiei relative a tuturor elementelor.
− Poziţia de reprezentare coincide cu poziţia sa de funcţionare.
− În secţiune – arborii, şuruburile, prizoanele, penele, piuliţele şi şaibele se reprezintă
nesecţionate.
− Se recomandă simplificări: – nu se reprezintă teşiturile, canalele de rectificare, racordările,
jocul dintre piese.
− Se admite reprezentarea poziţiei extreme sau intermediare cu linie-2 puncte subţire.
− Se admite reprezentarea pieselor învecinate. Acestea se reprezintă cu linie subţire,
simplificat.
− Piesele ce se află în spatele arcului se socot ascunse până la linia axială a secţiunii spirei.
− Piesele din materiale străvezii se reprezintă nestrăvezii.
− Se admite rabaterea anumitor elemente (şuruburi, ştifturi, etc.) cu planul secant.
− Pentru reprezentarea mai clară a unor elemente acoperite se admite îndepărtarea
convenţională a unor piese cu menţionarea: „Piesa 8 nu e reprezentată”.
− Haşurarea este: uniformă pentru aceeaşi piesă în diferite secţiuni, diferă ca direcţie şi
densitate la diferite piese.
4.2 Reguli de cotare a desenelor de ansamblu
Dimensiunile se limitează la:
− de gabarit, iar la piesele ce se mişcă – cele extreme;
− de montare (distanţele dintre arbori, dintre axă şi bază);
− de instalare şi cuplare (poziţia şi diametrul găurilor pentru şuruburile de ancorare,
dimensiunile suprafeţelor de cuplare);
− de exploatare (poziţiile extreme ale părţilor mobile, diametrele găurilor de trecere a
lichidelor, numărul de dinţi şi modulul roţilor dinţate);
4.3 Reguli de poziționare a elementelor desenului de ansamblu
Poziționarea se execută conform regulilor SM EN ISO 6433:2015:
− pentru poziţionare se utilizează linii de indicaţie care pornesc de la piesele vizibile;
− numerele poziţiilor se aranjează orizontal în afara reprezentării în rând sau în coloană;
− pentru a se evidenția pozițiile sunt mărite față de înălţimea altor inscripții sau sunt
încercuite;
− Liniile de indicaţie nu trebuie să se intersecteze sau să fie paralele între ele sau hașurii;
− Se admite o singură linie de indicaţie pentru un grup de piese bine definite (de ex. şurub,
piuliţă, şaibă).
111
4.4 Tabelul de componenţă
Tabelul de componenţă (conform ISO 7573) se aplică pe toate desenele de ansamblu
şi permite identificarea pieselor componente.
Se recomandă dimensiunile:
Tabelul de componenţă se amplasează deasupra indicatorului, lipit de acesta, şi se poate

continua cu amplasarea lui în partea dreaptă-sus, fără desenarea capul de tabel. Continuarea
tabelului de componenţă se poate face şi în partea stângă a indicatorului, la o distanţă de
10 mm de acesta, situaţie în care trebuie redesenat capul de tabel.
Completarea tabelului de
componenţă se face începând
cu poziţia 1 de jos în sus.
Tabelul de componență
poate fi reprezentat ca
document separat. În acest caz
el se îndeplinește de sus în jos,
iar notația lui (din indicator)
coincide cu notația desenului
de ansamblu și este însoțită de
cuvintele ”Tabel de
componență”
112
LUCRUL INDIVIDUAL
Scopul lucrării grafice individuale DTI 12 nn „Asamblări demontabile” este studierea

modului de reprezentare a asamblărilor prin filet, a deosebirilor dintre îmbinările cu diverse
organe de asamblare. Se recomandă studierea instrumentelor oferite de AutoCAD pentru
realizarea desenelor complexe – crearea tabelelor și a blocurilor. Deși procesul de creare al
acestor elemente necesită un efort suplimentar, el este justificat atunci când aceste elemente
sunt utilizate frecvent.
Lucrarea constă din două etape:
1. Crearea unei biblioteci de elemente – organe de asamblare, tabele.
2. Utilizarea elementelor din bibliotecă la realizarea desenului de ansamblu.
Desenul se va executa în AutoCAD pe formatul A3, conform variantei.
Partea stângă va conține una sau două proiecții ale ansamblului îmbinat prin intermediul
unui bulon, unui șurub și a unui prizon. Desenul va conține pozițiile pieselor componente și
dimensiunile de gabarit ale ansamblului.
În partea dreaptă, de-asupra indicatorului va fi plasat tabelul de componență.
Lucrarea poate fi executată conform trei nivele de dificultate pe care fiecare student le
va alege individual
1. Nivel inferior – organele de asamblare și tabelul de componență sunt executate din
primitive (linii, poligoane, etc.)
2. Nivel mediu – tabelul de componență realizat cu comanda Table, iar organele de
asamblare sunt blocuri statice organizate în bibliotecă.
3. Nivel superior – este creat un stil de tabel ce permite crearea automată a tabelului
de componență iar organele de asamblare sunt blocuri dinamice de diferită
complexitate.
pag. 159-196.
2. C. P.Ignat. "Desen tehnic industrial", vol.II, Ed.Tehnica – Info, Chișinău, 2005,
pag.203-226
3 I.Simion "AutoCAD 2005 pentru ingineri", Ed.Teora, București, 2004, pag. 123-142.
4 S.Dîntu, A.Șuletea ș.a. "Desen tehnic asistat de calculator", Material didactic,
113
114
115
116
117
Tema13 ASAMBLĂRI NEDEMONTABILE
1.1 Îmbinări sudate
Conform SM EN ISO 2553:2016 „Îmbinări sudate și lipite” la notarea sudurii sau
lipirii fără indicare particularităților cusăturii se va utiliza semnul convențional:
Semnul convențional grafic care poate fi completat cu:

− semne convenționale suplimentare;
− dimensiunile elementelor constructive în secțiunea transversală și de poziție ale cusăturii
− indicații suplimentare.
1. linie de indicație
2. linie de referință
3. linie de identificare
4. simbolul sudurii
5. simbol suplimentar
6. dimensiunile elementelor din secțiunea transversală a cusăturii
7. dimensiunile longitudinale ale cusăturii
8. indicații suplimentare
1.2 Elementele componente ale notației sudurii
Conform ISO 128-22 linia de indicație (1) se execută cu linie subțire, înclinația primei
linii fiind mai mare de 15°.Săgeata se atinge de linia cusăturii. Linia de referință (2) se
trasează paralel cu linia chenarului.. Linie de identificare (3) se trasează sub sau deasupra
liniei de referință cu linie întreruptă.
Simbolurile de bază care indică tipul sudurii (4)
Cusătura simetrică:
118
Simbolul de bază este așezat pe:
− linia de referință continua atunci când linia de indicație este trasată de la partea din
față a cusăturii;
− linia de identificare întreruptă atunci când este indicată partea dorsală a cusăturii.
Simboluri suplimentare (5) și exemple de utilizare:
plană
concavă
convexă
prelucrată până la
trecerea lină la
metalul de bază
utilizarea benzii de
suport permanente
utilizarea benzii de
suport temporare
Simbolurile de bază pot fi însoțite de dimensiunile elementelor constructive.

Dimensiunile elementelor din secțiunea transversală a cusăturii (6) se așează în fața simbolului,
iar dimensiunile longitudinale ale cusăturii (7) – după simbol.
De exemplu:
Indicațiile suplimentare (8) sunt necesare la indicarea unor caracteristici ale cusăturii
cum ar fi:
119
− Cusătura pe contur închis
− Sudarea la locul montării
− Procesul de sudare
Nomenclatorul și notarea proceselor de sudare sunt prezentate în ISO 4063.
De exemplu: - sudura manuală cu arc și electrod acoperit – 111.
- sudură în puncte la rece – 23.
ISO 857-2 “Soldering and brazing processes” stabilește tipurile de procese de lipire
În furca liniei de referință mai poate fi indicată informația despre: nivelul calității în
conformitate cu ISO 5817 sau ISO 10042, poziția la sudare conform ISO 6947, materialul de
adaos în conformitate cu ISO 544, ISO 2560, ISO 3581, care sunt despărțite prin bara
înclinată (/),de ex.:
120
2.1Îmbinări cu adeziv, pliate și presate
Reprezentarea îmbinărilor încleiate pliate și presate este stabilită de SM EN ISO 15785:2015.
− îmbinări încleiate
Limita ariei de aplicare a adezivului se reprezintă eventual cu linie două puncte subțire
− îmbinări pliate
− îmbinări presate
2.2Îmbinări nituite
Niturile sunt organe de asamblare de formă şi dimensiuni standardizate şi pentru acestea
nu se întocmesc desene de execuţie. Modul de reprezentare a lor în desenele de ansamblu este
stabilit de ISO 5845.
Reprezentarea simbolică constă din semnul + însoțit de informația despre nit.
- în colțul stâng superior se indică

numărul poziției din specificație precedat
de litera R
- în partea dreaptă se indică poziția capul

preformat: deasupra – N, ascuns - F
- în colțul stâng inferior se indică

teșitura
De ex: 1) deasupra de 100°, 2) dedesubt
de 82°, 3) din ambele părți de 100°.
121
LUCRUL INDIVIDUAL
Scopul lucrării grafice individuale DTI 13 nn „Asamblări nedemontabile” este studierea

modului de reprezentare a asamblărilor sudate.
Desenul se va executa în AutoCAD pe formatul A3, conform variantei.
Se vor reprezenta 3 proiecții ortogonale ale ansamblului și se vor indica sudurile
necesare. Procesul de sudare va fi ales conform ISO 4063 - sudura manuală cu arc și electrod
acoperit. Simbolurile de bază care indică tipul sudurii se vor alege conform ISO 2553:1992.
Desenul va conține pozițiile pieselor componente și dimensiunile de gabarit ale
ansamblului.
În partea dreaptă, de-asupra indicatorului va fi plasat tabelul de componență.
pag. 119-150.
122
123
124
125
126
Tema 14 CONCEPTE DE MODELARE 3D
1.1 Noțiuni generale
Pentru crearea obiectelor spațiale se vor utiliza spațiile
de lucru 3D Basics (pentru obiecte simple) sau
3D Modeling (pentru obiecte complexe), care pot fi
selectate din lista derulantă Workspace pe bara de
instrumente de acces rapid sau Butonul de comutare
Workspace Switching din bara de stare.
Pentru desenele metrice va fi utilizat șablonul
acadiso3D.dwt .
Spațiul de lucru 3D Modeling oferă acces atât la
instrumentele de desenare 2D cât și la instrumente de
modelare 3D.
1.2 Metode de creare a obiectelor 3D
Există patru modalităţi de creare a modelelor 3D în AutoCAD:
1.Modelarea “wireframe” (cadru de sârmă)

este un obiect format doar prin muchii (Edge),
fără suprafeţe, interior şi exterior a obiectelor.
Entităţile 2D se vor plasa în plane paralele cu
planul xOy curent. Pot fi utilizate o parte din comenzile
de redactare 2D: Trim, Break, Extend, Fillet, Chamfer,
Array, Move, Copy, etc.
Linii spaţiale se vor desena cu comenzile Line,
3DPolyline şi Helix. Contururile 2D pot fi extrudate sau
rotite.
2.Modelarea suprafeţelor este mai complexă decât

“wireframe” deoarece adaugă suprafeţe muchiilor.
Modelele create prin suprafeţe permit ascunderea feţelor
invizibile, umbrirea şi crearea imaginilor foto-realiste.
3.Modelarea solidelor adaugă volum unui

model. Obiectele căpătate au proprietăți specifice
cum ar fi masa, volumul, momentul de inerție. Pot
fi create obiecte 3D complexe prin combinarea şi editarea
cu operații de tip Boolean a unor modele de bază
(paralelipiped,con cilindru, sferă, prismă, tor) sau
efectuând anumite operaţii asupra unor obiecte 2D.
4.Crearea Mesh-urilor - obiectelor 3D ce conțin

vertex-uri, muchii și suprafețe. Mesh-urile pot fi create
din suprafețe primitive, din curbe, prin transformarea
solidelor în Mesh. Permit transformarea suprafețelor în
solide.
127
1.3 Nuanțarea și vizualizarea obiectelor
Pentru a vedea obiectul într-un mod mai
realistic se recurge la nuanțare, care permite
colorarea fețelor și ascunderea muchiilor
invizibile.
Modul de nuanțare se alege din panoul
Visual Styles al tab-ului Visualize
AutoCAD propune diverse metode de

vizualizare a obiectelor.
Punctul de vizualizare poate fi stabilit cu
comanda VPOINT (coordonatele punctului), sau
aleasă o opțiune standard din lista View aflată în
tab-ului Visualize .
Cu ViewCube situat în colțul din dreapta-
sus poate fi modificat instantaneu punctul de
vedere utilizând laturile, muchiile sau colțurile
cubului.
3D Orbit este un mod complet interactiv
de schimbare punctul de vedere în timp real.
Butoanele comenzilor 3D Orbit se află în bara
de navigare din partea dreaptă a ecranului.
1.4 Modelarea cu primitive
Obiectele complexe pot fi create prin combinarea unor primitive.
Lansarea: - Home tab → Modeling
- Solid tab → Primitive
- din linia de comandă → Box/Wedge/Cone/Sphere/Cylinder/Torus /Pyramid;
De notat că baza primitivelor va fi situată în planul Oxy. Dacă se

dorește o altă poziție a primitivului va fi necesară rotirea lui.
O altă posibilitate ar fi crearea primitivului după alinierea sistemului de
coordonate UCS. Pentru aceasta pot fi utilizate comenzile din panelul
Coordinate a tab-ului Visualize
Dynamic ucs din bara de stare permite alinierea sistemului de

coordonate obiectului
128
1.5 Metode dinamice de modelare
Lansarea:
- Home tab → Modeling
- Solid tab → Solid
- Extrude/Loft/Sweep/Revolve
Extrude – este translarea unei mulţimi de puncte de-a lungul unei traiectorii, cu
sau fără unghi de înclinare.
Revolve - rotește un profil în jurul unei axe. Se pot roti linii, arce, arce eliptice,
polilinii 2D, cercuri, elipse, spline-uri, solide 2D, fețe plane și regiuni. Unghiul de
rotație poate fi mai mic de 360°.
Loft - creează un solid sau o suprafață care este interpolată dintr-o serie de profile
sau secțiuni transversale.
Sweep - este similară comenzii Extrude, dar utilizează căi pentru a defini direcția
de extrudare.
1.6 Editarea solidelor

Solidele primitive şi solidele obţinute dinamic pot fi combinare
prin intermediul operatorilor booleeni.
- Home tab → Solid editing
- Solid tab → Boolean
1) UNION – reuniune;
2) SUBTRACT – scădere;
3) INTERSECT – intersecţie;
Solidele pot fi manipulate cu instrumentele numite gizmos care
conțin 3DMove, 3D Rotate, 3D Scale.
- Home tab → Modify
Operațiile de editare a solidelor permit editarea fețelor muchiilor,
precum și a corpului în întregime. Diverse operații permit mutarea,
rotirea, eliminarea, copierea elementelor, executarea teșiturilor și a
racordărilor, secționarea, etc.
- Home tab → Solid editing
- Solid tab → Solid editing
- SOLIDEDIT
129
LUCRUL INDIVIDUAL
Scopul lucrării grafice individuale DTI 14 nn „Model solid” este familiarizarea cu

instrumentele de lucru în spaţiul tridimensional. Studierea metodelor dinamice de creare a
obiectelor tridimensionale, de redactare prin intermediul operaţiilor Booleene. Studierea
metodelor de vizualizare şi nuanţare a modelelor.
Desenul se va executa în AutoCAD pe formatul A4, pe baza desenului “Racordări”.
Recomandări pentru executarea lucrării:
1. Se va trece în spațiul de modelare 3D Modeling
2. Se va deschide lucrarea “Racordari”. Se vor introducerea schimbărilor în indicator, se
vor elimina toate liniile ajutătoare, de cotă și axiale ale garniturii, lăsând doar conturul ei.
3. Se va copia (cut) garnitura într-un fișier nou de tipul acadiso3D.dwt
4. Cu comanda Region din panelul Draw se vor crea regiuni din contururile existente.
5. Cu comanda Subtract se vor elimina regiunile găurilor.
6. Cu comanda Extrude se va acorda volum garniturii
7. Cu una din comenzile de vizualizare se va aranja modelul
8. Cu comanda UCS view se va alinia sistemul de coordonate ecranului
9. Se va copia (copy/cut) garnitura și se va alipi indicatorului
10. Se va salva fişierul cu nume nou
130
131

Caiet Feie 2017

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Caiet Feie 2017

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Universitatea Tehnică a Moldovei

Departamentul Geometrie Descriptivă, Desen Tehnic și

Desen Tehnic și Infografică

Alcătuitori: conf.univ.dr. Sergiu Dîntu

Redactor responsabil: conf.univ.dr.Iurie Căpăţînă

Bun de tipar 01.09.17 Formatul hârtiei 60×84 1/8.

A0 841×1189 mm 33,1 × 46,8 inch

Formatul A4 se aranjează doar vertical. Celelalte formate se aranjează cu latura mai

Linii utilizate în ingineria mecanică (ISO 128-24:2014)

Nr. Reprezentare Denumire Destinație

Contururi reale vizibile

Muchii fictive vizibile

Linie întreruptă Contururi acoperite

0,5d Axe de simetrie

04.2 Linie punct groasă Trasee de secţionare

Dimensiunea caracterului (înălţimea literelor mari și cifrelor) h b3 h

- Racordare exterioară și interioară

3.2 Introducerea datelor

3.3 Metode de selectare

Scopul lucrărilor grafice individuale este de a consolida cunoştinţele acumulate la

Line ( L ) – desenează segmente de

PLine ( PL ) – desenează polilinii

point: (se indică punctul)

Circle (C ) – desenează cercuri

Specify radius of circle or

Arc (A ) – desenează arcuri de cerc

Specify second point of arc or End point

RECtangle ( REC ) – desenează

POLygon ( POL ) – desenează R

Enter an option [ Inscribed in circle Circumscribed

Specify axis endpoint of ellipse or

XLine ( XL ) – desenează drepte

Move ( M ) – Mută obiectele

Copy ( Co,Cp) – Copie obiectele

Fillet ( F ) – Execută o racordare

Chamfer ( Cha ) – Execută o

Array – Creează copii multiple

ARRAYPOLARSpecify center point

ARRAYPATH Select grip to edit

Single line Text (T) înscrie separat rândurile unui text

Opțiunile de amplasare a textului:

În editor se pot executa acțiunile:

Scopul lucrării grafice individuale DTI 02 nn „Construcții geometrice” este căpătarea

− Liniile de ordine sunt perpendiculare pe axele de proiecţie

3.2 Suprafețe curbe riglate

3.2 Suprafețe curbe de rotație riglate

Scopul lucrării grafice individuale DTI 03 nn „Poliedru” este căpătarea deprinderilor în

1 linia de cotă (dimension line)

Liniile de cotă și ajutătoare sunt linii subțiri.

La cotarea trecerii line liniile ajutătoare se

Liniile de cotă pot fi reprezentate parțial

În desen poate fi utilizat doar un

Cotarea paralelă Cotarea consecutivă

Cotare în lanț Cotare combinată

ux′ = uy′ = uz′

ux′ = 1/2uy′ = uz′

ux′ = uy′ = uz′

Sunt acceptate patru tipuri de axonometrie cavalieră

ux′ = 1/2uy′ = uz′

Acest tip de axonometrie oblică este deosebit de

2. Activarea modului ORTHO de desenare

Cotele se vor redacta (li se va oferi direcţia corectă) cu comanda Oblique:

Annotate tab → Dimensions → Oblique