Râile păsărilor

Oprescu Mălina, 2.5.05

 Râile cu localizare cutanată

Fam. Knemidocoptidae
01 Cnemidocoptes mutans
Cnemidocoptes pilae
Neocnemidocoptes laevis gallinae – galiforme
Neocnemidocoptes laevis – la porumbel
Fam. Laminosioptidae
02 Laminosioptes cysticola
 Râile cu localizare respiratorie

Fam. Cytoditidae
01 Cytodites nudus
Râia citoditică
Este o endoacarioză cunoscută și sub denumirea
de aerosaculită serofibrinoasă.
 Cytodites nudus
Ouăle sunt depuse în căile respiratorii, de unde pot fi
eliminate după ce sunt deglutite sau se dezvoltă în
continuare, la sediul parazitării.
Locul de parazitare este
arborele respirator
Găină, fazan, curcan, potârniche
și alte păsări sălbatice

În infestațiile puternice, acarienii invadează cavitatea

abdominală (peritoneul) și organele prezente aici(ficat,
rinichi), cavitatea pericardică și chiar tractul digestiv.
 EPIDEMIOLOGIA

Sursa de infestație Transmiterea Receptivitate

Păsările bolnave De la un individ la altul, Tineretul, dar cu toate
Solul prin acarienii expulzați acestea semnele clinice
Furajele împreună cu secrețiile apar la tineretul trecut de
Apa contaminată cu traheale, în tuse vârsta de 5 luni și la
fecale adulte
 SIMPTOME ȘI LEZIUNI

• Tulburări respiratorii; • Incoordonări în mers;

• Reducerea apetitului,
• Chiar moartea păsărilor
până la anorexie;
• Edem pulmonar
• Slăbire;
• Paliditatea crestei și• Pneumonie
bărbițelor; • Aerosaculită fibrinoasă
• Dispnee;
• Acumulare de mucus în
• Disfagiee;
bronhii și trahee
Prezența acarienilor în sacii aerieni
 TRATAMENTUL ȘI PROFILAXIA
• S-au încercat tratamente experimentale cu acaricide
administrate prin mai multe moduri (prăfuire, aerosoli),
însă nu s-au îngregistrat rezultate satisfăcătoare.
• Folosirea ivermectinei subcutanat s-a dovedit a fi eficientă
• În crescătoriile în care boala a fost diagnosticată se vor
sacrifica toate păsările, iar adăposturile se curăță mecanic
și se dezacarizează.
• Repopularea este permisă doar după un repaus biologic de
3 săptămâni
Râia cnemidocoptică
Este cunoscută și sub denumirea de „râia picioarelor”,
„râia văroasă” sau podocnemidocoptoza.
Este o dermatoză crustoasă proliferativă, cronică,
benignă.
 Cnemidocoptes mutans

Se dezvoltă pe suprafața și printre straturile epidermice,

ajungând la nivelul membranei bazale în regiunile tarso-
metatarso-falangiene .
 EPIDEMIOLOGIA

Sursa de infestație Transmiterea Receptivitate

Păsările sălbatice Prin contact direct, dar Cocoșii sunt mai

Așternutul(solul) și indirect frecvent afectați
Densitatea populației
joacă un rol important
 PATOGENITATEA

• Din cauza acțiunii mecananico-iritative

se produc inflamații locale, iar solzii de
pe degete și metatarse se îndepărtează
treptat, lucru ce condue la apariția
exudatului care se usucă formând astfel
cruste de culoare albiciosă.
• Crustele apar sub forma unor mase
spongioase, areolate, foarte aderente, iar
prind îndepărtare lasă dermul
sângerând.
 SIMPTOME ȘI LEZIUNI
• Crustele au culoare alb-cenușie, odată cu
trecerea timpului acestea devin tot mai
groase → deformarea picioarelor
• Pruritul este accentuat → păsările se
ciugulesc → deschiderea articulațiilor și
infectarea lor → artrite și periostite
• Păsările șchiopătează
• Scade produția de ouă
• Slăbesc
• Leziunile se pot extinde și la bărbițe, creastă
și regiunea pericloacală
 Histopatologic, au fost evidențiate grave fenomene
hipercheratozice difuze ale epidermului, cu prezența a numeroși
acarieni.
 TRATAMENTUL ȘI PROFILAXIA
• Izolarea păsărilor bolnave și tratarea locală a leziunilor
• Înmuierea crustelor înaintea aplicări tratamentului local.
• Tratamentul este local → organofosforice (neguvon),
ivermectină aplicată topic/s.c./im.
• Repetarea tratamentului se face de câteva ori la 14
• Administrarea vitaminei A în furaje
• Concomitent cu tratarea păsărilor se va face igenizarea și
dezacarizarea adăposturilor.
Râia cnemidocoptică a
pistacidelor
Este o acarioză cosmopolită care afectează perușii
crescuți în captivitate cu localizare podală și la baza
ciocului.
 Cnemidocoptes pilae

Se dezvoltă pe suprafața și printre straturile epidermice,

aparazitând în special ciocul și picioarele.
 EPIDEMIOLOGIA

Sursa de infestație Transmiterea Receptivitate

Păsările bolnave Prin contact direct Păsările tinere sunt

cupăsările bolnave sau mai receptive,
purtătoare incidența maximă
Unii autori suțin teoria fiind semnalată la
transmiterii indirecte categoria de vârstă
cuprină între 1și 2 ani
 SIMPTOME ȘI LEZIUNI
• La începutul bolii, perușii sunt foarte puțin
afectați, aparent sănătoși, însă la nivelul
ciocului încep să apară cruste, care ar putea
fi trecute cu vederea
• Arhitectura normală a ciocului poate fi
modificată în urma crustelor groase și
rugoase
• În timp ciocul crește exagerat, nu se uzează
normal, iar ca drept urmare, se deformează,
făcând imposibilă hrănirea.
• Leziunile se pot extinde pe ploape, cap și în
regiunea cervicală
 TRATAMENTUL ȘI PROFILAXIA
• Izolarea păsărilor bolnave și tratarea locală a leziunilor
• Înmuierea crustelor înaintea aplicări tratamentului local.
• Tratamentul este local →ivermectină
• Repetarea tratamentului se face de câteva ori la 14
• Administrarea vitaminei A în furaje
• Concomitent cu tratarea păsărilor se va face igenizarea și
dezacarizarea adăposturilor.
Râia neocnemidocoptică
Mai este denumită și râia deplumantă, afectând
zonele acoperite cu pene ale galiformelor sau
columbiformelor .
 Neocnemidocoptes laevis gallinae – galiforme
Neocnemidocoptes laevis – la porumbel

Femelele sunt vivipare, ciclul de viată desfășurându-se

pe aceeași gazdă..
 EPIDEMIOLOGIA

Sursa de infestație Transmiterea Receptivitate

Păsările purtătoare cu Transmiterea se Este întâlnită mai

sau fără manifestări realizează mai ales prin frecvent la găini, curci,
clinice contact direct, cocoșii fazani, gâște de vârstă
fiind transmițătorii adultă și, mai rar, la
activi, transmiterea porumbel și păsări de
realizându-se în timpul colivie
actului sexual
 SIMPTOME ȘI LEZIUNI
• În urma acțiunii iritative apare pruritul,
păsările sunt neliniștite, își ciugulesc
penajul, smulgând sau retezând tectricele.
• Debutează de pe crupion, cu extinderea pe
coapse și abdomen a zonelor deplumante.
• În zonele deplumate pielea este hiperemiată,
plisată cu numeroase cruste albicioase,
furfuracee
• Ciugulirea excesivă determină apariția
plăgilor sângernânde, urmate de pică și
canibalism, cu sfărșit letal.
• Se pot produce de asemenea papule și noduli
de dimensiuni variabile
 TRATAMENTUL ȘI PROFILAXIA
• În cazul apariției în gospodărie, păsările bolnave se izolează
și se tratează
• În cazul apariției bolii și în unitățile avicole, se recomanadă
sacrificarea păsărilor bolnave, pentru a preveni răspândirea
acesteia
• Se vor face tratamente acaricide prin administrarea
organofosforicelor sub formă de pulbere în „băi de nisip”
• Tratamentul individual se poate realiza prin prăfuire sau
aspersare cu soluții apoase conținând organofosforice,
carbamați și amitraz.
• Tratamentul se va repeta la un interval de 7-10 zile [5].
• Concomitent se recomandă dezacarizarea adăposturilor.
Râia laminosioptică
Este o acarioză produsă de acraieni cu localizare în
țestutul conjunctiv subcutanat întâlnită la galiforme,
anseriforme și columbiforme, determinând
deprecierea carcaselor .
 Laminosioptes cysticola
Ciclul biologic al acestor acarieni nu este pe deplin
deslușit. Se presupune că întregul ciclu de viață se
desfășoară pe gazdă, însă se știe că femela depune ouă
embrionate în țesutul subcutanat.
 EPIDEMIOLOGIA

Sursa de infestație Transmiterea Receptivitate

Nu este pe deplin Păsările țintă sunt
Păsările purtătoare cu
cunoscut reprezentate de: găină, curcă,
sau fără manifestări
fazan, gâscă și porumbel,.
clinice
Păsările adulte sunt cele care
sunt cel mai frecvent
parazitate, însă infestarea se
face la tineret
 SIMPTOME ȘI LEZIUNI
• Acarienii invadează pielea gazdei, apoi se regăsesc
frecvent, în țesutul conjunctiv subcutanat și
intramuscular, unde formează mici noduli.
• După moartea acarienilor, aceștia sunt înblobați
în colagen, aceste chisturi calcificându-se în jurul
lor
• Localizările predilecte ale acestor chiști sunt în
regiunea cervicală, pectorală, a flancurilor și în
jurul orificiului clocal.
• Nodulii sunt de culoare gălbuie
• Acarienii au fost evidențiați și în țesutul
conjunctiv din viscerele abdominale sau în perții
vaselor sangvine din ficat și rinichi,
 TRATAMENTUL ȘI PROFILAXIA
• Nu există un tratament specific, datorită depistării acestei
acarioze postmortem.
• În cazul identificării acesteia se impune lichidarea întregului
efectiv și repopularea adăpostului după 3 săptămâni, dar
doar după ce s-a efectuat în prealabil o dezacarizare și o
curățire riguroasă a acestuia
 VĂ MULȚUMESC
PENTRU ATENȚIA
ACORDATĂ!