Chimie

Curs 5

Conf dr. Ileana Manciulea

 Valenta
Valenţa = capacitatea atomilor de a reacţiona între ei.
este o proprietate periodică.

Valenţa faţă de hidrogen,

pentru elementele din blocul „s” şi din blocul „p”,
creşte monoton în perioadă de la I la IV şi scade până la I.

1 2 3 14 15 16 17
EH EH2 EH3 EH4 EH3 EH2 EH
LiH BeH2 BH3 CH4 NH3 H2O HF
 Valenta

Valenţa faţă de oxigen

Valenţa maximă faţă de oxigen

elementele din blocul „s” → egală cu numărul grupei
elementele din blocul „p” → egala cu numărul grupei - 10

1 2 13 14 15 16 17 Valenta 8
E2O EO E2O3 EO2 E2O5 EO3 E2O7 EO4
Na2O MgO Al2O SiO2 P2O5 SO3 Cl2O RuO4 şi
3 7 OsO4
 Valenta
Valenţa faţă de oxigen si hidrogen,
1 2 13 14 15 16 17
E2O EO E2O3 EO2 E2O5 EO3 E2O7
Na2O MgO Al2O3 SiO2 P2O3 SO3 Cl2O7

NaOH Mg(OH)2 Al(OH)3 Si(OH)4 P(OH) S(OH)6 Cl(OH)7

5
LEGATURI CHIMICE
 Legaturi chimice

• !!! Singurele elemente stabile in stare atomica sunt

gazele rare

• Cauza: instabilitatea atomilor (izolati) in stare fundamentala

?? realizarea octetului sau a dubletului de electroni
➔Interactii de natura chimica in scopul stabilizarii atomilor
• Mod de realizare: participa atomii individuali prin intermediul
electronilor de valenta

• Se formeaza substante chimice

 Tipuri de legaturi

• Legatura IONICA – forte de natura

electrostatica

• Legatura COVALENTA – forte de natura

cuantice

• Legatura METALICA – forte de natura cuantica

 Tipuri de legaturi

TIP DE
DX TIP DE ATOMI
LEGATURA

zero metale Metalica

zero nemetale Covalenta nepolara

mica nemetale Covalenta polara

mare metal + nemetal Ionica

 Legatura ionica

Legătura se realizează prin cedare de electroni de către atomii de metal,

respectiv prin acceptare de electroni de către atomii de nemetal.

Etape:
• formarea ionilor pozitivi si negative

M → Mz1+ + z1e-
Nem + z2e- → Nemz2-

• atractia ioni de semn contrar

Mz1+ + Nemz2- → M Z2Nemz1

Substanta ionica NU MOLECULA
 Legatura ionica

a b c

11Na
0; [1s2 2s2 2p6 3s1]0 − 1 e− → Na+; [1s2 2s2 2p6]+
17Cl
0; [1s2 2s2 2p6 3s2 3p5]0 + 1 e− → Cl−; [1s2 2s2 2p6 3s2 3p6]−
Na+ + Cl− = Na+Cl−
 Legatura ionica
Caracteristici
•Valenţa atomilor din compuşii ionici se numeşte electrovalenţă şi
este egală cu numărul de electroni cedaţi sau acceptaţi de către
atomi, pentru a se transforma în ioni.
•Substanţele ionice:
➢ substanţe solide formate din reţele ionice( legatura ionica
este puternica)
➢ casante
➢ au puncte de topire ridicate, întrucât legătura ionică este o
legătură puternică,
➢ se dizolvă în solvenţi polari, au dipolmoment mare, nu
conduc curentul electric în stare solidă deoarece ionii ocupă
poziţii fixe în reţea, dar sunt conductori în soluţie sau în
topitură, situaţii în care ionii devin mobili.
➢ compuşii ionici sunt electroliţi
 Legatura ionica

Exemple:
NaCl, KCl, CaCl2, CaS, Na2S,
NaOH, KOH, CuCl2
 Reteaua cristalina (ideala) a clorurii de sodiu

Ideal: in nodurile retelei ioni

Real: defecte de retea
lipsa de ioni in noduri = vacante
ioni prezenti in spatiile libere din retea = ioni interstitiali
ioni unul in locul altora
Reteaua cristalina (ideala) a clorurii de sodiu
Proprietati ale substantelor ionice - Solubilitatea
Proprietati ale substantelor ionice
Retea cubica Retea cubica Retea cubica cu
centrata intern fete centrate
Tipuri de retele cristaline
 Legatura covalenta

• Realizarea octetului sau a dubletului de electroni şi anume

prin punerea în comun de electroni neimperecheati de către
atomii care participă la formarea legăturii.

• Se realizeaza prin intrepatrunderea orbitalilor

monoelectronici ai atomilor de nemetal, identici sau diferiti.

Atomi identici – legatura covalenta nepolara

Atomi diferiti – legatura covalenta polara

 Legatura covalenta

Punere in comun de electroni

H + H H H , H−H ; N + N N N ,  ;

H + Cl H Cl , H−Cl ; H + O + H H O H.

Fiecare pereche de electroni reprezintă o covalenţă şi se

Simbolizare: printr-o liniuţă, denumită liniuţă de valenţă.

Atomii din moleculele covalente pot avea şi electroni sau perechi

de electroni neparticipanţi la legătura covalentă.

Exemple: H2, O2, N2, Cl2, F2, Br2, I2, NH3, H2O, CO, CO2,
hidracizii halogenilor, CH4, C2H2, C2H4
 Legatura covalenta

Legatura covalenta nepolara

Legatura covalenta polara

 Legatura covalenta

Doi orbitali atomici monoelectronici formeaza prin contopire un

orbital molecular
 Legatura covalenta

Legatura covalenta simpla (a)

Legatura covalenta dubla (b)
 Legatura covalenta

Intrepatrunderea orbitalior identici sau diferiti, cu formare de

legaturi de tip sigma (σ)

2 orbitali atomici ➔ 1 orbital molecular

2OA ➔ 1OM

Intrepatunderea
orbitalilor

! legatura covalenta este orientata in spatiu

 Legatura covalenta

Intrepatrunderea orbitalior cu formare de legaturi de tip pi (π)

Se formeaza orbitali de legatura (π) si orbitali de antilegatura (π*)
 Legatura covalenta

2 orbitali atomici ➔ 2 orbital moleculari

2OA ➔ 2OM

OM - OM de legatura (energie joasa)→ stabilizeaza legatura

- OM de antilegatura (energie inalta) → destabilizeaza legatura
 Legatura covalenta
Molecula de He2 ?????

Ordin de legatura (OL) =

nr perechi de electroni din OM de legatura – nr perechi electroni din
OM de antilegatura

!!! In cazul moleculei de He2: OL = 1-1 = 0

➔ OL este nul ➔ NU exista molecula de heliu.
 Legatura covalent-coordinativa
• se realizează prin punere în comun de perechi de electroni
numai de către un singur atom
• atomul care pune în comun perechea de electroni, în se
numeşte atom donor şi atomul care acceptă perechea de
electroni, H şi B se numeşte atom acceptor.

F F F
F B + F F B F sau F B F
F F F

+ +
H H H
+
H N + H H N H sau H N H
H H H

Atom donor: N şi F atom acceptor: H şi B

Exemple: compuşi numiţi compuşi coordinativi sau combinaţii

complexe.
 Retele atomice - retele moleculare
Carbon - forme alotrope

Retea cubica Retea hexagonala

• Foarte dur • Moale
• Insolubil in solvent • Cliveaza➔ mina de creion
• Nu conduce curentul electric • Bun conducator
• Transparent • Opac
 Legaturi intermoleculare

• A. legaturi van der Waals

• B. legaturi de hidrogen

Legătura Energia de legătură (kj/mol)

covalentă 836 – 418

ionică 418 – 41,8
punţi de H 33,44 – 8,36
forţe van der Waals 8,36 – 0,0836
 Legaturi intermoleculare

• A. legaturi van der Waals

• forţe van der Waals de orientare (dipol-dipol sau dipol-ion),

• forţe van der Waals de inducţie (dipol-moleculă apolară sau
ion-moleculă apolară),
• forţe van der Waals de dispersie (molecule apolare-molecule
apolare).
 Legaturi intermoleculare

1. Legaturi van der Waals (forte de dispersie)

molecule apolare-molecule apolare

Existenţa acestor forţe explică coeziunea moleculelor, lichefierea

gazelor precum şi alte proprietăţi ale substanţelor.

Tăria forţelor van der Waals creşte în seriile omoloage odată cu

creşterea maselor moleculare. Aşa putem explica de ce heliul se
lichefiază cel mai greu dintre toate gazele aerogene.
 A. Legaturi intermoleculare

1. Legaturi van der Waals (forte de inductie)

2. Legaturi van der Waals (legaturi dipol-dipol)
2. Legaturi van der Waals (legaturi dipol-dipol)
3. Legaturi van der Waals (legaturi ion-dipol)
 B. Legaturi de hidrogen intermoleculare

O H H 0,92 Å 2,55 Å
H F H F
H H O
 B. Legaturi de hidrogen intermoleculare

Explică anomaliile apei:

•punctul de fierbere şi punctul de topire mai mari decât ale omologilor
săi H2S, H2Se, H2Te,
•creşterea volumului apei la solidificare, densitatea mai mică a gheţii
faţă de cea a apei lichide).

Explică punctele de topire, mai ridicate, ale alcoolilor, ale fenolilor,

ale acizilor carboxilici decât cele ale altor compuşi cu masa
moleculară apropiată dar care nu stabilesc asemenea legături.

Explica solubilitatea în apă a compuşilor care conţin grupări

funcţionale –OH sau grupări funcţionale –NH2 → posibilitatea
stabilirii legăturilor de hidrogen între aceste molecule.
Legaturi de hidrogen intramoleculare

O H O O H
R C C R O
O H O C
H

Insolubilitatea în apă a celulozei se datorează existenţei

legăturilor de hidrogen între macromoleculele filiforme ale
celulozei