UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ

VETERINARĂ A BANATULUI
„REGELE MIHAI I AL ROMÂNIEI” DIN TIMIŞOARA

FACULTATEA DE MEDICINĂ VETERINARĂ

TIPURI DE LEZIUNI ȘI
MODIFICĂRI ALE PIELII

COORDONATOR ŞTIINŢIFIC:
PROF. DR. SORIN MORARIU

Student:
RĂDULESCU TEODORA GABRIELA,
ANUL V, GRUPA 2.5.02

TIMIȘOARA
2021
Rădulescu Teodora Gabriela, Tipuri de leziuni și modificări ale pielii

CUPRINS
INTRODUCERE ............................................................................................................................. 3

STRUCTURA PIELII ..................................................................................................................... 3

EXAMINAREA DERMATOLOGICĂ .......................................................................................... 4

OBSERVAREA GENERALIZATĂ............................................................................................... 4

SIMETRIA .................................................................................................................................. 4

CALITATEA, CULOAREA ȘI STRĂLUCIREA BLANII ....................................................... 4

INTRODUCERE ÎN LEZIUNILE PIELII ...................................................................................... 5

IMPORTANȚA RECUNOAȘTERII LEZIUNILOR DE PIELE ............................................... 5

DEFINIȚIA LEZIUNILOR PRIMARE ȘI SECUNDARE ............................................................ 5

CLASIFICARE LEZIUNI .............................................................................................................. 6

LEZIUNILE PRIMARE .............................................................................................................. 6

LEZIUNI PRIMARE SAU SECUNDARE( INTERMEDIARE) ............................................... 9

LEZIUNI SECUNDARE .......................................................................................................... 11

CONFIGURAȚIA LEZIUNILOR ................................................................................................ 13

TEXTURA LEZIUNILOR PIELII ............................................................................................ 13

LOCAȚIA ȘI DISTRIBUȚIA LEZIUNILOR PIELII .............................................................. 14

CULOAREA ............................................................................................................................. 14

ALTE SEMNE CLINICE ALE LEZIUNILOR PIELII ............................................................ 15

STADII DIFERITE ................................................................................................................... 16

CONCLUZII ................................................................................................................................. 16

BIBLIOGRAFIE ........................................................................................................................... 18

2
 Rădulescu Teodora Gabriela, Tipuri de leziuni și modificări ale pielii

INTRODUCERE

Pielea este cel mai mare organ al corpului, cu multe funcții diferite ca termoreglare,
protecție imunitară, percepție senzorială, producție de vitamina D și acționează ca o barieră între
animal și mediu. Pe lângă toate aceste funcții importante și bolile care afectează direct pielea, poate
împărtăși sau reflecta, de asemenea, procesele patologice din alte țesuturi. Datorită acestor
caracteristici, problemele dermatologice sunt printre cele mai frecvent observate tulburări în
spitalele veterinare. Este important ca medicul veterinar să cunoască și să înțeleagă despre fiziologia
pielii și despre cele mai frecvente tulburări dermatologice care afectează câinii și pisicile.

STRUCTURA PIELII

Pielea este împărțită în trei straturi: epidermă, dermă și hipodermă . Epiderma, stratul
exterior al pielii, este compusă din keratinocite, melanocite și celule Langerhans. Keratinocitele
sunt, de asemenea, eliminate în straturi în epidermă. Cel mai adânc, stratul bazal, este format dintr-
un singur rând de keratinocite germinative și conține, de asemenea, melanocite. Aceste keratinocite
germinative generează celelalte straturi prin diviziune celulară și diferențiere. Următorul strat,
stratum spinosum, diferă de stratul bazal prin prezența joncțiunilor intercelulare. Celulele
Langerhans sunt, de asemenea, prezente în acest strat. Stratum granulosum se caracterizează printr-
o cantitate mare de granule de keratohialină în interiorul keratinocitelor, care sunt importante în
procesul de keratinizare a pielii. Stratum corneum, stratul epidermic exterior, este compus din
keratinocite în gradul lor maxim de diferențiere (corneocite), intercalate în matricea lipidică [1].
Dermul, stratul de sub epidermă, este compus dintr-o matrice conjunctivă în care se găsesc
fibre reticulare, elastice și de colagen. Structura celulară a dermului este compusă din fibroblaste,
mastocite și histiocite. De asemenea, conține apendice epidermice (păr, unghii, glande sebacee și
sudoripare), mușchi pili erector, vase de sânge și limfatice. Hipodermul sau țesutul subcutanat oferă
sprijin și amortizare împotriva traumelor fizice. Este compus dintr-un țesut conjunctiv liber și fibre
elastice intercalate de adipocite [1]. Foliculii de păr prezintă cicluri de activitate care duc la formarea
părului. Anagen este o perioadă de creștere activă atunci când se formează un nou fir de păr.
Catagenul este atunci când creșterea părului se oprește și apar modificări degenerative la baza
foliculului.
Telogenul reprezintă o perioadă de inactivitate a foliculilor, când părul este înlocuit, astfel
încât unul nou să poată începe să crească [1]. Activitatea ciclului de păr, la unele rase de câini, este
strâns legată de variația temperaturii și de fotoperiadă, ceea ce duce la scăderea densității părului în
lunile mai calde, ceea ce ajută la pierderea căldurii la aceste animale [2].

3
 Rădulescu Teodora Gabriela, Tipuri de leziuni și modificări ale pielii

EXAMINAREA DERMATOLOGICĂ

O examinare dermatologică bună necesită o iluminare adecvată, o abordare sistematică și

aprofundată și ar trebui să includă un examen fizic general. Observarea de la distanță trebuie urmată
de o inspecție atentă a pielii și a membranelor mucoase. Încep de la cap, continuând la buze, gură,
urechi, se trec mâinile prin blana trunchiului, se ridică coada pentru a inspecta zona perianală și apoi
se examinează membrele anterioare și membrele posterioare cu tampoane și gheare. Apoi, pacientul
este poziționat pe spate - animalele de companie mici reticente sunt făcute să se așeze în poala
proprietarului; cu câinii mai mari, labele anterioare sunt ridicate pentru un moment scurt, ceea ce
dă posibilitatea de a examina aspectele ventrale ale animalului de la axilă la zona inghinală. [3]

OBSERVAREA GENERALIZATĂ

Problemele dermatologice pot fi localizate sau generalizate:

Problemele localizate se pot datora organismelor infecțioase care au intrat într-un anumit
loc și s-au răspândit numai la nivel local, cum ar fi infecțiile micobacterice sau fungice atipice.
Boala neoplazică este frecvent localizată, cel puțin inițial. Tulburările generalizate se datorează mai
frecvent hipersensitivităților sau afecțiunilor sistemice,cum ar fi tulburările endocrine și bolile de
piele mediate imun sau metabolice. [3]
SIMETRIA

Leziunile bilateral simetrice sunt de obicei cauzate de boli interne, cum ar fi

hipotiroidismul, hiperadrenocorticismul sau pemfigusul foliaceu . Un factor alergic poate fi de
asemenea prezent cu simptome bilateral simetrice. Leziunile asimetrice mai frecvent au cauze
externe,cum ar fi ectoparaziții (de exemplu, demodicoza) sau ciupercile (de exemplu,
dermatofitoza). [4]
CALITATEA, CULOAREA ȘI STRĂLUCIREA BLANII

Rgiunea de păr este uscată sau strălucitoare? Un aspect al părului lipsit de strățlucire se
poate datora bolilor metabolice sau hormonale, deficiențelor nutriționale sau bolilor cronice de
piele.
Există anomalii de culoare sau modificări și, dacă da, au apărut înainte sau concomitent cu
apariția bolii de piele sau ca o consecință a bolii. Modificările culorii părului pot fi asociate cu boala

4
 Rădulescu Teodora Gabriela, Tipuri de leziuni și modificări ale pielii

hormonală sau displazia foliculară. Modificări ale calității părului (fie la un strat grosier sau la un
strat fin catelus) poate indica din nou la boli hormonale sau displazie foliculară. [3]
Inspecția atentă a pielii și a membranelor mucoase urmează observația generală. Se acordă
o atenție deosebită oricăror leziuni individuale. Leziunile primare sunt erupții inițiale care sunt
cauzate direct de procesul bolii subiacente. Leziunile secundare care evoluează din leziuni primare
sunt cauzate de pacient (autotraumatizare) sau de mediu (medicamente). Este important ca
clinicianul să fie capabil atât să facă diferența între leziunile primare și secundare, cât și să înțeleagă
procesul evoluției subiacent, deoarece acest lucru ajută la formularea unei liste relevante de
diagnostice diferențiale. Apoi se discută despre leziunile individuale și implicațiile lor și se dau cele
mai frecvente diagnostice diferențiale pentru fiecare leziune. [3]

INTRODUCERE ÎN LEZIUNILE PIELII

Examinarea pielii ar trebui să permită clinicianului să determine natura și distribuția
oricăror leziuni cutanate. Capacitatea de a identifica leziuni ale pielii de diferite tipuri este un aspect
fundamental în evaluarea cazului. Medicul veterinar trebuie să se familiarizeze cu definițiile,
aspectul, patogeneza probabilă și semnificația clinică a diferitelor leziuni cutanate; acesta este unul
dintre cele mai vitale obiective de învățare în cursul de dermatologie. [5]

IMPORTANȚA RECUNOAȘTERII LEZIUNILOR DE PIELE

Natura și distribuția leziunilor cutanate vor avea o influență majoră asupra listei de
diagnostice diferențiale care trebuie luate în considerare și, prin urmare, vor conduce la abordarea
diagnostică și terapeutică. O cunoaștere a cauzelor probabile și patogeneza diferitelor tipuri de
leziuni cutanate simplifică foarte mult întregul subiect al dermatologiei. [6]

DEFINIȚIA LEZIUNILOR PRIMARE ȘI SECUNDARE

Leziunile cutanate primare sunt cele care se dezvoltă ca rezultat direct al procesului de
boală. Leziunile secundare sunt cele care evoluează din leziuni primare sau se dezvoltă ca o
consecință a activităților pacientului. [7]

Această clasificare este artificială în mod natural; același tip de leziune poate fi o leziune
primară într-o boală, dar o leziune secundară în alta (de exemplu, alopecia este o leziune primară
în hipotiroidismul canin [consecință directă a lipsei de tiroxină] dar o leziune secundară în alergia
la purici la feline [cauzată de pacient: păr îndepărtat de pisica din cauza mâncărimii]). Nu se

5
 Rădulescu Teodora Gabriela, Tipuri de leziuni și modificări ale pielii

confundă termenul "leziune secundară" cu "piodermă secundară". Acest din urmă termen implică
o infecție bacteriană care complică o boală de piele subiacentă (exemple comune la câini includ
alergie sau demodicoză), dar și că pioderma secundară se poate prezenta cu leziuni primare, ar fi
papulele și pustulele. [7]

CLASIFICARE LEZIUNI

PRIMARE: macula, papula, pustula, vezicula( bula), nodulul si tumora/ chistul

PRIMARE/SECUNDARE(INTERMEDIARE): alopecia, scuamele(solzii), crustele,
rigidizarea foliculara ( mansoanele pilare), comedoanele, anomaliile de pigmentatie
SECUNDARE: coleretul epidermal, cicatricea, excoriatia, eroziunea/ ulcerul, fisura,
lichenificarea, calusul. [8]

LEZIUNILE PRIMARE
1. MACULA
Definiție: Reprezintă o leziune de tip pată focală, circumscrisă, nepalpabilă , cu modificare
a culorii, cu dimensiune <1 cm (când este mai mare, se numește pată).
Macula se poate încadra în mai multe tipuri: Purpura este cea care reprezintă sângerarea în interiorul
pielii;peteșiile sunt macule cu dimensiunea unei gămălii de ac, cauzate de o hemoragie cu diametrul
mai mic de 1 cm; echimozele sunt pete cauzate de hemoragii de mai mult de 1 cm în diametru.
Hemoragiile cutanate pot reflecta trombocitopenie, defecte de coagulare sau vasculită.
Patogeneza: Modificarea pigmentării este datorată scăderii sau creșterii producției de melanină,
eritemului în timpul inflamației sau hemoragiei locale cauzate de traumatisme sau vasculite.
Diagnostice diferențiale-depigmentare: vitiligo, lupus eritematos discoid, sindrom
uveodermarologic, pioderm mucocutanat.
hiperpigmentare: Lentigo, boli hormonale sau postinflamatoare cu multitudinea de posibile cauze
subiacente lentigo.
eritem: Inflamație datorată unei varietăți de boli subiacente sau hemoragie datorată vasculopaziilor
sau coagulopatiilor [5]
2. PAPULA
Definiție: reprezintă o mică elevație a pielii, până la un cm diametru, care poate fi palpată,
cu o culoare roz-roșietică, datorită edemului intraepidermic, subepidermic sau a unei hipertrofii
epidermice. [8]
Patogeneză: Aflux de celule inflamatorii în derm, hiperplazie epidermică focală, leziuni
neoplazice timpurii.

6
 Rădulescu Teodora Gabriela, Tipuri de leziuni și modificări ale pielii

Pisicile și câinii cu dermatită alergică la purici sunt prezenți frecvent cu papule care
reflectă răspunsul inflamator la locul mușcăturilor de purici. Papulele sunt, de asemenea, frecvent
observate în pioderma canină. [5]
3. PLACA
O elevație mare a pielii, uneori formată din papule care se coagulează. Un exemplu comun
este placa eozinofilică observată la unele pisici cu boală alergică de piele. Poate sa aibă aspect
conopidiform sau chiar pediculat
Diagnostice diferențiale; Foliculită bacteriană, demodicoză, faliculită fungică,
hipersensibilitate la mușcături de purici și țânțari, râie, alergie de contact, boală autoimună a pielii,
erupție medicamentoasă [9]
4. PUSTULA
Definiție: O mică zonă circumscrisă în epiderm care este încarcată cu puroi. [5]
Poate să aibă zona intraepidermică, subepidermică și chiar foliculară. Culoarea este variabilă, de la
gălbui la verzui și uneori chiar și roșietice. Cel mai frecvent, originea este infecțioasă.
Patogeneza : Majoritatea pustulelor sunt umplute cu neutrofile, dar pot fi observate și
pustule eozinofilice. Citologia de aspirație și biopsia sunt indicate. [5]
Se pot forma abcese, ce reprezintă leziuni fluctuante demarcate, ce sunt rezultate ca urmare
a unei acumulări dermice sau subcutanate a puroiului.Acestea sunt mari și sunt profunde. În
comparație cu abcesele, există și elevații nete și circumscrise ale epidermului, ce sunt pline cu lichid
limpede, și constituie veziculele. [8]
La câini, cea mai importantă cauză a leziunilor pustuloase este infecția cu Staphylococcus
intermedius (adică pioderma). S-ar putea sugera că pustulele de pe pielea canină ar trebui să fie
presupuse a fi stafilococice de origine până la proba contrarie! Cu toate acestea, pustulele pot fi o
caracteristică a bolilor sterile, mediate imun (toate acestea sunt rare la toate speciile veterinare). Cel
mai important exemplu este pemphigus foliaceus la câini, pisici și cai. [10]
Diagnostice diferențiale-neutrofile: infecție bacteriană, infecție fungică, boală autoimună
a pielii;eozinofile: hipersensibilitate la insecte sau de contact, paraziți, boli de piele mediate imun
5. VEZICULE
Definiție: O mică zonă circumscrisă cu epiderma scăzută sau umplută cu lichid limpede.
Veziculele sunt foarte fragile și, astfel, tranzitorii. Patogeneză: Spongioza și colectarea de lichid
extracelular din cauza inflamației și a pierderii coeziunii.
Diagnostice diferențiale: afecțiuni cutanate mediate imun și congenitale, boli virale sau
dermatită iritantă. [5]

7
 Rădulescu Teodora Gabriela, Tipuri de leziuni și modificări ale pielii

6. BULE
Definiție: Veziculele mai mari sunt numite bule, dar cu diametrul mai mare de 1 cm
Veziculele pot fi cauzate de: degenerarea balonului de keratinocite (de exemplu, febră aftoasă).
pierderea coeziunii între celule în sau chiar sub epidermă din cauza unui răspuns autoanticorp
îndreptate spre proteine implicate în atașament celular (de exemplu, pemfigoid bulos), citotoxicitate
mediată celular care duce la pierderea integrității structurale a celulelor epidermice (de exemplu
eritem multiform). Deoarece veziculele și bulele sunt fragile și tranzitorii, tipul de leziune dominantă
poate fi eroziunea și ulcerația. [5]
7. NODULI
Definiție: O elevație circumscrisă, solidă, cu diametrul mai mare de 1 cm, care se extinde
în straturile profunde ale pielii.
Patogeneză: Infiltrarea masivă a celulelor inflamatorii sau neoplazice la depunerea de
fibrină sau la depuneri de substante cristaline.
Nodulii pot rezulta din: neoplazie (provenită din celulele pielii sau metastatice),
acumularea de celule inflamatorii (în special inflamația granulomatoasă cronică asociată cu infecții
sau procese sterile) sau mai puțin frecvent, displazia tisulară, hiperplazia sau depunerea de minerale.
Trei teste sunt foarte utile în bolile nodulare: aspirația acului și citologia: pot oferi un diagnostic
rapid (dar nu întotdeauna); biopsia excizională și histopatologia: ar trebui să diagnosticheze
neoplazia dacă este prezentă și să se distingă de boala inflamatorie.
Agenții infecțioși pot fi văzuți, în special cu pete speciale. Biopsia și cultură excizională
exprimă țesutul colectat aseptic care poate fi macerat și inoculat pe diferite medii de cultură dacă
se suspectează agenți infecțioși. [5]
8. TUMORA
Definiție: O masă mare care implică pielea sau țesutul subcutanat.
Patogeneză: Aflux masiv de celule inflamatorii sau neoplazice.
Diagnostice diferențiale- boli granulomatoase sterile; infecții bacteriene sau fungice, boli
neoplazice. [5]
9. CHIST
O cavitate cu căptușeală epitelială, ce conține un material lichid sau solid. Chistul este
neted, este bine circumscris, fluctuant si ferm. [5]

8
 Rădulescu Teodora Gabriela, Tipuri de leziuni și modificări ale pielii

LEZIUNI PRIMARE SAU SECUNDARE( INTERMEDIARE)

1. ALOPECIA
Definiție: Pierderea parțială și completă a părului.
Patogeneză: Auto-traumă, deteriorarea părului sau foliculului de păr din cauza displaziei
, inflamației și / sau infecției , lipsei de regenerare a părului adesea din cauza bolii hormonale.
Diagnostice diferențiale: Leziune primară în tulburări foliculare, tulburări endocrine;
leziune secundară în bolile de piele pruritice, foliculita bacteriană sau fungică, demodicoza. [5]
2. SCUAMELE
Definiție: O acumulare de fragmente libere ale stratului cornos al pielii .
Patogeneză: Creșterea producției de keratinocite (adesea asociată cu anomalii ale
procesului de keratinizare) sau creșterea retenției corneocitelor.
Pielea este acoperită de un epiteliu keratinizant stratificat, care se reînnoiește singur. În mod normal,
descuamarea de celule din stratul cornos are loc în așa fel încât celulele nu sunt văzute. Scuamarea
reprezintă o acumulare de celule din stratul cornos care indica o perturbare destul de serioasă. Solzii
reprezintă un semn clinic comun și poate reflecta defecte primare ale keratinizării,cum ar fi seboreea
idiopatică. Cu toate acestea, bolile ectoparazitice (în special cheyletielloza la câini și iepuri) și alte
cauze ale inflamației cronice a pielii (de exemplu, infecție bacteriană, dermatofitoză, alergie) pot
duce la scuame. [5]
Solzii pot fi tărâțoși, fini, cu aspect de praf, unsuroși sau uscați, desprinși sau aderenți.
Culoarea lor este destul de variabilă: albicioasă, argintie, gălbuie, maronie sau gri.
Diagnostice diferențiale: Leziune primară în displazii foliculare, seboree idiopatică și
ihtioză. Leziune secundară în bolile asociate cu inflamația cronică a pielii. [5]
3. CRUSTELE
Definiție: Aderența exsudatului uscat, serului, puroiului, sângelui, scuamelor,
medicamentelor , sau alte produse care se usucă la suprafața pielii.
În cazul acestor cruste, culoarea este variabilă: dacă culoarea este închisă, înseamnă că sunt
distrucții celulare sau hemoragii; dacă culoarea este ca și a mierii, atunci întalnim o infecție. Dacă
crustele sunt uscate și galbene, atunci ne putem confrunta cu râie sau dermatoză dependentă de zinc.
Crustele puternic aderente sunt caracteristice eritemului necrolitic migrator. [5]
Cruste și scuamele nu sunt la fel!
Crustele sunt frecvent observate în bolile cu o componentă pustuloasă (de exemplu,
pioderma canină, pemphigus foliaceus) și unde exudatul din eroziuni și ulcere se usucă pe suprafața
leziunii. [5]

9
 Rădulescu Teodora Gabriela, Tipuri de leziuni și modificări ale pielii

Diagnostice diferențiale : Leziune primară în seboreea idiopatică, necroza epidermică

metabolică. Leziune secundară într-o varietate de boli de piele .
4. RIGIDIZAREA FOLICULARA SAU MANȘOANELE PILARE
Definiție : O acumulare de keratină și material folicular pe firul de păr , ce se poate extinde
si la suprafața pielii
Indică un defect de keratinizare foliculară. Sunt frecvent observate în seboreea idiopatică și în
adenita sebacee la câini și, în unele cazuri, de demodicoză și dermatofitoză. Adesea coexistă cu
comedoanele.
Diagnostice diferențiale : Leziune primară în dermatoza receptivă la vitamina A, seboreea
idiopatică. Și adenită sebacee. Leziune secundară în dermatofitoză și demodicoză. [5]

5. ANOMALIILE PIGMENTARE

Sunt reprezentate de colorații ale pielii produse de diverși pigmenți, în principal melanina.
În funcție de pigmentul implicat, tegumentul poate să aibă diverse culori, cum ar fi: negru când este
prezentă melanina în epiderm (lentigo); albastru când melanina se gasește în straturile mijlociu și
profund al dermului (melanocitoame dermice); gri când există incontinența pigmentară (melanoza
dermică difuză) [5]

HIPOPIGMENTAREA
Pigmentarea pielii a scăzut dincolo de ceea ce este normal pentru acea zonă.

LEUCOTRICHIA
Pierdera pigmentului
HIPERPIGMENTARE
Definiție: Melanină epidermică și/sau cutanată crescută.
Patogeneză: Creșterea producției, dimensiunii sau melanizării melanozomilor sau creșterea
numărului de melanozomi datorită unei varietăți de factori intrinseci sau extrinseci. Cea mai
frecventă cauză este inflamația cronică.
Diagnostice diferențiale: Leziune primară în dermatoza endocrină, modificare
postinflamatorie secundară datorată unei varietăți de boli de piele.
Pigmentarea pielii depinde în primul rând de natura și cantitatea de melanină din celulele
epidermice. Pigmentarea este adesea crescută în bolile endocrine care afectează pielea sau ca o
consecință a inflamației. Procesele inflamatorii pot duce invers la hipopigmentare dacă melanocitele

10
 Rădulescu Teodora Gabriela, Tipuri de leziuni și modificări ale pielii

sunt deteriorate (de exemplu, în bolile autoimune centrate pe joncțiunea dermo-epidermică, ar fi

lupusul eritematos).[5,8]

6. COMEDOAMELE

Definiție : Un folicul de păr dilatat umplut cu comeocite și material sebaceu.Prezintă în partea

superioară culoarea neagră, datorită unui fenomen oxidative lipidic.

Patogeneză: Defecte primare de keratinizare sau hiperkeratoză datorate anomaliilor hormonale

sau inflamației.

Diagnostice diferențiale: Leziune primară în acneea felină, unele seboree idiopatice, sindromul
Schnauzer comedo, boli endocrine. Leziune secundară în demodicoză și mai puțin frecvent
dermacofitoză. Procesele care interferează cu creșterea părului și induc defecte ale procesului de
keratinizare în infundibulul folicular sunt susceptibile de a duce la formarea de comedii (comedoane
plurale). Comedoamele sunt cel mai adesea întâlnite la câini. [5]

LEZIUNI SECUNDARE

1. COLERETELE EPIDERMALE
Definiție: Adunare de bucăți de keratină în grămezi neordonate sau "peeling" keratinal organizat
într-un cerc. Reprezintă un tip specific de cruste, care se găsesc pe locul unor vezicule, pustule sau
papule.
Patogeneză: Rămășița unui pustule sau vezicule după partea superioară a fost pierdută sau
cauzată de o sursă punctuală de inflamație,cum ar fi o papulă.Acestea sunt "urme" ale unei leziuni
veziculoase sau pustuloase. Prin urmare, ele sunt un tip comun de leziune în pioderma canină.
Diagnostice diferențiale: Cel mai probabil o infecție bacteriană , infecție fungică mai puțin
frecventă, boală de piele mediată imun, reacție la mușcături de insecte sau hipersensibilitate la
contact. [5]
2. CICATRICEA
O zonă de țesut fibros care înlocuiește pielea deteriorată. La câine și pisică, cicatricile sunt
alopecice, atrofice sau depigmentate. [8]
3. EXCORIAȚIA

11
 Rădulescu Teodora Gabriela, Tipuri de leziuni și modificări ale pielii

Eroziune sau ulcerație cauzată de zgâriere, mușcare sau frecare, mai exact a unui defect
epidermic superficial. Excoriația este de obicei văzută ca o consecință a pruritului moderat sau
sever.
4. EROZIUNEA
Definiție: Un defect epidermal superficial care nu penetrează membrana bazală. Se vindecă fără
să lase cicatrici.
Patogeneza: Trauma sau inflamația duce la moartea rapidă și/sau pierderea keratinocitelor
Diagnostice diferentiale: Diverse boli de piele asociate cu auto-traumatisme ,cum ar fi infecții sau
alergii. Eroziuni și ulcere pot fi văzute în multe procese. Leziunile veziculoase și buloase evoluează
de obicei în eroziuni și ulcere. Ulcerele pot fi, de asemenea, observate infecții severe și în asociere cu
neoplazie (de exemplu, carcinom cu celule scuamoase). [5]
5. ULCERUL
Definiție: Discontinuitate a epidermului, ce duce la expunerea dermului. Interesează structura
marginilor, duritatea conținutului și tipul exsudatuliui. Rămâne cicatrice după vindecare.
Patogeneză: Traumă severă și inflamație severă.
Diagnostice diferențiale: Diverse boli de piele asociate cu traume, cum ar fi infecții și alergii, de
asemenea, boli imune.
6. FISURA
Ruptură liniară prin epidermă în dermul subiacent. Fisurile sunt de obicei văzute ca o consecință
a pierderii elasticității pielii. La câinii cu așa-numitul sindrom hepatocutanat, hiperkeratoza și
fisurarea piciorului duc adesea la șchiopătare. [5]

7. LICHENIFICAREA
Definiție: Îngroșarea și întărirea pielii caracterizate prin marcaje superficiale exagerate ale pielii.
Lichenificarea este asociată cu inflamație cronică și traumă și este, de obicei, o caracteristică a bolii
alergice canine severe și cronice sau a infecției cu Malassezia, de exemplu. Unele rase de câini par
să dezvolte lichenificarea mai ușor decât altele; WHWT și GSD sunt adesea prezente cu acest tip
de leziune.
Patogeneză: Traume cronice, cum ar fi frecarea sau frecarea.
Diagnostice diferențiale: Toate bolile cronice și pruritice ale pielii. [5]

8. CALUSUL
Este o placă lichenificată, îngroșată, rugoasă, hipercheratozică și alopecică. Se formează în zonele
cu proeminențe osoase. [8]

12
 Rădulescu Teodora Gabriela, Tipuri de leziuni și modificări ale pielii

CONFIGURAȚIA LEZIUNILOR

Trebuie remarcată configurația oricăror leziuni. Leziuni unice pot fi observate în dermatofitoză
sau în neoplazia cutanată.
Leziunile liniare pot indica traumatisme externe sau leziuni asociate cu un vas de sânge,
dermatom sau o malformație congenitală.
Leziunile inelare indică, de obicei, răspândirea periferică a bolii ca în piodermă sau
dermatofitoză.
Leziunile nummulare sunt circulare sau în formă de monedă; un exemplu este eczemă numulară.
Leziunile țintă (ochi de taur sau iris) apar ca inele cu amurg central și sunt clasice pentru eritemul
multiform.

Leziunile serpiginoase au elemente liniare, ramificate și curbate. Exemplele includ unele infecții
fungice și parazitare (de exemplu, migrans larva cutanat).

Leziunile reticulate au un model dantelă sau în rețea. Exemplele includ cutis marmorata și livedo
reticularis.

Herpetiform descrie papule grupate sau vezicule aranjate ca cele ale unei infecții cu herpes
simplex.

Zosteriform descrie leziuni grupate într-o distribuție dermatomală similară cu cele ale
herpes zoster. [11]

TEXTURA LEZIUNILOR PIELII

Unele leziuni ale pielii au o textură vizibilă sau palpabilă care sugerează un diagnostic.
Leziunile verrucous au o suprafață neregulată, de pietriș sau aspră. Exemplele includ negi și
keratoze seboreice. Lichenificarea este îngroșarea pielii cu accentuarea marcajelor normale ale
pielii; rezultă din zgârierea sau frecarea repetată. Leziunile cutanate (lichenificare), indurație, sau
îngroșarea profundă a pielii, poate rezulta din edem, inflamație, sau infiltrare, inclusiv cancer.
Pielea indurată are o senzație tare, rezistentă. Indurația este caracteristică paniculitei, unor infecții
ale pielii și cancerelor metastatice cutanate.
Leziunile ombilicate au o indentare centrală și sunt de obicei virale. Exemplele includ molluscum
contagiosum și herpes simplex. Xantoamele, care sunt leziuni gălbui, ceroase, pot fi idiopatice
sau pot apărea la pacienții care au tulburări lipidice. [11]

13
 Rădulescu Teodora Gabriela, Tipuri de leziuni și modificări ale pielii

LOCAȚIA ȘI DISTRIBUȚIA LEZIUNILOR PIELII

Este foarte important să se rețină dacă: leziunile sunt unice sau multiple, anumite părți
ale corpului sunt afectate (de exemplu, membrele, trunchiul, membranele mucoasei), distribuția
este aleatorie sau modelată, simetrică sau asimetrică, leziunile sunt pe piele expusă la soare sau
protejată. Deși puține modele sunt patognomonice, unele sunt în concordanță cu anumite boli.
Psoriazisul afectează frecvent scalpul, suprafețele extensoare ale coatelor și genunchilor,
ombilicul și despicătură gluteală. Lichen planus apare frecvent pe încheieturi, organe genitale și
picioare inferioare. Vitiligo poate fi neuniform și izolat sau poate grupa în jurul extremităților
distale și a feței, în special în jurul ochilor și gurii. Lupusul eritematos discoid are leziuni
caracteristice pe pielea expusă la soare , nasul și vasul conchal al urechii. [11]
Hidratentita supurativa implică pielea care conține o densitate mare de glande apocrine,
inclusiv axila, zona inghinală și sub sâni.

CULOAREA

Pielea roșie (eritemul) poate rezulta din multe boli inflamatorii sau infecțioase diferite.
Tumorile cutanate sunt adesea roz sau roșii. Leziunile vasculare superficiale, cum ar fi petele de
vin de porto, pot apărea roșii. Pielea portocalie este cel mai adesea văzută în hipercarotenemie, o
afecțiune de obicei benignă a depunerilor de caroten după ingestia excesivă de beta-caroten. Pielea
galbenă este tipică icterului, xanthelasmelor și xantoamelor și pseudoxanthoma elasticum.
Unghiile verzi sugerează infecția cu Pseudomonas aeruginosa. Pielea violetă poate rezulta din
hemoragie cutanată sau vasculită. Leziunile vasculare sau tumorile, ar fi sarcomul Kaposi și
hemangioamele, pot apărea purpurii. O culoare liliac a pleoapelor sau o erupție heliotropă este
caracteristică dermatomiozitei. Nuanțele de albastru, argintiu și gri pot rezulta din depunerea de
medicamente sau metale în piele, inclusiv minociclină, amiodaronă și argint (argyria). Pielea
ischemică apare de culoare violet până la gri. Nevii dermici adânci par albaștri.
Leziunile cutanate negre pot fi melanocitare, inclusiv nevi și melanom. Escarele negre
sunt colecții de piele moartă care pot apărea din infarct, care pot fi cauzate de infecție (de exemplu,
antrax, ciuperci angioinvazive, inclusiv Rhizopus, meningococcemia), calcifilaxie, insuficiență
arterială sau vasculită. [11]

14
 Rădulescu Teodora Gabriela, Tipuri de leziuni și modificări ale pielii

ALTE SEMNE CLINICE ALE LEZIUNILOR PIELII

Dermatografismul este apariția unui zer urticarial după presiunea focală (de exemplu,
mângâierea sau zgârierea pielii) în distribuția presiunii. Până la 5% dintre pacienții normali pot
prezenta acest semn, care este o formă de urticarie fizică. Semnul Darier se referă la umflarea
rapidă a unei leziuni atunci când este lovită. Apare la pacienții cu urticarie pigmentară sau
mastocitoză. Semnul Nikolsky este forfecare epidermică care apare cu o presiune laterală blândă
asupra pielii aparent neimplicate la pacienții cu necroliză epidermică toxică și unele boli buloase
autoimune. Semnul Auspitz este apariția sângerării după îndepărtarea scuamelor de pe plăcile din
psoriazis. [11]
Fenomenul Koebner descrie dezvoltarea leziunilor în zonele de traumă (de exemplu, cauzate de
zgârieturi, frecare sau rănire). Psoriazisul prezintă frecvent acest fenomen, la fel ca lichenul plan,
ducând adesea la leziuni liniare

Caracteristicile morfologice ale leziunilor cutanate, împreună cu istoricul lor, sunt o

caracteristică esențială a diagnosticului dermatologic.[12] Clinicianul trebuie să învețe să
recunoască leziunile primare și secundare. O leziune primară este erupția inițială care se dezvoltă
spontan ca o reflectare directă a bolii subiacente. Leziunile secundare evoluează din leziuni
primare sau sunt artefacte induse de pacient sau de factori externi, ar fi traumele și medicamentele.
Leziunile primare (pustule, vezicule, papule) pot apărea rapid și apoi dispar rapid. Cu toate acestea,
ele pot lăsa în urmă leziuni secundare (de exemplu, alopecie focală, gulere epidermice, scalare,
hiperpigmentare, cruste) care pot fi mai cronice și pot oferi indicii despre prezența leziunilor
primare anterioare. [13]
Prin urmare, identificarea și caracterizarea leziunilor primare și secundare sunt importante.
Inspecția atentă a pielii bolnave dezvăluie frecvent o leziune primară, care poate sugera un
diagnostic diferențial limitat. De exemplu, pustulele reprezintă cel mai frecvent o piodermă
bacteriană, în timp ce bolile pustulare sterile apar rar. Inspecția atentă a leziunilor primare poate
dezvălui, de asemenea, diferențe evazive. În evaluarea caracteristicilor morfologice subtile ale
leziunilor, clinicianul poate găsi util să se concentreze asupra leziunilor individuale și să le
examineze îndeaproape cu lumină bună și o lentilă portabilă sau un cap loupe cu mărire de 4 până
la 6 puteri. Acest lucru poate permite o mai bună identificare (de exemplu, dacă pustulele sunt
foliculare sau nonfolliculare). [14]

15
 Rădulescu Teodora Gabriela, Tipuri de leziuni și modificări ale pielii

O leziune primară poate varia ușor de la aspectul său inițial până la dezvoltarea sa
completă. Mai târziu, prin regresie, degenerare sau traumatizare, se poate schimba în formă și
poate deveni o leziune secundară. [13]

STADII DIFERITE

O boală de piele și leziunile sale individuale progresează de la aspectul său inițial la o stare
complet dezvoltată și, în multe cazuri, la o etapă cronică sau rezolvată. În timpul acestei progresii,
distribuția, configurația și aspectul histologic al leziunilor se schimbă adesea. Evoluția leziunilor
trebuie determinată fie prin evaluarea istoricului, fie prin găsirea diferitelor etape ale leziunilor la
pacient. Papulele se dezvoltă adesea în vezicule sau pustule, care se pot rupe pentru a lăsa eroziuni
sau ulcere și, în cele din urmă, cruste. O înțelegere a acestor progresii ajută în procesul de
diagnosticare. [12]
La fel leziunile se dezvoltă în modele specifice, ele se involuează și în moduri
caracteristice. De exemplu, o papulă se poate dezvolta într-o pustulă și apoi într-o crustă sau
eroziune crustată. Se poate răspândi apoi periferic într-un inel de leziuni care apar ca un plasture
circular cu pustule multiple sau cruste la margini și o zonă de alopecie centrală.
Leziunea complet dezvoltată ar putea apărea ca un plasture alopecic mare, cu o zonă
centrală de hiperpigmentare și papule eritematoase multifocale, pustule sau cruste intermitent de-
a lungul marginii de conducere; această leziune poate apărea arciformă. Scuamrea poate apărea,
de asemenea, la marginile principale ale inflamației. [12]
În faza cronică sau de vindecare, leziunea poate apărea ca un plasture de alopecie și
hiperpigmentare fără alte leziuni primare sau secundare, deoarece acestea s-au rezolvat spontan
sau au răspuns la terapie. Recunoașterea diferitelor etape de formare a leziunilor este utilă în
formularea diagnosticelor diferențiale și este, de asemenea, importantă atunci când se selectează
zonele de probă pentru testele de diagnosticare. [12]

CONCLUZII

Natura tranzitorie a anumitor tipuri de leziuni cutanate poate crea confuzie în mintea
clinicianului neexperimentat. Examinarea unui animal cu o boală "pustuloasă" poate fi
caracterizată clinic ca o predominanță a papulelor (care preced pustulele) și a crustelor (care se
dezvoltă pe măsură ce pustulele se usucă și se vindecă). Pustulele pot fi relativ mici ca număr și
greu de găsit. O înțelegere a procesului evolutiv al leziunilor cutanate este esențială. În plus, o

16
 Rădulescu Teodora Gabriela, Tipuri de leziuni și modificări ale pielii

erupție pruritică poate fi transformată prin mestecare și lins într-un plasture hemoragic alopecic,
excoriat. [5]

17
 Rădulescu Teodora Gabriela, Tipuri de leziuni și modificări ale pielii

BIBLIOGRAFIE

1. Thomsett LR. Structure of Canine Skin. The British Veterinary Journal 1986; 142 (2)
116-23.
2. Favarato ES, Conceição LG. Hair Cycle in Dogs with Different Hair Types in a Tropical
Region of Brazil. Veterinary Dermatology 2008; 19(1) 15-20.

3. Ralf S. Mueller, dr. med. Vet, Dermatology for the Small Animal Practitioner, Teton New Media

4. Shelly SM. Cutaneous Lesions. Veterinary Clinics of North America: Small Animal
Practice 2003; 33(1) 1-46.

5. *** https://www.rvc.ac.uk/review/dermatology/Lesions/intro1.html ( accesat: 25.05.2021)

6. *** https://vetmed.iastate.edu/vdpam/FSVD/swine/index-diseases/skin-lesions-diseases (accesat:

25.05.2021)

7.***https://www.msdmanuals.com/professional/dermatologic-disorders/approach-to-the-
dermatologic-patient/description-of-skin-lesions (accesat 30.05.2021)

8. Sorin Morariu, Dermatologie Veterinară, Ediția a II a, Timișoara, Eurostampa, 2013

9.*** https://animaldermatologypdx.com/primary-skin-lesions/ (accesat: 25.05.2021)

10.***https://www.dairyaustralia.com.au/animal-management-and-milk-quality/animal-health/skin-
conditions ( accesat: 30.05.202

11. Scott, D, Miller, W, Jr., Griffin, C. Muller and Kirk’s Small Animal Dermatology, ed 6.
Philadelphia: W.B. Saunders; 2001.
12. Scott, DW. Examination of the integumentary system. Vet Clin North Am Small Anim Pract.
1981;11:499.

13. Alhaidari, Z. Les lésions élémentaires dermatologiques. Prat Méd Chir Anim Comp.
1988;23:101.

14. Halliwell, REW. Skin diseases of old dogs and cats. Vet Rec. 1990;126:389.

18