Lacustr

De-attea nopi aud plound, Aud materia plngnd... Sunt singur, i m duce un gnd Spre locuinele lacustre. i parc dorm pe scnduri ude, n spate m izbete-un val Tresar prin somn i mi se pare C n-am tras podul de la mal. Un gol istoric se ntinde, Pe-aceleai vremuri m gsesc... i simt cum de atta ploaie Piloii grei se prbuesc. De-attea nopi aud plound, Tot tresrind, tot ateptnd... Sunt singur, i m duce-un gnd Spre locuinele lacustre.

Amurg
Pe sear, la geamuri, un nour violet si de aram, Pe drum, l-aceeasi or, se trie un lant de fier, Si coincidente aranjate pe-o trist gam -Azi iar mi-i fric... si cred, si sper... O zi fr anotimp si ordine militar, Si prin vecini s-aud mici pregtiri de mas, ns produsele au nceput s dispar -Si multi au plecat, si noapte se las. Cu totii spun c bine le-a fcut Sau c un geniu se va naste -Iat studiul creste cu tactul tcut... O fiint suprem, dintre noi, ne cunoaste.

Ego
Tot mai tcut i singur n lumea mea pustie i tot mai mult m-apas O grea mizantropie. Din tot ce scriu, iubito, Reiese-att de bine Aceeai nepsare De oameni, i de tine.

Nervi de toamn
E toamn, e fonet, e somn... Copacii, pe strad, ofteaz; E tuse, e plnset, e gol... i-i frig, i bureaz. Amanii, mai bolnavi, mai triti, Pe drumuri fac gesturi ciudate Iar frunze, de venicul somn, Cad grele, udate. Eu stau, i m duc, i m-ntorc, i-amanii profund m-ntristeaz mi vine s rd fr sens, i-i frig, i bureaz.

Ecou de roman
S-a dus albastrul cer senin i primvara s-a sfrit Te-am ateptat n lung suspin, Tu, n-ai venit! i vara, i nopile ei, S-a dus, i cmpu-i vetejit Te-am ateptat pe lng tei, Tu, n-ai venit! Trziu, i toamna a plecat, Frunziul tot e rvit Plngnd, pe drumuri, te-am chemat, Tu, n-ai venit! Iar, mini, cu-al iernii trist pustiu, De mine-atunci nu vei mai ti Nu mai veni, e prea trziu, Nu mai veni!

Regret
De mult, de mult cunosc doi plopi Ce-mi stau i azi n cale mi place mult ca s-i privesc, Dar m cuprinde-o jale Cci parc-mi spune-un nu-tiu-ce Ca mine poate am s mor i dnii n-or mai fi privii De nici un trector