FIȘA DE LUCRU – VALENȚA (Studiu individual)

Aplicație! Folosind sistemului periodic de la sfărșitul manualului, completați

spațiile punctate:
Iodul, elementul cu simbolul chimic ....... se află situat în sistemul periodic în
grupa ....., perioada ..... . Atomul de iod are pe ultimul strat .... electroni, iar
pentru formarea unei structuri stabile de .............. , ................................. electron
și formează ion ................ , sau ................................... cu un alt atom de iod
formând moleculă diatomică de iod ( I2).
Dacă acceptă un electron de la un atom de potasiu va forma compusul ionic .........
(iodură de potasiu), iar dacă pune în comun elecronul cu un electron de la un
atom de hidrogen va forma compusul molecular ......... ( acid iodhidric).
Obs! Atomii se combină cu alți atomi identici sau diferiți formând compuși ionici
(electrovalenți) sau compuși moleculari (covalenți) care sunt neutrii din punct de
vedere electric.
VALENȚA
Capacitate de combinare a atomilor unui element cu atomii altui element
se numeşte valenţă.
Electronii de pe ultimul strat al atomului se numesc electroni de valenţă, iar
ultimul strat se numeşte strat de valenţă.
Obs! Valenţa este un număr care se scrie în partea dreaptă sus a simbolului cu
litere romane, de exemplu: HI, CaII.
De unde știm valența unui element?
Valenţa unui element se poate determina în funcţie de grupa în care se află
elementul în sistemul periodic:
 Atomii elementelor din grupele principale IA(1), IIA(2), IIIA(13), au valenţa
egală cu numărul grupei: ex NaI, MgII, AlIII;
  Atomii elementelor din grupele principale IVA(14), VA(15), VIA(16) şi
VIIA(17), au valenţă variabilă:
maximă = numărul grupei
minimă = 8 - numărul grupei
intermediară = scăzând din doi în doi din valenţa maximă
de ex: Cl I, III, V, VII ; SII, IV, VI; P III, V

Atenție! Există şi excepţii:

 fluorul deşi este în gr. VII A are valenţa I (constant monovalent) FI;
 oxigenul este în gr. VI A şi are valenţa II (constant divalent) OII;
 elementele din gr. IV A au valența egală cu numărul grupei( IV), dar pot
avea şi valenţa II (CIV,II – valența II doar în monoxidul de carbon C II O).
Hidrogenul fiind primul element din S.P. are valenţa constantă, I (constant
monovalent).
Gazele rare din gr. VIII A(18) sunt zerovalente adică au valența zero pentru că au
structură stabilă: He0, Ne0, Ar0.
Elementele din grupele secundare au în general valenţă variabilă pentru că
atomii lor pot ceda electroni atât de pe ultimul cât şi de pe penultimul
strat( electronul distinctiv fiind pe penultimul strat).
Ex: FeII, III , CuI, II, HgI, II, AuI, III, AgI, NiII, IV, CdII , ZnII
Aplicație! Folosind sistemul periodic de la sfârșitul manualului, trasați
corespondența:
Element chimic Valența

Ba I
He II
Se III
Br IV
As V
Li VI
Ga VII
Pb 0
 Obs! Elementele cu valenţă variabilă iau faţă de oxigen toate valenţele, iar faţă
de hidrogen şi alte elemente iau numai valenţa minimă. De ex:
HSII Ca SII SIVO SVIO
Obs! Compusul sulfului cu oxigenul în care sulful are valența II are ,,timp de viață
scurt”, iar compusul se oxidează la cel în care sulful are valența superioară IV.
Azotul N, față de oxigen ia mai multe valențe (I, II, III, IV, V) adică formează mai
mulți compuși cu oxigenul: NIO , NIIO, NIIIO, NIV, NVO
Valenţa elementelor care formează ioni se numeşte electrovalenţă.
Pentru elementele care formează ioni pozitivi, electrovalenţa este pozitivă şi
egală cu numărul electronilor cedaţi. Ex:
Na, K au electrovalenţa = + 1
Mg, Ca au electrovalenţa = + 2
Al are electrovalenţa = + 3
Fe are electrovalenţa = + 2; + 3
Pentru elementele care formează ioni negativi, electrovalenţa este negativă şi
egală cu numărul electronilor acceptaţi. Ex:
Cl, F au electrovalenţa = − 1
O, S au electrovalenţa = − 2
N, P au electrovalenţa = − 3
Numărul electronilor puşi în comun se numeşte covalenţă (o covalenţă se
reprezintă printr-o liniuţă ,, - “ , între cei doi atomi). Covalența este egală cu nr.
electronilor puși în comun. Ex:
H, Cl, F covalenţa = 1 (monocovalente)
O, S covalenţa = 2 (dicovalente)
N, P covalenţa = 3 (tricovalente)
C , Si covalenţa = 4 (tetracovalente)
Aplicație rezolvată: Precizați valența, electrovalența și covalența elementului iod.
I I, III, V, VII (valență variabilă)
electrovalența = -1 (acceptă un electron)
covalența = 1 (pune în comun un electron)
În concluzie:
ELECTROVALENŢA ↔ VALENŢA ↔ COVALENŢA
O alternativă a noţiunii a valenţă este numărul de oxidare NO sau stare de
oxidare. Acesta se notează în partea dreaptă sus a simbolului chimic cu sarcină
pozitivă sau negativă urmată de cifră arabă.
Na+1, Fe+2,+3, O-2, Cl-1