Nervi de toamnă

E toamnă, e foşnet, e somn...

Copacii, pe stradă, oftează;
E tuse, e plânset, e gol...
Şi-i frig, şi burează.

Amanţii, mai bolnavi, mai trişti,

Pe drumuri fac gesturi ciudate -
Iar frunze, de veşnicul somn,
Cad grele, udate.

Eu stau, şi mă duc, şi mă-ntorc,

Şi-amanţii profund mă-ntristează -
Îmi vine să râd fără sens,
Şi-i frig, şi burează.

George Bacovia

Emoție de toamnă

A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,

cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.

Mă tem că n-am să te mai văd, uneori,

că or să-mi crească aripi ascuţite până la nori,
că ai să te ascunzi într-un ochi străin,
şi el o să se-nchidă cu-o frunză de pelin.

Şi-atunci mă apropii de pietre şi tac,

iau cuvintele şi le-nec în mare.
şuier luna şi o răsar şi o prefac
într-o dragoste mare.

Nichita Stănescu
 Decembre

Te uită cum ninge decembre... Ce cald e aicea la tine,

Spre geamuri, iubito, priveşte - Şi toate din casă mi-s sfinte, -
Mai spune s-aducă jăratec Te uită cum ninge decembre...
Şi focul s-aud cum trosneşte. Nu râde... citeşte nainte.

Şi mână fotoliul spre sobă, E ziuă şi ce întuneric...

La horn să ascult vijelia, Mai spune s-aducă şi lampa -
Sau zilele mele - totuna - Te uită, zăpada-i cât gardul,
Aş vrea să le-nvăţ simfonia. Şi-a prins promoroacă şi clampa.

Mai spune s-aducă şi ceaiul, Eu nu mă mai duc azi acasă...

Şi vino şi tu mai aproape, - Potop e-napoi şi nainte,
Citeşte-mi ceva de la poluri, Te uită cum ninge decembre...
Şi ningă... zăpada ne-ngroape. Nu râde... citeşte nainte.