Fungii din genul

Aspergillus
Particularități morfostructurale.
Metode de studiere.

A elaborat: Lupu Laura

Grupa M2107
Profesor: Rulevschi Natalia
Cuprins
1. Definiție
2. Scurt istoric
3. Particularitățile morfostructurale
4. Afecțiuni
5. Medtode de studiere
Definiție.
Este o ciupercă formată din mai multe specii de mucegai care pot
fi gasite în diverse climate din întreaga lume. Speciile de
Aspergillus sunt aerobe și se întâlnesc în aproape toate mediile
bogate în oxigen, unde cresc frecvent sub formă de mucegaiuri ca
substrat al unei suprafețe, ca rezultat al concentrației mari
de oxigen existente.
De obicei, ciupercile cresc în zone bogate în carbon, cum ar fi
monozaharidele (glucoza, de exemplu) si polizaharidele (amiloza).
Anumite specii de Aspergillus contaminează alimentele comune
care conțin amidon(pâinea, cartofii etc.), dar pot fi întâlnite și la
anumite plante și copaci.
Scurt istoric
Aspergillus a fost descris
pentru prima dată în 1729 de
Pier Antonio Micheli, un preot
și biolog italian care a fost
prima persoană care a încercat
studiul științific al ciupercilor.
Micheli s-a opus ideii de
„generație spontană”, arătând
că sporii de ciuperci crescuți pe
un mediu ar produce același tip
de ciupercă.
 Forma lui Aspergillus (Figura 1) îi amintea de un
aspergillum (din latinescul aspergere, „a împrăștia”), un
dispozitiv folosit pentru stropirea cu apă sfințită în timpul
unei slujbe liturgice (Figura 2).

Figura 2
Figura 1
Particularitățile morfostructurale
Fungii din acest gen se caracterizează prin:
 miceliu septat și conidiofori simpli,
neseptați;
 conidioforul are la extremitate o veziculă
sferică, acoperită cu o pătură de ramuri
mici, simple, numite sterigme (fialide),
dispuse radial;
 fiecare sterigmă va da naștere, fiecare, la
câte un șirag de conidii (se aseamănă cu
o stropitoare – de aici și denumirea de
mucegai stropit).
Din speciile patogene și condiționat patogene fac
parte Aspergillus fumigatus, A. Flavus, A. Niger etc.
Sunt descrise peste 40 de specii decelate la bolnavi
cu diferite forme clinice de aspergiloză.
 Aspergillus niger
 Specie tipică a aspergililor, larg raspândită în natură;
 Populează pâinea, obiectele umede, dulceața, caise,
ceapă, struguri.
Afecțiuni
La om aspergilii cauzează leziuni cutanate pe trunchi, membre,
în sinusurile nazale, plămâni, bronhii, cornee, în meatul auditiv
extern, uneori pe oase și alte organe și țesuturi.
Provoacă aspergiloza pulmonară traheobronșică, bronho-
pneumonii, aspergilomul pulmonar, endocardită etc.
Metode de studiere
 Diagnosticul de laborator al infecțiilor fungice
poate fi efectuat prin metode microscopice,
micologice, serologice, molecular-genetice.
 Probele sunt recoltate din locul afectat: prelevate
superficiale (cutanate, sinusale, conjunctivale,
unghiale, auriculare); spută, lavaj bronho-alveolar,
urină, mase fecale, biopsii, etc.
 În caz de suspecție de infecție generalizată se vor
colecta și probe de sânge pentru hemocultură.
Metode de studiere
 Însămânțarea pe medii de cultură de rutină sau pe
mediu Sabourad (cu cloramfenicol și gentamicină
- inhibă dezvoltarea bacteriilor contaminante) și
cultivarea lor la temperatura de 25-28oC.
 Mediul Sabourad
Peptonele și glucozele din mediul Sabouraud susțin creșterea
ciupercilor. Cloramfenicolul, antibiotic stabil la căldură, cu spectru
larg, inhibă creșterea florei bacteriene asociate și permite creșterea
selectivă a ciupercilor. Acest mediu este recomandat pentru cultura
probelor biologice ce prezintă o floră bacteriană asociată abundentă:
spută, scaun, unghii, păr.

COMPOZIȚIE TEORETICĂ (g/l de apă

distilată)
Acest agar este preparat conform
formulei pentru mediul C DIN
Farmacopeea Europeană, cu adăugare de
cloramfenicol.
Peptone 10 g
Glucoză 40 g
Agar 12 g
Fungii se identifică:
 după caracterul coloniilor;
 prin cercetarea microscopică a culturii obținute;
 după activitatea enzimatică;
 prin reacția de fixare a complementului;
 cu ajutorul probelor alergice.
Bibliografie
1. Ch. Piatkin, Iu. Kricoșein, 1993. Microbiologie, Editura Lumina, Chișinău.
2. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3291468/
3. https://en.wikipedia.org/wiki/Aspergillus