Sunteți pe pagina 1din 4

Legături chimice

Legătura chimică este forţa exercitată între grupuri de atomi sau ioni care determină
formarea unei unităţi stabile, care reacţionează ca grupare sau specie de sine stătătoare.
G.N.Lewis, W.Kossel şi I. Langmuir explică natura legăturilor chimice ca fiind dată de electronii
necuplaţi de pe stratul exterior al învelişului electronic al atomilor care reacţionează în procesul
chimic respectiv. Majoritatea atomilor tind către configuraţia de octet (regula octetului), fie prin
cedare sau acceptare de electroni (electrovalenţa), fie prin punere de electroni în comun
(covalenţa ).
Clasificarea legăturilor chimice:
 Legătura ionică
 Legătura covalentă
 Legătura covalent-coordinativă
 Legătura metalică
 Legături intermoleculare

1. Legătura ionică
Legătura ionică se realizează prin transfer de electroni de la un metal la un nemetal și prin
interacția electrostatica a ionilor formați.
Formarea legăturii ionice în clorura de sodiu:
transfer de e- forte electrostatice
.. ..
Na + . Cl : Na+ + : Cl- : Na + Cl-
.. ..
Legătura ionică ia naştere între ioni de semn contrar monoatomici (Na +, Mg2+,O2-, Cl-, F-)
sau poliatomici ( NH4+, NO3-, SO42-, HO-)
Legătura ionică se întâlneşte la unele săruri , unii oxizi ai metalelor şi în majoritatea
hidroxizilor.
Excepţii: FeCl3 , AlCl3 , AgI , FeS, ZnS.
În stare solidă, compuşii ionici formează reţele ionice în care ionii pozitivi alternează cu
ionii negativi .Între ioni se exercită forţe de atracţie electrostatice.
Unul dintre cei mai cunoscuţi compuşi ionici, clorura de sodiu , cristalizează în reţea cubică.

1
Na+

Cl-

În reţeaua clorurii de sodiu , ionii de Na+ şi Cl-, ocupă alternativ poziţii bine precizate.
Astfel, fiecare ion Na+ interacţioneză electrostatic cu un număr de 6 ioni Cl- situaţi în imediată
apropiere. În mod similar , fiecare ion Cl- este înconjurat de 6 ioni Na+. Ca urmare, raportul
dintre numărul ionilor cu sarcini de semn contrar este de 1: 1, astfel încât, în ansamblu, cristalul
de NaCl este neutru din punct de vedere electric.
Legătura ionică nu este orientată în spaţiu, forţele de atracţie electrostatica acţionează în
toate direcţiile şi se formează un macro agregat ionic.
Proprietăţile substanţelor ionice:
 În condiţii normale de temperatură , substanţele ionice sunt solide , cristalizate;
 Punctele de topire şi de fierbere ale compuşilor ionici au valori mari, deoarece
legătura ionică este o legătură puternică;
 Cristalele ionice sunt casante ( se sfărâmă sub acţiunea unei forţe mecanice);
 Majoritatea compuşilor ionici sunt solubili îm solvenţi polari, aşa cum este apa;
 Cristalele ionice nu conduc curentul electric în stare solidă, deoarece ionii ocupă
poziţii fixe în reţeaua cristalină. Ionii sunt menţinuţi în aceste poziţii datorită
legăturii ionice puternice. În stare lichidă sau în soluţie, ionii devin mobili; sub
acţiunea unei diferenţe de potenţial , ionii se pot deplasa spre electrzi, făcând
posibilă trecerea curentului electric.

2
2. Molecule. Legătura covalentă

Atomii elementelor pot forma configuraţii electronice stabile prin punere în comun de
electroni, formând molecule. Legătura astfel realizată se numește legătură covalentă.
Legătura covalentă este caracteristică atomilor nemetalelor şi se reprezintă printr-o linie
de valență.
La formarea moleculei de hidrogen, H2 , fiecare atom de hidrogen pune în comun câte un
electron. Atomii de hidrogen formează o configuraţie stabilă de dublet ce corespunde gazului
inert cel mai apropiat ( He ). Se realizează o legătură covalentă simplă.

H . + .H H .. H H – H sau H2

Valenţa exprimată prin numărul de electroni pe care un atom îi pune în comun cu alţi
atomi se numeşte covalenţă.
La formarea moleculei de clor, Cl2 , fiecare atom pune în comun electronul necuplat din
cei şapte electroni de valenţă. Atomii de clor realizează o configuraţie stabilă de octet pe ultimul
strat :
.. .. .. .. .. ..

: Cl . + . Cl : : Cl ..
Cl : : Cl – Cl: sau Cl2
.. .. .. .. .. ..

În unele cazuri atomii pun în comun mai mulţi electroni formând legături multiple: duble
sau triple.

. .

: N . + . N: : N ::: N: : N Ξ N : sau N2
. .
La formarea moleculei N2 , fiecare atom de azot participă cu câte trei electroni din cei
cinci electroni de valenţă, pentru a forma o configuraţie stabilă de octet. Se formează o legătură
covalentă triplă:
În cazul moleculelor diatomice formate din atomi identici ( H 2 , Cl2 , N2 , I2 , etc.) dubletul
de electroni aparţine în egală măsură celor două nuclee. Se realizează o legătură covalenta
nepolară. Molecula formată este o moleculă nepolară.

3
Formarea moleculei de apă şi formarea moleculei de metan:

H H2O ..
O
:O–H

H |

H
H
C H
H |

CH4 H–C–H
H
|

În cazul moleculelor formate din atomi diferiţi (HF, HCl, H 2O, NH3) atomul
electronegativ(F, Cl, O, N din exemplele prezentate) atrage mai puternic dubletul electronic de
legătură. Se realizează o legătură covalentă polară. Molecula formată este o moleculă polară.
Unele molecule care conţin legături covalente polare sunt în ansamblu nepolare deoarece
au geometrii simetrice.
Exemple: CO2 ,BeCl2 ,BF3, CH4 , CCl4 , etc.

.. .. .. ..

: O :: C:: O: sau :O = C = O :

Formeză molecule nemetalele, oxizii nemetalelor, acizii şi majoritatea substanţelor


organice.
Moleculele pot fi :
- monoatomice: He , Ne, Ar, Kr, Xe, Rn (gaze rare);
- diatomice: - din atomi identici: H2 , O2 , N2 , Cl2 , I2 ;
- din atomi diferiţi : HCl , HBr , CO;
- poliatomice: - din atomi identici : P4 , S8. ;
- din atomi diferiţi : H2O , NH3 , CH4 , H2SO4 .