Micologie

CURS 3
FUNGI HIALINI SEPTAȚI
 conidiofor neramificat

conidiofor ramificat
ramificatia conidioforului = RAMI
ramificația RAMI = METULĂ
ramificațiile METULEI = FIALIDĂ sau STERIGMĂ
FIALIDELE produc CONIDII
 GENURI

 Aspergillus
 A. fumigatus, A. niger, A. flavusetc
HABITAT

 Penicillium
 peste 200 specii  sol
 P. notatum, P. marneffei etc
 aer
 Fusarium  plante
 peste 100 despecii
 F. solani, F. oxysporum
 insecte

 Acremonium
 peste 100 despecii
 • Boala = aspergiloza
• aspergillus produc o mare diversitate
de boli, au o distribuţie universală
• Sunt ubicuitari în natură
ASPERGILLUS • Au rol de degradarea plantelor in
compost
• La fel ca şi Candida, afecteaza rar
pacienţii imunocompetenţi
 Morfostructural, fungii acestui gen se caracterizează prin prezenţa unor
formaţiuni de fructificare cu aspect particular, cunoscute sub denumirea de
capete aspergilare
 conidioforii sunt lungi si se termină cu o veziculăde
diferite forme
 pe veziculă se prind unul sau două rânduri de celule
conidiogenealungite
 în funcţie de numărul rândurilor de celule conidiogene,
capetele aspergilare potfi
 uniseriate (un singur rând de celule conidiogene – fialidele)
 sau biseriate (două rânduri de celule conidiogene –metule +
fialide).
 speciile genului Aspergillus pot fi
 uniseriate (prezintă doar capete aspergilareuniseriate),
 unibiseriate (prezintă în aceeaşi cultură atât capete aspergilare
uniseriate, cât şi biseriate)
 sau biseriate (prezintă doar capeteaspergilare biseriate).
 aceste fialide produc și eliberează prin strangulare - conidiile
dispuse sub formă de lanțuri
 Specii uniseriate deinteres medical
 A. clavatus, A. glaucus, A. restrictus, A. fumigatus

 Specii uni-biseriate de interes medical

 A. niger, A. candidus, A. ochraceus, A. flavus

 Specii biseriate de interes medical

 A. versicolor, A. nidulans, A. ustus, A. terreus
ASPERGILLUS

Produce enzime
extracelulare care
Factor de virulenţă:
faciliteaza dezvoltarea
producerea de toxine
în plămân şi
diseminarea bolii
 Aspergiloză pulmonară invazivă acută
 Aspergiloză bronşică obstructivă
 Sinuzită acută invazivă
 Aspergiloză cerebrală
 Aspergiloză cutanată
 Aspergilom pulmonar
 Aspergiloză pulmonară cronică necrozantă
 Sinuzită cronică invazivă
 Endocardită
 Osteomielită
 Endoftalmită
 Aspergiloză bronho-pulmonară alergică
 Sinuzită alergică
 Otită externă
 1. alergică: prin hipersensibilzare la
acest microorganism. Simptomele
variaza de la distress respirator
3 tipuri de moderat la FIBROZĂ alveolară
aspergiloză
pulmonară 2. Formarea de opacităţi fungice
observate de obicei în cavernele vechi
ale pacienţilor de TBC ( colonie de fungi
care creşte intro cavernă) sub forma de
semilună
Pacienţii: tuse cu expectorarea
elementelor fungice din cauza
invadării frecvente a bronhiilor

La examenul sputei se observa

lanţuri de conidii
 Aspergiloza
Pot apare: EXISTA PESTE
iniţial
endocardita, 900 SPECII DE
3. invazie pulmonară
osteomielita, ASPERGILI:
tisulară agresivă poate disemina
otomicoza, A.fumigatus,
în ORICE
infecţii cutanate A.niger, A.falvus
ORGAN .
Distribuţie

Frecvent în sol,
Pot creşte şi în
Universală alimente,
dezinfectante
vopsea, AERISIRI
 • Cultura: 1-3 săptămâni colonii formate din micelii albe,
dense, ulterior se pigmentează în funcţie de specie
• Ex histopatologic: hifele sunt late si formează ramuri
dicotomice ( o hifa se divide in 2 ramuri si apoi miceliile se
divid in acelaşi mod)
Diagnostic • Serologie: 2 teste serologice
• A. Imunodifuzie
• B. ELISA. Masoara galactomananul cu specificitate si
sensubiltate de aproape 100%
 Voriconazol
Tratament

Amfotericina B
PENICILLIUM
peste 700 de specii ubicuitare

habitat – solul

• de aici, ele contaminează aerul, apa şi implicit suprafeţele din diverse încăperi.

majoritatea au abilitatea de a se dezvolta pe substraturi nutritive

vegetale
• pe care le degradează

sau cărora le induc un anumit grad de toxicitate prin elaborarea

micotoxinelor.
coloniile sunt uşor de recunoscut:

• creştere rapidă
• ( ajung la maturitate în 5-7 zile),
• culoare albă la început, apoi verzuie, albastră-
verzuie, rar gri
• sau roşiatică,
• aspect catifelat, pufos sau granular

coloniile unor specii pot produce un

pigment de culoare gălbuie, purpurie
sau roșie-brună, difuzibil în mediu
 microscopic
conidiofori neramificaţi sau au un rând de fialide plasat
ramificaţi sub formă de verticil, terminal.

fialidele dau naştere unor lanţuri de conidii

unicelulare, sferice, elipsoidale, fusiforme sau
cilindrice, în general hialine, de 2-4 μm diametru.

acest ansamblu structural format din conidioforul

ramificat sau nu, fialide şi lanţurile de conidii poartă
numele de penicil.
 Penicilul poate fi monoverticilat, biverticilat sau
terverticilat, în funcţie de gradul de ramificare al
conidioforului
Alergii severe la personalul din locațiile de producere a brânzeturilor
 Singura specie recunoscută ca patogenă
 P. marneffei
 fung dimorfic
 se dezvoltă în interiorul organismului
 sub forma unor celule levurice alungite, de 3-6 μm lungime,
monoseptate transversal.
 este endemică în Thailanda, Vietnam şi ţările din regiune.

 celelalte specii de Penicillium nu sunt capabile să

determine infecţii la om, în mod obişnuit;
 unele dintre cazurile excepţionale descrise în literatură
sunt discutabile.
 În laboratoare, speciile genului Penicillium se întâlnesc
frecvent ca agenţi contaminanţi.
 Încrengătura Ascomycota
Ascomicetele ca sursă de principii active
medicamentoase
• Ascomycota (Thomas Cavalier-Smith,
1998), denumită în popor
și ascomicete, este o diviziune de ciuperci
în subregnul Dikarya și Regnul Fungi. Este
cea mai mare încrengătură de fungi, cu
3.400 genuri și peste 300.000 specii, inclus
formele anamorfe (asexuate), care se
înmulțesc preponderent prin conidii, fiind
răspândite global, care se dezvoltă
în simbioză cu licheni chiar și în Antarctică.
Modul de viață și habitatele acestor
ciuperci sunt foarte diverse: unele
sunt saprofite, altele trăiesc în asociere
cu algele formând lichenii sau trăiesc
în ectomicoriză, numeroase alte specii
sunt paraziți sau simbionți ai plantelor sau
animalelor și oamenilor.
• Multe ascomicete sunt compuse din filamente lungi, dar de o
grosime de doar 5 microni, așa numitele hife, care sunt repetat
ramificate, formând astfel o împletitură lânoasă și zbârcită,
miceliul, cu o dimensiune de mai mulți centimetrii în mod normal.
Pe de altă parte, hifele însuși (ipotetic așezate în șir) ajung de
obicei la o lungime de unul sau chiar mai mulți kilometri. Cealaltă
extremă alcatuiesc drojdiile unicelulare, care se văd adesea numai
cu microscopul. Un număr de astfel de specii ca de exemplu,
drojdia clasică de patiserie Saccaromyces cerevisiae este
dimorfică, ceea ce înseamnă, că pot să apară atât în formă uni- cât
și multicelulară.
• Peretele celular ale ascomicetelor constă aproape întotdeauna
din chitină și β-glucani. Celulele individuale sunt împărțite în mod
caracteristic de pereții transversali, așa numite septe. Acestea dau
stabilitate hifei și previn o pierdere pe scară largă a plasmei
celulare în cazul în care membrana celulară s-ar sparge local. În
consecință, spre deosebire de ciupercile iubitoare de
umezeală Zygomycota, ascomicetele pot trăi și în habitate uscate.
Firește, majoritatea pereților transversali sunt perforați central și,
prin urmare, au o deschidere mică în mijloc prin care nucleele de
plasmă celulară și celulă se pot mișca mai mult sau mai puțin liber
în completa hifă. Majoritatea hifelor conțin numai un nucleu
celular per celulă și, prin urmare, sunt numite ne-nucleate.
EFECTE NOCIVE
• Ciuperci ascomicete, ca de exemplu Stachybotrys chartarum, sunt
responsabile pentru pagube mari în case, astfel el se găsește adesea în
spațiile interioare după o deteriorare a apei sau în clădiri vechi și este,
prin urmare, un indicator de umezeală. Ciupercii negre îi place să
provoace putregai pe lemn și crește pe sau sub tapete sau pe plăci de
ghips. Mai departe este răspunzător pentru estomparea bumbacului, o
problemă majoră în special în ținuturi tropice. Pe de altă parte,
mucegaiul albastru roșu și verde infectează și strică
alimentele, Penicillium didicatum (verde) și Penicillium
italicum (albastru) de exemplu fructele citrice.
 Genul Aspergillus, care se dezvoltă cu predilecție în pământ umed, vegetație în descompunere, fân și cereale,
dar în primul rând Aspergillus flavus care crește preponderent pe arahide, produc aflatoxine, micotoxine foarte
dăunătoare. Aceste aflatoxine au un efect hepatologic acut (distrofie hepatică) la concentrații de aproximativ 10
μg/kg greutate corporală, dar sunt de asemenea cancerigene pentru mamifere, păsări și pești chiar și la
concentrații mai scăzute și mai ales la utilizarea repetată.

De mare importanță pentru om este ciuperca Claviceps purpurea (cornul secarei) care infectează culturile de
secară sau de grâu și produce alcaloizi foarte toxici ((ergotamina, ergotinina ș. a.) care provoacă crampe
intestinale și halucinații severe. Scleroții ciupercii pot ajunge în produsele de panificație prin folosirea făinii
obținute din măcinarea unor boabe parazitate. Consumul prelungit de cereale contaminate provoacă o intoxicație
cronică gravă, numită ergotismul gangrenos sau „Focul Sfântului Anton”.

Cerealele infectate de Fusarium graminearum (și suratele lui) conțin micotoxine, cum ar
fi terpenele Deoxynivalenol (DON) și Zearalenone (ZEA sau ZON). Acestea duc la leziuni cutanate sau mucoase
atunci când sunt ingerate de porcine și pot fi letale. Pentru om sunt de asemenea otrăvitoare provocând atacuri
gastrointestinale serioase și s-au dovedit, după o ingerare repetată, cancerigene (cancer de ficat și rinichi).
 EFECTE BENEFICE

• Pe de altă parte, ascomicetele au adus, de asemenea, beneficii semnificative omului. Cel mai
cunoscut reprezentant este probabil specia Penicillium chrysogenum sin. Penicillium notatum a cărui
antibiotic, dezvoltat pentru combaterea bacteriilor concurente, a declanșat sub denumirea penicilină o
revoluție în tratamentul bolilor infecțioase bacteriene în secolul al XX-lea.
• Dar și importanța soiului Tolypocladium inflatum sin. Tolypocladium niveum, deși patogen
pentru larvele gândacilor, nu trebuie subestimată. Această ciupercă ascomicetă produce ciclosporina,
este o polipeptidă ciclică liposolubilă care reprezintă, fără să fie un citotoxic din categoria
anticanceroaselor, fiind una dintre cele mai eficiente și mai blânde metode de imunosupresie, de
exemplu după un transplant de inimă. Pe lângă utilizarea în transplanturi de organe pentru prevenirea
respingerii țesuturilor străine, ciclosporina este de asemenea luată în considerare pentru
tratamentul bolilor autoimune, cum ar fi scleroza multiplă. Dar există îndoieli cu privire la tolerabilitatea
pe termen lung a medicamentului în acest caz.
 • Cea mai importanată descoperire referitoare
la utilizarea fungilor pentru om a fost
descoperirea în 1929 de către Fleming a
ANTIBIOTICE capacității bactericide a speciei Penicillium
notatum asupra bacteriilor Gram pozitive
PRODUSE DE • Ulterior compusul identificat ca penicilină a
FUNGI fost primul membru al antibioticelor
betalactamice
• Ulterior s-a observat că Penicillium
chrysogenum avea o acțiune mai puternică
Penicillium chrysogenum
• În urma selecției și proceselor mutagenice
fermentarea produce penicilina la un nivel
de 7000 mg/L comparativ cu 3 mg/L a
izolatului lui Fleming
• Fermentarea tipică a penicilinei formează 3
tipuri de penicilină: F, G, V
• V utilizată direct
• G este modificată prin acţiunea penicilin-
acilazei pentru a obţine o varietate de
penicilină semisintetică cu rezistenţă la
acţiunea penicilinazelor bacteriene.
Manipularea genetică a fungilor
Fungii au fost utilizaţi într-o
gamă extinsă de aplicaţii
biotehnologice
S.cervisiae utilizată pentru
obţinerea de proteine
recombinante : ex utilizată în
producerea proteinelor de
suprafaţă a virusului hepatitic B,
cu obţinerea vaccinului
recombinant
În plus, unele ciuperci ale încrengăturii (în special din genurile Rhizopus și Mucor) pot fi modificate genetic
prin inginerie genetică. Apoi produc proteine importante cum ar fi insulina, factorii de creștere pentru umanoizi
sau tPA (tissue-type plasminogen activator=activator de plasminogen de tip tisular) un ingredient activ folosit
pentru a sparge cheagurile de sânge.

Mucegaiul de pâine Neurospora crassa este un organism model important în biologie. Genomul său a
fost complet secvențiat, conform publicării în jurnalul științific Nature din aprilie 2003. Are aproximativ
43 de mega-baze și conține aproximativ 10.000 de gene.

Ascomicetele sunt folosite pentru producția de alimente: drojdia de patiserie și bere (Saccaromyces
cerevisiae) este folosită la coacerea pâinii, cozonacului sau a berii, unde eliberează dioxid de carbon,
dacă există suficient oxigen și destinde aluatul.
Saccharomyces ellipsoideus (drojdia de vin) este necesară pentru producerea vinului, unde transformă
zahărul cum ar fi glucoza sau zaharoza în alcool.
Enzimele provenind de la Penicillium camembertii joacă un rol important în producerea
brânzeturilor Camembert și Brie, iar cele ale Penicillium roqueforti în producția
de Gorgonzola, Roquefort și Stilton.
Aspergillus oryzae prin fermentație produce cunoscutul sos de soia, folosit în multe feluri de mâncare
din Orientul Îndepărtat
O influență directă asupra metabolismului uman este exercitată de puținele tipuri de ascomicete, care,
în calitate de ciuperci alimentare (zbârciogii, trufele) nu sunt numai potrivite pentru consum, ci
furnizează, de asemenea, minerale importante, aminoacizi, glucani și polizaharide.
S cerevisiae : alte utilizări

Vaccinul antimalaric: în studiu

Obţinerea de citokine utilizate în tratamentul sarcomului

Kaposi asociat SIDA