Capitolul 1:Atomul

Lectia 1

1.Simboluri chimice

Definitii:
Atomul este cea mai mica particula dintr-o substanta care nu mai poate fi divizata prin
procedee chimice obisnuite.
Elementul chimic reprezinta totalitatea atomilor de acelasi tip.
Simbolul chimic este notatia prescurtata a denumirii unui element chimic.
Exemple de atomi :
A: aluminiu Al; argint Ag; argon Ar; aurAu; azot N;
B: bariu Ba; brom Br;
C: calciu Ca; carbon C; clor Cl; crom Cr; cupru Cu;
F: fier Fe; fluor F; fosfor P;
H: hidrogen H; heliu He;
I: iod I;
M: magneziu Mg; mangan Mn; mercur Hg;
N: nichel Ni; neon Ne;
O: oxigen O;
P: potasiu K; platina Pt; plumb Pb;
S: sodiu=natriu Na; sulf S;
Z: zinc.
2.Structura atomului

Atomul este format din:

-nucleu-partea centrala,care contine doua tipuri de particule
Protoni-p+-particule cu sarcina pozitiva;
Neutroni-n0-particule fara sarcina.
-invelis electronic-partea externa a atomului, care contine particule numite
Electroni-e- -particule cu sarcina negativa.
A
Atomii sunt caracterizati de doua marimi: E
Z

Numarul atomic, notat cu Z, care arata:

- numarul de protoni p+(sarcini pozitive) din nucleu;
-numarul de electroni e-(sarcini negative) din invelisul electronic ;
-numarul de ordine in Sistemul Periodic.
Z = p+ = e -

Numarul de masa, notat cu A, care arata suma dintre numarul de protoni si numarul de
neutroni din nucleu. Este un numar intreg.
A = p+ + n0
3.Configuratia electronica

Capitolul 1:Atomul
Lectia 1

Invelisul electronic este format din totalitatea electronilor care graviteaza in jurul
nucleului.
Invelisul electronic are o structura stratificata,fiind format din straturi,substraturi si orbitali .
Orbitalul atomic reprezinta zona din jurul nucleului in care exista probabilitatea maxima
de a gasi electroni.
Se cunosc 4 tipuri de orbital ,notati cu literele s ,p , d , f .
Orbitalii de tip s au cea mai mica energie si este unul in fiecare strat.
Orbitalii de tip p urmeaza ca energie si se gasesc in numar de 3 in fiecare strat,pe cele trei
axe x,y,z.
Orbitalii de tip d sunt in numar de 5.
Orbitalii de tip f sunt in numar de 7.
Substratul este format din orbitalii de acelasi tip.
Stratul este format din substraturi.Sunt in numar de 7 notate de la 1 la 7 sau K,L,M,N,O,P
si Q.
Numarul de electroni dintr-un substrat al unui strat electronic se noteaza ca exponent la litera care
arata tipul orbitalului. Ex: s2,p5.
Substratul: nax unde n =numarul stratului ;a = tipul orbitalului ;x = numarul de
electroni.

Configuratia electronica a atomului reprezinta schema in care orbitalii atomici se

completeaza cu electroni,in ordinea cresterii energiei lor.
Ocuparea cu electroni are la baza:
a.Principiul stabilitatii: electronii se aranjeaza in orbital in ordinea cresterii energiei orbitalilor
s,p,d,f.
b.Principiul lui Pauli: un orbital atomic poate fi ocupat cu maxim doi electroni de spin opus.
c.Principiul lui Hund: dupa semiocuparea orbitalilor urmeaza cuplarea cu al doilea electron de spin
opus.
Pe baza acestor principii avem:
-pe orbitalii s incap maxim 2e-;
- pe orbitalii p incap maxim 6e-;
- pe orbitalii d incap maxim 10e-;
- pe orbitalii f incap maxim 14e-;
-ordinea energetica a substraturilor este incepand de la nucleu :
1s 2s 2p 3s 3p 4s 3d 4p ( 5s 4d 5p 6s 4f 5d 6p 7s 5f 6d 7p);

Capitolul 1: Atomul
Lectia 2

Consecintele configuratiei electronice

Electronul distinctiv reprezinta ultimul electron prin care un atom se deosebeste de

atomul de dinaintea lui.
In functie de tipul ultimului orbital completat sau in curs de completare elementele sunt
aranjate in blocuri,ultima litera din configuratie ne arata tipul blocului:
blocul s , blocul p , blocul d ,blocul f .

Orbital monoelectronic este orbitalul ocupat cu un singur electron.

Aranjarea electronilor de pe ultimul orbital ne indica numarul orbitalilor monoelectronici.
Sistemul periodic
Elementele sunt aranjate in Sistemul Periodic in functie de Z. In functie de proprietatile care se
repeta ele pot fi aranjate in:
Grupe:contin elemente care au acelasi numar de electroni pe ultimul strat;
Grupele sunt in numar de 18 din care:
- 8 principale (A) care au complet sau in curs de completare orbital de tip s sau p si
-10 secundare(B) care au in curs de completare orbital de tip d sau f
Numarul grupei este dat de numarul de electroni de pe ultimul strat si se noteaza cu cifre romane si
litera A,respective B .
Perioade:contin elemente care au acelasi numar de straturi electronice.
Perioadele sunt in numar de 7 si se noteaza cu cifre arabe.
Proprietatile elementelor
Elementele chimice prezinta proprietati determinate de nucleele atomice =proprietati
neperiodice :variatia numarului atomic,Z si a numarului de masa A.
Elementele chimice prezinta proprietati determinate de invelisul de electroni =proprietati
periodice .Acestea se clasifica in
- propritati fizice : -raza atomica;

-proprietati chimice :-caracterul electrochimic;

-caracterul chimic;
-numarul de oxidare;
-valenta.
Caracterul electrochimic si caracterul chimic
Atomii care au pe ultimul strat 1,2 sau 3 electroni au caracterul chimic : metalic.
Acestia pot ceda electronii de pe ultimul strat, se pot transforma usor in ioni pozitivi si au caracterul
electrochimic : electropozitiv.
Atomii care au pe ultimul strat 4,5,6 sau 7 electroni au caracterul chimic : nemetalic.

Capitolul 1: Atomul
Lectia 2

Acestia pot accepta electroni pe ultimul strat pana ajung la 8 electroni, se pot transforma usor in ioni
negativi si au caracterul electrochimic : electronegativ.

Valenta unui element reprezinta capacitatea de combinare a atomilor unui element cu

atomii altor elemente.Astfel:
-pentru grupele principale I-IV,valenta creste de la I la IV,fiind egala cu numarul grupei.
-pentru grupele principale V,VI,VII , valentele sunt III, II, I,fiind egale cu diferenta dintre 8 si
numarul grupei.
aluminiu AlIII; argint AgI; azot NIII,V;
bariu BaII; brom BrI;
calciu CaII; carbon CIV; clor ClI; crom CrIII,VI; cupru CuI,II;
fier FeII,III; fluor FI; fosfor PIII,V;
hidrogen HI;
iod II;
magneziu MgII; mangan MnII,IV; mercur HgII;
nichel NiII;
oxigen OII;
potasiu KI;
sodiu=natriu NaI; sulf SII,IV,VI;
zinc ZnII;
Fiecare atom are o masa numita masa atomica
Masa atomica a unui element este numarul care arata de cate ori este mai mare masa unui
atom decat u.a.m.(unitatea atomica de masa). Se noteaza tot cu A dar poate fi un numar intreg sau
zecimal. Se gaseste in Sistemul Periodic.
Mol de atomi reprezinta cantitatea in grame dintr-un element,numeric egala cu masa atomic.
1mol = A(grame) = NA ; NA=6,023*1023atomi
NA se numeste numarul lui Avogadro

Capitolul1: Atomul
Lectia 3

Proprietatile chimice ale sodiului

Sodiul sau natrium are simbolul Na , numarul atomic Z=11 si numarul de masa A=23.
Este al 11-lea element in sistemul periodic , atomul are 11 p+,12 n0 si11 e-.
Configuratia electronica este : 1s2 2s2 2p6 3s1, adica are 3 straturi :1s, 2s 2p, 3s; 4substraturi:
1s,2s,2p,3s .
Pozitia in sistemul periodic : grupa I-a A pentru ca are 1 e- pe ultimul strat
Perioada a 3 a pentru ca are 3 straturi
Blocul s pentru ca ultimul electron (electronul distinctiv) este pe
orbital s.
Na 1 e- Na+,formeaza ion pozitiv, deci are caracter electropozitiv si caracter metalic.
Sodiul este un metal alcalin cu o reactivitate chimica foarte mare si de aceea el apare in natura
numai sub forma de combinatii.In combinatiile sale are numai numarul de oxidare N.O.= +1.
In aer , sub actiunea oxigenului, a dioxidului de carbon si a umiditatii, sodiul metalic se acopera cu
o pelicula cenusie formata dintr-un amestec de peroxid, hidroxid si carbonat de sodiu.De aceea
sodiul se pastreaza sub petrol. Are masa atomica ANa=23.
Sodiul reactioneaza cu: oxigenul O2, clorul Cl2, apa H2O si acizii.
a.Reactia sodiului cu oxigenul
Sodiul are luciu metalic in taietura proaspata. Lasat in aer,luciul se pierde imediat. Incalzit
in oxigen sau in aer, sodiul se aprinde formand peroxid de sodiu:
2Na + O2 =Na2O2
Peroxidul de sodiu se intrebuinteaza la decolorarea lemnului, oaselor, paielor, fildesului,
parului, tesaturilor s.a.
Na2O2 + 2H2O = 2NaOH + H2O2
hidroxid de apa oxigenata
sodiu
H2O2 H2O + [ O ]
oxigen atomic(produce decolorarea)
In urma interactiei dintre peroxid de sodiu si dioxid de carbon se elibereaza oxigen; de
aceea, el se foloseste in aparatele respiratorii ale pompierilor, scafandrilor, precum si la
reimprospatarea aerului in incaperile inchise ( nave spatiale, submarine ):
2Na2O2 + 2CO2 = 2Na2CO3 + O2
carbonat de
sodiu

Capitolul1: Atomul
Lectia 3
b.Reactia sodiului cu clorul
Sodiul se aprinde in atmosfera de clor si arde cu flacara vie galbena formand clorura de
sodiu:
2Na + Cl2 = 2NaCl

c.Reactia sodiului cu apa

Sodiul reactioneaza energic cu apa deoarece ionii se solvateaza usor; caldura degajata
topeste metalul care pluteste sub forma de sfere mici pe suprafata apei. Daca micile sfere de
sodiu sunt localizate, se aprind si ard cu flacara galbena.
2Na + 2H2O = 2NaOH + H2
d.Reactia sodiului cu acizii
Sodiul reactioneaza energic cu acizii. Cu acidul clorhidric gazos reactioneaza cu explozie
conform reactiei:
2Na + 2HCl = 2NaCl + H2
clorura de
sodiu
Intrebuintarile sodiului
Sodiul este cel mai ieftin metal alcalin si de aceea este cel mai folosit in tehnica. Se
intrebuinteaza ca:
Lichid de racire in reactoarele nucleare, aliat cu potasiul;
Component al aliajelor de antifrictiune pe baza de Pb si Ca;
Fabricarea lampilor utilizate la iluminatul public;
Agent deshidratant pentru uscarea solventilor organici;
Materie prima pentru obtinerea peroxidului de sodiu.

Capitolul 2: Legaturi chimice

Lectia 4
1. Legatura ionica
Legatura ionica sau electrovalenta este legatura chimica rezultata prin transfer de
electroni.
Elementele din grupele I A, II A, III A si toate grupele secundare, cedeaza electroni
transformandu-se in ioni pozitivi.
Elementele din grupele V A, VI A, VII A accepta electroni transformandu-se in ioni
negativi.
Ionii formati se atrag datorita legii lui Coulomb pana la o anumita distanta. Rezulta compusi ionici,
nu molecule.
Ionii pot fi monoatomici: Na+, Zn2+, Al3+, Cl, S2, O2 si
poliatomici: NH4+, H3O+, SO42, CN.
Exemple de compusi cu legatura ionica:
- Oxizi metalici:CaO, MgO, Na2O, Na2O2.
- Hidroxizi: LiOH, NaOH, KOH.
- Saruri:NaCl, MgCl2, CuSO4, NH4Cl, KNO3.
Aplicatie:
Aratati formarea legaturii chimice in clorura de sodiu(NaCl) si tipul acestei legaturi.
- Se porneste de la atomii componenti: 11Na si 17Cl;
- Configuratiile electronice ale celor doua elemente sunt:
1s22s22p63s1
2 2 6 2
5
17Cl 1s 2s 2p 3s 2p
11Na

Sodiul, avand 1e- de valenta in substratul 3s il cedeaza si se transforma in ion pozitiv,

care are configuratia stabila de octet a neonului:
11Na -1e
2
6 1

1s22s 2p 3s
-

+
11Na
2 2

1s 2s 2p6 ;[ 10Ne]

Clorul are 7e- de valenta si accepta un electron pe substratul 3p; se transforma astfel in
ion negativ (Cl-) care are configuratia stabila a argonului:

17 Cl +1e 17Cl

1s22s22p63s22p5
1s22s22p63s22p6 ;[ 18Ar]

In urma proceselor de ionizare rezulta ioni pozitivi, Na+(cationi de sodiu) si ioni negativi
Cl(anioni clorura).
Ionii de sodiu si ionii clorura se atag prin forte puternice de natura electrostatica si formeaza
clorura de sodiu:
_
_
+
+
Na + Cl Na Cl

Intre ionii de sodiu si de clorura se stabileste legatura ionica, clorura de sodiu fiind un compus
ionic.
-

Capitolul 2: Legaturi chimice

Lectia 4

2. Cristalul de clorura de sodiu NaCl

Clorura de sodiu sau sarea gema( NaCl ) este o substanta ionica.
Substantele ionice au structuri cristaline ionice, adica in nodurile retelei sunt ioni retinuti prin forte
electrostatice.
Reteaua clorurii de sodiu este cubica avand fete centrate si centrata intern.
Adica, ionii de Na+ ocupa colturile si centrul fetelor unui cub, iar ionii de Cl ocupa muchiile si
centrul cubului.
Astfel, fiecare ion este inconjurat de sase ioni de semn contrar: Na+/Cl = 6/6

Cl
Na+

Retelele ionice sunt constituite din ioni pozitivi si negativi, coeziunea dintre acestia fiind data de
atractia electrostatica de natura columbiana.
Substantele care formeaza retele ionice la temperatura obisnuita sunt solide, in general
incolore si transparente.
Cristalele ionice sunt solubile in apa (si alti solventi polari);ionii trec in solutie in stare
hidratata (solvatata).Substantele ionice conduc curentul electric numai in stare topita sau in solutie
apoasa; sunt electroliti.
Solvatul (NaCl) fiind un compus ionic este alcatuit din ioni de semn contrar. Apa este formata
din molecule covalent polare (dipoli). Apa este un solvent polar.
Intre ionii solvatului se manifesta forte puternice de atractie electrostatica.
Intre moleculele polare de apa se exercita interactii slabe,legaturi de hidrogen.
La dizolvarea substantelor ionice in apa, moleculele solventului polar se orienteaza cu polii de
semn contrar spre ionii cristalului. Interactiile dintre solvat si solventsunt de tip ion-dipol; rezulta
ioni hidratati, mobili.
Existenta ionilor mobili explica de ce solutiile apoase ale compusilor ionici conduc curentul electric
(sunt electroliti).
In clorura de sodiu solida, ionii ocupa pozitii fixe si de aceea ea nu conduce curentul electric.
Solutia apoasa de clorura de sodiu contine ioni solvatati mobili; ea este buna conducatoare de
electricitate.
Clorura de sodiu se utilizeaza in:
-alimentatie (sare de bucatarie) si in industria alimentara;
-materie prima in obtinerea: clorului, acidului clorhidric, hidroxidului de sodiu, sodei de rufe;
-industria sapunului si colorantilor;
-tabacarie;
-medicina (serul fiziologic contine 0,9 g NaCl la 100 mL de apa );
-lentile si prisme pentru razele infrarosii.

Capitolul 2: Legaturi chimice

Lectia 5
Legatura covalenta
Legatura covalenta este legatura chimica realizata prin punere in comun de electroni necuplati
intre atomi de nemetale, identici sau diferiti.
Legatura covalenta duce la formarea moleculelor,constituite din atomi.
Dupa natura atomilor implicati exista urmatoarele tipuri de legaturi covalente:
Legatura covalenta polara;
Legatura covalenta nepolara;
Legatura covalenta coordinativa.
1.Legatura covalenta nepolara
Se stabileste intre atomi identici de nemetale (cu acelasi Z).
Atomii implicati isi pun in comun electronii impari din stratul de valenta.
Poate fi simpla
-dubla
-tripla.
Perechea de electroni de legatura este repartizata uniform intre cei doi atomi.
Se formeaza molecule nepolare.
Exemple: HH hidrogen molecular; ClCl clor molecular; O=O oxigen molecular; NN azot
molecular.
Formarea legaturii covalente in molecula de hidrogen
1H

1s1 are 1e- impar

H + H H H sau

HH sau H2

Formarea legaturii covalente in molecula de clor

17Cl

1s22s22p63s23p5 are 1e- impar

s px py pz
p

Cl + Cl Cl Cl sau ClCl sau Cl2

Formarea legaturii covalente in molecula de azot

7N

1s22s22p3 are 3e- impari

s px py pz
p

N + N N N

sau NN sau N2.

Capitolul 2: Legaturi chimice

Lectia 5
2.Clorul
Clorul este cel mai reactiv dintre nemetale, dupa fluor. El se combina direct cu aproape
toate elementele.
a.Reactia clorului cu metalele
Din reactia clorului cu metalele active rezulta cloruri:
Cl2 + 2Na = 2NaCl clorura de sodiu
3Cl2 + 2Fe = 2FeCl3 clorura de fier(III)
Cl2 + Cu = CuCl2 clorura de cupru(II)
b.Reactia clorului cu nemetalele
Clorul rectioneaza cu nemetalele. Importanta practica prezinta reactia cu hidrogenul prin care se
sintetizeaza acidul clorhidric.
H2 +Cl2 lumina 2HCl acid clorhidric
c.Reactia clorului cu apa
Duce la formarea apei de clor, care are actiune decoloranta si dezifectanta.
Cl2 + H2O

HCl + HClO acid hipocloros

2HClO = 2HCl + 2[O]

2[O] = O2
Actiunea decoloranta si dezinfectanta a clorului se bazeaza pe descompunerea acidului hipocloros.
Apa de clor se pastreaza in sticle inchise la culoare pentru a evita descompunerea acidului
hipocloros.
d.Reactia clorului cu hidroxidul de sodiu
Intrducand clor intr-o solutie rece de hidroxid de sodiu se obtine hipoclorit de sodiu
Cl2 + 2NaOH NaOCl + NaCl + H2O

e.Caracterul oxidant al clorului

Este demonstrat prin reactia clorului cu bromuri sau ioduri cand clorul, datorita caracterului
puternic electronegativ, are capacitatea de a extrage bromul si iodul din compusii lor.
Cl2 + 2NaBr 2NaCl + Br2
bromura de
brom
sodiu
Cl2 + 2KI 2KCl +
iodura de clorura de
potasiu
potasiu

I2
iod

Intrebuintarile clorului
Sterilizarea apei de baut;
Industria celulozei,fabricarea hartiei;

Capitolul 2: Legaturi chimice

Lectia 6
1. Legatura covalenta polara
Se stabileste intre atomi de nemetale diferite (Z diferite).
Atomii implicati isi pun in comun electronii impari din stratul de valenta.
Poate fi - simpla
-dubla
-tripla.
Perechea de electroni de legatura este mai apropiata de nucleul atomului cu caracter electronegativ
mai pronuntat; apar sarcini fractionare negative, si pozitive + ,la cei doi atomi.
Se formeaza molecule polare (dipoli).
Exemple: HCl acid clorhidric; HF acid fluorhidric; HCN acid cianhidric; HO apa;
H
HNH amoniac.

H
Formarea legaturii covalente in molecula de acid clorhidric
Molecula de acid clorhidric se formeaza dintr-un atom de hidrogen si un atom de clor:
1
1H 1s care are un e impar
2 2 6 2
5
17Cl 1s 2s 2p 3s 3p care are tot un e impar din cei 7 de pe 3s3p
s px py pz
p

H + Cl H Cl

sau HCl sau HCl

Cei 6e- ai clorului care nu participa la formarea legaturii covalente se numesc electroni
neparticipanti.
Hidrogenul si clorul au electronegativitati diferite. Perechea de electroni pusa in comun este atrasa
mai puternic de clor, care este mai electronegativ. In molecula se formeaza doua centre cu sarcini
electrice opuse,sau un dipol.
Legatura dintre hidrogen si clor este covalenta polara simpla;
Molecula de acid clorhidric este polara,este un dipol.Moleculele dipolare de acid clorhidric se
asociaza prin legaturi fizice slabe, Van der Waals, de tip dipol-dipol.
Formarea legaturii covalente in molecula de apa
Molecula de apa se formeaza dintr-un atom de oxigen si doi atomi de hidrogen:
1s1 ;
2 2 4

8O 1s 2s 2p
s px py pz
1H

H + O H O
sau HO sau H2O

+
H
H

H
Se formeaza doua legaturi covalente polare simple OH.
Molecula de apa este polara,este un dipol.

-2
O
H
+

104,5

H
+

Capitolul 2: Legaturi chimice

Lectia 6
Formarea legaturii covalente in molecula de amoniac
Molecula de amoniac se formeaza dintr-un atom de azot si trei atomi de hidrogen
1s1 ;
2 2 3

7N 1s 2s 2p are 3e impari
s px py pz
p
1H

H + N + H H NH
sau HNH sau NH3

+
H
H

H
Se formeaza trei legaturi covalente simple NH.
Molecula de amoniac este polara.
2.Proprietatile fizice ale apei
Apa este:- un lichid
-incolor (in straturi groase este albastru),
-inodor;
-insipid;
-punct de topire pt = 0C;
-punct de fierbere pf = 100C
- densitatea la 4C = 1g / cm3
- nu conduce curentul electric (izolator).
Apa prezinta o serie de proprietati fizice care o deosebesc de celelalte hidruri ale nemetalelor vecine
in sistemul periodic. Aceste proprietati se numesc anomaliile apei.
a. Apa este lichida intr-un interval mare de temperature (0-100C).
Aceasta anomalie este atribuita asocierii moleculelor de apa prin legaturi de hidrogen.
Legaturile de hidrogen se realizeaza intre moleculele care contin hidrogen legat covalent de un
element puternic electronegativ care are volum mic si electroni neparticipanti.Legatura de hidrogen
este de natura electrostatica, mult mai slaba decat legatura covalenta si nu implica punerea in comun
de electroni.
b. Densitatea apei variaza in functie de temperatura.
Cauza anomaliilor densitatii este gradul diferit de asociere moleculara. Moleculele care s-au asociat
la un anumit moment se pot desprinde pentru a se asocia din nou:
nH2O

( H2O )n

H
H
H
\
\
\
.. : OH : OH. : OH..

Capitolul 2: Legaturi chimice

Lectia 6
c. La inghetare creste volumul si scade densitatea.
La inghetare se formeaza o a doua legatura de hidrogen la atomul de oxigen, motiv pentru care
gheata are o structura afanata, ceea ce determina cresterea volumului si scaderea densitatii.
Prin inghetare apa isi mareste volumul cu 9%. Asa se explica de ce se sparg conductele, cazanele,
sticlele cand ingheata apa in ele si de ce crapa pietrele de ger.
Majoritatea lichidelor isi micsoreaza volumul la solidificare. Se stie ca apa are max = 1 g /cm3, ceea
ce se datoreza faptului ca apa este formata din ( H2O )2 ; aceasta presupune existenta a doua legaturi
de hidrogen:

O : H
H \
\
H
H : O

Apa in stare de vapori este formata din molecule libere (n = 1 ).

Capitolul 2: Legaturi chimice

Lectia 7

1.Legatura coordinativa
Legatura covalenta coordinativa se realizeaza tot prin punere in comun de electroni, dar dubletul
de legatura provine de la un singur atom numit donor.
Legatura coordinativa se formeaza cand donorul are o pereche de electroni neparticipanti iar
acceptorului ii lipsesc doi electroni.
Aceasta legatura se intalneste in cazul ionului amoniu NH4+ si a ionului hidroniu H3O+.
Ionul amoniu NH4+ se formeaza cand molecula de amoniac NH3 ,in care azotul N prezinta o
pereche de electroni neparticipanti,vine in contact cu un ion de hidrogen H+ provenit de la un acid
sau de la apa. Azotul este donorul iar ionul de hidrogen este acceptorul. Datorita sarcinii pozitive a
ionului de hidrogen intregul ion de amoniu se va incarca pozitiv.

H+

+ : NH

H
+

H NH

Ionul de amoniu prezinta 3 legaturi covalente polare NH si o legatura covalenta coordinativa

NH (donor-acceptor).
Ionul hidroniu H3O+ se formeaza cand molecula de apa H2O, in care oxigenul O prezinta 2
perechi de electroni neparticipanti, vine in contact cu un ion de hidrogen H+ provenit de la un acid
sau de la o alta molecula de apa. Oxigenul este donorul unei perechi de electroni iar ionul de
hidrogen este acceptorul. Datorita sarcinii pozitive a ionului de hidrogen intregul ion de hidroniu se
va incarca pozitiv.
+

H+ + : OH

H O H

Ionul de hidroniu prezinta 2 legaturi covalente polare OH si o legatura covalenta coordinativa

OH (donor-acceptor).

Capitolul 2: Legaturi chimice

Lectia 7

2.Substante in stare gazoasa

Dintre substantele in stare gazoasa amintim: H2, Cl2, O2, N2, HCl, H2O, NH3
Marimi caracteristice gazelor:
Molul este cantitatea de substanta ,numeric egala cu masa molecular a acesteia ,exprimata in
grame.
Numarul de moli din orice substanta(lichid, solid, gaz),se noteaza cu si se calculeaza cu
urmatoarele formule:
= m / =V / V ;
m= masa de substanta in grame;
=masa maleculara;
Masa moleculara este numarul care arata de cate ori masa unei molecule este mai mare
decat u.a.m.
Este o marime relativa, se noteaza cu si se calculeaza prin insumarea maselor atomilor
componenti .
Exemplu:
N2
HCl

N2 = 2*AN =2*14 =28 g/mol ;

HCl =1*AH + 1*ACl =1*1+1*35.5 =1 + 35.5 =36.5 g/mol ;

V= volumul gazului in litri;

V= volumul molar
Volumul molar
Un mol din orice gaz in conditii normale(c.n.;t=0C;p=1atm) ocupa un volum constant numit
volum molar.
Se noteaza cu V = 22,4 L.
Exemplu:
1mol H2 =2*AH=2*1=2 g H2 ocupa un volum V=22,4 L H2;
1mol O2=2*AO=2*16=32 gO2 ocupa un volum V=22,4 L O2.
V = 22,4 L=1mol=
Numarul lui Avogadro
Un mol din orice gaz in conditii normale contine acelasi numar de molecule egal cu
numarul lui Avogadro.
Se noteaza cu NA = 6,023*1023 molecule
Exemplu:
1mol H2 =2*AH=2*1=2 g H2 contine 6,023*1023 molecule H2 si 2*6,023*1023 atomi de hidrogen;
1mol O2=2*AO=2*16=32 gO2 contine 6,023*1023 molecule O2 si 2*6,023*1023 atomi de oxigen.
1mol H2O= 2*AH + AO =2*1+16=18g H2O contine 6,023*1023 moleculeH2O si 2*6,023*1023
atomi de hidrogen si 6,023*1023 atomi de oxigen.

Capitolul 2: Legaturi chimice

Lectia 7

Ecuaia de stare a gazelor perfecte

Gazele se deosebesc de lichide si solide prin aceea ca un anumit volum se modifica substantial in
functie de temperature si presiune.
La densitati mici,majoritatea gazelor se comporta asemanator.Aceasta comportare este descrisa de
legile gazelor perfecte (ideale).
Legea generala a gazelor ideale
Starea de gaz ideal se recunoaste prin aceea ca gazul se conformeaza anumitor relatii matematice
simple intre presiune, volum si temperatura.
Notand cu V volumul, cu p presiunea si cu T temperatura absoluta, interdependenta celor trei
parametri se reprezinta prin ecuatia de stare a gazelor ideale:
pV
= constant
T
In onoarea fizicianului si chimistului francez Henri Victor Regnault, constanta s-a notat cu R.
In cazul unui mol de gaz, ecuatia este:
pV = RT,
iar pentru moli:
pV = RT.
Temperatura absoluta T se masoara in grade Kelvin (K). Corespondenta grade Celsius-grade Kelvin
este :
T = 273 + tC
Valorile constantei R sunt diferite in functie de unitatile de masura ale parametrilor de stare
V
22,4 L/mol
22400 cm3/mol
22,4 m3/kmol

P0
1 atm
760 mm Hg
1,013* 103 N/m2

T0
273 K
273 K
273 K

R
0,082 L*atm / mol*K
62400 cm3*mm Hg / mol*K
8,31*103 J / kmol*K

Capitolul 2: Legaturi chimice

Lectia 7

MOLECULA
Molecula este cea mai mica particula dintr-o substanta , care poate exista in stare libera si care
prezinta toate proprietatile substantei respective.
Formula chimica reprezinta notarea prescurtata a moleculei unei substante cu ajutorul simbolurilor
chimice.
Substantele chimice sunt formate din unul sau mai multi atomi si se clasifica in:
1.Substante simple formate din acelasi tip de atomi En ,unde E=simbolul chimic ;
n(indice)=numarul de atomi.
2.Substante compuse formate din atomi diferiti AbBa ,unde a=valenta atomului A si numarul
de atomi B; b=valenta atomului B si numarul de atomi A.
Unele substante contin in compozitia lor grupari de atomi.Principalele grupari sunt :
(OH)I hidroxil ; (NO3)I azotat ; (CO3)II carbonat ; (SO4)II sulfat; (PO4)III fosfat.
Astfel substantele se scriu: AgGa , unde G=gruparea si g= valenta gruparii.
1.Substantele simple se clasifica in:
a.Metale : Na , K , Mg , Ca , Ba , Al , Cr , Mn , Fe , Ni , Cu , Zn , Ag .
b.Nemetale: H2 , N2 , O2 , Cl2 , Br2 , I2 , C , P , S.
2.Substantele compuse se clasifica in :
a.Oxizi E2On ,contin atomi de oxigen si atomi de metal sau nemetal ;
se denumesc: oxid de (numele metalului) si
prefix(arata numarul atomilor de oxigen: mono,di, tri)oxid de (numele
nemetalului).
Exemple :
CuO oxid de cupru(II) ;
CO2 dioxid de carbon ;
Al2O3 oxid de aluminiu ;
SO2 dioxid de sulf;
CaO oxid de calciu ;
NO monoxid de azot;
SO3 trioxid de sulf.
Fe2O3 oxid de fier(III).
b.Acizi HnA ,contin atomi de hidrogen si un nemetal sau grupare de nemetale=radical acid.
Exemple :
HCl acid clorhidric ;
HNO3 acid azotic;
HBr acid bromhidric ;
H2SO4 acid sulfuric;
H2S acid sulfhidric ;
H2CO3 acid carbonic ;
H3PO4 acid fosforic.
c.Baze M(OH)n ,contin un atom de metal si n grupari hidroxil.
se denumesc : hidroxid de .(numele metalului).
Exemple :
KOH hidroxid de potasiu ;
Al(OH)3 hidroxid de aluminiu
NaOH hidroxid de natriu ;
Fe(OH)2 hidroxid de fier(II) ;
Ca(OH)2 hidroxid de calciu ;
Fe(OH)3 hidroxid de fier(III).
d. Saruri MaAm ,contin atomi de metal si radicali acizi
Se denumesc in functie de numele radicalului acid de ..(numele metalului)
Exemple :
MClm clorura de .;
M2(SO4)m sulfat de ..;
MBrm bromura de ;
M(NO3 )m azotat de .;
M2(CO3)m carbonat de.;
M3(PO4)m fosfat de .

Capitolul 3: Solutii
Lectia 8
SOLUTII
Solutia este un amestec de doua sau mai multe substante rezultat in urma procesului de dizolvare.
Solutia este formata din:
- Substanta care se dizolva, numita dizolvat sau solvat;
- Substanta in care se dizolva, numita dizolvant sau solvent.
1.Solubilitatea substantelor
Apa este cel mai raspandit solvent. Solutiile sunt fundamentale pentru viata si pentru alte
procese care implca reactii chimice.
Seva plantelor este o solutie apoasa de diferite saruri minerale extrase din sol. Reactiile
biochimice sunt reactii in solutie apoasa intre diferite substante din organismul animal.
Proprietatea de dizolvant a apei are mare importanta in tehnica deoarece majoritatea reactiilor
chimice au loc in solutie apoasa. Cand o substanta se dizolva intr-un solvent formand o solutie se
spune ca substanta este solubila in acel solvent.
Coeficientul de solubilitate reprezinta cantitatea maxima de solvat care se dizolva in 100 g de
solvent, la o anumita temperatura.Se masoara in mol/L la 25C.
Solutia care contine o cantitate de substanta egala cu coeficientul de solubilitate este o solutie
saturata.
In functie de coeficientul de solubilitate se apreciaza solubilitatea unei substante:
- Substante solubile ,daca solubilitatea este mai mare de 0,1mol/L (sarea de bucatarie,
zaharul, soda de rufe);
- Substante moderat-solubile daca solubilitatea este intre 0,01 si 0,1mol/L (sulfat de calciu,
hidroxidul de calciu);
- Substante insolubile, daca solubilitatea este mai mica de 0,01mol/L (clorura de argint, sulfat
de bariu).
Factorii care influenteaza solubilitatea
a. Natura solventului si solvatului
Substantele se dizolva numai in solventii care au o structura chimica asemanatoare cu a lor,
deoarece numai in astfel de cazuri se pot stabili interactii si chiar legaturi chimice intre
moleculele de solvat si de solvent.
Substantele ionice si cele cu molecule polare se dizolva in solventi cu molecule
polare, adica in solventi polari.
Solventul cel mai folosit pentru aceste categorii de solutii este apa, deoarece moleculele de
apa sunt polare si au dimensiuni mici.
Nu toate substantele ionice sau polare sunt la fel de solubile in apa.
Substantele care au molecule nepolare se dizolva in solventi nepolari (care au
molecule nepolare ), de exemplu: sulfura de carbon (CS2), tetraclorura de carbon
(CCl4), benzenul, benzina, petrolul.
Doua lichide care se dizolva unul in celalalt sunt miscibile, iar daca nu se dizolva sunt
nemiscibile.
b. Temperatura
Solubilitatea substantelor depinde foarte mult de temperatura.
Solubilitatea substantelor solide si lichide creste cu cresterea temperaturii.
Ca urmare a cresterii temperaturii, creste energia particulelor de solvat si se mareste viteza
cu care acestea difuzeaza printre moleculele de solvent. S-a constatat ca majoritatea
proceselor de dizolvare sunt endoterme, deci incalzirea ajuta dizolvarea.
Solubilitatea gazelor in apa scade cand temperatura creste. Explicatia consta tot in
cresterea energiei particulelor,dar care este mai mare datorita interactiilor slabe intre
molecule.

Capitolul 3: Solutii
Lectia 8
c. Presiunea
Presiunea influenteaza, in special, solubilitatea gazelor si anume solubilitatea lor creste o
data cu cresterea presiunii .
2.Dizolvarea
Dizolvarea este un proces fizic. In procesul de dizolvare, particulele desolvat difuzeaza
printre moleculele de solvant,pana cand se obtine un amestec omogen.
In acelasi timp cu dizolvarea se pot produce si alte procese si anume: stabilirea de interactii,
cu formare de legaturi intre particulele de solvat si de solvent care pot conduce sau nu la:
- Disocierea sau ionizarea substantelor ionice si polare in ioni, sub actiunea moleculelor de
solvent;
- Solvatarea moleculelor dizolvate sau a ionilor dizolvati, cu molecule de solvent; daca
solventul este apa, procesul se numeste hidratare.
Dizolvarea substantelor este insotita de absorbtie si de degajare de caldura.
Dizolvarea substantelor ionice in apa
La dizolvarea compusilor ionici in apa au loc interactii intre ionii din cristal si moleculele de
apa. Dipolii apei se orienteaza cu polul avand densitate de sarcina negativa in jurul ionilor pozitivi
si cu polul avand densitate de sarcina pozitiva in jurul ionilor negativi din cristal. Fiecare ion din
cristal este inconjurat de mai multi dipoli de apa cu care stabileste interactii ion-dipol. O interactie
ion-dipol este mult mai slaba decat fortele de atractie electrostatice dintre ionii incarcati cu sarcini
electrice contrare, care asigura structura rigida a cristalului ionic. Interactii mici dipol-ion insumate,
ajung sa depaseasca forta de atractie electrostatica dintre ioni, acestia se vor desprinde din cristal si
vor trece in solutie inconjurati de molecule de apa, adica, hidratati.

Cl
Na+
+
+

2- H2O

Dizolvarea clorurii de sodiu in apa.

Procesele de disociere in ioni si de hidratare a ionilor formati, care au loc la dizolvarea clorurii de
sodiu in apa, se pot scrie in forma:
NaCl(s) + (m + n)H2O = Na+ m H2O + Cl n H2O
Care arata ca ionii de Na+ sunt hidratati cu m molecule de apa si ionii de Cl sunt hidratati cu n
molecule de apa. In mod obisnuit, in cazul ecuatiilor reactiilor chimice care au loc in solutie, nu se
scriu ionii hidratati.

Capitolul 3: Solutii
Lectia 8
Dizolvarea substantelorr cu molecule polare in apa
La dizolvarea in apa a unei substante cu molecula polara se formeaza legaturi dipol-dipol intre
dipolii apei si moleculele polare de solvat. Sub actiunea fortelor intermoleculare slabe, dar
numeroase, molecula polara de solvat se desface in ioni, care trec in solutie hidratati cu un numar
caracteristic de molecule de apa.
H+
ClDizolvarea acidului clorhidric in apa
In ecuatia reactiei de ionizare se scrie ionul de hidrogen hidratat cu o molecula de apa, ionul
de hidroniu, H3O+
HCl + H2O
H3O+ + Cl
Ionii, formati prin ionizarea substantelor ionice si a celor polare dizolvate in apa, sunt
particule care poarta sarcini electrice, asigurand astfel trecerea curentului electric prin solutie.
Acizii, bazele si sarurile, care in solutie (si in stare topita ) conduc curentul electric, se
numesc electroliti.
Substantele care nu conduc curentul electric in solutie sau in topitura sunt neelectroliti.

Capitolul 3: Solutii
Lectia 9
Concentratia solutiilor

Pentru a compara cantitatile de solvat in doua solutii se utilizeaza marimea numita concentratie.
Concentratia reprezinta cantitatea de solvat existenta intr-o anumita cantitate de solutie.
Din punctul de vedere al cantitatii de solvat existent intr-o cantitate de solvent, solutiile se clasifica
in : - nesaturate;
- saturate;
- suprasaturate.
Solutiile saturate sunt solutiile in care s-a dizolvat cantitatea maxima de solvat intr-o cantitate data
de solvent, la o anumita temperatura.
Exista mai multe modalitati de exprimare a concentratiei:procentuala, molara.

1. Concentratia procentuala masica a solutiilor

Concentratia procentuala (c%) reprezinta cantitatea de solvat continuta in 100 g de
solutie.
Expresia matematica a concentratiei procentuale este:
md
c% = 100 , unde md= masa de solvat;
ms
ms= masa de solutie.
ms = md + mapa

2. Concentratia molara a solutiilor

Concentratia molara sau molaritatea(cM) reprezinta numarul de moli de solvat ()
dizolvat intr-un litru de solutie (Vs).
Expresia matematica a concentratiei molare este:

md
cM = , unde = numar de moli solvat; =
Vs

md= masa de solvat (g);

= masa molara ( g/mol);
ms
Vs = volumul solutiei (L); Vs = 10-3

ms= masa de solutie(g);

= densitatea solutiei (g/cm3).

Astfel:

cM =

md
Vs

Capitolul 4:Echilibre acido-bazice

Lectia 10
1.Acizi si baze in solutie apoasa
Numele de acid si baza au fost folosite pentru prima data de O. Tachenius in secolul al
XVII-lea.
R. Boyle a incercat sa defineasca acizii si bazele folosindu-se de unele constatari experimentale:

ACIZI
Substante cu gust acru ;
Schimba culoara indicatorilor;
Reactioneaza cu multe metale;
Se neutralizeaza cu bazele.

BAZE
Substante cu gust lesietic;
Schimba culoarea indicatorilor ;
Unsuroase la pipait;
Se neutralizeaza cu acizii.

Acizii se clasifica in : -acizi tari: H2SO4 acid sulfuric; HCl acid clorhidric; HNO3 acid azotic.
-acizi slabi: HCN acid cianhidric; CH3COOH acid acetic.
Bazele se clasifica in : -baze tari: NaOH hidroxid de natriu(sodiu); KOH hidroxid de potasiu;
Ca(OH)2 hidroxid de calciu.
-baze slabe: NH3 amoniac.
De-a lungul timpului, notiunile de acid si baza s-au modificat.
Teoria disociatiei electrolitice a lui Arrhenius defineste:
Acizii sunt substante care, in solutii apoase pun in libertate ioni de hidrogen H+.
Bazele sunt substante care, in solutii apoase pun in libertate ioni hidroxid HO.
In stare pura (in absenta apei),acizii si bazele nu sunt substante disociate si nu conduc curentul
electric, sau il conduc foarte slab.
In solutie apoasa sunt bune conducatoare de electricitate.
Aceasta teorie a fost completata de W. Ostwald.
Teoria protolitica a acizilor si bazelor elaborata de J.N. Brnsted si T.M. Lowry defineste:
Acizii sunt substante capabile de a ceda protoni H+.
Bazele sunt substante capabile de a accepta protoni H+.
Cele doua reactii se implica reciproc; acidul cedand un proton se transforma in baza conjugata;
baza acceptand un proton de la acid se transforma in acid conjugat:
HA + H2O A
+ H3O+
Acid apa
baza
ion
conjugata hidroniu
B + H2O BH+ +
Baza apa
acid
Conjugat

HO
ion
hidroxid

Capitolul 4:Echilibre acido-bazice

Lectia 10
Caracterul acido-bazic al unor solutii se determina cu substante care isi schimba culoarea in mediu
acid sau bazic,numite indicatori acido-bazici.Schimbarea culorii indicatorilor este determinata de
schimbarea structurii lor.
Denumire
indicatorilor
Fenolftaleina
Turnesol

Culoarea
In mediu acid In mediu bazic
Incolor
Rosu carmin
Rosu deschis
Albastru

Acidul si baza care se genereaza reciproc prin transferul unui proton intre ei, sunt specii chimice
conjugate; ele alcatuiesc un cuplu acid / baza conjugata (sau cuplu baza / acid conjugat), bine
individualizat.
Cateva exemple de cupluri acid / baza conjugata sunt date in urmatorul tabel:
Acidul

Rolul in cuplul acid / baza

Baza

HCl
acidul clorhidric
HCN
acidul cianhidric
CH3COOH
acidul acetic
NH4+
ionul amoniu
Na+
ionul de sodiu
HSO4
ionul sulfat acid

este acidul conjugat al bazei

Cl

HCl /Cl

este acidul conjugat al bazei

CN

HCN / CN

este acidul conjugat al bazei

CH3COO

Cuplul acid / baza

CH3COOH / CH3COO

este acidul conjugat al bazei

NH3

NH4+ / NH3

este acidul conjugat al bazei

NaOH

Na+ / NaOH

este acidul conjugat al bazei

SO42

HSO4 / SO42

Cuplurile acid / baza conjugata (sau baza / acid conjugat) sunt cupluri acido-bazice.
Protonul nu poate exista in stare libera in solutie deoarece el este o particula foarte mica si extrem
de reactiva. In toate reactiile chimice protonul H+ cedat de acidul dintr-un cuplu acid / baza
conjugata (de exemplu Acid1) este acceptat de o alta specie chimica, avand caracter de baza, din alt
cuplu acid / baza conjugata a9de exemplu Baza2):
Acid1
Baza2 + H+
Acid1 + Baza2

Baza1 + H+
Acid2

se aduna echilibrele
Baza1 + Acid2

Se stabilesc astfel echilibre cu schimb de protoni in care se pot transfera unul sau mai multi
protoni intre acidul dintr-un cuplu ( Acid1 / Baza1) si baza din alt cuplu (Acid2 / Baza2).
Echilibrele cu schimb de protoni la care participa acidul dintr-un cuplu si baza din alt
cuplu sunt echilibre acido-bazice sau reactii acido-bazice.

Capitolul 4:Echilibre acido-bazice

Lectia 10
Exemplu:
CH3COOH
acid1

CH3COO + H+
baza1

NH3 + H+
baza2

NH4+
acid2

cuplul CH3COOH / CH3COO

cuplul NH4+ / NH3
se aduna echilibrele

CH3COO
baza1

CH3COOH + NH3
acid1
baza2

NH4+
acid2

2.Notiunile de pH si pOH
Determinarile experimentale au aratat ca apa conduce foarte putin curentul electric,deoarece un
numar foarte mic de molecule de apa ionizeaza:
HO + H+
baza

H2O
Acid
+

H2O + H
Baza
2 H2O
Baza1
Acid2

H3O
acid

H3O+ + HO
acid1
baza2

Amfolit acido-bazic
Apa este un amfolit acido-bazic deoarece se comporta ca acid in prezenta unei baze si ca baza in
prezenta unui acid.
Constanta prin care se caracterizeaza echilibrul de ionizare a apei se numeste constanta de
autoprotoliza sau constanta de ionizare a apei, notata cu Kw si egala, la 25C, cu 10-14 mol2/L2.
Kw =[H3O+] [HO-] = 10-14 mol2/L2
La 25C,in apa pura,concentratia ionilor hidroniu este egala cu concentratia ionilor hidroxil,adica:
[H3O+] = [HO-]= Kw =10-7 mol/L
Intrucat apa ionizeaza putin,concentratiile [H3O+] si [HO-] sunt foarte mici. Deoarece este greu sa
se opereze cu valori numerice mici, in locul concentratiilor de [H3O+] si [HO-] se folosesc
logaritmii zecimali ai acestora. Se introduc astfel notiunile de pH si pOH.

Capitolul 4:Echilibre acido-bazice

Lectia 10
pH= lg[H+] = lg[H3O+]
EX: Daca [H+]= 10-x rezulta pH = x
pOH = lg[HO-]
EX: Daca [HO-] = 10-y rezulta pOH = y
Prin insumarea marimilor pH si pOH se obtine:
pH + pOH = lg [H3O+] [HO-]
pH + pOH = pKw
pH + pOH = 14 sau x + y =14

Calcularea pH-ului solutiilor de acizi tari si de baze tari

Acid tare monoprotic este acidul care pune in libertate un ion H+ si are pH-ul intre 0 si 5.
Baza + H3O+

Acid + H2O

[H3O+] = [Baza] =Cacid ; pH = lgCacid tare

Baza tare monoprotica este baza care accepta un ion H+ si are pH-ul intre 9 si 14.
Acid + HO-

Baza + H2O

[HO-] = [Acid] = Cbaza ; pOH = lgCbaza tare ,pH = 14 pOH

Reactia de neutralizare
Reactia dintre un acid si o baza se numeste reactie de neutralizare.
In urma reactiei dintre un acid si o baza se formeaza totdeauna o sare; cand baza este un
hidroxid,din reactie rezulta o sare si apa.
Ex: a. Acid tare si baza slaba:
HCl + NH3
acid
amoniac
clorhidric

NH4Cl
clorura
de amoniu

b. Acid tare si baza tare:

HCl

NaOH
hidroxid
de sodiu

H2SO4 + Ca(OH)2
acid
hidroxid
sulfuric
de calciu

NaCl + H2O
clorura
apa
de sodiu
CaSO4 + 2H2O
sulfat
de calciu

Capitolul 4:Echilibre acido-bazice

Lectia 10
c. Acid slab si baza tare :
HCN + NaOH
acid
hidroxid
cianhidric de natriu

NaCN + H2O
cianura
apa
de natriu

d. Acid slab si baza slaba :

CH3COOH + NH3
acid
amoniac
acetic

CH3COONH4
acetat de amoniu

Capitolul 5: Termochimie
Lectia 11

REACTII EXOTERME. REACTII ENDOTERME

1.EFECTE TERMICE IN REACTII CHIMICE

Reactiile chimice sunt totdeauna insotite de schimbari de temperatura,numite efecte
termice.
Termochimia studiaza efectele termice asociate reactiilor chimice,prin aplicarea
principiului I al termodinamicii.
Reactiile chimice pot fi: exoterme;
endoterme.
Termenii endoterm si exoterm sunt asociati unui sistem termodinamic si unui sens al
transportului de caldura.
Sistemul termodinamic este sistemul chimic format din vasul de reactie si continutul lui.
Tot ceea ce este in afara vasului reprezinta mediul.
Intr-o reactie chimica exoterma sistemul cedeaza caldura mediului.
aA + bB
reactanti

cC + dD + Q
produsi de reactie

; Q=caldura de reactie

Intr-o reactie chimica endoterma sistemul absoarbe caldura din mediu.

aA + bB + Q

cC + dD

Caldura de reactie este cantitatea de caldura absorbita sau degajata in reactiile chimice.
Unitatea de masura pentru caldura de reactie,in sistemul international de unitati, este joulul, J.
Unitatea de masura tolerata este caloria,cal.
1 cal =4,184 J
Determinarea caldurii de reactie se realizeaza in conditii standard: T=298 K,p=1 atm.
Ecuatia reactiei chimice care contine termenul Q se numeste ecuatie termochimica.
Caldura de reactie depinde de starea de agregare a substantelor participante la reactie si in ecuatia
termochimica se indica starile de agregare:
s-solid
l-lichid
g-gaz
aq-solutie
Initial s-a studiat caldura degajata la arderea combustibililor.
Caldura de combustie este efectul termic asociat unei reactii de ardere completa a unui mol
de substanta la presiune de 1 atm si temperatura data.
Caldura de combustie este tabelata si exprimata in kcal/mol.
Puterea calorica a unui combustibil este cantitatea de caldura degajata la arderea completa
a unei mase de 1 kg, pentru combustibilii solizi si lichizi,sau a unui volum de 1 m3(c.n.) pentru
combustibilii gazosi.

Capitolul 5: Termochimie
Lectia 11
ENTALPIA DE REACTIE
Entalpia de reactie, H, reprezinta caldura de reactie determinata la presiune constanta.
Entalpia (H) este o forma a energiei stocate in sistem. Nu se poate masura acest stoc. Se
masoara o variatie a cantitatii de energie a sistemului prin caldura schimbata cu mediul, la presiune
constanta, H.
Variatia de entalpie, H, intr-o reactie chimica este egala cu diferenta dintre suma
entalpiilor produsilor de reactie si suma entalpiilor reactantilor:
Pentru reactia :
Reactanti Produsi de reactie avem
H = nprodusi*Hprodusi nreactanti*Hreactanti
Pentru reactia exoterma Q > 0, inseamna ca energia reactantilor > energia produsilor de
reactie, H < 0. Reprezentand grafic aceasta afirmatie:
H
Hreactanti
Hprodusi

reactanti

reactie exoterma: Q > 0 ;H < 0

produsi

coordonata de reactie
Pentru reactia endoterma Q < 0, inseamna ca energia reactantilor < energia produsilor de
reactie, H > 0. Reprezentand grafic aceasta afirmatie:
H
Hprodusi
Hreactanti

produsi

reactie endoterma: Q < 0 ;H > 0

reactanti

coordonata de reactie
Conventia de semn pentru variatia de entalpie si caldura de reactie este Q = H.
Daca scriem reactia generala:
aA + bB cC + dD ,unde a,b,c,d reprezinta numarul de moli
de substanta A,B,C,D
H = ( c*Hf0C + d*Hf0D ) ( a*Hf0A + b*Hf0B ) , Hf0 =entalpia de formare
standard
Entalpia de formare standard este caldura degajata sau absorbita, in reactia de sinteza a unui mol
de substanta din elemente componente, in conditii standard (250C,1atm).
Se gaseste tabelata si poate fi pozitiva sau negativa. Unitatea de masura este kJ/mol sau kcal/mol.
Prin conventie Hf0 pentru substantele simple este zero.
Pe baza valorilor lui Hf0 se poate aprecia stabilitatea substantelor in conditii standard, se pot
calcula alte marimi termodinamice si scrie ecuatii termochimice.
Cu cat Hf0 este mai mica cu atat specia chimica este mai stabile.
Pe baza valorilor efectelor termice ale reactiilor chimice se poate prevedea sensul in care un
sistem evolueaza spontan (fara interventie din exterior) de la starea initiala la starea finala.
Daca reactia este exoterma ea decurge spontan pe cand cea endoterma nu este spontana.

Capitolul 5: Termochimie
Lectia 11
LEGEA LUI HESS
In anul 1840 Hermann Hess a enuntat legea termochimiei, care este o aplicatie a legii
generale de conservare a energiei:
Intr-o reactie chimica, valoarea efectului termic depinde de starea initiala a reactivilor
si de cea finala a produsilor si nu depinde de etapele intermediare.
Aceasta lege permite folosirea ecuatiilor termochimice, asa cum se folosesc ecuatiile algebrice.
Exemplu:
(ec 1) C(s) + 1/2O2(g) CO(g) + 26,40kcal
H1= 26,40kcal
(ec 2) CO(g) + 1/2O2(g) CO2(g) + 67,60kcal H2= 67,60kcal
ec. finala C(s) + O2(g) CO2(g) + 94kcal

H= 94kcal

Se observa ca ec. finala se obtine prin adunarea (ec. 1) cu (ec.2)

Astfel variatia entalpiei reactiei directe de obtinere a dioxidului de carbon este egala cu suma
variatiei entalpiei pentru reactiile partiale.
H = H1 + H2 ;
94kcal =( 26,40kcal) + (67,60kcal)
Legea prezinta importanta pentru :
-

Calcularea variatiei de entalpie pentru reactiile care nu pot fi controlate deoarece se

desfasoara fie cu viteza foarte mare sau compusii rezultati sunt instabili.

Calcularea entalpiei standard de formare a unui compus cunoscand entalpia de reactie si

entalpia standard de formare pentru ceilalti compusi.

Aplicatie:
1. Entalpia de formare a metanului din elemente
experimental.Reactia de formare a metanului este:

nu

poate

fi

determinata

4. C(s) + 2H2(g) CH4(g) Hf0CH4 =?kcal/mol

Se folosesc urmatoarele ecuatii termochimice:

Rezolvare:

1. CH4(g) + 2O2(g) CO2(g) + 2H2O(l)

2. C(s) + O2(g) CO2(g)
3. H2(g) + 1/2O2(g) H2O(l)

H1 = 212,8kcal
H2 = 94,05kcal
H3 = 68,32kcal

(4.) = (2.) + 2*(3.) (1.)

H4 = (Hf0CH4(g)) (Hf0C(s) + 2*Hf0H2(g))

0
0
H4 = H2 + 2* H3 H1

; H4 = Hf0CH4(g)

H4 = [94,05 + 2*(68,32) (212,8)] = 17,89kcal/mol

Hf0CH4(g) = 17,89kcal/mol

Capitolul 6:Reactii cu schimb de electroni

Lectia 12
REACTII DE OXIDO-REDUCERE
Pe baza structurii electronice a elementelor,oxidarea si reducerea au fost asociate cu
fenomene cu transfer de electroni.
OXIDAREA este procesul chimic in care specia chimica (atom,ion,molecula) cedeaza electroni.
REDUCEREA este procesul chimic in care specia chimica accepta electroni.
Specia chimica ,care cedeaza electroni are caracter reducator si se numeste agent reducator.
Specia chimica,care accepta electroni are caracter oxidant si se numeste agent oxidant.
Intrucat electronii nu pot exista liberi,nu pot exista independent numai reactii de oxidare sau
numai reactii de reducere, ci au loc totdeauna reactii care cuprind ambele procese, adica reactii de
oxido-reducere sau reactii redox.
Intr-o reactie chimica cu transfer de electroni un atom cedeaza electroni (se oxideaza) si un atom
accepta electroni (se reduce).
Numarul electronilor cedati in procesul de oxidare este egal cu cel al electronilor acceptati in
procesul de reducere.
Pentru a analiza reactiile redox este necesara notiunea de numar de oxidare.
NUMARUL DE OXIDARE,N.O.,este o masura a numarului de sarcini electrice pozitive si
negative, reale sau formale, pe care un atom le implica in legaturile chimice cu alti atomi.
N.O.este un numar intreg,pozitiv ,negativ si zero.
Reguli de stabilire a N.O.:
1.Substantele simple (formate din unul sau mai multi atomi de acelasi tip) au N.O. egal co zero.
Ex: Na0 , H20 ,Cl20 etc.
2.Hidrogenul,in compusi are N.O.=+1; exceptie face in hidruri cand N.O.H= 1.
Ex: H+1Cl, H2+1O, H2+1SO4; hidruri: NaH-1, CaH2-1.
3.Oxigenul,in compusi are N.O.= 2; exceptie face in peroxizi cand N.O.O = 1.
Ex: CaO-2, H2O-2, H2SO4-2 ; peroxizi: H2O2-1(apa oxigenata), Na2O2-1(peroxid de sodiu).
4.In substantele ionice atomii au N.O. egale cu sarcina ionilor respectivi.
Ex:Na+1Cl-1, Ca+2O-2, K+1(OH)-1.
5.Ionii poliatomici au N.O. egal cu sarcina ionului si egal cu suma algebrica a numerelor de
oxidare a atomilor componenti.
Ex:( S+6O4-2 )-2 ionul sulfat are N.O. = 2 = 1(+6 ) + 4(-2)
( N+5O3-2)-1 ionul azotat are N.O. = 1= 1(+5) + 3(-2).
6.Intr-o substanta neutra suma algebrica a numerelor de oxidare ale atomilor componenti este
egala cu zero.
Ex:
H2+1SxO4-2 N.O.= 2(+1) + 1x + 4(-2) =0;
+2 +x -8=0; x-6=0; x= +6; adica N.O.S= +6
Prin oxidare, numarul de oxidare al atomului creste.
Prin reducere, numarul de oxidare al atomului scade.

Capitolul 6:Reactii cu schimb de electroni

Lectia 12
STABILIREA COEFICIENTILOR REACTIILOR REDOX.
CARACTER OXIDANT SI REDUCATOR.
Pentru a stabilii coeficientii in reactiile redox se respecta urmatoarele etape:
1. Se scriu reactantii si produsii de reactie.
2. Se determina N.O. ale elementelor participante la reactie si se identifica speciile al caror
N.O. variaza.
3. Se scriu ecuatiile reactiilor de oxidare si de reducere, pe baza variatiei N.O.
4. Se multiplica fiecare ecuatie cu un numar intreg pozitiv, astfel incat numarul electronilor
cedati in timpul reactiei de oxidare sa fie egal cu numarul electronilor acceptati in timpul
reactiei de reducere.
5. Se scrie ecuatia reactiei chimice tinand cont de coeficientii stabiliti anterior.
Ex:
1.,2.
3.,4.

5.

Fe0 + O20

Fe2+3O3-2

4 Fe0 -3e-

Fe+3, oxidare, Fe agent reducator (sau Fe are

caracter reducator).

3 O20 +4e-

2O-2, reducere, O2 agent oxidant (sau O2 are

caracter oxidant).

4Fe0 -12e-

4Fe+2

3O20 +12e-

6O-2

Fe0 + O20

2 Fe2+2O3-2

4Fe0 + 3O20

2 Fe2+2O3-2

Capitolul 6: Reactii cu schimb de electroni

Lectia 13
PILE ELECTRICE
Pilele electrice sau elementele galvanice reprezinta aplicatii ale reactiilor redox cu ajutorul
carora energia chimica este transformata in energie electrica.
Sunt formate din doua semicelule in care au loc procesele de oxidare si reducere,in urma carora se
produce curentul electric.Cele doua semicelule sunt unite intre ele printr-un fir conductor si printr-o
punte de sare.
Fiecare semicelula contine un electrod.
Electrodul reprezinta ansamblu format dintr-un conductor electronic si solutia electrolitului din
jurul sau.
Un conductor electronic conduce curentul electric prin intermediul electronilor.
Metalele si grafitul sunt conductori electronici.
Electrolitii conduc curentul electric in stare topita sau in solutie prin intermediul ionilor. Electrolitii
pot fi :saruri,acizi sau baze.
In pilele electrice se utilizeaza electrodul unui metal.
Electrodul unui metal reprezinta ansamblul format dintr-o lama metalica cufundata intr-o solutie
ce contine ionii metalului respectiv.
Ex: electrodul de zinc este format dintr-o placa de zinc introdusa intr-o solutie de sulfat de zinc
(ZnSO4).
Intre atomii de metal din lama metalica si ionii sai din solutie se stabileste un echilibru:
oxidare
Me(s)
Me(aq)n+ + neReducere
Ex:
Zn2+ (aq) + 2eZn(s)
Prin urmare,de pe placa de zinc se desprind continuu atomi,care, dupa ce au cedat electroni,trec in
solutie ca ioni Zn2+.
Electronii cedati raman pe placa de zinc. In acelasi timp, ionii Zn2+ din solutie preiau electronii de
pe placa metalica si trec in atomi de zinc care se fixeaza pe placa.Fiind un sistem in
echilibru,vitezele cu care se desfasoara cele doua procese sunt egale si astfel nu se modifica nici
masa placii de zinc si nici concentratia ionilor Zn2+ din solutie.
Descrierea unui electrod se face in ordinea: reducator | oxidant,
Me(s)|Men+ (aq),
Zn(s)|Zn2+ (aq).
La suprafata de contact dintre conductorul electronic si solutia electrolitului din cadru unui
electrod,se stabileste o diferenta de potential,numita potential de electrod E0.
Daca se considera reactia de oxidare vom avea potentialul de oxidare,E0 Red/Ox.
Daca se considera reactia de reducere vom avea potentialul de reducere,E0 Ox/Red.
E0 Red/Ox = E0 Ox/Red
Metalele sunt elemente cu caracter electropozitiv,atomii lor au proprietatea de a ceda electroni si de
a se transforma in ioni pozitivi.
Me

oxidare

Men+ + ne-.

Astfel,atomii metalelor se oxideaza si metalele sunt agenti reducatori.Caracterul electropozitiv al

metalelor si odata cu el caracterul lor reducator variaza de la un metal la altul si depinde de

Capitolul 6: Reactii cu schimb de electroni

Lectia 13
configuratia electronica a atomului de metal. O masura a acestei proprietati poate fi potentialul de
electrod.
Metalele sunt asezate in ordinea crescatoare a potentialelor lor standard de reducere intr-o
serie numita seria activitatii metalelor sau seria potentialelor electrochimice ale metalelor sau
seria Beketov-Volta.
La inceputul seriei, se afla metalele cu cel mai accentuat caracter reducator. Atomii acestor
metale cedeaza foarte usor electroni. Aceste elemente au cele mai mici valori ale electronegativitatii
si caracterul metalic cel mai accentuat.
La sfarsitul seriei,se afla metalele cu cel mai slab caracter reducator. Atomii acestor metale
cedeaza greu electroni. Aceste metale ( Ag,Pt, Au) au cel mai slab caracter metalic si sunt numite
metale nobile.
creste puterea de oxidare
(capacitatea de reducere)
Au3+
Pt2+
Hg2+
Pd2+
Ag+
Cu2+

Au
Pt
Hg
Pd
Ag
Cu

H3O+

H2

Pb2+
Sn2+
Ni2+
Fe2+
Zn2+
Al3+

Pb
Sn
Ni
Fe
Zn
Al
Creste puterea de reducere
(capacitatea de oxidare)

Tinand cont de aceasta serie intr-o pila electrica avem:

Un electrod dintr-un metal mai reactiv,care se oxideaza usor,avand caracter reducator
accentuat (anod).
Un electrod dintr-un metal mai putin reactiv decat primul (catod).
In celula metalului mai reactiv are loc procesul de oxidare,prin care atomii de metal cedeaza
electroni si trec in solutie ca ioni.Acest electrod reprezinta anodul si borna negativa a pilei.
Electronii cedati se acumuleaza pe anod,de unde migreaza prin firul conductor pe catod.
In celula metalului mai putin reactiv are loc procesul de reducere,prin care ionii de metal accepta
electronii veniti si se transforma in atomi. Acest electrod reprezinta catodul si borna pozitiva a
pilei.
In acest mod pila va functiona o fractiune de secunda.In urma proceselor de oxidare si reducere
solutiile din semicelule nu mai sunt neutre ceea ce blocheaza functionarea pilei.
Pentru asigurarea continua a neutralitatii solutiilor din cele doua semicelule, se introduce puntea de
sare care face legatura intre cele doua solutii prin intermediul ionilor.Anionii din puntea de sare (de
exemplu NO3-) migreaza spre semicelula anodului,iar cationii din puntea de sare (de exemplu Na+)
migreaza spre semicelula catodului.

Capitolul 6: Reactii cu schimb de electroni

Lectia 13
Reprezentarea schematica a unei pile electrice se face conventional incepand cu semicelula in care
are loc oxidarea,anodul() , puntea de sare () si apoi semicelula in care are loc reducerea,catodul
(+) astfel:
() Me1(s) | Me1n+(aq) || Me2m+(aq) | Me2(s) (+)
Ecuatia reactiei chimice pe care se bazeaza functionarea acestei pile numita si ecuatia de curent
este:
Me1(s) + Me2m+(aq)

Me1n+(aq) + Me2(s)

Cele mai utilizate pile electrice folosite in tehnica si carecteristicile acestora sunt urmatoarele:
1.

Pila Daniell

Anod() zinc, Zn si solutie (diluata) de sulfat de zinc, ZnSO4.

Catod (+) cupru, Cu si solutie (concentrata) de sulfat de cupru, CuSO4.
Puntea de sare este inlocuita de o diafragma poroasa pentru separarea compartimentelor.
Reactiile care au loc:
() Zn
(+) Cu2+ + 2eZn(s) + Cu2+(aq)
Produce 1,1 V.

Zn2+ + 2e- oxidare

Cu reducere
Zn2+(aq) + Cu(s)

Capitolul 6: Reactii cu schimb de electroni

Lectia 13
2. Acumulatorul cu plumb.
Anod () gratar de plumb,Pb,avand ochiurile umplute cu plumb spongios.
Catod(+) gratar de plumb,Pb, cu ochiurile umplute cu dioxid de plumb,PbO2.
Caracteristic este electrolitul : solutie de H2SO4 de concentratie 38% (= 1,29 g/cm3) care ionizeaza
in solutie conform ecuatiei chimice:
2H3O+ + 2SO42-.

2H2SO4 + H2O
Reactiile care au loc:
() Pb
Pb2+ + 2e- oxidare
2+
Pb + SO42PbSO4
(+) PbO2 + 4 H3O+ + 2ePb2+ + SO42PbSO4
Pb + PbO2 + 4 H3O+ + 2SO42-

Pb2+ + 6H2O reducere

2 PbSO4 + 6H2O

Produce 2V.
Coroziunea i protecia anticorosiv.
Materialele din care sunt confectionate caroseriile automobilelor sufera in timp,sub actiunea
umezelii din aer, un fenomen de ruginire. Ruginirea unui material confectionat dintr-un aliaj al
fierului este o forma de coroziune. Dar nu numai fierul ci si alte materiale sufera acest proces. De
exemplu, statuile sau acoperisurile confectionate din cupru se acopera cu pulbere verde datorita
poluarii aerului cu dioxid de sulf.
Corodarea cladirilor din piatra sau din marmura are loc tot datorita dioxidului de sulf si umiditatii
din atmosfera.
Coroziunea este fenomenul de degradare superficial sau in profunzime a unui material, de
obicei metal, sub actiunea factorilor fizico-chimici din mediul inconjurator.
Cum se realizeaza protectia anticorosiva
Daca fierul se corodeaza mult mai rapid in prezenta unui metal mai putin reactiv decat el, este
evident ca in prezenta unui metal mai reactiv fierul este protejat.
Aceasta metoda de protectie anticorosiva se cunoaste sub numele de protectie anodica.
Pentru protejarea conductelor de fier subterane sau a vapoarelor, se folosesc zincul sau magneziul.
O alta metoda de protectie este reprezentata de acoperirile metalice.
O alta metoda de protectie anticorosiva este acoperirea fierului cu un alt metal cum ar fi Sn (staniu),
Zn (zinc), cu conditia ca stratul protector sa fie perfect neted fara porozitati. Aceste metale
formeaza un strat protector mai rezistent la coroziune.
Cea mai cunoscuta metoda de protectie anticorosiva utilizata este acoperirea cu vopsea.

Capitolul6: Reactii cu schimb de electroni

Lectia 14

ELECTROLIZA
Electroliza este procesul care se produce la trecerea curentului electric prin solutia
unui electrolit sau printr-un electrolit topit.
Electroliza are loc in dispozitive numite celule electrolitice. O celula electrolitica se aseamana din
punct de vedere constructiv cu o celula electrochimica.Deosebirea consta in faptul ca intr-o celula
de electroliza se foloseste curentul electric pentru a produce o reactie redox.In absenta curentului
electric, reactia redox nu se produce in mod spontan.
Celula electrolitica este formata dintr-o solutie sau topitura unui electrolit in care sunt introdusi doi
electrozi conectati la o sursa de curent electric prin intermediul unor conductori metalici.
La inchiderea circuitului prin conductorii metalici circula electronii.Electrozii se incarca cu sarcina
pozitiva, respectiv negativa, ceea ce face ca ionii din solutie sau din topitura sa fie atrasi spre
electrozii de semn contrar, unde au loc reactii redox,ca reactii principale.
Anodul (+) este electrodul cu sarcina electrica pozitiva spre care se deplaseaza anionii (ionii cu
sarcina negativa) din vasul de electroliza. La anod au loc reactii de oxidare.
Catodul(-) este electrodul cu sarcina electrica negativa. Spre el se deplaseaza cationii(ionii pozitivi)
din vasul de electroliza.La catod au loc reactii de reducere.
ELECTROLIZA TOPITURII DE CLORURA DE SODIU (NaCl).
Electroliza este principalul procedeu prin care se obtin metalele cele mai reactive.Metalele
situate in grupele I si II-a A se obtin prin electroliza combinatiilor lor naturale in stare topita.
Astfel, sodiul se obtine industrial prin electroliza clorurii de sodiu, NaCl in stare topita.
Electroliza se reprezinta schematic:
In topitura clorura de sodiu este complet ionizata:
NaCl ionizare
Na+ + ClIn timpul procesului de electroliza, sub influenta curentului electric au loc urmatoarele reactii
chimice:
- La catod (-): Na+ + 1e- La anod (+): Cl- - 1e2Cl

Na reactie principala; reactie de reducere

Cl
reactie principala; reactie de oxidare
reactie secundara
Cl2

Ecuatia reactiei globale este:

2NaCl electroliza
2Na + Cl2
In urma electrolizei topiturii de clorura de sodiu se obtine pe langa sodiu si clor.
Sodiul este un agent reducator puternic folosit atat in chimia organica cat si anorganica. Este utilizat
la fabricarea lampilor cu vapori de sodiu si a unor aliaje care sunt lichide la temperatura
obisnuita,ceea ce permite folosirea lor ca fluide de racire in reactoarele nucleare si pentru
confectionarea termometrelor pentru masurarea temperaturilor ridicate.

Capitolul6: Reactii cu schimb de electroni

Lectia 14

ELECTROLIZA SOLUTIEI DE CLORURA DE SODIU (NaCl).

Este o metoda de obtinere a clorului (Cl2) si a hidroxidului de sodiu (NaOH).
Solutia de clorura de sodiu contine ioni care provin din ionizarea apei si din disocierea clorurii de
sodiu:
HO- + H3O+;
2H2O
NaCl
Na+ + ClIn timpul electrolizei solutiei de clorura de sodiu ionii se deplaseaza spre electrozi astfel:
- la catod (-): H3O+ si Na+; dintre cei doi ioni cel care primeste mai usor electroni este H3O+:
H3O+ + 1eH + H2O
reactie principala; reactie de reducere
2H
H2
reactie secundara
- la anod (+): HO- si Cl- ; dintre cei doi ioni cel care cedeaza mai usor electroni este Cl- :
Cl- - 1eCl
reactie principala; reactie de oxidare
2Cl
Cl2
reactie secundara
In solutie raman ionii hidroxid, HO- si ionii Na+, care formeaza hidroxidul de sodiu. Prezenta
ionilor hidroxid din solutie determina colorarea fenolftaleinei in rosu carmin.
HO- + Na+
NaOH
Ecuatia reactiei globale care are loc la electroliza unei solutii de clorura de sodiu este:
2NaCl + 2H2O electroliza H2 + Cl2 + 2NaOH
Atat clorul cat si hidroxidul de sodiu au numeroase aplicatii practice.

Capitolul 7: Cinetica chimica

Lectia 15
1.REACTII LENTE. REACTII RAPIDE
Pe baza efectelor termice se poate stabili daca o reactie chimica are loc spontan in sensul
Reactivi Produsi de reactie, dar nu poti sa prevezi si timpul in care reactia are loc. Datele
experimentale arata ca exista reactii care au loc foarte rapid, altele mai lent si unele nu au loc in
conditii normale.
Este deci important sa se cunoasca si viteza cu care se produc reactiile chimice, fie pentru a
accelera reactiile chimice in care se obtin produsi utili, dar lent, fie pentru incetinirea sau chiar
stoparea reactiilor nedorite.
Cinetica chimica are ca obiect de studiu viteza rectiilor chimice.
a. Atunci cand in urma amestecarii a doi reactivi produsul de reactie se formeaza imediat,
reactia chimica este rapida (instantanee).
Reactiile chimice intre compusii ionici au loc instantaneu. Sunt reactii rapide.
Pb(NO3)2(aq) + 2KI(aq) PbI2(s) +
azotat
iodura
iodura
de plumb
de potasiu de plumb
solutii incolore
precipitat
galben

2KNO3(aq)
azotat
de potasiu
solutie incolora

BaCl2(aq) + H2SO4(aq) BaSO4(s) + 2HCl(aq)

clorura
acid
sulfat
acid
de bariu
sulfuric
de bariu
clorhidric
NaCl(aq) + AgNO3(aq) AgCl(s) + NaNO3(aq)
clorura
azotat
clorura
azotat
de sodiu
de argint
de argint de sodiu
b. Atunci cand in urma amestecarii a doi reactivi aparitia produsului de reactie are loc dupa un
anumit timp, masurabil, reactia chimica este cu viteza moderata.
Exemplu :
Zn(s) + 2HCl(aq) ZnCl2(aq) + H2(g)
zinc
acid
clorura
hidrogen
clorhidric
de zinc
Reactia are loc in timp pana la consumarea totala a zincului
c. In viata de toate zilele se intalnesc multe reactii care au loc in cateva ore sau zile. Acestea
sunt reactii lente.
Exemple de reactii lente:
- Ruginirea fierului;
- Fermentatia alcoolica: C6H12O6
2CO2 + 2C2H5OH
glucoza
dioxid
alcool etilic
de carbon
Viteza de reactie este influentata de urmatorii factori:
- Concentratia reactantilor.
- Temperatura.
- Catalizatorii.

Capitolul 7: Cinetica chimica

Lectia 15
2.CATALIZATORI. INHIBITORI
Catalizatorii sunt substante care participa la reactie marind viteza de reactie, dar se regasesc
calitativ si cantitativ alaturi de produsii de reactie.
Catalizatorul mareste viteza de reactiilor termodinamic posibile; reactia chimica are loc si in
absenta catalizatorului, dar cu viteza foarte mica.
Reactanti catalizator Produsi
In concluzie: Catalizatorii sunt substante care:
- Maresc viteza reactiilor chimice posibile;
- Se regasesc cantitativ la sfarsitul reactiei;
- Nu influenteaza valoarea caldurii de reactie;
- Nu deplaseaza echilibrul chimic;
Promotorii sunt substante care maresc activitatea catalitica a catalizatorilor, dar nu modifica
viteza de reactie in absenta acestora.
Otravurile sunt substante care anuleaza activitatea catalitica a catalizatorilor.
Inhibitorii micsoreaza viteza reactiilor chimice, actionand asupra reactantilor si nu asupra
catalizatorilor.