Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1
• Graficul
2
Formatele sunt standardizate şi se clasifică în:
• formate de bază (preferenţiale), seria A (ISO) (Figura I.2).
Formatul A0 reprezintă 841 x 1189 (suprafaţa 1 m2) şi formatele
A1, A2, A3, A4 se obţin prin înjumătăţirea laturii mari a
formatului anterior;
• formate alungite speciale - se obţin prin modificarea
dimensiunii mici a unui format din seria A, şi au lungimea egală
cu un multiplu al dimensiunii mici a formatului de bază ales.
Acestea o reprezintă a doua opţiune la alegerea formatului de
desen.
• formate alungite excepţionale - sunt a treia opţiune de alegere
şi au dimensiunea mică a formatului seriei A, multiplicată ca în
tabelul I.1.
3
4
Elementele grafice ale formatului:
5
Linii STAS 103-84
6
Scriere SR ISO 3098/1-93
7
Indicatorul şi tabelul de componenţă
8
SR ISO 7200-94 (STAS 282-87)
9
• Tabelul de componenţă (SR ISO 7573: 1994) furnizează cu
precizie lista elementelor componente ale produsului
reprezentat pe un desen de ansamblu.
• Se plasează deasupra indicatorului şi are dimensiunile
indicate.
Scările numerice
10
• Scara reprezintă raportul între dimensiunea liniară a
reprezentării unui segment al unui obiect pe un desen şi
dimensiunea liniară reală a segmentului corespunzător
obiectului însuşi.
Se exprimă sub forma:
1 : 1 în cazul reprezentării în mărime naturală;
X : 1 în cazul reprezentării mărite, scara de mărire;
1 : X în cazul reprezentării micşorate, scara de micşorare.
• În cazul desenului tehnic industrial X poate fi una din
valorile şirului: 2; 5; 10; 20; 50; 100, etc.
• Scări cu destinaţie specială mai pot fi: 1 : 2,5; 1 : 15; 1 : 25
• Scara reprezentării în desen tehnic trebuie aleasă suficient
de mare pentru o înţelegere corectă şi completă a obiectului
desenat.
• În funcţie de scara reprezentării se alege dimensiunea
formatului de desen.
• Scara reprezentării pe planşa de desen se înscrie în indicator
în locul precizat, fără a mai menţiona cuvântul „SCARĂ”.
• Pentru menţionarea scării detaliilor dintr-un desen, se alege
locul de deasupra reprezentării detaliului, cu înscrierea
explicită a cuvântului „SCARĂ”.
Metode de reprezentare
• Proiecţia este procedeul de obţinere a unei imagini cu
ajutorul razelor de observaţie sau de privire, trimise după o
anumită direcţie, de la obiectul de proiectat, la un plan de
proiecţie.
11
- proiecţii paralele
(direcţia razelor este paralelă )
- proiecţii centrale
(direcţia razelor este conică)
Sisteme de proiecţie
12
• sistemul american de proiecţie
13
Cea mai folosită metodă de redare a formei şi dimensiunilor
obiectelor.
Utilizează mai multe imagini ale obiectului considerat,
obţinute ca proiecţii ortogonale pe mai multe plane de proiecţie.
În desenul tehnic clasic, reprezentarea în proiecţii ortogonale
poate reda complet forma şi dimensiunile oricăror obiecte, oricât
de complicate.
Desenele în proiecţii ortogonale au un grad ridicat de
abstractizare şi multe convenţii de reprezentare.
Reprezentarea în perspectivă
14
Reprezentarea în perspectivă simulează în planul desenului
imaginea spaţială a obiectului.
Prin alegerea potrivită a axelor de coordonate, se pot crea în
plan desene care să reprezinte nu numai o faţă a obiectului, ci şi
dimensiunea perpendiculară pe aceasta.
Cea mai folosită reprezentare în perspectivă este cea
izometrică.
Dimensiunile măsurate în lungul axelor rectangulare se
transpun nemodificate pe axele izometrice.
Reprezentările în perspectivă sunt mai intuitive dar, în cazul
obiectelor cu formă complicată, nu permit redarea completă a
formei şi a dimensiunilor acestora.
Reprezentarea spaţială
15
Un segment de dreaptă se proiectează ortogonal pe un plan
prin extremităţile sale.
O figură geometrică plană se proiectează ortogonal pe un
plan proiectând ortogonal segmentele de dreaptă ce constituie
conturul figurii.
16
1. - vederea din faţă
2. - vederea de sus
3. - vederea din stânga
4. - vederea din dreapta
5. - vederea de jos
6. - vederea din spate
Dispunerea proiecţiilor
17
Sistemul european de dispunere a proiecţiilor
18
Sistemul american de dispunere a proiecţiilor
Exemplu
de dispunere a proiecţiilor în sistemul european
Vederea din faţă, cele laterale şi vederea din spate sunt aliniate pe
orizontală; vor avea aceeaşi înălţime.
Vederea din faţă, cea de sus şi cea de jos sunt aliniate pe verticală;
vor avea, aşadar, aceeaşi lungime.
Vederea de sus, cea de jos şi cele laterale au aceeaşi lăţime.
19
Exemplu de dispunere a proiecţiilor în
sistemul american
20
Reguli ale reprezentării în proiecţii ortogonale
21
• Muchiile vizibile sunt trasate cu linie continuă groasă, iar
cele acoperite cu linie întreruptă, de preferinţă subţire.
Reprezentarea muchiilor acoperite este opţională. Ea se
justifică numai dacă explicitează mai bine desenul.
În cazul suprapunerii mai multor tipuri de linii pe proiecţiile
ortogonale, liniile continue groase au prioritate faţă de orice alt tip
de linii.
• Suprafeţele paralele cu unul din planele de proiecţie se
proiectează pe planul cu care sunt paralele în adevărata
mărime, iar pe celelalte două plane sub formă de linii
orizontale sau verticale
• Suprafeţele perpendiculare pe unul din planele de proiecţie şi
înclinate faţă de celelalte două plane de proiecţie se
proiectează ca o suprafaţă de aceeaşi configuraţie şi de arie
mai mică pe planele faţă de care sunt înclinate, şi sub formă
de linie înclinată pe planul pe care sunt perpendiculare.
• Suprafeţele înclinate faţă de oricare din planele de proiecţie
se proiectează ca o suprafaţă de aceeaşi configuraţie şi de arie
mai mică în raport cu suprafaţa originală pe oricare din
planele de proiecţie. Nu se notează niciodată direcţia privirii
sau numele unei proiecţii principale. Identificarea proiecţiei
este asigurată de poziţia sa reciprocă în raport cu proiecţiile
alăturate.
22
Notiuni generale
Metode de reprezentare
• Proiecţia este procedeul de obţinere a unei imagini cu
ajutorul razelor de observaţie sau de privire, trimise după o
anumită direcţie, de la obiectul de proiectat, la un plan de
proiecţie.
- proiecţii paralele
(direcţia razelor este paralelă )
- proiecţii centrale
(direcţia razelor este conică)
Sisteme de proiecţie
23
• Reprezentarea în perspectivă;
• Reprezentarea spaţială.
24
• Există 6 proiecţii principale, numite şi vederi obişnuite;
• Pentru explicitarea desenului, pot fi utilizate şi vederi
particulare, obţinute după alte direcţii decât cele principale.
• Pentru vederile particulare, se indică printr-o săgeată direcţia
privirii;
• Direcţia respectivă se notează cu o majusculă, aceeaşi notaţie
regăsindu-se şi deasupra vederii obţinute
(vederea A);
25
Figura 2. 1. Vedere particulară înclinată
26
Figura 2. 2. Vedere particulară obţinută prin dispunerea unei
vederi obişnuite în altă poziţie decât cea impusă de dispunerea
proiecţiilor (în sistem european)
27
Vederi parţiale, vederi locale, vederi întrerupte
28
Figura 2. 4 Vederi locale asociate cu proiecţia principală
29
Figura 2. 5. Vedere întreruptă a unei piese
lungi de secţiune uniformă
Proiecţii simetrice
30
Reprezentarea pieselor în proiecţie ortogonală
Proiecţii simetrice
Proiecţii simetrice
31
Figura 2. 7. Proiecţii simetrice reprezentate pe jumătate
32
• Dacă diametrul desenat este sub 10 mm, se utilizează linii
continue
• Dacă acesta depăşeşte 10 mm, se utilizează linie-punct.
33
• Pentru mai multe contururi circulare dispuse polar, se
recomandă trasarea integrală sau parţială a cercului purtător
al centrelor, cu linie-punct subţire. Marcarea centrelor va fi
realizată pe direcţie radială (Figura 2.11).
34
Suprafeţe cu striaţii sau cu relief mărunt
35
• Pentru a evidenţia configuraţia interioară a pieselor şi
ansamblurilor, se utilizează reprezentările în secţiune
• Obiectul este tăiat imaginar cu o suprafaţă potrivit aleasă,
perpendiculară pe direcţia privirii, numită suprafaţă de
secţionare.
• Prin utilizarea reprezentării în secţiune, configuraţia
interioară a obiectelor poate fi redată şi cotată complet şi fără
ambiguităţi.
36
baza formatului deasupra sau lângă linia săgeţii, cât şi
deasupra proiecţiei.
CLASIFICARE:
După modul de reprezentare:
• propriu-zisă
- obişnuită
- suprapusă
- intercalată
- deplasată
• cu vedere
37
Configuraţia interioară a obiectelor; Generalităţi privind
secţiunile
38
Configuraţia interioară a obiectelor; Generalităţi privind
secţiunile
39
Configuraţia interioară a obiectelor; Generalităţi privind
secţiunile
40
Configuraţia interioară a obiectelor; Generalităţi privind
secţiunile
41
CLASIFICARE:
După poziţia planului de secţionare: - orizontală
- verticală
-înclinată
După forma suprafeţei de secţionare: - plană
- frântă
- în trepte
- cilindrică
După proporţie: -completă
-parţială
Configuraţia interioară a obiectelor; Generalităţi privind
secţiunile
42
Configuraţia interioară a obiectelor; Generalităţi privind
secţiunile
43
Haşurarea suprafeţelor secţionate
44
• Distanţa dintre două linii paralele succesive poate varia
între 1.5 şi 6 mm, în funcţie de mărimea suprafeţei
haşurate.
• Haşurile pentru materiale metalice, pentru aliaje sunt
constituite din linii înclinate la 45º dreapta sau stânga în
raport cu muchiile ce conturează suprafaţa de haşurat
45
Reprezentarea în perspectivă (proiecţie axonometrică)
46
Cea mai folosită reprezentare în perspectivă este cea
izometrică.
Dimensiunile măsurate în lungul axelor rectangulare se
transpun nemodificate pe axele izometrice.
Reprezentările în perspectivă sunt mai intuitive dar, în cazul
obiectelor cu formă complicată, nu permit redarea completă a
formei şi a dimensiunilor acestora.
47
• Reprezentarea axonometrică sau perspectiva tehnică
este proiecţia ortogonală sau oblică a unui obiect pe
planul axonometric ce se intersectează cu triedrul
V,H,L după triunghiul ABC numit triunghi
axonometric.
48
• Reperezentările axonometrice utilizate în desenul tehnic sunt
după direcţia de proiectare:
- ortogonale, pentru care coeficientul de deformare este mai
mic sau cel mult egal cu 1;
- oblice, la care coeficientul de deformare mai mare decât 1.
După poziţia planului axonometric faţă de axele obiectului
axonometria poate fi:
• izometrică, pentru care planul axonometric este egal înclinat
faţă de axele dimensionale ale obiectului, coeficientul de
deformare este acelaşi pentru toate cele trei axe, iar triunghiul
axonometric este echilateral
• dimetrică, la care planul axonometric este egal înclinat faţa
de două din axele dimensionale ale obiectului, coeficientul de
deformare este acelaşi este acelaşi pentru cele două axe, iar
triunghiul axonometric este isoscel
• trimetrică, sau anizometrică la care planul axonometric este
înclinat diferit faţă de toate cele trei axe, coeficientul de
deformare este diferit pentru toate axele, iar triunghiul
axonometric este oarecare.
49
50
51
52
53
54
55
Grafică Asistată de Calculator
Cotarea desenelor tehnice
• liniile ajutătoare
• linia de cotă
• linia de indicaţie
• extremităţile cotei
• valoarea dimensiunii
56
Liniile ajutătoare
• Liniile ajutătoare delimitează dimensiunea cotată fiind
perpendiculare pe aceasta. Ele sunt trasate cu linie continuă
subţire.
• Dacă spaţiul nu permite trasarea lor perpendiculară pe
dimensiunea cotată, liniile ajutătoare pot fi înclinate la un
unghi de 600, dar cu păstrarea paralelismului lor.
• Conform standardului românesc de cotare, liniile ajutătoare
depăşesc linia de dacotă cu 2-3 mm.
Liniile ajutătoare de cotă se trasează cu linie continuă subţire
indică suprafeţele între care se înscriu cotele, sunt
în general perpendiculare pe liniile de cotă şi le depăşesc
cu 2-3 mm; se pot trasa înclinat la 60º faţă de linia de contur
57
Liniile de cotă
• Linia de cotă este paralelă cu dimensiunea cotată sau
suprapusă cu aceasta, fiind trasată cu linie continuă subţire
58
• Liniile de cotă sunt plasate în majoritatea cazurilor în afara
conturului exterior al obiectului reprezentat, la o distanţă de
minimum 7 mm. Distanţa între două linii de cotă paralele
succesive are aceeaşi valoare de 7 mm
59
Extremităţile cotei
60
• Dacă spaţiul nu permite plasarea clasică a liniilor de cotă, în
interiorul liniilor ajutătoare, ele pot fi dispuse
în afara acestora, cu vârfurile spre interior, indicând dimensiunea
cotată
61
• la cotarea elementelor simetrice reprezentate pe jumătate;
• la cotarea mai multor elemente în raport cu aceeaşi referinţă,
folosind aceeaşi linie de cotă;
• la cotarea diametrelor mari, când trasarea simetrică a liniei
de cotă încarcă desenul
62
Linia de cotă are săgeată la un singur capăt în următoarele cazuri:
63
Liniile de indicaţie
• Liniile de indicaţie servesc fie la scrierea cotelor dacă spaţiul
nu permite plasarea textului în poziţia sa de bază, fie la
cotarea convenţională a grosimii, în această a doua situaţie,
săgeata fiind înlocuită prin punct îngroşat.
Valoarea dimensiunii
• Valoarea dimensiunii este un text scris cu cifre arabe,
căruia i se pot ataşa, în funcţie de necesităţi, sufixe sau prefixe.
64
• Dimensiunile liniare se exprimă în milimetri; această unitate
de măsură nu se înscrie pe desen. Dacă este absolut necesară
utilizarea altor unităţi de măsură pentru lungimi, după
valoarea dimensiunii se înscrie simbolul standardizat
al acestei unităţi.
65
• Dimensiunea caracterelor este de minim 3.5 mm. Într-un
anumit desen, toate cotele trebuie să fie scrise cu aceeaşi
înălţime a caracterelor.
• Textele cotelor trebuie să fie astfel poziţionate încât să
poată fi citite privind desenul de la bază sau de la dreapta
Înscrierea corectă a cotelor în raport cu baza formatului
66
• În acest al doilea caz, textul trebuie să fie citibil totdeauna de
la baza formatului.
67
Cele mai utilizate prefixe pentru textele cotelor sunt:
• R pentru rază;
• Ø pentru diametre;
• S pentru sferă;
• □ pentru latura pătratului;
68
• La cotarea deschiderilor unghiulare, se poate folosi
oricare din unităţile de măsurare a unghiurilor, cu
condiţia înscrierii ei pe desen.
• Lungimile arcelor de cerc sunt însoţite de semnul
convenţional specific plasat deasupra valorii cotei.
69
• Elemente identice echidistante dispuse polar
70
mult mai mică decât diametrul Ø al bazei.
71
• Se evită supracotarea unui desen. Nu se înscriu cote în
plus faţă de cele strict necesare, nici pe o aceeaşi proiecţie
nici pe toate proiecţiile considerate în ansamblu.
• Nu se cotează elementele acoperite! Pentru ca acestea să
fie vizibile pe desen, se reprezintă obiectul într-o secţiune
adecvată.
• O linie de cotă nu trebuie să fie intersectată de o altă linie
de cotă sau de o linie ajutătoare.
•
72
Metode de cotare
73
Clasificarea cotelor:
• După criteriul funcţional
• Cote funcţionale
• Cote nefuncţionale
• Cote auxiliare
• După criteriul geometric şi constructiv
• Cote de formă
• Cote de pozţie
• Cote de gabarit
• După criteriul tehnologic
74
• Cote de trasare
• Cote de prelucrare
• Cote de control
• Cote de formă
• Cote de pozţie
• Cote de gabarit
75
• CAD - „Computer Aided Design”
• AutoCAD este un ansamblu de programe de
proiectare/desenare asistată de calculator dezvoltate de firma
Autodesk din California.
• AutoCAD este destinat utilizatorilor (proiectanţi, desenatori
etc.) din domeniile: mecanic, electromecanic, arhitectural,
construcţii, cartografie, educaţie etc.
• Compania a fost fondată în aprilie 1982 şi a prezentat prima
versiune oficială în decembrie 1982
Istoric
76
• 2007 martie - AutoCAD 2008 (R17.1)
• 2008 martie - AutoCAD 2009 (R17.2)
•
Lansarea în execuţie a AutoCAD
77
• În sistemul metric dimensiunile ferestrei de desenare este de
tipul ISO A3-420/297mm şi in sistemul anglo-saxson
fereastra de desenare are dimensiunea 12/9 ţoli.
• În funcţie de tipul de wizard ales, se pot selecta valori ale
unor setări precum limitele desenului, unităţile de desenare şi
direcţia de măsurare a unghiurilor.
• Create a New Drawing
Use a Template
78
• Determină setările caracteristicile necesare într-un desen,
folosind fie Quick Setup (setare sumară) sau Advance Setup
(setare detaliată).
79
80
• Limitele desenului se pot stabili şi prin comanda Limits.
• Limits – permite modificarea limitelor de desenare şi
controlează verificarea acestora.
• Procedură:
-lansarea comenzii Limits de la linia de comandă;
-alegerea comenzii din submeniul Format->Drawing Limits
• Limcheck–controlează posibilitatea de a desena obiecte în
afara spaţiului definit de comanda Limits. Dacă variabila
Limcheck are valoarea 1 sistemul nu va permite desenarea
unui obiect ale cărui dimensiuni depăşesc spaţiul alocat prin
comanda limits.
Command: Limits
Specify lower left corner or [ON/OFF] <0.000,0.000>:0,0 sau
Enter
Specify upper right corner <420.000,297.000>: x,y
81
Observaţii: -determină aria de afişare a punctelor grid, aria afişată
de una din opţiunile de scară ale comenzii ZOOM şi aria minimă
afişată de ZOOM All.
Command: Limcheck
Enter a new value for LIMCHECK <0>:1
UNITS -defineşte şi controlează afişarea formatului coordonatelor,
unghiurilor şi preciziei acestora.
Procedură:
- lansarea comenzii Units de la linia de comandă;
-alegerea comenzii din submeniul: Format-
>Units
82
• Lengths –se specifică tipul unităţii de măsură curente şi
precizia determinată de numărul de zecimale afişate;
Examples:
1. Scientific 1.55E+01
2. Decimal 15.50
3. Engineering 1'-3.50"
4. Architectural 1'-3 1/2"
5. Fractional 15 ½
AutoCAD cere definirea preciziei dimensionale pentru formatul
ştiinţific, zecimal sau ingineresc.
Ecranul AutoCAD
83
Cele mai uzuale căi de comunicare cu AutoCAD-ul sunt situate în
patru zone:
- Zona de stare;
- Zona de desenare;
- Zona de dialog (sau de comandă);
- Zona meniu ecran (opţional).
Lansarea comenzilor:
• De la tastatură, introducând numele comenzii sau prescurtarea
numelui în linia de comandă;
• Folosind chei sau taste de funcţii:
<F1> activare Help;
<F2> comutare mod text/mod grafic;
<F3> setări Osnap;
<F4> activare Tablet;
<F5> mod Izometric;
<F6> coordonate ON/OFF;
<F7> grid ON/OFF;
<F8> mod Ortho ON/OFF;
<F9> mod Snap ON/OFF;
<F10> Polar Tracking ON/OFF.
• Din meniuri (ecran, pull-down, icon) selectând rubrica dorită;
• Folosind bare cu instrumente.
Sisteme de coordonate
84
• Pentru introducerea unei coordonate este necesară
introducerea ambelor valori ale lui X şi Y separate prin
virgulă.
Sisteme de coordonate
85
• Comanda UCS (User Coordinate System) permite definirea
(modificarea) unui sistem de coordonate propriu, temporar,
util într-un moment al procesului de desenare pentru a facilita
specificarea unor puncte.
• Iniţial acest sistem este suprapus peste WCS, fapt indicat de
litera „W” aplicată pe simbolul originii. Acest sistem
reprezintă un sistem de referinţă staţionar în cadrul căruia pot
fi definite şi numite alte sisteme de coordonate(UCS-uri).
Command: ucs
Specify origin of UCS or
[Face/NAmed/OBject/Previous/View/World/X/Y/Z/ZAxis]
<World>:
unde:
Face – defineşte un nou UCS asociat unei feţe a unui solid;
Named – salvează şi reface orientarea UCS-ului utilizat după
nume;
OBject – defineşte un nou UCS, asociat unui obiect existent în
desen;
Previous – restaurează un UCS anterior;
View – defineşte un nouUCS cu axa Z perpendiculară pe imaginea
curentă;
World – suprapune UCS-ul curent peste WCS;
X,Y,Z – defineşte un nou UCS, rotit în jurul uneia dintre axele X,
Y sau Z cu un unghi ales de către utilizator;
Z Axis – defineşte UCS prin poziţia pozitivă a axei Z;
Comanda UCSICON este folosită pentru a indica poziţia originii
şi orientarea UCS-ului curent.
Ribbon: View tab -> UCS panel -> -> Display UCS Icon..
86
UCSMAN–afişează toate sistemele de coordonate definite
deutilizator
Named UCSs –afişează numele şi setează UCS-ul curent;
Orthographic UCS – modifică UCS-ul pe una din setările
UCS(specifică una din cele şase UCS-uri);
Settings –afişează şi modifică setările UCS.
87
Metode de introducere a coordonatelor
88
Ajutoare grafice
Command: snap
89
Specify snap spacing or [ON/OFF/Aspect/Style/Type] <10.0000>:
(se specifică o distanţă, o opţiune sau se apasă ENTER)
Opţiuni:
- Snap Spacing –activează modul Snap cu valoarea specificată
- ON/OFF –activează/dezactivează modul Snap folosind setările
curente;
- Aspect –specifică spaţieri diferite pe direcţiile X şi Y; opţiunea
nu
este disponibilă în modul Izometric;
- Rotate –stabileşte originea şi rotaţia reţelei snap măsurată relativ
la UCS-ul curent;
- Style –specifică formatul reţelei Snap, care poate fi Standard/
Izometric;
- Type –specifică tipul snap: polar, stabilit prin variabila sistem
POLARANG sau grid, setat la valoarea gridului;
90
GRID - afişarea pe ecran, în vederea curentă a unei reţele de
puncte a căror distanţare pe X şi Y este definită de utilizator.
• Aceste puncte, uniform poziţionate, constituie un mijloc
ajutător pentru desenare ce poate fi utilizat în acelaşi fel în
care sunt utilizate liniile de pe o foaie milimetrică.
• Procedură de activare a comenzii:
- lansarea comenzii GRID
- alegerea comenzii din caseta de dialog Drafting Settings.
- activarea/dezactivarea comenzii din bara de stare
Command: grid
Specify grid spacing(X) or ON/OFF /Snap /Major /aDaptive
/Limits/ Follow/Aspect] <10.0000>:se specifică o valoare pentru
pasul grid sau o opţiune
Opţiuni:
- Grid Spacing (X) –activează modul Snap cu valoarea
specificată; introducând x după valoare se setează pasul
multiplicat cu valoarea intervalului;
- ON/OFF –activează/dezactivează modul Grid la setările curente;
- Snap –setează pasul pe intervalul specificat prin comanda
SNAP;
- Aspect –specifică spaţieri diferite pe direcţiile X şi Y;
Observaţii - grila nu depăşeşte limitele desenului definit la
configurarea foii;
- dacă numărul de puncte al grilei este prea mare pentru un afişaj
corect pe ecran, se va
adopta printr-o nouă comandă GRID un pas mărit al grilei.
91
Opţiuni: - Enter mode [ON / OFF] –se introduce on sau off sau
ENTER
Desenarea rapidă în coordonate polare se poate realiza prin
folosirea modului Polar Tracking activat prin tasta funcţională
F10. Se afişează vectorii de deplasare la unghiuri prestabilite. Se
pot
defini şi distanţele de deplasare de-a lungul acestor direcţii.
• OSNAP (Object SNAP) – Sistemul AutoCAD dispune de
un mecanism extrem de util şi eficient pentru indicarea unor
puncte aflate în condiţii particulare pe una sau mai multe
entităţi.
• Practic, este vorba de a prestabili una sau mai multe
preferinţe pentru alegerea unui punct, legat de una sau mai
multe entităţi ce vor fi selectate cu ocazia alegerii punctului.
AutoCAD asociază acestor preferinţe nişte moduri –
„moduri osnap”.
92
Se observă următoarele facilităţi:
• CENter – alege centrul cercului sau a arcului de cerc selectat
• ENDpoint – alege cel mai apropiat punct de sfârşit al entităţii
• INSert – alege punctul de inserţie al unei entităţi de tip
BLOCK
• INTersection – alege punctul de intersecţie a două sau mai
multe
entităţi
• MIDpoint – alege mijlocul unei entităţi de tip linie sau arc
• NEArest – alege cel mai apropiat punct aflat pe entitatea
selectată
• NODe – alege un nod (o entitate de tip punct)
• PERpendicular – alege punctul de pe o linie, arc sau cerc
selectat,
care formează perpendiculara de la acel obiect la ultimul punct
93
• QUADrant–alege punctul aflat pe cerc într-una din poziţiile
0,90,180
• TANgent–alege cel mai apropiat punct de tangenţă pe un
cerc sau arc
• NONE–anulează temporar modurile OSNAP active
94
• LIST -listarea informaţiilor din baza de date privind
parametrii de definire ai obiectelor selectate.
Procedură: - lansarea comenzii LIST
- alegerea comenzii din submeniul Tools:->Inquiry->List
- alegerea butonului din bara cu instrumente Inquiry
Opţiuni: - Select objects: -se foloseşte o metodă de selecţie;
• DBLIST -listează informaţii din baza de date pentru fiecare
obiect din desen.
Procedură:- lansarea comenzii DBLIST
• STATUS -afişarea statisticii şi datelor legate de desen.
STATUS raportează numărul de obiecte din desenul curent,
include obiecte grafice: arce, polilinii, obiecte nongrafice:
layer-e, tipuri de linii şi
tabele de blocuri.
• Procedură: - lansarea comenzii STATUS la linia de
comandă
- alegerea comenzii din submeniul Tools:->Inquiry->Status
• ID -afişează valoarea coordonatelor unei locaţii (punct).
Procedură: - lansarea comenzii ID
- alegerea butonului din bara cu instrumente Inquiry
- alegerea comenzii din submeniul Tools:->Inquiry->ID Point
DIST -măsoară distanţa şi unghiul între două puncte.
Procedură:
- lansarea comenzii DIST
- alegerea comenzii din submeniul Tools:->Inquiry-
>Distance
- alegerea butonului din bara cu instrumente Inquiry
Opţiuni:
- Specify First point: -se specifică un punct
- Specify Second point: -se specifică un punct
- Distance =distanţa calculată
- Angle in XY plane=unghi, Angle from XY plane= unghi
- Delta X=modificarea pe X, Delta Y=modificarea pe Y,
- Delta Z=modificarea pe Z
95
Observaţii:- distanţa este afişată folosind unităţile de măsură
curente.
96
97
98