Sunteți pe pagina 1din 3

REACTII REDOX

Reactiile redox sau de oxido-reducere sunt transformari ale substantelor in care se


produce un transfer de electroni intre particulele reactante. Un exemplu de reactie redox este
reactia dintre sodiul metalic si clorul gazos:

2Na(s) + Cl2(g) = 2NaCl(s) (1)

In cursul reactiei, atomii de sodiu cedeaza electroni, rezultand ioni de Na+:

Na = Na+ + e- (2)

In acelasi timp, moleculele de clor accepta electronii disponibilizati, transformandu-se in


ioni de clorura:

Cl2 + 2e- = 2Cl- (3)

Transformarea in care o specie chimica (atomi, ioni sau molecule) cedeaza electroni se
numeste oxidare, iar transformarea care se produce prin acceptare de electroni se numeste
reducere.

Ecuatia reactiei globale dintre sodiul metalic si clorul gazos (1) se obtine prin insumarea
ecuatiei reactiei de oxidare a sodiului cu cea de reducere a clorului molecular. Prin urmare,
intr-o reactie redox, unul dintre reactanti se oxideaza, iar altul se reduce. Reactantul care se
oxideaza se numeste reducator, iar reactantul care se reduce se numeste oxidant. In reactia
(1) sodiul este reducator, iar clorul – oxidant.

Pentru a caracteriza starea la care ajunge un element prin cedare sau acceptare de electroni
a fost introdusa notiunea de numar de oxidare (stare de oxidare).

Numarul de oxidare al unui atom dintr-o substanta reprezinta sarcina electrica formala pe
care ar avea-o atomul respectiv daca electronii ar fi atribuiti atomilor substantei respective
in mod conventional.

Atribuirea arbitrara a electronilor speciilor atomice ale unei substante se face pe baza
urmatoarelor reguli:

1. Numarul de oxidare al unui atom dintr-o substanta elementara este zero. De exemplu:
in hidrogenul molecular, in fier, in sulf si in fosforul alb, numerele de oxidare, trecute
deasupra simbolului elementului respectiv, sunt 0:

, , ,

2. Numarul de oxidare al unui element dintr-un ion simplu este egal cu sarcina electrica a
acestuia. Astfel in clorura de potasiu, numarul de oxidare al potasiului va fi +1, iar al clorului
-1, in clorura de calciu, numarul de oxidare al calciului va fi +2, iar al clorului -1, in dioxidul
de plumb, numarul de oxidare al plumbului va fi +4, iar al oxigenului -2:

+1 -1 +2 -1 +4 -2

KCl, CaCl2, PbO2


3. Numarul de oxidare al unui atom dintr-un compus covalent este egal cu sarcina care
ramane atomului atunci cand fiecare pereche de electroni participanta la legaturi chimice
este atribuita elementului mai electronegativ.

In combinatie cu nemetalele, hidrogenul are starea de oxidare +1. De exemplu, in


hidrogenul sulfurat, amoniac, apa, acid clorhidric:

+1 -2 -3 +1 +1 -2 +1 -1

H2S, NH3, H2O, HCl

In combinatiile cu metalele, hidrogenul are starea de oxidare -1, de exemplu, in hidrura de


litiu, hidrogenul are starea de oxidare -1, iar litiul +1.

Oxigenul, in combinatiile sale, are starea de oxidare -2, intrucat este unul dintre cele mai
electronegative elemente. Ca exemple se dau trioxidul de sulf, ionul permanganat, trioxidul de
dialuminiu:

+6 -2 +7 -2 +3 -2

SO3, , Al2O3

Oxidarea nu se poate desfasura independent de reducere. Intotdeauna, electronii cedati intr-


un proces de oxidare sunt implicati intr-un proces de reducere. Prin urmare, orice proces de
oxidare are loc concomitent cu un proces de reducere. De exemplu, reactia dintre oxidul de
cupru (II) si hidrogen:

Stabilirea coeficientilor unei reactii redox

Consideram reactia redox dintre sulfatul de fier (II) si permanganatul de potasiu in mediu
acid:

+7 +2 +2 +3

KMnO4 + FeSO4 + H2SO4 = MnSO4 + K2SO4 + Fe2(SO4)3 + H2O

Elementele care isi modifica starea de oxidare sunt manganul si fierul, astfel incat
semireactiile de oxidare si reducere pot fi scrise astfel:

Numarul atomilor de fier trebuie sa fie par pentru ca ecuatia sa aiba coeficienti intregi.
Pentru ca numarul de electroni cedati de fier sa fie egal cu numarul de electroni acceptati de
mangan, prima semiecuatie se inmulteste cu 2, a doua cu 10. Inseamna ca KMnO 4 va avea
coeficientul 2, FeSO4 – 10, MnSO4 – 2, iar Fe2(SO4)3 – 1. Din bilantul atomilor de potasiu si
oxigen, se obtin si coeficientii pentru K2SO4 – 1, H2SO4 – 8, H2O – 8. Ecuatia scrisa cu
coeficienti va fi:

2KMnO4 + 10FeSO4 + 8H2SO4 = 2MnSO4 + K2SO4 + Fe2(SO4)3 + 8H2O

In aceasta reactie permanganatul de potasiu este oxidant, iar sulfatul de fier (II) este
reducator. Reactiile redox de mai sus poate fi scrisa ionic:

+ 5Fe2+ + 8H+ = Mn2+ + Fe3+ + 8H2O

Reactia (2) poate fi descompusa in doua semireactii: una de reducere, alta de oxidare, prin
a caror insumare rezulta procesul global.

+ 8H+ + 5e- = Mn2+ + 8H2O

5Fe2+ = 5Fe3+ + 5e-

Generalizand, semireactiile pot fi scrise sub forma:

Ox1 + me- = Red1

Red2 = Ox2 + ne-

Perechile Ox1/Red1 si Red2/Ox1 sunt denumite cupluri redox.

S-ar putea să vă placă și