CURS NR 5

3. REPREZENTAREA GRAFICA O OBIECTELOR DE BAZA IN DESENUL

TEHNIC

În cursurile anterioare ne-am pregătit pentru reprezentarea desenelor tehnice. Mai

departe, vom afla mai multe amănunte despre desenele tehnivce pe care dorim să le
reprezentăm.

Desenul tehnic este limbajul tehnic ce permite exprimarea tuturor ideilor tehnice şi
transmiterea datelor necesare realizării produsului tehnic. Desenul tehnic asigură astfel
posibilitatea studierii, reprezentării şi construirii tuturor produselor tehnicii; pe scurt
obiectul tehnicii este obiectul de desenat.

3.1. Clasificarea desenelor tehnice

Desenele tehnice constituie documentele tehnice de concepţie, de definiţie, de execuţie,

de exploatare şi de certificare a produsului tehnic. Din punct de vedere, al destinaţiei
desenului tehnic, există subclasificarea:

- desenele de studiu, de concepţie ale proiectelor tehnice deci desenele de proiect, realizate
în faza de proiectare-documentare: schiţe, scheme, desene de proiect.
- desenele tehnice de bază, constructive, ale produsului finit, realizate în faza proiectelor
de execuţie pentru realizarea produsului tehnic finit: desene de reper; desene de montaj;
desene de amplasare; desene de execuţie; desene de faze tehnice.
- desenele tehnice de exploatare a produsului finit executat, respectiv: cartea tehnică;
livretul de servicii.
- desenele tehnice de prezentare şi certificare a produsului finit: desene de catalog; desene
de prospect.

După domeniul în care sunt folosite desenele intalnim : desen tehnic industrial, de
construcţii, de instalaţii, de arhitectură, cartografic, de sistematizare.

După modul de reprezentare, funcţie de sistemul de proiecţie: în sistem Monge, adică în

proiecţie ortogonală; în axonometrie, adică în proiecţie oblică sau în perspectivă.

După modul de întocmire: schiţa, executată cu mâna liberă ,desenul la scara, executat cu
instrumente de desen, cu dimensiunile respectând scara fixă, STAS.desenul executat cu
ajutorul programelor de desenare automata, scos la imprimanta sau ploter.

După conţinutul reprezentării din desen: desen de operaţii tehnologice; desen releveu;
desen de gabarit; desen de transportare-ancorare; epura: specifică geometriei descriptive,
mecanicii, rezistenţei materialelor, graficele, digramele, nomogramele.

După modul de prezentare: în creion; în tuş, pe calc; în culori.

 După valoare: desen original; desen duplicat; desen copie (heliografică, xerocopie,
fotocopie).

3.2. Standardele folosite in desenele tehnice

În desenul tehnic, standardizarea reprezintă activitatea tehnico-ştiinţifică organizată,

desfăşurată în scopul sistematizării convenţiilor de reprezentare, a proiectării formei şi
dimensiunilor pentru realizarea produselor.
Standardul este un document legal şi obligatoriu. Fiecare standard cuprinde
următoarele informaţii: indicativul format din siglă şi numărul standardului; anul ultimei
ediţii (ediţia în vigoare); titlul. In figura 9 avem un exemplu de standard românesc:

Indicativul standardului

SR ISO 10209-1 : 1996 Termeni referitori la desenul tehnic

siglă

număr standard an ediţie titlu standard

Fig.9. Exemplu de standard romanesc

Organizaţia Internaţională de Standardizare (ISO) elaborează standarde internaţionale.

Comitetul European de Normalizare, elaborează norme europene.
Institutul Român de Standardizare coordonează standardizarea română.

Standardele române sunt fie identice cu standardele internaţionale (sigla IDT), fie
elaborate
pe baza unor standarde internaţionale (echivalente EQV sau neechivalente NEQ).
Pentru indicativele standardelor române se fac următoarele precizări:

- standardele române aprobate înainte de 28 august 1992 au sigla STAS, anul ediţiei fiind
înscris prin ultimele 2 cifre;
- standardele cu sigla STAS se menţin până la revizuirea sau anularea lor;
- standardele române identice cu standardele internaţionale au sigla SR ISO (STAS ISO),
iar
cele identice cu cele europene au sigla SR EN (STAS EN).
Numărul standardului român este acelaşi cu cel al standardului internaţional, respectiv
european adoptat.
 3.3. Linii utilizate în desenul tehnic

În desenul tehnic, liniile reprezintă “alfabetul” necesar citirii desenului. Conform STAS
103-84, se folosesc patru tipuri de linii ( linie continuă, linie întreruptă, linie punct, linie
două puncte) şi două clase de grosime (linie groasă, linie subţire). Un desen tehnic este
realizat dintr-un ansamblu de linii, de diferite tipuri şi dimensiuni, fiecare posedând o
anumită semnificaţie convenţională. De corectitudinea utilizării acestor tipuri de linii
depinde claritatea şi corectitudinea desenului propriu-zis.
In figura 10 sunt prezentate cateva tipuri de linii intalnite in desenele tehnice impreuna
cu formatele corespunzatoare :

Fig. 10. Tipuri de linii intalnite in desenele tehnice

3.4. Formatele de desen

Desenul trebuie executat pe un suport de hârtie, având cel mai mic format care permite
claritatea şi precizia dorită.
Standardul SR ISO 5457 : 1994 reglementează formatele planşelor de desen, precum şi
prezentarea elementelor grafice asociate acestora (indicatorul, chenarul, fâşia de îndosariere,
reperele de centrare şi orientare, gradaţia metrică de referinţă, sistemul de coordonate,
unghiul de decupare).
 Formatele principale preferenţiale, formate seria A, sunt prima opţiune la alegerea
planşei de desen:
A0 841 x 1189 (suprafaţa 1 m2)
A1 594 x 841
A2 420 x 594 se obţin prin înjumătăţirea laturii
A3 297 x 420 mari a formatului anterior
A4 210 x 297

Formatele alungite speciale, se obţin prin modificarea dimensiunii mici a unui format din
seria A, şi au lungimea egală cu un multiplu al dimensiunii mici a formatului de bază ales.
Acestea o reprezintă a doua opţiune la alegerea formatului de desen.
A3 x 3 420 x 891
A3 x 4 420 x 1189
A4 x 3 297 x 630
A4 x 4 297 x 841
A4 x 5 297 x 1051
Formatele alungite excepţionale sunt a treia opţiune de alegere şi au dimensiunea mică a
formatului seriei A, multiplicată astfel:
A0 x 2, A0 x 3
A1 x 3, A1 x 4
A2 x 3, A2 x 4, A2 x 5
A3 x 5, A3 x 6, A3 x 7
A4 x 6, A4 x 7, A4 x 8, A4 x 9

3.5. Scara de reprezentare în desen

Scara este raportul între dimensiunea liniară a reprezentării unui segment al unui obiect
pe un desen şi dimensiunea liniară reală a segmentului corespunzător obiectului însuşi.
Se exprimă sub forma:
1 : 1 în cazul reprezentării în mărime naturală;
X : 1 în cazul reprezentării mărite, scara de mărire;
1 : X în cazul reprezentării micşorate, scara de micşorare.

Fig. 11. Tipuri de linii intalnite in desenele tehnice

În cazul desenului tehnic industrial X poate lua una din valorile şirului: 2; 5; 10; 20; 50;
100, etc.De asemenea exista scari cu destinatie speciala cum ar fi : 1 : 2,5; 1 : 15; 1 : 25, etc.
 Scara reprezentării în desen tehnic trebuie aleasă suficient de mare pentru o înţelegere
corectă şi completă a obiectului desenat. În funcţie de scara reprezentării se alege
dimensiunea formatului de desen.
Scara reprezentării pe planşa de desen se înscrie în indicator în locul precizat, fără a mai
menţiona cuvântul „SCARA”. Pentru menţionarea scării detaliilor dintr-un desen, se alege
locul de deasupra reprezentării detaliului, cu înscrierea explicită a cuvântului „SCARĂ”.