Bilantul de Materiale

BILANŢUL DE MATERIALE
Cuvinte cheie:
Material balance (engleză)
Les bilans de matiere (franceză)
Massenbilanz (germană)
Balances de materiales (spaniolă)
Bilanţ – reprezintă un calcul efectuat pentru analiza activităţii depuse în una din
următoarele situaţii:
- în cadrul unei singure operaţii de tipul cu transfer de masă şi/sau energie, efectuată
de un utilaj sau un aparat, al unui proces tehnologic;
- în cadrul unui grup de operaţii al unui proces tehnologic;
- pentru întregul proces tehnologic efectuat de către întreaga instalaţie tehnologică.
Calculele de bilanţ au la bază legea de conservare a materiei.
Enunţul legii de conservare a materiei: „Nimic nu se pierde, nimic nu se câştigă, totul
se transformă” (Lavoisier).
Cum, masa şi energia sunt două forme de existenţă a materiei, în industria alimentară,
calculele de bilanţ se referă la două aspecte:
- bilanţul de materiale (bilanţul de masă), având la bază legea conservării masei;
- bilanţul de energie (căldură, presiune, lucru mecanic etc.), având la bază legea conservării
energiei.
Scopul efectuării calculelor de bilanţ:
- analiza desfăşurării unui proces sau a unei operaţii aparţinând acestuia şi a modului
de funcţionare a instalaţiilor sau a unui utilaj aparţinând acesteia;
- dimensionarea instalaţiilor pentru realizarea unui anumit proces tehnologic.
Pentru întocmirea unui bilanţ de materiale trebuie precizate următoarele:
- procesul tehnologic sau operaţia la care se referă;
- materialele care intervin şi caracteristicile acestora (compoziţia, densitatea etc).
În marea lor majoritate, materialele care sunt procesate sau care urmează a fi obţinute
sunt amestecuri, în care participaţia diferitelor componente sunt caracterizate prin noţiunea
de concentraţie.
EXPRIMAREA CONCENTRAŢIEI AMESTECURILOR

Generalităţi privind amestecul. La modul general, un amestec este format din două
părţi:
- faza majoritară a amestecului, care este partea de bază, şi care mai poartă
denumirea de: faza externă, fază dispersantă sau mediu de dispersie;
- faza minoritară a amestecului care reprezintă partea care se introduce în proporţie
mai mică şi care se mai numeşte faza dispersată sau fază împrăştiată.
Pentru identificarea fazelor, se ţine cont de faptul că faza majoritară înconjoară pe tot
conturul elementele fazei minoritare.
În funcţie de gradul de miscibilitate al fazelor componente, amestecurile pot fi
grupate în două categorii:
1 Prof. univ. dr. ing. Florean RUS

- omogene denumite şi soluţii, când faza minoritară difuzează, se dizolvă sau se
topeşte în mediul de dispersie. În produsul final, elementele constituente ale celor două faze
nu se mai pot identifica (ex: amestecul alcool - apă, amestecurile rezultate prin dizolvarea în
apă a zahărului, a clorurii de natriu etc.);
- eterogene denumite şi dispersii, când faza dispersată nu se dizolvă, nu difuzează sau
nu se topeşte în mediul de dispersie. În produsul final, elementele constituente ale fazelor pot
fi încă identificate. În toată masa lui, produsul trebuie să prezinte o aceeaşi concentraţie a
elementelor constituente ale fazelor.
În funcţie de starea de agregare a fazelor, amestecurile eterogene pot fi:
- dispersii gazoase, amestecul fiind definit ca aerosol, faza majoritară este un gaz iar
faza minoritară poate fi formată din :
- picături de lichid, frecvent amestecul fiind denumit ca ceaţă;
- particule solide fine aflate în suspensie în masa de gaz, când amestecul este
definit ca praf;
- dispersii lichide, faza majoritară este un lichid, iar faza minoritară poate fi:
- un lichid nemiscibil cu faza majoritară, amestecul fiind denumit ca emulsie;
- particule solide fine aflate în suspensie în masa de lichid, amestecul fiind
denumit ca suspensie;
- dispersii solide faza majoritară este formată din particule solide iar faza minoritară
poate fi:
- un gaz, amestecul fiind denumit ca strat fluidizat cu gaze;
- un lichid, amestecul fiind denumit ca strat fluidizat cu lichide (nămol);
- particule solide, formând un amestec mecanic de particule solide.
În funcţie de numărul de componenţi, amestecurile pot fi:
- binare când amestecul este format din doi componenţi: faza majoritară şi faza
minoritară;
- ternare, când amestecul este format din trei componenţi: faza majoritară şi două faze
minoritare;
- cu mai mulţi componenţi dintre care unul este faza majoritară.
Definirea concentraţiei unei faze în structura amestecului. Concentraţia unui anumit
component în cadrul unui amestec caracterizează participaţia acelui component în structura
amestecului.
Concentraţia unui component al unui amestec (soluţie sau suspensie) se poate defini în
unul din următoarele două moduri:
• prin raportul dintre cantitatea de substanţă dizolvată (fază minoritară) şi cantitatea de
solvent (fază majoritară);
• prin raportul dintre cantitatea de substanţă dizolvată (fază minoritară) şi cantitatea de
amestec (solvent plus suma cantităţilor fiecărui component - substanţă).

Cantităţile pot fi exprimate în unităţi de masă (exprimare de tipul M/M), de volum
(exprimare de tipul V/V) sau cantitate de substanţă (exprimare de tipul N/N) sau prin
combinarea unităţilor de măsură: unităţi de masă per unităţi de volum (exprimare de tipul
M/V), număr de entităţi (particule) per unităţi de volum (exprimare de tipul n/V) etc.
Cantităţile de fază ale amestecului, de la caz la caz, pot fi exprimate prin următoarele
unităţi de măsură:
 în diferite unităţi de masă (kilogram, gram sau submultipli ai gramului);
 în diferite unităţi de volum (dm3 sau litru, cm3 sau ml etc.);
 în diferite unităţi de cantitate de substanţă (mol şi submultipli sau multipli).
Fiecare mod de calcul a concentraţiei corespunde unei anumite necesităţi practice, fapt
pentru care nu se impune unificarea lor, trebuind cunoscute relaţiile de convertire între
diferitele moduri de exprimare a concentraţiei.
Pentru cazul proceselor de natură mecanică şi fizică, concentraţia poate fi exprimată în
următoarele moduri:
- procente de masă (cM%);
- procente de volum (cV%);
- numărul de particule conţinute în unitatea de volum (cn/V);
- raport de masă (cM/M);
- grame la litru (cM/V);
- titru (T);
- părţi per 10n (părţi per o mie, când n = 103; părţi per milion, când n = 106 etc.)
MODURI DE CALCUL A CONCENTRAŢIEI.

1. Concentraţia procentuală de masă
Mod de definire: raportul dintre masa substanţei (m s) şi masa amestecului (ma), ambele
fiind exprimate în aceleaşi unităţi de măsură. Se calculează cu relația:
m ms
c M %= s⋅100= ⋅100 ¿ ¿
ma m
⏟ solv +m s
ma
.
Pentru cazul în care amestecul conţine mai multe substanţe dizolvate, concentraţia a
unui component în amestec se determină ca raportul dintre masa componentului de ordin i,
simbolizată cu (ms,i) şi masa amestecului (ma), cu relaţia:
ms ,i
c Mi %= ⋅100
m
⏟ solv + ∑ m s ,i
ma
.
Informaţiile pe care le oferă – cantitatea de substanţă exprimată în grame conţinută în
100 grame amestec (ex. dacă cm% = 15%  în 100 g amestec se află 15g de fază minoritară)
.
APLICAŢII:
- Definiţi concentraţia procentuală de masă, specificaţi relaţiile de transformare în raport cu
concentraţia procentuală de volum (! după ce se parcurge şi paragraful referitor la concentraţia
procentuală de volum).

- Calculaţi concentraţia procentuală de masă pentru un sirop în care în 50 g sirop s-a dizolvat
1,4 g zahăr.
- Calculaţi concentraţia procentuală de masă pentru o soluţie obţinută prin amestecarea a 75,00
g etanol în 500g apă.
- Se dizolvă 3,5 g de zahăr şi 6,25 g de sare în 800 g de apă. Calculaţi concentraţia procentuală
de masă pentru zahăr şi sare.
- Ce cantitate de sare a fost dizolvată în 30g de apă pentru a se obţine o saramură cu

concentraţia de 18%?
- Câte grame de sare şi câte grame de apă sunt necesare pentru a prepara 375g saramură cu
concentraţia procentuală de masă de 4.5%?
- 30g de zahăr este adăugat la 150g sirop de zahăr cu concentraţia procentuală de masă de 10%.
Care este concentraţia procentuală de masă finală?
2. Concentraţia procentuală de volum

Mod de definire: raportul dintre volumul substanţei (V subst) şi volumul soluţiei (Vsol),
ambele fiind exprimate în aceleaşi unităţi de măsură. Se calculează cu relația:
V subst V subst
c V %= ⋅100= ⋅100 ¿ ¿
V sol V solv +V subst
Pentru cazul în care amestecul conţine mai multe substanţe dizolvate, concentraţia
procentuală de volum a unui component în amestec se determină ca raportul dintre volumul
componentului respectiv (Vs,i) şi volumul amestecului, cu relaţia:
V s, i
c Vi %= ⋅100
V
⏟ solv + ∑ V s , i
ma
.
Relaţia de transformare între concentraţia procentuală de masă şi cea procentuală de
volum:
V subst
cV %=
⏞
m subst / ρ subst
¿100=c M % ¿
ρ sol
m
⏟ sol ¿ ρ sol ρsubst
V
sol
Informaţiile pe care le oferă – volumul de substanţă conţinut în 100 volume de amestec

(ex. cV% = 15%  în 100 volume de amestec se află 15 volume de fază minoritară; dacă este
vorba de o băutură alcoolică cu tăria de 15% semnifică că într-un litru de amestec se
regăsesc 0,15 litri de alcool pur).

APLICAŢII:
 Ce volum de substanţă este necesar pentru a prepara 5 L de soluţie cu concentraţia de 35 %
vol.?
V subst c %
c V %= ⋅100 ⇒V subst =V sol⋅ V =5⋅0 ,35=1 ,75 L
V sol 100
 Ce volum de solvent este necesar a se prepara 912 mL soluţie cu concentraţia de 21,5% vol.?
V V −V solv
c V %= subst ⋅100= sol ⋅100⇒
V sol V sol
cV %
⋅V sol =V sol −V solv ⇒
100
cV %
V solv =V sol⋅ 1−
100( )
=912⋅( 1−0 , 215 )=715 , 92 mL solvent
 Ce volum de apă este necesar a se adăuga în 1000 mL soluţie de alcool cu concentraţia

alcoolică de 45 % vol. alc. pentru a se obţine un alcool cu tăria de 35 % vol. alc.
Vsubst cV % V subst cV2 % Vsubstl

cV %= ⋅100⇒V subst= ⋅Vsol=0,45⋅10 0mL=450 mL¿alcool ¿ pur ; Vsolvent=V1,apa=100 −450=550 mLapa cV2%= ⋅10 ;ș = ⋅⇒ ¿
Vsol 100 V sol+V2,apa 100 Vsubstl+V1,apa+V2,apa
¿
Se aplică cunoștințele privind proporțiile derivate:
derivate ¿
cV2% V substl cV2% V substl 35% 450 0,35 450 0,65⋅450−0,35⋅550
= ⇒overbracealignl ⏞
proporti ¿ = ⇒ = ⇒¿⇒ = ⇒0, 65⋅450=0,35⋅550+0,35⋅V2,apa⇒V 2,apa= =285,71mLapa¿¿
100 V substl+V1,apa+V2,apa 100−cV2% V 1,apa+V2,apa 100−35% 550+V2,apa 0,65 550+V 2,apa 0,35
 Cât alcool pur este conţinut într-o sticlă de bere cu capacitatea de 500 mL şi tăria alcoolică de
5,5 % vol alc?
V alcool c %
c V %= ⋅100 ⇒ V alcool =V bere⋅ V ; ¿¿
V bere 100
 Cât alcool pur este conţinut într-o sticlă de 3000 ml care conţine vin cu tăria alcoolică de 11,5
% vol alc?
V alcool c %
c V %= ⋅100 ⇒ V alcool =V vin⋅ V ;¿¿
V vin 100
 Ce volum de alcool pur şi ce volum de apă este necesar pentru a se prepara 5,5 L alcool cu
tăria de 35 % vol alc?
V alcool c %
c V %= ⋅100 ⇒ V alcool =V vin⋅ V ;¿¿
V vin 100

 Definiţi concentraţia procentuală de volum, specificaţi relaţiile de transformare în
raport cu concentraţia procentuală de masă.
3. Concentraţia exprimată în funcţie de numărul de particule conţinute în unitatea de

volum de suspensie (aer, apă etc.), volumul fiind exprimat în unul din următoarele unităţi de
măsură: m3, dm3 sau cm3.
Se utilizează cu precădere în sistemele de purificare a aerului.
În funcţie de numărul de particule aflate în suspensie în unitatea de volum de aer, se
deosebesc următoarele situaţii:
 camere septice în care aerul conţine mai puţin de 103 particule /m3 de aer;
 aer curat care conţine aproximativ 104 particule/cm3 de aer;
 aer poluat care conţine mai mult de 105 particule/cm3 de aer.
În cazul suspensiilor, prin intermediul concentraţiei procentuale de volum se poate
determina numărul particulelor conţinute în unitatea de volum de suspensie:
V subst n⋅V p
c V %= ⋅100= ⋅100
V sol V sol ,
în care n reprezintă numărul de particule; V p – volumul unei particule (! cele două volume
trebuie exprimate în aceleaşi unităţi de măsură).
Dacă se consideră că volumul amestecului este egal cu unitatea (1 m 3; 1cm3; 1 litru etc.,
deci în relaţia de mai sus Vsol = 1), prin explicitarea numărului de particule, se obţine:
cV % 6⋅cV %
n= =
100⋅V p 100⋅π⋅d 3 [număr de particule/ unitatea de volum de suspensie]
unde: Vp volumul mediu al unei particule (Vp = d3/6, în m3; d – diametrul echivalent mediu
al particulelor din suspensie, în m.
Informaţiile pe care le oferă – numărul de particule aflate în suspensie în unitatea de
volum de fază majoritară.
Suprafaţa totală a particulelor conţinute în unitatea de volum se determină cu relaţia:
6⋅c V % 6⋅c V , zecimal
S=n⋅A p =n⋅π⋅d 2 = ⋅π⋅d 2
=
100⋅π⋅d 3 d [m3]
Diametrul echivalent al unei particule este definit ca diametrul unei particule sferice
ipotetice care are aceleaşi criterii de echivalenţă ca şi particula reală. Se stabileşte în urma
efectuării analizei granulometrice asupra particulelor. Pentru fiecare criteriu de echivalență se
definește câte un diametru echivalent (v. capitolul ANALIZĂ GRANULOMETRICĂ).
APLICAŢII
- O ceaţă conţine 10 ² picături/cm³, cu un diametru mediu de 20 microni. Care este suprafaţa
totală a particulelor şi concentraţia procentuală de volum a picăturilor de apă în această ceaţă?
(Suprafaţa sferei A = d2; Volumul sferei V = d3/6).
d = 20 m = 2010-4 cm.
2
S=n⋅A p =n⋅π⋅d 2 =102⋅π⋅( 2⋅10−3 ) =12, 56⋅10−4 ¿ cm2 ¿

cV % 6⋅cV % 100⋅π⋅n⋅d 3 3
n= = 3
⇒ cV %= =52 , 33⋅102⋅( 2⋅10−3 ) =418 , 66⋅10−7 =0 , 418⋅10−4 %
100⋅V p 100⋅π⋅d 6
- Aerul dintr-o încăpere conţine 104 particule/cm3 aer, diametrul mediu al particulelor fiind de
0,1 m m. Să se determine suprafaţa totală a particulelor şi concentraţia procentuală de volum.
(Suprafaţa sferei A = d2; Volumul sferei V = d3/6).
d = 0,1 m = 110-5 cm.
2
S=n⋅A p =n⋅π⋅d 2 =104⋅π⋅( 1⋅10−5 ) =3 , 14⋅10−6 ¿ cm2 ¿
cV % 6⋅cV % 100⋅π⋅n⋅d 3 3
n= = 3
⇒ cV %= =52 , 33⋅104⋅( 1⋅10−5 ) =52 ,, 33⋅10−11 =5 , 23⋅10−10 %
100⋅V p 100⋅π⋅d 6
- Concentraţia procentuală de volum a particulelor cu diametrul de 0,2 microni este de 0,04%.
Să se determine numărul de particule conţinute într-un centimetru cub de aer. Să se determine volumul
ocupat de particule.
d = 0,2 m = 210-5 cm.
c % 6⋅cV % 6⋅0 , 04 %
n= V = 3
= 3
=9 ,55⋅1010 particule/ cm3
100⋅V p 100⋅π⋅d 100⋅π⋅( 2⋅10 ) −5
;
π⋅d 3
Vparticule= nVp = n  6
4. Concentraţia exprimată sub formă de raport de masă.

Mod de definire: raportul dintre masa substanţei (m subst) şi masa solventului (msolvent), ambele
fiind exprimate în aceleaşi unităţi de măsură. Se calculează cu relația:
m subst
c M/ M=
msolvent .
Informaţiile pe care le oferă – grame de substanţă care revin la un gram de solvent.
Ex. Într-un amestec care are concentrația exprimată sub formă de raport de masă de 0,15
semnifică că într-un volum dat de soluție se află 15 părți de substanță și 85 părți solvent.
În cazul în care faza minoritară este formată din mai mulți componenți, calculul valorii
concentrației în raport de masă se realizează pentru fiecare component în parte cu relația de
mai sus,, la numărător fiind introdusă masa cu care participă componentul respectiv la
alcătuirea amestecului.
Relaţia de transformare a concentraţiei exprimată sub formă de raport de masă în
concentraţie procentuală de masă:
m subst 100 cm %
⋅
m subst m subst m subst m sol 100 100 cm %
c M /M = = = = = =
m solvent m sol −m subst m subst m subst 100 c m % 100−c m %
(
m sol⋅ 1−
)
m sol
1− ⋅
m sol 100
1−
100
APLICAŢII:
 Se dizolvă 3 g de substanţă în 2000 g apă. Care este concentraţia exprimată în raport de masă?
msubst= 3 g; msolvent = 2000 g; cM/M = ?
m 3
c M / M = subst = =0 ,0015
msolvent 2000

 Care este cantitatea de substanţă conţinută în 200 g soluţie având concentraţia exprimată prin
raport de masă de 0,0018?
msol =200 g; cM/M = 0,0018;
msubst =?
derivate ¿
msubst c m cM / M msubst c ¿m
c M/ M = ⇒ M/ M = subst ⇒ overbracealignl ⏞
proportii ¿ = ⇒msubst = M / M sol ¿
msolvent 1 msolvent 1+c M /M m⏟solvent +m subst 1+c M/ M
msol
c M / M⋅m sol
0 , 0018⋅200
m subst = = =0 , 359 g ¿ subs tan ta ¿
1+ c M /M 1+0 ,0018
 Ce cantitate de soluţie cu concentraţia exprimată prin raport de masă de 0,002 se obţine cu 5 g
de substanţă?
msubst=5 g; cM/M = 0,002; msol =?
derivate ¿
msubst c m cM / M msubst ( 1+c M /M ) ¿msubst
c M/ M = ⇒ M/ M = subst ⇒ overbracealignl ⏞
proportii ¿ = ⇒msol = ;¿
msolvent 1 msolvent 1+c M /M m⏟solvent +msubst cM / M
msol
( 1+c M / M )⋅msubst ( 1+ 0 , 002 )⋅5
msol = = =2205
cM / M 0 , 002 g solutie
 Se amestecă 10 g alcool cu o cantitate de apă pentru a obţine o soluţie cu concentraţia
exprimată în raport de masă de 0,2. Ce cantitate de apă se utilizează?
msubst=10 g; cM/M = 0,2; msolv =?
m m 10
c M / M = subst ⇒msolvent = subst = =50
m solvent c M / M 0,2 g apa
 Care este cantitatea de solvent care se amestecă cu 15 g de substanţă pentru a se obţine o soluţie
cu concentraţia exprimată prin raport de masă de 0,02.
msubst=15 g; cM/M = 0,02; msolvent =?
m m 15
c M/ M = subst ⇒m solvent = subst = =750 ¿ g solvent ¿
m solvent c M/ M 0 , 02
 Ce cantitate de substanţă se dizolvă în 3000 g apă, pentru a obţine o soluţie cu concentraţia
exprimată prin raport de masă de 0,04?
msolvent = 3000g; cM/M = 0,04; msubst=?
m
c M / M = subst ⇒msubst =c M /M⋅m solvent =0 , 04⋅3000=120 ¿ g substanta ¿
msolvent
 Concentraţia exprimată în raport de masă a unei soluţii este 0,04. să se determine
concentraţia procentuală de masă.
cM/M = 0,04; cM% = ?.
derivate ¿
msubst c M/M msubst cM/M msubst 100 cM/M c M % cM/M 0,04
c M/M= ⇒ = ⇒overbracealignl ⏞
proporti ¿ = ⋅ ⇒ = ⇒¿cM %=100⋅ =100⋅ =3,846%.¿¿
msolvent 1 msolvent 1+cM/M m⏟
solvent +msubst 100 1+cM/M 100 1+c M/M 1+0,04
msol
5. Concentraţia exprimată în grame la litru

Mod de definire: raportul dintre masa substanţei (msubst), exprimată în grame şi volumul
soluţiei (Vsol), exprimat în litrii. Se calculează cu relația:
[ msubst ] g
c M/V = [ g /l ]
[ V sol ] L
Informaţiile pe care le oferă: – grame de dizolvat conţinut într-un litru de soluţie .
Ex. Într-un amestec care are concentrația de 15 g/L semnifică că într-un litru de soluție
se află 15 g substanță.
Relaţia de transformare a concentraţiei exprimată în grame la litru în concentraţie
procentuală de masă:
[ msubst ]kg
⏞
[ msubst ]g /1000 = [ msubst ]kg = [ msubst ] kg [ msubst ]kg 100
c M/V = = [ ρsol ][ 3 ¿ ¿
[⏟V sol ] dm ¿ 1000
3 [ V sol ]m ⏟3[ msol ] kg ¿ [ ρ sol ] kg / m 3
kg / m ]
[ msol ]kg 100
[ V sol ]m 3 [V sol ]m 3
cm%
c M/ V = [ ρsol ][ 3
⋅
] 100
kg/m
APLICAŢII:
 Se dizolvă 3 mg de substanţă în apă pentru a obţine 2000 mL soluţie. Care este concentraţia
exprimată în grame la litru?
msubst = 3 mg =0,003 g; Vsol = 2000 mL = 2 L.
m 0 , 003
c M / V = subst [ g / L ] c M/V = =0 , 0015 ¿[ g/L] ¿
V sol ; 2
 Se dizolvă 30 g de substanţă cu densitatea de 1480 kg/m3 în 2000 ml solvent. Care este

concentraţia exprimată în grame la litru?
msubst = 30 g =; V = 2000 mL = 2 L; solvent = 1480 kg/m3;
Vsol = ?.
Se transforma unitatea de masura a densitatii din kg/m3 in g/L, stiind ca 1L = 1 dm3;
1000 g 10 dm −3
1000 g 1 m3
ρ = 1480 kg/m3⋅
1 kg
⋅
1m ( ) =1480 kg/m3⋅ ⋅
1 kg 1000 dm 3
=1480 g/dm 3
1480 =
g/L;
Se calculeaza volumul solutiei:
m 30 g
V sol = V subst + Vsolvent = subst + Vsolvent = + 2L = 0,02 + 2 = 2,02 L
ρsubst 1480 g/ L
m 30 g
c M /V = subst = =14 , 85 ¿ g / L ¿
V sol 2, 02 L
 Se dizolvă 11 g substanţă într-un solvent pentru a obţine 5000 ml soluţie. Care este
msubst = 11 g; Vsol = 5000 mL = 5 L
m 11 g
c M /V = subst = =2,2¿ g/ L ¿
V sol 5L

 Se dizolvă 11 g substanţă în 5000 ml solvent. Care este concentraţia exprimată în grame la
litru? Densitatea substanţei subst = 2,1 g/cm3.
msubst = 11 g ; Vsolvent = 5000 mL = 5 L; Vsol = ?
m
V sol = V subst + V solvent = subst + V solvent
ρsubst ;
Se transforma unitatea de masura a densitatii din g/cm3 in g/L, stiind ca 1L = 1 dm3;
1 g 1 dm −3
1 g 1000 cm3
ρ = 2,1 g/cm3 ⋅
1 g 10 cm ( ) =2,1 g/cm3⋅ ⋅
1 g 1 dm 3
=2100 g/dm3 = 2100 g/L;
m subst 11g
V sol = + V solvent = + 5 L = 0,0052 + 5 = 5,0052 L
ρsubst 2100 g /L
m 11 g
c M /V = subst = =2 ,197 ¿ g/ L ¿
V sol 5 ,0052 L
 O soluţie are o concentraţie de 23 g/l. Câte grame de substanţă sunt necesare pentru
prepararea a 2500 ml soluţie?
V
cM/V = 23 g/L; sol = 2500 mL = 2,5 L; msubst = ?
m
c M /V = subst ⇒ msubst =c M /V⋅V sol =23 g / L⋅2,5 L=57 , 5 g
V sol
 Pentru prepararea unei soluţii cu concentraţia de 20g/l se utilizează 50g de substanţă. Care
este volumul soluţiei obţinute?
cM/V = 20 g/L; msubst = 50 g; sol
V =?
m subst m subst 50 g
c M/V = ⇒V sol = = =2,5 ¿ L ¿
V sol c M / V 20 g /L
6. Concentraţia exprimată prin titru (T)

Mod de definire: raportul dintre masa substanţei (msubst), exprimată în grame şi volumul
soluţiei (Vsol), exprimat în mililitrii sau cm3 (1cm3 = 1 mL).
m subst
T=
V sol [g/ml] sau [g/cm3].
Informaţiile pe care le oferă – cantitatea de substanţă exprimată în grame, care se află
dizolvată într-un mililitru de soluţie. Ex. Într-un amestec care are titrul T = 15 g/mL semnifică
că într-un mililitru de soluție se află 15 g substanță.
Soluţia al cărei titru se cunoaşte se numeşte soluţie titrată.
Din analiza unităților de măsură a concentrațiilor exprimate în g/L și celei prin titru se
observă că:
T=
[ msubst ]g = [ msubst ]g =103 ¿ c
M /V
V sol ]mL/ 103
[ V sol ]mL [⏟
[ V sol ] L
Relaţia de transformare a concentraţiei exprimată prin titru în concentraţie procentuală
de masă:

[ msubst ]kg
⏞
[ msubst ]g /10 3 10 [ m subst ] kg
6
3 [ msubst ]kg 100
T= 6
= =10 ¿ [ ρ sol ] 3 ¿ ¿ =10⋅[ ρ sol ] kg / m3 ¿ c m %
[V ] ¿ 10 103 [ m sol ] kg kg / m
[ msol ]kg 100
⏟ sol cm 3
[V sol ]m 3
[ ρsol ]kg /m 3
APLICAŢII
- În cazul în care 5 mg de substanţă este dizolvată în 0,500 l soluţie. Calculaţi concentraţia
exprimată prin titru.
msubst = 8 g; msol = 0,5 L = 500 mL
[ msubst ]g 8 g
T= = =0,016g/mL
[ V sol ]mL 500 mL
- Se dizolvă 6 g de substanţă (r subst = 2100 kg/m3) în 800 g de solvent (r solv = 1000 kg/m3).
Calculaţi concentraţia exprimată prin titru.
[ msubst ]g
T= =?
[ V sol ]mL
msubst = 8 g; msolvent = 800g; subst = 2100 kg/m3; solvent = 1000 kg/m3.
Vsol = Vsubst + Vsolvent;
Vsubst = msubst/subst;
Se transforma unitatea de masura a densitatii din kg/m3 in g/ml, stiind ca:
1 m3 = 1000 L = 1000  1000 mL = 106 ml (!!! 1mL = 1 cm3)
1000 g
1 kg/m3 = 6
=10−3 g /mL
10 mL
[ ρsubst ] g/mL=2100⋅10−3 g /mL=2,1 g /mL;
[ ρsolvent ]g/mL=1000⋅10−3 g/mL=1 g /mL
m subst 8g m 800 g
V subst = = =3,8 mL;si ¿ V solvent = solventt = =800 mL; ¿
ρ subst 2,1 g/mL ρ solvent 1 g /mL
Vsol = Vsubst + Vsolvent = 3,8 mL + 800mL = 803,8 mL;
[ msubst ]g 8
T= = =0 , 00995 g/mL
[ V sol ]mL 803 ,8
- Pentru o soluţie cu titrul 0,168 g/cm3, calculaţi concentraţia în grame la litru:
T = 0,168 g/cm3.
c M /V =
[ msubst ] g = [ msubst ] g =10−3⋅T=0 , 000168 g / L
[ V sol ] L 103⋅[ V sol ]mL .
- Pentru o soluţie cu titrul 0,168 g/cm3 şi densitatea 1,12 g/cm3, calculaţi concentraţia în raport
de masă:
T = 0,168 g/cm3, sol = 1,12 g/cm3
T=
[ msubst ]g = [ msubst ] g = ρ [ msubst ]g ⇒ T = [ msubst ]g
[ ] ⋅
[ V sol ]mL [ msol ] g / [ ρ sol ]g /mL sol g/ mL [ msol ]g [ ρ sol ]g/mL [ msol ]g

Se aplica regulile obtinerii proportiilor derivate:
c M /M
derivate ¿
T ⏞
[ msubst ]g T 0, 168
⇒ overbracealignl ⏞
Pr oportii ¿ = ⇒ cM / M = = =0, 176 ¿
[ ρ sol ]g/mL−T [ msol ]g−[ msubst ] g [ ρsol ]g/mL −T 1, 12−0 ,168
7. Concentraţia exprimată în părţi per 10n, se determină cu relaţia:
pãrti ¿ ¿
în care: n este un număr întreg, care aparţine mulţimii: n Î {2, 3, 6, 9…}, ambele
cantităţi fiind exprimate în aceleaşi unităţi de măsură (de masă: kg/kg; g/g, mg/mg etc.), de
volum (m3/m3, L/L, mL/mL etc.) număr de particule/număr de particule. În cazul în care cele
două cantități sunt exprimate în unități diferite se fac transformările necesare.
În cazul soluțiilor în care solventul este apa (1L apă = 1 dm 3 = 1 kg; 1 mL apă = 1 cm 3
= 1 g; 1µL apă = 1 mm 4 = 1 mg) și a concentrațiilor foarte reduse, se practică și modul de
definire a concentrației în care cantitățile se exprimă ca un raport de tip masă/volum (L/kg,
mL/g etc.).
Pentru n  6, acest mod de exprimare este utilizat în cazul concentraţiilor foarte mici
ex. în cazul unor analize, pentru exprimarea conţinutului în diferite microorganisme, toxine
sau cantităţi de poluanţi.
În funcţie de valoarea lui n, concentraţia exprimată în părţi per 10n poartă denumiri
specifice:
- pentru n = 2 concentraţia se defineşte ca concentraţie procentuală (părţi per centa - ppc);
- pentru n = 3, concentraţia se defineşte ca părţi per mie, se notează prin °/oo;
- pentru n = 6, concentraţia se defineşte ca părţi per milion, şi se notează ppm;
- pentru n = 9 concentraţia se numeşte ca părţi per miliard, fiind notată ppb (part per billion);
- pentru n = 12 concentraţia se numeşte ca părţi per trilion fiind notată ppt.
Moduri de calcul a concentraţiei exprimată exprimată în părţi per 10n:
a. pentru n = 3, concentraţia se defineşte ca părţi per mie, se notează prin °/oo.
Informaţiile pe care le oferă: numărul de părţi (de masă, de volum, particule) conţinute într-o
mie de părţi (de masă, de volum, particule). Pentru cazul în care cantitățile se exprimă în
unități de masă, când cantitatea de substanţă este exprimată în grame, dizolvată în 1000
grame soluţie. Se calculează prin relaţia:
0
c /oo =cantitatea ¿¿¿¿ .
1 c 0/00 = 1g/kg = 0,1 c%
Exemplu:
În cazul în care 5 g de substanţă este dizolvată în 500 ml soluţie,având densitatea sol = 1,1
kg/dm3 Să se calculeze concentraţia amestecului rezultat.
Se exprimă densitatea soluţiei în g/cm3 (1 kg = 1000g; 1dm = 10 cm):
sol = 1,1 kg/dm3 = 1,11000g/103cm3 = 1,1 g/cm3;

Concentraţia amestecului rezultat exprimat în părţi per o mie are valoarea:
5
c o / oo ¿ 3
⋅1000=9 , 09o / oo ¿ ¿
500 ml⋅1,1 g/cm
b.- pentru n = 6, concentraţia se defineşte ca părţi per milion, şi se notează ppm.

Informaţiile pe care le oferă: numărul de părţi (de masă, de volum, particule) de
substanță conţinute într-un milion (106) de părţi (de masă, de volum, particule) de soluţie sau
suspensie. Se calculează prin relaţia:
cantitatea de substantã
ppm= ¿¿
cantitatea ¿de ¿solutie⋅1.000.000 .
Pentru soluțiile foarte diluate se pot utiliza pentru exprimarea cantităților de materiale
următoarele unități de măsură:
în exprimarea de tip masă/masă: 1ppm = 1 mg substanță/kg soluție;
1ppm = 1 g substanță /g soluție;
1ppm = 0,0001 cM%.
în exprimarea de tip volum/volum: 1ppm = 1 cm3/1m3 = 1mL/1 m3;
1ppm = 1µL/1L
1ppm = 0,0001 cV%.
în exprimarea de tip masă/volum: 1ppm = 1 g/m3;
1ppm = 1 mg/L
1ppm = 1 µg/mL;
1 ppm = 0,001cM/V.
Aplicații:
- Calculați concentrația exprimată în ppm în cazul unei soluții care în 2L soluție s-au dizolvat
0,45 mL substanță.
V subst 0 , 45⋅10−3 L
c ppm = ⋅1000000= ⋅1000000=225 ppm
V sol 2L .
- Calculați concentrația exprimată în ppm în cazul unei soluții în care în 2L solvent s-au dizolvat
0,45 mL substanță.
V subst V subst 0 , 45⋅10−3
c ppm = ⋅1000000= ⋅1000000= ⋅1000000=224 , 94 ppm
V sol V solv +V subst 2+0 , 45⋅10−3 .
- Dacă o picătură de apă are un volum de 0,05 mL (volumul a 20 picături = 1 mL), calculați
volumul soluției astfel încât concentrația ei să fie de 1ppm.
V subst V subst 0 , 05 mL
c ppm = ⋅1000000 ⇒V sol = ⋅1000000= ⋅1000000=50000 mL=50 L
V sol c ppm 1 .
- O soluție are o concentrație de 0,033g/kg. Care este concentrația exprimată în ppm?
msubst 0 , 033 g
c ppm = ⋅1000000= ⋅1000000=33 ppm
msol 1000 g .
- O soluție are o concentrație de 0,5 mL/L. Care este concentrația exprimată în ppm?

V subst 0,5⋅10−3 L
c ppm = ⋅1000000= ⋅1000000=500 ppm
V sol 1L .
O soluție are o concentrație de 1,25 g/L. Care este concentrația exprimată în ppm?
( msubst )kg 1 , 25⋅10−3 kg
c ppm = ⋅1000000= ⋅1000000=1250 ppm
( V sol ) L 1L
.
- 20 litrii de soluţie cu densitatea de 1200 kg/m3 conţin 0,03 grame săruri. Să se calculeze
concentraţia sărurilor exprimată în părţi per milion.
Se exprimă densitatea soluţiei în kg/dm3 (1 l = 1 dm3; 1m = 10 dm; 1kg = 1000g):
sol = 1200 kg/dm3 = 1200kg/103dm3 = 1,2kg/dm3 = 1200g/l;
Concentraţia amestecului rezultat exprimat în părţi per milion are valoarea:
0 , 03 g
c ppm = ⋅1000000=1 , 25 ppm
20 l⋅1200 g /l .
c. Pentru n = 9 concentraţia se numeşte ca părţi per miliard, fiind notată ppb (part
per billion 109). Informaţiile pe care le oferă: numărul de părţi (de masă, de volum, particule)
conţinute într-un miliard de părţi de soluţie sau suspensie. Se calculează prin relaţia:
ppb= ¿¿
cantitatea ¿de¿ solutie⋅1.000 .000.000
Aplicații:
- Calculați concentrația exprimată în ppb în cazul unei soluții care în 2L soluție s-au dizolvat
0,45 µL substanță.
V subst 0 , 45⋅10−6 L 9
c ppb = ⋅1000 .000 . 000= ⋅10 =225 ppb
V sol 2L .
- Calculați concentrația exprimată în ppb în cazul unei soluții în care în 2L solvent s-au dizolvat
0,45 µL substanță.
V subst V subst 0 , 45⋅10−6
c ppm = ⋅1 . 000. 000 . 000= ⋅1. 000 . 000. 000= ⋅1 . 000 .000 . 000=224 , 99 ppb
V sol V solv +V subst 2+0 , 45⋅10−6
- O soluție are o concentrație de 0,033mg/kg. Care este concentrația exprimată în ppb?
msubst 0 , 033⋅10−3 g 9
c ppb = ⋅1000 .000 . 000= ⋅10 =33 ppb
msol 1000 g .
- O soluție are o concentrație de 0,5 µL/L. Care este concentrația exprimată în ppb?
V subst 0,5⋅10−6 L 9
c ppb = ⋅1000 .000 . 000= ⋅10 =500 ppb .
V sol 1L
O soluție are o concentrație de 1,25 µg/L. Care este concentrația exprimată în ppb?
( msubst ) kg 1 , 25⋅10−6 kg 9
c ppb = ⋅1000 .000 . 000= ⋅10 =1250 ppb .
( V sol ) L 1L

- Dacă o picătură de apă are un volum de 0,05 mL (volumul a 20 picături = 1 mL), calculați
volumul soluției astfel încât concentrația ei să fie de 1ppb.
V subst V subst 0 , 05 mL 9
c ppb = ⋅1000 .000 . 000 ⇒V sol = ⋅1000 . 000. 000= ⋅10 =5⋅107 mL=5⋅104 L
V sol c ppb 1 ppb .
d. Pentru n = 12 concentraţia se numeşte ca părţi per trilion (o mie de miliade 1012)
fiind notată ppt.
Informaţiile pe care le oferă: numărul de părţi (de masă, de volum, particule) conţinute
într-o mie de miliarde de părţi (de masă, de volum, particule) de soluţie, suspensie sau
amestec de particule. Se calculează prin relaţia:
ppt= ¿¿
cantitatea ¿de¿ solutie⋅1 .000 .000 .000 .000
Pentru cazul proceselor de natură chimică, cand trebue evidentiate cantitatile de
substante care participa in reactiile chimice, concentraţia poate fi exprimată în unul din
următoarele moduri:
- normalitate
- molaritate, - concentraţie molară;
- molalitate, - concentraţie molală;
- raport molar
- fracţie molară
Pune în evidenţă circulaţia materialelor în instalaţia analizată.
Bilanţul de materiale reflectă latura cantitativă a transformărilor la care sunt supuse
materiile prime sau intermediare pe parcursul desfăşurării unui proces tehnologic sau a unei
operaţii. Prin efectuarea lui se urmăreşte următoarele aspecte:
- se asigură obţinerea unor informaţii care creează condiţiile pentru conducerea economică
a unui proces tehnologic;
- se asigură obţinerea datelor necesare pentru dimensionarea utilajelor sau instalaţiilor.
Realizarea bilanţului de materiale se bazează pe legea conservării masei, conform
căreia cantităţile intrate într-un proces sunt egale cu cele rezultate.
În funcţie de modul de realizare a bilanţului, acesta poate fi:
 bilanţ total;
 bilanţ parţial.
Bilanţul total de materiale.

Bilanţul de materiale se defineşte ca total sau general când se referă la materialele
care circulă prin întreaga instalaţie, printr-un utilaj sau un aparat, el cuprinzând toate
cantităţile de materiale care intervin în procesul de fabricaţie respectiv.
Fig. 3.1. Schema modului de realizare a bilanţului total pentru o operaţie a procesului tehnologic

Ecuaţia de bilanţ total are forma:
∑ Mik + ∑ Mek =∑ Miek +∑ Mr k + ∑ Mp k ;

în care: ∑ Mik este suma cantităţilor de material intrate în sistem;
- ∑ Mek - suma cantităţilor de material existente în sistem, în momentul
executării bilanţului;
- ∑ Mie k - suma cantităţilor de material ieşite din sistem;
- ∑ Mr k - suma cantităţilor de material rămase în sistem, în momentul
executării bilanţului;
- ∑ Mp
k - suma cantităţilor de material pierdute în sistem.
În funcţie de modul de desfăşurarea operaţiilor (continuu sau discontinuu), unităţile de
măsură ale termenilor din ecuaţia de bilanţ pot fi:
- pentru operaţii cu desfăşurare continuă: în general unităţi de debit, kg/s, t/h, m 3/s etc.;
- pentru operaţii cu desfăşurare discontinuă: unități de masă ( kg, t), sau de volum L, m 3).
Diferenţa dintre materialele rămase în sistem şi materialele existente în sistem poartă
denumirea de acumulare:
∑ Mr k −∑ Mek =A .
În cazul operaţiilor cu desfăşurare continuă acumularea materialelor în sistem este

nulă (A = 0), fapt pentru care relaţia de bilanţ total devine:
∑ Mik =∑ Mie k +∑ Mpk

Prin ecuaţia de bilanţ total se urmăreşte modul în care procesul tehnologic sau
operaţia este realizată din punct de vedere cantitativ.
Bilanţul parţial de materiale.
Bilanţul de materiale se defineşte ca parţial când se referă la un component conţinut în
materialele care intervin într-un proces tehnologic desfăşurat în instalaţia în care acesta se
realizează, într-o operaţie şi utilajul sau aparatul în care se realizează aceasta.
Exemple:
- bilanţul parţial la substanţele grase, ex. bilanţul grăsimii din fabricaţia produselor lactate;
- bilanţul parţial la un anumit component într-un proces de fabricaţie ca zahăr, alcool etc.
- bilanţul parţial la substanţa uscată conţinută în materialele procesate (procese de
uscare), deoarece pierderile în umiditate sunt greu controlate fiind un parametru de stare
care este influenţat de temperatură presiune (procesele de uscare de concentrare).
Când se lucrează cu materiale care prezintă concentraţii diferite ale unui aceluiaşi
element, ecuaţia de bilanţ referitoare la elementul conţinut (bilanţ parţial) are forma:
c1 c2 c3 c4 c5
⋅Mi+ ⋅Me= ⋅Mie+ ⋅Mr+ ⋅Mp
100 100 100 100 100
în care: c1, c2, c3, c4 şi c5 sunt respectiv concentraţiile componentului urmărit în masa
de intrare (Mi), masa existentă în aparat (Me), masa ieşită (Mie), masa rămasă în aparat (Mr)
şi masa de material pierdut în sistem(Mp).

REGULI PENTRU ÎNTOCMIREA BILANŢULUI DE MATERIALE
Pentru întocmirea unui bilanţ de materiale se recomandă parcurgerea următoarelor

etape:
– alegerea sistemului, prin localizarea arbitrară a limitelor acestuia, ceea ce
presupune delimitarea din schema bloc sau din schiţa procesului tehnologic,
partea de instalaţie la care se va referi bilanţul;
– se stabilesc fluxurile de materiale care intersectează limitele domeniului
(intrările şi ieşirile) şi fiecărui flux de material i se atribuie câte un simbol;
– se scriu ecuaţiile de bilanţ total, referitoare la fluxurile de materiale care intră şi
ies din sistem;
– pentru stabilirea ecuaţiilor de bilanţ parţial, în cadrul fluxurilor de materiale se
aleg ca bază de referinţă componenţii care rămân neschimbaţi pe toată durata
procesului tehnologic care se execută în sistemul supus analizei; ecuaţiile de
bilanţ parţial se alcătuiesc raportând componenţii care suferă transformări la
elementele componente alese ca referinţă.
În problemele în care intervine aerul (sau alte gaze) sau materiale care se
caracterizează printr-o anumită umiditate, umiditatea nu trebuie luată ca element de
referinţă pentru alcătuirea bilanţului parţial, deoarece este un parametru de stare care
este influenţat de temperatură, presiune etc.
Ca element de referinţă se ia cantitatea de substanţă uscată.
EVIDENŢIEREA PERFORMANŢELOR ACTIVITĂŢII PRODUCTIVE
Evidenţierea performanţelor activităţii productive se realizează prin calculul unuia din

următorii doi indicatori:
• consum specific;
• randament de fabricaţie.
• Consumul specific se calculează ca raportul dintre cantitatea de materie primă
utilizată dintr-un anumit component (sort) şi cantitatea de produs finit obţinut, fiind
exprimat în kg component (materie primă)/ kg produs finit:
Consum ¿ ¿
• consumul specific indică cantitatea de materie primă necesară dintr-un
anumit component pentru a se produce unitatea de cantitate de produs
finit.
• este o mărime exprimată zecimal (fracţional) care se utilizează pentru
evidenţierea producţiei în procesele tehnologice în care produsul finit
este un amestec.
• nu este adimensional, fiind vorba de cantităţi de produse diferite, fiind
exprimat în kg component (materie primă)/ kg produs finit.
• se utilizează pentru evidenţierea producţiei în operaţii de amestecare.
În practică se lucrează cu două categorii de consumuri specifice:
- normate, impuse prin norme (prin reţetar);

- reale (efective), care sunt realizate în procesul de producţie şi care de regulă trebuie să fie
identice sau mai mici decât cele normate.
• Randamentul de fabricaţie se calculează ca raportul dintre cantitatea de produs finit

şi cantitatea de materie primă utilizată.
Randament ¿ ¿
• randamentul de fabricaţie permite determinarea teoretică a cantităţii de
produs care se poate obţine dintr-o anumită cantitate de materie primă.
• se utilizează pentru evidenţierea producţiei în operaţii de separare
(extracţie).
PREZENTAREA REZULTATELOR BILANŢULUI DE MATERIALE

Rezultatele bilanţului de materiale se pot prezenta în două moduri:
- tabelar;
- grafic, prin diagrama Sankey.
A. Prezentarea tabelară a datelor bilanţului de materiale

Prezentarea tabelară se realizează într-un tabel (fig. 3.2) care este format din două
coloane de bază: materiale intrate şi materiale ieşite fiecare din acestea având o aceiaşi
alcătuire: conţin câte patru coloane pentru: operaţia care se execută şi materialele care sunt
intrate pentru a fi procesate respectiv care sunt ieşite sub formă de produs şi pierderi,
simbolul acestor fluxuri, unităţile de măsură şi valoarea.
În partea stângă a tabelului se află coloana referitoare la numărul curent iar în partea
dreaptă coloana referitoare la indicaţiile de calcul
Fig. 3.2. Capul de tabel utilizat pentru bilanţul de materiale
B. Prezentarea sub formă de diagramă a datelor bilanţului de materiale

Diagrama poată următoarele denumiri:
- graficul circulaţiei materialelor;
- diagrama Sankey .
Pe schema bloc a operaţiei sau a procesului tehnologic se trasează la o scară
convenabil aleasă fluxurile de materiale sub forma unor benzi, ale căror lăţimi sunt
proporţionale cu ponderile procentuale ale mărimilor pe care le reprezintă în cadrul bilanţului
de materiale (fig.3.3). Benzile poartă denumiri specifice procesului tehnologic, pe ele fiind
indicată şi ponderea procentuală (% din valoarea de intrare).
Îmbinarea şi desprinderea benzilor se efectuează prin racordări, respectând principiile
însumării grafice.
Poziţiile benzilor reprezintă poziţiile relative ale mărimilor în cadrul fluxului tehnologic
executat de către utilajul luat în studiu.

Fig. 3.3. Exemplu privind graficul circulaţiei mărfurilor (diagrama Sankey) pentru un proces
tehnologic
APLICAŢII:
A. Aplicarea bilanţului de materiale la operaţii individuale
1 Pentru prepararea aluatului din făină se utilizează următoarele materii prime:
- 100 kg făină, cu umiditatea u1 = 15%;
- 1,5 kg sare, cu umiditatea u2 = 3%;
- apă,
- umiditatea aluatului obţinut fiind u3 = 43%.
Să se stabilească cantitatea de apă necesară în procesul de fabricaţie şi cantitatea de aluat
care se obţine. Să se alcătuiască diagrama Sankey.
Fig. 3.4. Schema operaţiei pe care s-au reprezentat fluxurile de intrare şi ieşire
Ecuaţia de bilanţ total şi ecuaţia de bilanţ parţial referitoare la substanţa uscată au forma:
{ F+S+W=A;¿¿¿¿
Prin rezolvarea sistemului de ecuaţii se obţine: A = 151,7 kg; W = 50,2 kg.

Consumul specific de făină:
c F =cantitatea ¿ ¿ ¿ ¿ kg făină / kg aluat.
Fig. 3.5. Diagrama Sankey pentru operaţia de prepararw a aluatului
2. Prin procesul de degresare, din 5000 kg lapte, având un procent c0 = 3,8% grăsime, se obţine lapte
degresat cu c1 = o,o4% grăsime şi smântână cu c2 = 30% grăsime. Să se stabilească cantităţile de
produs pentru fiecare sortiment.
Fig. 3.6. Schema operaţiei pe care s-au reprezentat fluxurile de intrare şi ieşire
Ecuaţia de bilanţ total şi ecuaţia de bilanţ parţial referitoare la conţinutul de grăsime au forma:
{ M 0=M 1+M 2 ; ¿ ¿¿¿

Prin rezolvarea sistemului de ecuaţii se obţine:
M1 = 4372 kg şi M2 = 628 kg.
Randamentul în smântână:
R=cantitatea¿ ¿ ¿ ¿

Fig. 3.7. Diagrama Sankey pentru operaţia de separare a smântânii
B. Aplicarea bilanţului de materiale la operaţii cu recirculare de materiale:

Un concentrator prin evaporare (evaporator) este alimentat cu o soluţie cu concentraţia
procentuală de masă de 20%, care lucrând la o temperatură de 422 K, elimină prin evaporare o parte
din apă (fluxul W) şi furnizează la ieşire concentratul S, având concentraţia procentuală de masă de
50%, cu care este alimentat cristalizatorul. Acesta lucrând la temperatura de 311 K, produce un debit P
de cristale, care au umiditatea finală de 4%. Soluţia din care s-au separat cristalele, având concentraţia
procentuală de masă de 37,5% (fluxul R) este reintrodusă în concentrator. Să se calculeze valorile
debitului fluxurilor de cristale şi a soluţiei recirculată.
Fig. 3.8. Schema procesului tehnologic de obţinere a cristalelor de sare.

Ecuaţia de bilanţ total şi de bilanţ parţial referitoare la substanţa uscată intrată şi ieşită din
întreaga instalaţie sunt:
A= W + P;
A  0,20 = + W  0,0 + P  0,96.
Din ecuaţia de bilanţ parţial se obţine debitul fluxului de cristale: P = 208,3 kg/h.
Din ecuaţia de bilanţ total aplicată întregii instalaţii se obţine valoarea debitului fluxului de apă
care este eliminată în concentrator:
W = A – P, W = 791,7 kg/h.
Se alcătuiesc ecuaţiile de bilanţ total şi de bilanţ parţial referitor la substanţa uscată al
cristalizatorului:
S = P + R;
S  0,50 = P  0,94 + R  0,375.

Rezolvând sistemul de ecuaţii se obţine:
S = 974,9 kg/h;
R = 766,6 kg/h.
Fig. 3.9. Diagrama Sankey pentru procesul tehnologic de cristalizare
C. Aplicarea bilanţului de materiale la un proces tehnologic

Să se alcătuiască bilanţul de materiale şi să se alcătuiască diagrama Sankey pentru procesul
tehnologic de obţinere a merelor deshidratate conform schemei bloc prezentată mai jos, considerând
că conţinutul iniţial de substanţă uscată al merelor proaspete este: sui = 11%. Se prelucrează 5000
kg/h mere.
Merele deshidratate obţinute au umiditatea de 20%. Pierderile tehnologice, pe operaţii sunt prezentate
în schema bloc, ele fiind calculate în funcţie de valorile fluxurilor de intrare în fiecare operaţie.
Fig. 3.10. Schema bloc a procesului tehnologic de obţinere a merelor deshidratate

1. Pentru operaţia de recepţie – depozitare, ecuaţia de bilanţ total de materiale este:
M = M1 + P1

în care: M – debitul de alimentare cu mere a instalaţiei, în kg/h; M1 – debitul de mere rezultate după
operaţia de recepţie – depozitare, în kg/h; P1 – pierderile de mere în cadrul operaţiei de recepţie -
depozitare, în kg/h.
Pierderile se calculează cu relaţia:
p 1
P1= M⋅ 1 =5000⋅ =50
100 100 kg/h, cu ponderea de 1%,
rezultă: M1 = 4950 kg/h, cu ponderea de 99%.
2. Pentru operaţia de sortare – spălare, ecuaţia de bilanţ total este:
M1 = M2 + P2
în care: M2 reprezintă debitul de mere rezultat după operaţia de sortare – spălare, în kg/h; P2 – pierderile
de mere în cadrul operaţiei de sortare – spălare, în kg/h.
p 0,5
P2 =M 1⋅ 2 =4950⋅ =24 ,75
100 100 kg/h, cu ponderea de 0,495%.
Din ecuaţia de bilanţ total aferentă operaţiei de sortare – spălare rezultând: M2 = 4925,25 kg/h,
cu ponderea de 98,5%
3. Pentru operaţia de curăţire – divizare, ecuaţia de bilanţ total este:
M2 = M3 + P3
în care: M3 este debitul de mere rezultat după operaţia de curăţire – divizare, în kg/h; P3 – pierderile de
mere în cadrul operaţiei de curăţire – divizare, în kg/h.
p 10
P3 =M 2⋅ 3 =4925 , 25⋅ =492 , 525
Din ecuaţia de bilanţ total aferentă operaţiei de curăţire – divizare rezultă: M3 = 4432,725 kg/h,
cu ponderea de 88,65%.
4. Pentru operaţia de uscare, ecuaţia de bilanţ total este:
M3 = M4 + W + P4,
iar ecuaţia de bilanţ parţial referitoare la substanţa uscată se referă la faptul că substanţa uscată care
intră în operaţia de uscare = cu substanţa uscată care părăseşte operaţia + substanţa uscată care se
pierde, fiind descrisă matematic prin expresia:
su 100−u p su
⋅M 3 = ⋅M 4 + 4 ⋅ ⋅M 3
100 100 100 100 ,
în care: M4 este debitul de mere deshidratate, în kg/h; W – debitul de apă eliminată, în kg/h; P4 –
pierderile de mere în cadrul operaţiei de uscare, în kg/h; su - conţinutul se substanţă uscată a merelor, în
%; u – umiditatea merelor deshidratate, în %.
Pierderile de mere în cadrul operaţiei de uscare se determină prin relaţia:

p4 5
P4 = ⋅M 3= ⋅4432 , 725=221 , 636
Din ecuaţia de bilanţ parţial se obţine debitul de mere deshidratate:
0,11·4432,725 = 0,8·M4 + 0,05·0,11·4432,725,
de unde rezultă: M4 = 579,024 kg/h, cu ponderea de 11,58%.
Cantitatea de apă W eliminată în urma procesului de uscare, se determină din ecuaţia de bilanţ
total:
W = M3 –(M4 + P4),
Rezultând: W = 3632,065 kg/h, cu ponderea de 72,64%.
5. Pentru operaţia de sortare, ecuaţia de bilanţ total are forma:
M4 = M5 + P5,
în care: M5 este debitul de mere deshidratate sortate, în kg/h; P5 – pierderile de mere deshidratate în
cadrul operaţiei de sortare, în kg/h.
Pierderile de mere deshidratate în cadrul operaţiei de sortare se determină prin relaţia:
p5 2
P5 = ⋅M 4 = ⋅579 , 024=11 ,58
Din ecuaţia de bilanţ total aferentă operaţiei de sortare:
579,024 = M5 + 11,58,
din rezultă debitul final de mere deshidratate: M5 = 567,44 kg/h, cu ponderea de 11,35%.
Fig. 3.11. Diagrama Sankey pentru procesul tehnologic de obţinere a merelor deshidratate
APLICAŢII:
Reprezentaţi pe schema operaţiei, fluxurile caracteristice şi calculaţi indicatorii de performanţă
specifici (consumul specific sau randamentul de fabricaţie) activităţii productive în cazul în care:

- din 5000 kg lapte integral se obţine 4400 kg lapte degresat şi 600 kg smântână.
- din 10 kg carne de porc, 5 kg carne de vită, 0,6 kg aditivi alimentari, 0,3 kg sare, 0,1 kg condimente
se obţine 16 kg preparat.
- din 10000kg seminţe de floarea soarelui se obţine 3000 kg ulei alimentar.
- din 100 kg făină, 1,5 kg sare şi 52,5 kg apă se obţine 154 kg aluat de pâine.
- din 10000 kg mere se obţine 600 kg suc.
- din 10 kg vinete 8 kg ardei capia, 7 kg gogoşari şi 5 kg roşii se prepară 30 kg preparat.
APLICAREA BILANŢULUI DE MATERIALE LA CALCULUL AMESTECURILOR DE

MATERIALE
A. Amestecuri binare. Amestecurile binare sunt amestecuri formate din două

componente.
Punerea problemei. Fie produsele M1 şi M2, care conţin fiecare c1% respectiv c2% (c1 ¹
c2) din acelaşi component. Se cer cantităţile în care trebuie amestecate cele două produse
pentru a se obţine o cantitate M de amestec care să conţină c% din componentul considerat.
Fig. 3.12. Schema aferentă problemei

Ecuaţiile de bilanţ total şi parţial au forma:
{M 1+M 2=M; ¿ ¿¿¿

Cele două ecuaţii formează un sistem de două ecuaţii cu două necunoscute, care se pot rezolva
prin metodele cunoscute (substituţiei, reducerii, Cramer). S-a optat pentru metoda reducerii, când prima
ecuaţie s-a amplificat cu –c2, rezultând:
{− c2⋅M 1−c2⋅M 2=−c2⋅M ¿ ¿¿¿ ¿

¿
Obţinându-se în final soluţiile:
c2−c
{M 1=M⋅ ; ¿ ¿¿¿
c2−c1
APLICAŢII cu amestecuri binare:

 Dintr-o soluţie cu concentraţia de 90%, prin diluare cu apă distilată, se urmăreşte a se obţine
1l de soluţie cu concentraţia de 25%. Ce cantitate de soluţie concentrată şi ce cantitate de apă
se utilizează?
 Câte grame de apă trebuie adăugate la 500 grame de sirop de zahăr cu concentraţia de 5%
pentru a se obţine un sirop cu concentraţia de 10%?
 Se amestecă un alcool cu tăria c1 = 25 % vol. alc. cu un altul cu tăria c2 = 42%vol. alc. Ce
cantităţi din fiecare se amestecă pentru a se obţine 3 litrii alcool cu tăria de 37% vol alc.?
 Câte grame de sare trebuie adăugate la 240 grame saramură cu concentraţia de 10%, pentru
a forma o saramură cu concentraţia de 20%?
 80 g soluţie cu concentraţia necunoscută este amestecată cu 20 g soluţie cu concentraţia de 60
%, obţinându-se în final o soluţie cu concentraţia de 20 %. Care este concentraţia procentuală
a primei soluţii?
 100 g soluţie de NaCl cu concentraţia de 20%, este amestecată cu 200 g soluţie de NaCl cu
concentraţia necunoscută şi cu 200 g de apă distilată. Soluţia rezultată are concentraţia de
10%. Care este concentraţia soluţiei?
 Determinaţi concentraţia procentuală a soluţiei obţinute prin amestecarea a 80 g saramură cu
concentraţia 18% cu 350 g saramură cu concentraţia 28%.
 Să se afle raportul în care se amestecă două soluţii cu concentraţiile 40% şi respectiv 15%
pentru a obţine o soluţie cu concentraţia 25%.
 Peste 300 g soluţie de concentraţie necunoscută se adaugă 200 g apă. Concentraţia soluţiei
rezultate devine 20%. Care a fost concentraţia procentuală a soluţiei iniţiale?
B. Amestecuri ternare. Amestecurile ternare sunt amestecuri formate din trei

componente
B1. Se amestecă trei produse, caracterizate fiecare de masele M 1, M2 şi M3 şi un
anumit conţinut din acelaşi component de referinţă, caracterizat de concentraţiile a 1, a2 şi a3..
{ M 1+M 2+M 3=M ; ¿ ¿¿¿

Observaţie: Prin faptul că numărul de ecuaţii este mai mic decât numărul de
necunoscute, sistemul este nedeterminat – are o infinitate de soluţii.
Pentru a se obţine o soluţie unică, sistemul se completează cu o ecuaţie care poate
exprima una din următoarele condiţii:
 o condiţie de raport între două produse în amestecul final;
 o condiţie de natură economică, spre exemplu preţul minim de cost.
B2. Se amestecă trei produse cu masele M 1, M2 şi M3, care sunt caracterizate fiecare de
conţinuturile a doi componenţi de referinţă, caracterizate de concentraţiile a 1, a2 şi a3
respectiv b1, b2 şi b3.
{M1+M2+M3=M;¿{a1⋅M1+a2⋅M2+a3⋅M3=a⋅M ;¿¿¿¿
Se optează pentru rezolvare prin metoda matriceală (metoda Cramer), soluţiile
sistemului fiind exprimate fiecare sub forma unui raport de doi determinanţi, ele având forma:

ΔM1 ΔM2
{{
M1=M⋅ ;¿ M2=M⋅ ;¿ ¿
ΔM ΔM
în care:
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1
ΔM 1 =|a a2 a3 |; ΔM 2 =|a 1 a a3 |; ΔM 3 =|a 1 a2 a |; ΔM=|a1 a 2 a 3|.
b b2 b3 b 1 b b3 b 1 b2 b b1 b 2 b 3
APLICAŢIE:
Pentru obţinerea băuturii Shery caracterizată prin tăria alcoolică ca = 16% şi un conţinut de
zahăr de cz = 3%, se utilizează o combinaţie formată din trei materii prime alcoolice, caracterizate
fiecare de un anumit conţinut de alcool pur şi zahăr: ca1 = 14, 6% şi cz1 = 0,2%; ca2 = 16,7% şi cz2 =
1,0%; ca3 = 17% şi cz3 = 12%. Să se determine cantităţile M1, M2 şi M3 pentru a se obţine o cantitate M
= 100 kg de băutură Shery.
Ecuaţia de bilanţ total este:
M1 + M2 +M3 = 100.
Ecuaţia de bilanţ parţial referitoare la conţinutul de alcool este:
ca1  M1 + ca2  M2 + ca3  M3 = ca  M.
Ecuaţia de bilanţ parţial referitoare la conţinutul de zahăr este:
cz1  M1 + cz2  M2 + cz3  M3 = cz  M.
După înlocuiri se obţine sistemul:
{M1+M2+M3=100;¿{0,146⋅M1+0,167⋅M2+0,17⋅M3=0,16⋅100;¿¿¿¿
Determinanţii asociaţi sistemului sunt:
1 1 1 1 1 1
ΔM =|c a 1 ca 2 c a3 |=|0 , 146 0 ,167 0 , 17 |=22, 86⋅10−4 ;
cz1 cz 2 c z 3 0 , 002 0 , 01 0 ,12
1 1 1 1 1 1
ΔM 1=|c a ca 2 c a 3 |=|0 ,16 0 ,167 0 ,17 |=8,3⋅10−4 ;
cz cz 2 c z 3 0 ,03 0 , 01 0 ,12
1 1 1 1 1 1
ΔM 2 =|c a1 ca c a 3|=|0 , 146 0 , 16 0 , 17 |=9,8⋅10−4 ;
cz 1 cz c z 3 0 , 002 0 , 03 0 ,12

1 1 1 1 1 1
ΔM 3 =|c a1 c a2 c a |=|0, 146 0 ,167 0 , 16 |=4 , 76⋅10−4
c z 1 c z 2 c z 0, 002 0 , 01 0 , 03 .
Valorile soluţiilor sistemului se obţin din:
¿¿¿
¿
METODE DE DETERMINARE A CONCENTRAŢIEI SOLUŢIILOR
A. Determinarea concentraţiei soluţiilor prin măsurarea valorii densităţii
În sistemul internaţional de unităţi de măsură (SI), densitatea este o mărime derivată,
reprezentând masa unităţii de volum, unitatea de măsură fiind kg/m 3. Ea este definită ca
raportul dintre masa m şi volumul V al corpului respectiv:
m
ρ=
V .
Relaţia dintre densitate şi concentraţia componenţilor unui amestec binar, în care nu
intervin fenomene de dizolvare, se determină pe baza ecuaţiilor de bilanţ total, referitoare la
masă şi volum. Ecuaţia de bilanţ total referitoare la masele m1 şi m2 ale fazelor şi M a
amestecului, permite determinarea relaţiei de legătură dintre concentraţiile c1 şi c2, definite
sub formă de raport de masă, exprimat zecimal:
M=m1 +m2 ¿ ¿ ,
Care dacă se împarte la M, se obţine:
m1 m2
1= + ;¿¿1=c1 +c2 .
MM
Ecuaţia de bilanţ total referitoare la volumele V1 şi V2 ale fazelor şi volumul V al
amestecului este:
V 1 +V 2 =V ,
din care, prin utilizarea relaţiei de definiţie a densităţii, se obţine:
m1 m2 M
+ =
ρ1 ρ2 ρ ,
în care 1 şi 2 sunt densităţile celor două faze ale amestecului binar;  - densitatea
amestecului rezultat.
Împărţind relaţia de mai sus cu masa M a amestecului, se obţine:

m1 1 m2 1 1
⋅ + ⋅ =
M ρ1 M ρ 2 ρ
Prin aducerea la acelaşi numitor şi explicitând densitatea  a amestecului, se obţine
relaţia:
ρ1⋅ρ2
ρ=
c 1⋅ρ2 +c 2⋅ρ1
din care, dacă se ţine cont de relaţia existentă între concentraţiile c 1 şi c2 ale fazelor
amestecului (c1 + c2 =1), se obţine:
ρ1⋅ρ2
ρ=
c 1⋅ρ2 + ( 1−c 1 )⋅ρ1
Prin explicitarea concentraţiei fazei minoritare rezultă:
ρ 1⋅( ρ2 −ρ )
c 1=
ρ⋅( ρ2 −ρ1 )
Relaţia de mai sus scoate în evidenţă următoarele două aspecte:
 într-un amestec, concentraţia unei faze este dependentă de densităţile 1 şi 2 ale celor
două faze şi de densitatea  a amestecului obţinut;
 relaţia dintre densitate şi concentraţie nu este liniară.
Exprimarea concentraţiei unui component dintr-un amestec pe baza relaţiei densitate -
concentraţie se realizează prin aşa-numitele grade areometrice, aparatele cu care se
determină concentraţia fiind denumite areometre sau densimetre.
Pentru exprimarea concentraţiei în funcţie de densitate, se utilizează mai multe
categorii de grade areometrice: Baumé (Be), Balling (Bll), Brix – Fischer (Bx) Plato (P)
etc., fiecare dintre scările areometrice fiind caracteristică unui anumit domeniu al producţiei
din Ingineria alimentară.
Scara Baumé este utilizată pentru estimarea tăriei alcoolice a vinurilor care se vor
obţine prin fermentarea completă a mustului de struguri, unui grad Baume corespunzându-i o
tărie de un grad alcool în vinul finit.
Scara Balling se bazează pe conţinutul de zaharoză din soluţie, unui grad Balling
corespunzându-i 1 g de zaharoză la 100 g must de bere (soluţie cu concentraţia procentuală
de masă de 1%, aflată la temperatura de 17,5C).
Scara Brix se utilizează pentru: exprimarea concentraţiei de zahăr în materialele
procesate în industriile zahărului, băuturilor răcoritoare, dulciurilor, de preparare a drojdiei,
sucurilor şi nectarului, industrializarea mierii de albine etc.; unui grad Brix îi corespunde o
concentraţie de 1 gram zaharoză la 100 g soluţie;
Scara Plato este utilizată în industria berii, exprimând concentraţia de substanţă uscată
solubilă în mustul de bere, temperatura standard de măsurare fiind 17,5C. Unui grad Plato îi
corespunde 1 gram de substanţă solubilă uscată la 100 grame de must de bere.
Pentru fiecare din scările amintite, densitatea lichidului, este exprimată în kg/dm3
(1kg/dm3 = 10-3 kg/m3), şi se determină cu o relaţie de forma:

C
ρ=
C±n∘ ,
în care C este o constantă adimensională a cărei valoare este caracteristică fiecărei
sări areometrice (CBe = 144,3 pentru scara
Baumé; CBll = 200 pentru scara Balling; C Bx =
400 pentru scara Brix – Fischer etc.); n –
numărul de grade areometrice citite pe tija
gradată a areometrului şi care sunt numere
naturale (numere întregi pozitive).
Semnul minus se adoptă pentru lichidele
care au densitatea mai mică decât densitatea
apei iar semnul plus pentru lichide având
densitatea mai mare decât cea a apei.
Numărul de grade areometrice n pe care
trebuie să le indice areometrul, pentru un lichid
cu densitatea  cunoscută (exprimată în
kg/dm3), se determină cu relaţia:
1
n∘=±C⋅ 1− ( ) ρ ,
Fig. 3.13. Construcţia areometrelor şi
principiul de măsurare.
obţinută prin explicitarea lui n din relaţia
anterioară.
Areometrele (densimetrele) sunt dispozitive pentru măsurarea densităţii respectiv a
concentraţiei unui amestec lichid, principiul de măsurare având la bază legea lui Arhimede 1.
Corpul areometrului (fig.3.13) este confecţionat din sticlă specială (cu coeficient de dilataţie
redus), fiind format dintr-un corp cilindric 1 care are în partea inferioară un bulb 2, în care se
află un lest iar în partea superioară o tijă cilindrică 3, care conţine o scală gradată în grade
areometrice. În unele cazuri în corpul densimetrului este încorporat şi un termometru,
ansamblul purtând denumirea de termoareometru (termodensimetru).
În funcţie de domeniul de măsurare, areometrele se împart in două grupe:
 pentru lichide cu densitatea mai mică decât densitatea apei (uleiuri, grăsimi, lichide
petroliere etc.), având domeniul de măsurare a densității cuprins între 650 şi 1000 kg/m 3;
 pentru lichide cu densitatea mai mare decât densitatea apei (lapte, must etc.) cu
domeniul de măsurare a densității cuprins între 1000 şi 2000 kg/m 3, ca lactodensimetrele,
densimetrele pentru măsurarea conţinutului de săruri în apa de mare etc.
Procedeul de măsurare. Lichidul ce urmează a fi examinat este introdus într-un cilindru
gradat transparent, al cărui diametru interior este cu cel puţin 5 cm mai mare decât diametrul
corpului cilindric al areometrului, acest lucru fiind necesar pentru a preveni ca tija
areometrului să nu vină în contact cu peretele cilindrului gradat.
Temperatura lichidului trebuie să fie identică cu temperatura de etalonare a
aerometrului. Nivelul lichidului din cilindru trebuie să fie suficient de mare pentru ca în poziţia
finală, areometrul să nu se sprijine pe fundul cilindrului gradat. Înainte de a efectua
măsurătoarea, lichidul din cilindrul gradat este amestecat cu o tijă, aceasta pentru a se
elimina diferenţele de densitate şi de temperatură care pot apărea în diferite zone ale
1
Un corp scufundat într-un lichid este împins de jos în sus cu o forţă egală cu greutatea volumului de lichid dislocuit de
corpul respectiv.

acestuia. În lichidul de măsurat, areometrul curat şi perfect uscat, ţinut de capătul superior al
tijei, se introduce lent în lichid, aceasta pentru a preveni ca la eliberarea lui să se obţină
oscilaţii pe verticală ale tijei mai mari de 5 mm. Această precauţie trebuie avută în vedere mai
ales în cazul lichidelor aderente, care mânjesc tija gradată a areometrului şi care prin
cantitatea de material aderat pe zona neimersată a acestuia, modifică masa areometrului,
informaţia furnizată de către acesta fiind în acest caz eronată. Din acelaşi motiv, se va
preveni formarea de bule de aer şi aderarea lor la pereţii aerometrului.
Citirea densităţii pe scala tijei densimetrului se efectuează după stabilizarea poziţiei
areometrului în masa de lichid analizată.
În cazul lichidelor transparente, citirea se face la nivelul suprafeţei lichidului, deci la
baza meniscului, ochiul fiind plasat la acelaşi nivel cu lichidul.
În cazul lichidelor opace, citirea densităţii pe scala tijei densimetrului se face la partea
terminală a meniscului.
B. Determinarea concentraţiilor soluțiilor prin metoda luminii polarizate

Generalităţi privind lumina. În teoria ondulatorie, se consideră că lumina este o este
o undă electromagnetică sinusoidală (vectorul intensitate variază pe direcţie perpendiculară
direcţia de deplasare, fig. 3.14, fapt pentru care i se spune undă transversală), care se
caracterizează prin următorii parametrii: lungimea de undă, frecvenţă, viteză de propagare,
direcţia de propagare şi intensitate.
Lungimea de unda (λ) este distanţa parcursă de undă în timpul unei perioade (oscilaţie
completă, v. fig. 3.14). Lungimea de undă a spectrului luminii vizibile este cuprinsă în
domeniul de 400 - 800 nm;
Frecvenţa (f) reprezintă numărul de perioade executate în unitatea de timp. Frecvenţa
undelor electromagnetice nu depinde de caracteristicile mediului traversat, lungimea de undă
este dependentă de caracteristicile mediului traversat.
Fig. 3.14. Propagarea undelor transversale

Viteza de propagare (v) a unei unde electromagnetice, reprezintă produsul dintre
lungimea de undă (λ) şi frecvenţa (f). Viteza luminii in vid c = 3x10 8 m/s, având valori mai
reduse la trecerea prin materiale transparente cu o anumită densitate.
Dependenţa dintre viteza v de propagare, lungimea de undă  şi frecvenţa f are
expresia:
v =λ⋅f .
Generalităţi privind lumina polarizată. Lumina provenită de la sursele clasice (soare,
bec cu incandescenţă, descărcări electrice etc.) este o lumină nepolarizată, deoarece are un
număr infinit de plane de oscilaţie care se intersectează pe direcţia de deplasare (fig. 3.15,a).

Fig. 3.15. Planele de oscilaţie a vectorului intensitate într-o secţiune transversală pe direcţia de
propagare: a – lumină nepolarizată; b. lumină total polarizată, c – lumină parţial polarizată
Lumina polarizată se obţine din lumina nepolarizată, prin procedeul de polarizare,
procedeu prin care restrâng planele de oscilaţie ale undelor electromagnetice transversale la
un singur plan (fig. 3.15,b), când se obţine lumina total polarizată sau la un domeniu unghiular
 îngust, când se obţine lumina parţial polarizată (fig. 3.15,c).
Metodele de obţinere a luminii polarizate se bazează pe următoarele fenomene optice:
- prin reflexie şi refracţie pe suprafaţa de separare a două medii transparente (aer -
sticla, aer - apă , sticlă - apă, materialele plastice, lacurile şi vopsele lucioase depuse pe
suprafeţe etc.). În punctul de incidenţă raza incidentă nepolarizată se divide în două raze:
raza reflectată care nu părăseşte mediul iniţial şi raza refractată care intră în cel de al doilea
mediu. Razele reflectată şi refractată sunt raze de lumină parţial sau total polarizată, gradul
de polarizare fiind o funcţie de valoarea unghiului de incidenţă a luminii nepolarizate 2 (fig.
3.16,a). Raza reflectată are planul de polarizare paralel cu suprafaţa de separare a celor
două medii iar raza refractată are planul de polarizare perpendicular pe suprafaţa de separare
a celor două medii transparente (cuprins în planul de incidenţă, fig. 3.16,a)
- prin utilizarea unor filtre de polarizare, care restrâng planele de oscilaţie ale undelor
electromagnetice transversale la un domeniu unghiular  îngust (fig. 3.16,b), când se obţine
lumina parţial polarizată sau la un singur plan când se obţine lumina total polarizată. Filtrul de
polarizare poate fi considerat ca o sursă generatoare de lumină polarizată. În tehnica
măsurării concentraţiei, această sursă prezintă interes numai când lumina respectivă este
furnizată unui alt filtru de acelaşi fel a cărui poziţie poate fi reglată faţă de primul.
Filtrele de polarizare artificiale sunt realizate sub forma unui pelicule de celuloză în
care s-a încorporat lanţuri moleculare, aliniate paralel între ele. Pelicula permite trecerea
numai a acelor componente ale radiaţiei luminoase ai căror vectori electrici oscilează într-un
plan paralel cu direcţia lanţurilor de molecule şi le atenuează pe cele care oscilează în plane
diferite.
2
Lumina total polarizată se obţine în cazul în care unghiul de incidenţă (unghiul pe care-l formează raza
incidentă cu normala la suprafaţa reflectantă) asigură ca razele reflectată şi refractată să formeze între ele un
unghi de 90°. a. b.
Fig. 3.16. Obţinerea luminii polarizate prin reflexie şi refracţie (a) şi prin intermediul
filtrelor de polarizare
32 (b). Prof. univ. dr. ing. Florean RUS
Filtrele de polarizare naturale sunt realizate din cristale de calcit 3 (spatul4 de Islanda),
ele poartă denumirea de prisme nicol 5. Proprietăţile optice ale cristalului de calcit sunt definite
în raport cu axa optică a cristalului.
În tehnica măsurării concentraţiei, se utilizează două filtre de polarizare, dispuse
coaxial (fig. 3.17), primul filtru având rol de polarizor, transformă lumina nepolarizată în
lumină polarizată iar cel de al doilea având rol de analizor, care prin rotire faţă de primul filtru
se aduce într-o poziţie în care planul lui de polarizare ocupă diferite poziţii în raport cu cel al
polarizatorului (v. fig. 3.18).
Fig. 3.17. Principiul de funcţionare a dispozitivului de măsurare a concentraţiei prin

metoda luminii polarizate.
Dacă analizorul are planul de polarizare paralel cu cel al polarizatorului, intensitatea
radiaţiei luminoase, care se receptează la ieşirea din analizor, este maximă (fig. 3.18,a). Dacă
analizorul este rotit faţă de polarizor cu un unghi  (fig. 3.18,b), intensitatea luminii obţinute la
ieşirea din analizor scade proporţional cu valoarea unghiului pe care-l formează direcţiile
celor două plane de polarizare, fiind aproape zero când direcţiile de polarizare a filtrelor şi
sunt perpendiculare (fig. 3.18,c).
Fig. 3.18. Poziţiile relative ale planelor de polarizare a filtrelor polarizor şi analizor influenţează
asupra intensităţii radiaţiei luminoase obţinute la ieşirea din analizor.
Activitatea optică este definită ca proprietatea unor soluţii de a roti planul luminii
polarizate la ieşirea dintr-o cuvă transparentă în care se află lichidul respectiv (fig.3.19). Este
o caracteristică a substanţelor optic active, care au o structură asimetrică (soluţie de
zaharide6).
3
Carbonat natural de calciu CaCO3.
4
Spatul de Islanda este un mineral care prezintă însuşirea de a se cliva (de a se desface în lamele) după anumite direcţii.
5
Nicol – savant englez
6
Molecula de zaharidă este formată dint-o moleculă de monozaharidă, una de glucoză şi una de fructoză;

Substanţele optic active se numesc dextrogire7 sau substanţe cu activitate optică
pozitivă, dacă rotaţia planului de polarizare s-a efectuat în sensul acelor de ceasornic (spre
dreapta) şi levogire8 sau substanţe cu activitate optică negativă, dacă rotaţia planului de
polarizare s-a efectuat în sens invers sensului de rotaţie a planului de polarizare (spre
stânga).
Valoarea unghiului de rotaţie  este dependent de rotaţia specifică caracteristică
soluţiei, de lungimea L a coloanei de lichid din cuva transparentă, de temperatură, de
lungimea de undă a luminii polarizate şi de concentraţia substanţei optic active în soluţie.
Pentru reducerea numărului de variabile (factori de dependenţă) în mod uzual se utilizează
lumina monocromatică9 emisă de o lampă de sodiu (nm iar instalaţia este
termostatată la temperatura de 20
Fig. 3.19. Rotirea planului de polarizare de către soluţia de zaharide.

Rotaţia specifică s, este o caracteristică a soluţiei, şi este definită ca rotaţia planului
de polarizare a unei radiaţii de lungime de undă , la trecerea ei printr-o coloană de soluţie cu
lungimea de 10 cm, soluţia având concentraţia de 1 g / 100 ml.
Unghiul de rotire al planului de polarizare pentru o soluţie la care se cunoaşte rotaţia
specifică se obţine cu relaţia:
α =α s⋅L⋅c ,
în care: L este grosimea coloanei de soluţie, în mm; c – concentraţia soluţiei, în g / 100
ml.
Polarimetrul utilizat pentru determinarea concentraţiei soluţiilor optic active (de
zaharide), este format din două filtre de polarizare a luminii, unul cu rol de polarizor iar celălalt
cu rol de analizor, între care se introduce un recipient transparent care conţine soluţia optic
activă, a cărei concentraţie urmează a fi determinată (v. fig. 3.20).
7
În limba latină: dexter – dreapta, girus – rotire;
8
În limba latină: laevus – stânga;
9
Radiatia luminoasa ce contine unde cu o singura lungime de unda poarta numele de radiatie monocromatica.

nepolarizată
Fig. 3.20. Schema de principiu a polarimetrului.
Pentru efectuarea unei determinări, înaintea introducerii recipientului transparent în

polarizator, cele două filtre se încrucişează (planurile de polarizare se dispun la 90, v. fig.
3.18,c), lumina polarizată furnizată de polarizor fiind atenuată complet de către filtrul analizor,
pe ecranul aparatului obţinându-se o pată întunecată. După întroducerea recipientului
transparent, în care se află soluţia optic activă, a cărei concentraţie urmează a fi determinată,
planul de oscilaţie a luminii polarizate este rotit la trecerea acesteia prin soluţia optic activă,
unghiul  de rotire fiind proporţional cu concentraţia soluţiei. Ca urmare, pata de pe ecran se
luminează cu o anumită intensitate ca urmare a rotirii planului de polarizare de către soluţia
optic activă. Pentru a întuneca din nou imaginea de pe ecranul aparatului, filtrul analizor se
roteşte cu un anumit unghi, etalonat în unităţi de concentraţie.
Determinarea concentraţiilor prin metoda luminii refractate

Refracţia reprezintă fenomenul de abatere
din drumul ei a unei raze de lumină
monocromatice care cade pe suprafaţa de
separare a două medii transparente (v. fig. 3.21).
Raza de lumină care cade pe suprafaţa de
separare a celor două medii poartă denumirea de
rază incidentă, punctul de pe suprafaţa de
separare, în care are loc devierea direcţiei razei
refractate reprezintă punctul de incidenţă. Raza
care pleacă din punctul de incidenţă şi se propagă
în primul mediu se numeşte rază reflectată iar
raza care pleacă din punctul de incidenţă şi se
propagă prin mediul al doilea se numeşte rază Fig. 3.21. Reflexia şi refracţia unei raze de
refractată. lumină monocromatică.
Unghiul  dintre raza incidentă şi normala
la suprafaţa de separare se numeşte unghi de incidenţă iar unghiul  care este format de
raza refractată cu normala la suprafaţa de separare se numeşte unghi de refracţie.
Observaţii asupra fenomenului de refracţie:
- la trecerea luminii dintr-un mediu cu densitatea mai mică într-un mediu cu densitatea
mai mare, raza de lumină refractată se apropie de normală, unghiul de refracţie β fiind mai
mic decât unghiul de incidenţă . Se spune că din punct de vedere optic, mediul al doilea
este mai dens decât primul;
- la trecerea luminii dintr-un mediu cu densitatea mai mare într-un mediu cu densitatea
mai mică, raza de lumină refractată se depărtează de normală, unghiul de refracţie β fiind mai
mare decât unghiul de incidenţă . Se spune că din punct de vedere optic, primul mediu este
mai dens decât al doilea.

Fig. 3.22. Influenţa unghiului de incidenţă asupra modului de propagare a razelor
refractate şi reflectate
În figura 3.22 se prezintă cazul în care lumina trece dintr-un mediu mai dens din punct
de vedere optic într-un mediu mai puţin dens (ex. ansamblul sticlă - apă). Fenomenele care
se produc sunt influenţate de valoarea unghiului de incidenţă.
Se deosebesc trei cazuri:
- pentru valori ale unghiului de incidenţă  mai mici decât o valoare critică denumit
unghi de incidenţă limită c , raza incidentă este divizată în cele două componente: raza
reflectată şi raza refractată, intensităţile luminoase ale acestora fiind mai reduse decât
intensitatea razei incidente. Deoarece lumina trece dintr-un mediu mai dens din punct de
vedere optic într-un mediu mai puţin dens, unghiul de incidenţă este mai mic decât unghiul de
refracţie, raza refractată îndepărtându-se de normală.
- unghiul de incidenţă  este egal cu unghiul de incidenţă limită c a unghiului de
incidenţă denumită unghi limită (critic), unghiul de refracţie atinge valoarea /2 (v. fig. 3.22),
raza refractată ne trecând în mediul 2.
- unghiul de incidenţă  mai mare decât valoarea unghiului de incidenţă limită c (  c
), lumina nu mai trece în mediul al doilea, în punctul de incidenţă ea reflectându-se total,
fenomenul purtând denumirea de reflexie totală. Intensitatea luminoasă a razei reflectate
este maximă.
În majoritatea aparatelor utilizate pentru determinarea indicelui de refracţie se utilizează,
ca dispozitiv optic, prisma optică.
Refractometria reprezintă ansamblul procedeelor optice utilizate pentru determinarea
indicilor de refracţie ai diferitelor substanţe, respectiv cu folosirea valorilor indicilor de refracţie
pentru studierea altor proprietăţi legate de valorile acestor indici, printre care şi concentraţia.
Instrumentele optice utilizate pentru măsurarea indicilor de refracţie ai substanţelor se
numesc refractometre.
Refractometrul cu măsurarea unghiului limită.
Are în componenţa sa o prismă optică, care este adusă în contact cu lichidul de
analizat (fig. 3.23). Ea este luminată de razele de lumină monocromatică produse de sursa de
lumină S.
Razele de lumină monocromatică se prezintă sub forma unui fascicol divergent al căror
unghi de incidenţă este diferit:
- cele care au un unghi de incidenţă mai mic decât unghiul limită, se vor refracta în
mediul lichid, fapt pentru care intensitatea luminoasă a razelor reflectate este redusă, acestea
provoacă în ocular o pată întunecată B (fig. 3.23);

- cele care au un unghi de incidenţă mai mare decât unghiul limită se vor reflecta total,
intensitatea luminoasă a lor este mare şi provoacă în ocular o pată luminoasă A (fig. 3.23).
Fig. 3.23. Principiul de funcţionare al refractometrului cu unghi de incidenţă limită

Linia de demarcaţie dintre cele două zone corespunde razelor a căror unghi de
incidenţă este egal cu unghiul de incidenţă limită.
Fig. 3.24. Imagini din ocularul refractometrului
În ocular, poziţia liniei de demarcaţie este gradată în unităţi de concentraţie.

Pentru cazul în care zona luminoasă este preponderentă, concentraţia lichidului
analizat este scăzută (v. fig. 3.24,a) iar dacă zona întunecată este preponderentă,
concentraţia lichidului este mare (v. fig. 3.24,b).

Subiecte propuse pentru MODULUL 3
1. Ce reprezintă bilanţul de materiale?
2. Ce informaţii furnizează bilanţul de materiale?
3. Provenienţa datelor pe baza cărora se realizează bilanţul de materiale.
4. Definiţi bilanţul total de materiale. Scrieţi ecuaţia generală de bilanţ total şi definiţi termenii
ecuaţiei;
5. Definiţi bilanţul parţial de materiale. Scrieţi ecuaţia generală de bilanţ parţial şi definiţi termenii
ecuaţiei;
6. Definiţi consumul specific;
7. Definiţi randamentul de fabricaţie.
8. Alcătuiţi ecuaţiile de bilanţ total şi parţial pentru procesul simbolizat mai jos. Ce reprezintă
liniile cu săgeată şi fiecare din simbolurile înscrise pe ele? Înscrieţi în dreptunghi ce tip de operaţie
este schematizată (amestecare sau separare). Prin ce indicator de performanţă poate fi caracterizată
operaţia respectivă: consum specific sau randament de fabricaţie (tăiaţi cu o linie răspunsul
incorect)?
incorect)?
incorect)?

incorect)?
incorect)?
este schematizată (amestecare sau separare). Prin ce indicator de performanţă a activităţii productive
poate fi caracterizată operaţia respectivă: consum specific sau randament de fabricaţie (tăiaţi cu o
linie răspunsul incorect)?
14. Calculaţi indicatorii de performanţă (consumul specific sau randamentul de fabricaţie) a

activităţii productive în cazul în care:
a. Din 5000 kg lapte integral se obşine 4400 kg lapte degresat şi 600 kg smântână.
b. Din 10 kg carne de porc, 5 kg carne de vită, 0,6 kg aditivi alimentari, 0,3 kg sare, 0,1 kg
condimente se obţine 16 kg preparat.
c. Din 10000kg seminţe de floarea soarelui se obţine 3000 kg ulei alimentar.
d. Din 100 kg făină, 1,5 kg sare şi 52,5 kg apă se obţine 154 kg aluat de pâine.
e. Din 10000 kg mere se obţine 600 kg suc.
f. Din 10 kg vinete 8 kg ardei capia, 7 kg gogoşari şi 5 kg roşii se prepară 30 kg preparat.

15. Precizaţi modurile de prezentare a rezultatului bilanţurilor de materiale.
16. Care sunt caracteristicile reprezentării rezultatului bilanţurilor de materiale sub formă de
grafic al circulaţiei materialelor?
17. Probleme de amestecuri binare:
a. Dintr-o soluţie cu concentraţia de 90%, prin diluare cu apă distilată, se urmăreşte a se
obţine 1l de soluţie cu concentraţia de 25%. Ce cantitate de soluţie concentrată şi ce
cantitate de apă se utilizează?
b. Câte grame de apă trebuie adăugate la 500 grame de sirop de zahăr cu concentraţia de
5% pentru a se obţine un sirop cu concentraţia de 10%?
c. Se amestecă un alcool cu tăria c1 = 25 % vol. alc. cu un altul cu tăria c2 = 42%vol. alc.
Ce cantităţi din fiecare se amestecă pentru a se obţine 3 litrii alcool cu tăria de 37% vol
alc.?
d. Câte grame de sare (NaCl) trebuie adăugate la 240 grame saramură cu concentraţia de
10%, pentru a forma o saramură cu concentraţia de 20%?
e. 80 g soluţie cu concenraţia necunoscută este amestecată cu 20 g soluţie cu concentraţia
de 60 %, obţinându-se în final o soluţie cu concentraţia de 20 %. Care este concentraţia
procentuală a primei soluţii?
f. 100 g soluţie de NaCl cu concentraţia de 20%, este amestecată cu 200 g soluţie de
NaCl cu concentraţia necunoscută şi cu 200 g de apă distilată. Soluţia rezultată are
concentraţia de 10%. Care este concentraţia soluţiei?
17. În câte moduri poate fi definită concentraţia unui amestec bifazic şi specificaţi şi unităţile de
măsură?
18. Deduceţi relaţia de dependenţă dintre concentraţie şi densitate pentru un amestec M format din
două componente M1 şi M2 . Se cunoaşte relaţia de dependenţă: M=ρ⋅V .
19. Construcţia areometrului şi modul de măsurare a densităţii cu areometrul.
C
ρ=
20. Ce reprezintă relaţia: C±n o ? Definiţi simbolurile C - ?;  - ?; n - ? din relaţie şi
unităţile de măsură. În ce caz se adoptă semnul: (+) (-)?
21. Măsurarea concentraţiei prin metoda refractometrică. Definiţii, principiul de măsurare.
22. Principiul de măsurare a concentraţiei prin intermediul refractometrelor cu măsurarea unghiului
de incidenţă limită.
23. lumina polarizată: caracteristici, mod de obţinere
24. Definiţi activitatea optică a soluţiilor de zaharide. Soluţiile dextrogire şi levogire; Scrieţi relaţia
de calcul a unghiului de rotire a planului de polarizare şi denumiţi mărimile fizice care intră
în componenţă.
25. Reprezentaţi schematic şi specificaţi componentele aparatul pentru determinarea concentraţiei
prin intermediul luminii polarizate.
26. Definiţi concentraţia procentuală de masă, specificaţi relaţiile de transformare în raport cu
concentraţia procentuală de volum, informaţiile pe care le furnizează.
a) Calculaţi concentraţia procentuală de masă pentru un sirop în care în 50 g sirop s-a
dizolvat 1,4 g zahăr.

b) Calculaţi concentraţia procentuală de masă pentru o soluţie obţinută prin amestecarea a
75,00 g etanol în 500g apă.
c) Se dizolvă 3,5 g de zahăr şi 6,23 g de sare în 805,05 g de apă. Calculaţi concentraţia
procentuală de masă pentru fiecare material.
d) 4. Ce cantitate de sare a fost dizolvată în 30g de apă pentru a se obţine o saramură cu
concentraţia de 18%?
e) 5. Câte grame de sare şi câte grame de apă sunt necesare pentru a prepara 375g saramură
cu concentraţia procentuală de masă de 4.5%?
f) 6. 30g de zahăr este adăugat la 150g sirop de zahăr cu concentraţia procentuală de masă
de 10%.Care este concentraţia procentuală de masă finală?
27. Definiţi concentraţia procentuală de volum; specificaţi relaţiile de transformare în raport cu

concentraţia procentuală de masă, informaţiile pe care le furnizează.
a) Ce volum de acetonă este necesar pentru a prepara 5 l de soluţie cu concentraţia de 35 % vol.?

b) Ce volum de solvent este necesar a se prepara 912 ml soluţie cu concentraţia de 21,5% vol.?
c) Ce volum de apă este necesar a se adăuga în 1000 ml de alcool cu concentraţia alcoolică de 45
% vol alc pentru a se obţine un alcool cu tăria de 35 % vol alc.
d) Cât alcool pur este conţinut într-o sticlă de bere cu capacitatea de 500 ml şi tăria alcoolică de
5,5 % vol alc?
e) Cât alcool pur este conţinut într-o sticlă de 3000 ml care conţine vin cu tăria alcoolică de 11,5
% vol alc?
f) Ce volum de alcool pur şi ce volum de apă este necesar pentru a se prepara 5,5 l alcool cu tăria
de 35 % vol alc?
27. Concentraţia exprimată în funcţie de numărul de particule conţinute în unitatea de volum de aer,
informaţiile pe care le furnizează.
- O ceaţă conţine 10 ² picături/cm³, cu un diametru mediu de 20 microni. Care este concentraţia
procentuală de volum a picăturilor de apă în această ceaţă?
- Aerul dintr-o încăpere conţine 104 particule/cm3 aer, diametrul mediu al particulelor fiind de 0,1
mm. Să se determine concentraţia procentuală de volum.
29. Definiţi concentraţia exprimată în grame la litru; specificaţi relaţiile de transformare în raport cu
a) Se dizolvă 3 mg de substanţă în apă pentru a obţine 2000 ml soluţie. Care este concentraţia
exprimată în grame la litru?
b) Se dizolvă 30 mg de substanţă cu densitatea de 1,48 kg/m 3 în 2000 ml apă. Care este
c) Se dizolvă 11 g acid în apă pentru a obţine 5000 ml soluţie. Care este concentraţia exprimată în
grame la litru?
d) Se dizolvă 11 g acid în 5000 ml apă. Care este concentraţia exprimată în grame la litru?
e) O soluţie de NaCl are o concentraţie de 230 g/l, Câte grame de sare sunt necesare pentru
prepararea a 2500 ml soluţie?
f) Pentru prepararea unei soluţii de NaOH cu concentraţia de 20g/l se utiliuează 50g de sare.Care
este volumul soluţiei obţinute?
30. Definiţi concentraţia exprimată în raport de masă; specificaţi relaţiile de transformare în raport cu

a) Se dizolvă 3 g de substanţă în 2000 g apă. Care este concentraţia exprimată în raport de masă?
b) Care este cantitatea de substanţă conţinută în 200 g soluţie având concentraţia exprimată prin
raport de masă de 0,0018?
c) Ce cantitate de soluţie cu concentraţia exprimată prin raport de masă de 0,002 se obţine cu 5 g
de substanţă?
d) Se amestecă 10 g alcool cu apă pentru a obţine o soluţie cu concentraţia exprmată în unităţi de
masă de 0,2. Ce cantitate de apă se utilizează?
e) Care este cantitatea de solvent care se amestecă cu 15 g de substanţă pentru a se obţine o soluţie
cu concentraţia exprimată prin raport de masă de 0,02.
f) Ce cantitate de substanţă se dizolvă în 3000 g apă, pentru a obţine o soluţie cu concentraţia
exprimată prin raport de masă de 0,04?
31. Definiţi concentraţia exprimată prin titru (T), specificaţi relaţiile de transformare în raport cu
a. Pentru o soluţie cu titrul 0,168 g/cm3 şi densitatea 1,12 g/cm3, calculaţi concentraţia în raport de
masă;
b. - Se dizolvă 6 g de sare (r sare = 2100 kg/m3) în 800 g de apă (r apă = 1000 kg/m3). Calculaţi
concentraţia exprimată prin titru.
c. - În cazul în care 5 mg de sare este dizolvată în 0,500 l soluţie. Calculaţi concentraţia exprimată
prin titru.
32 Concentraţia exprimată în părţi per 10n. Specificaţi relaţiile de transformare în raport cu

concentraţia procentuală de masă, informaţiile pe care le furnizează

Bilantul de Materiale

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Bilantul de Materiale

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

BILANŢUL DE MATERIALE

EXPRIMAREA CONCENTRAŢIEI AMESTECURILOR

1 Prof. univ. dr. ing. Florean RUS

2 Prof. univ. dr. ing. Florean RUS

MODURI DE CALCUL A CONCENTRAŢIEI.

3 Prof. univ. dr. ing. Florean RUS

- Ce cantitate de sare a fost dizolvată în 30g de apă pentru a se obţine o saramură cu

2. Concentraţia procentuală de volum

Informaţiile pe care le oferă – volumul de substanţă conţinut în 100 volume de amestec

4 Prof. univ. dr. ing. Florean RUS

 Ce volum de apă este necesar a se adăuga în 1000 mL soluţie de alcool cu concentraţia

Vsubst cV % V subst cV2 % Vsubstl

5 Prof. univ. dr. ing. Florean RUS

3. Concentraţia exprimată în funcţie de numărul de particule conţinute în unitatea de

6 Prof. univ. dr. ing. Florean RUS

4. Concentraţia exprimată sub formă de raport de masă.

7 Prof. univ. dr. ing. Florean RUS

5. Concentraţia exprimată în grame la litru

8 Prof. univ. dr. ing. Florean RUS

 Se dizolvă 30 g de substanţă cu densitatea de 1480 kg/m3 în 2000 ml solvent. Care este

9 Prof. univ. dr. ing. Florean RUS

6. Concentraţia exprimată prin titru (T)

10 Prof. univ. dr. ing. Florean RUS

11 Prof. univ. dr. ing. Florean RUS

7. Concentraţia exprimată în părţi per 10n, se determină cu relaţia:

12 Prof. univ. dr. ing. Florean RUS

b.- pentru n = 6, concentraţia se defineşte ca părţi per milion, şi se notează ppm.

13 Prof. univ. dr. ing. Florean RUS

14 Prof. univ. dr. ing. Florean RUS

Bilanţul total de materiale.

15 Prof. univ. dr. ing. Florean RUS

∑ Mik + ∑ Mek =∑ Miek +∑ Mr k + ∑ Mp k ;

În cazul operaţiilor cu desfăşurare continuă acumularea materialelor în sistem este

∑ Mik =∑ Mie k +∑ Mpk

16 Prof. univ. dr. ing. Florean RUS

Pentru întocmirea unui bilanţ de materiale se recomandă parcurgerea următoarelor

EVIDENŢIEREA PERFORMANŢELOR ACTIVITĂŢII PRODUCTIVE

Evidenţierea performanţelor activităţii productive se realizează prin calculul unuia din

17 Prof. univ. dr. ing. Florean RUS

• Randamentul de fabricaţie se calculează ca raportul dintre cantitatea de produs finit

PREZENTAREA REZULTATELOR BILANŢULUI DE MATERIALE

A. Prezentarea tabelară a datelor bilanţului de materiale

Fig. 3.2. Capul de tabel utilizat pentru bilanţul de materiale

B. Prezentarea sub formă de diagramă a datelor bilanţului de materiale

18 Prof. univ. dr. ing. Florean RUS

19 Prof. univ. dr. ing. Florean RUS

c F =cantitatea ¿ ¿ ¿ ¿ kg făină / kg aluat.

Fig. 3.5. Diagrama Sankey pentru operaţia de prepararw a aluatului

{ M 0=M 1+M 2 ; ¿ ¿¿¿

20 Prof. univ. dr. ing. Florean RUS

B. Aplicarea bilanţului de materiale la operaţii cu recirculare de materiale:

Fig. 3.8. Schema procesului tehnologic de obţinere a cristalelor de sare.

21 Prof. univ. dr. ing. Florean RUS

Fig. 3.9. Diagrama Sankey pentru procesul tehnologic de cristalizare

C. Aplicarea bilanţului de materiale la un proces tehnologic

Fig. 3.10. Schema bloc a procesului tehnologic de obţinere a merelor deshidratate

22 Prof. univ. dr. ing. Florean RUS

23 Prof. univ. dr. ing. Florean RUS

24 Prof. univ. dr. ing. Florean RUS

APLICAREA BILANŢULUI DE MATERIALE LA CALCULUL AMESTECURILOR DE

A. Amestecuri binare. Amestecurile binare sunt amestecuri formate din două

Fig. 3.12. Schema aferentă problemei

{M 1+M 2=M; ¿ ¿¿¿