MINISTERUL EDUCAŢIEI ȘI CERCETĂRII AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA LIBERĂ INTERNAŢIONALĂ DIN MOLDOVA

FACULTATEA BIOMEDICINĂ
CATEDRA ESTETOLOGIE

TEZĂ DE AN

TRATAMENTE SPECIFICE TENULUI SENSIBIL-CUPEROZIC

SPECIALITATEA SERVICII PUBLICE

Admis la susţinere Autorul

Şef catedră
Socolov Vasili, dr., conf.univ. Sitnicenco Nicoleta

_________________________ Conducătorul tezei

”___” ________________ 2022
Soltan Natalia, asist.univ., MA

Chişinău 2022
 CUPRINS
INTRODUCERE...........................................................................................................................3
1. TRATAMENTE SPECIFICE TENULUI SENSIBIL-CUPEROZIC…………………......4
1.1. Generalitați despre piele, structura și clasificarea tipurilor de ten și caracteristicile
acestora...........................................................................................................................................4
1.2. Noțiunile de ten sensibil, cuperoză și descrierea lor. Metodele de
tratament………............................................................................................................................8
CONCLUZII................................................................................................................................20
BIBLIOGRAFIE..........................................................................................................................21

2
 INTRODUCERE
Luând în considerare la cât de important a devenit aspectul exterior și sănătatea persoanei în
secolul XXI și cât accent se pune pe acesta pot spune că tema pe care o voi discuta în lucrarea
mea este una foarte actuală. Secolul XXI este caracterizat prin tendința tinerilor de a menține
organismul sănătos, într-o formă sportivă și de a sublinia calitățile și frumusețea naturală, atât
femeile cât și bărbații își doresc să-și mențina tinerețea, prospețimea și frumusețea, iar cuperoza
este acea imperfecțiune a pielii care distruge aspectul estetic al feței prin apariția unei roșeți și
rupturi capilare vizibile care mai sunt însoțite și de senzații neplacute de arsuri și usturimi. Unele
persoane care au fost diagnosticate cu această imperfecțiune inestetică suferă de stres deoarece
reacțiile de înroșire care pot apărea de la emoții fie de frică, rușine, îngrijorare afectează statutul
social al acestei persoane ceea ce poate să creeze păreri greșite pentru cei din jur. Tenul
cuperozic de obicei este instalat pe fonul unui ten sensibil care are o barieră protectoare
ineficientă ceea ce permite iritanţilor din exterior să pătrundă mai uşor în straturile profunde ale
pielii şi să provoace o reacţie alergica. Tenul sensibil este datorat numeroșilor factori agresivi
care intervin și din mediul extern dar și din interiorul organismului, este un tip de ten destul de
răspândit deoarece este întâlnit la 50 % din femei, el se caracterizeză prin apariția unor pișcături,
usturimi și mâncărimi [9].
Scopul tezei de an constă în studierea noțiunilor de ten sensibil și cuperoză și tratamentele
specifice tenului sensibil-cuperozic și în dezvoltarea aptitudinilor de selectare și de implementare
a cunoștințelor acumulate în timpul semestrelor.
Obiectivele tezei sunt :
- fundamentarea teoretică a cunoştinţelor în domeniul tratamentului tenului sensibil
cuperozic;
- dezvoltarea aptitudinilor de studiere, analiză şi sinteză a literaturii;
- dezvoltarea aptitudinilor de aplicare în practică a cunoştinţelor teoretice acumulate;

3
 1. TRATAMENTE SPECIFICE TENULUI SENSIBIL-CUPEROZIC
1.1. Generalitați despre piele, structura și clasificarea tipurilor de ten și caracteristicile
acestora.
Pielea este cel mai mare organ din organismul uman, are o dimensiune de aproximativ 2 m2
iar greutatea ei reprezintă 15% din greutatea corporală totală. Pielea participă în diferite procese
şi are o legătură strânsă cu sănătatea organismului deoarece orice disfuncţie a organismului se
reflectă asupra pielii ca un semn că ceva nu este în regulă. De asemenea pielea îndeplineşte
numeroase funcţii importante şi anume:
1)De protecţie (traume mecanice, pierderea de lichid, raze UV, microorganisme patologice);
2)De excreţie (cu transpiraţia se elimină excesul de săruri şi produse de metabolizare a
azotului);
3)Termoreglarea (susţinerea constantă a temperaturii corpului);
4)De receptor (sensibilitatea pielii);
5)Respiratorie (absoarbe O2 şi elimină CO2);
6)Produce vitamina D;
7)Funcţia imunologică.
Din punct de vedere embriologic organul cutanat ia naştere din cele 2 componente
embrionare:
-foiţa ectodermică din care se dezvoltă epidermul şi anexele;
-foiţa mezodermică precursoare a dermului [7].

Fig. 1. 1. Structura pielii [10]

Epidermul este stratul cel mai superficial al pielii care comunică cu mediul exterior, de aceea
pentru a-şi îndeplini bine funcţia de apărare el este compus din 4 tipuri de celule care la rândul
său au un rol important şi acestea sunt:
1)Keratinocitele sunt principalele celule din epiderma, ele produc proteina ce se numeşte
keratină care îi ofera pielii protecţie fizică şi impermiabilitate pentru apă. Keratina se mai conţine

4
şi în anexele pielii adică în păr şi unghii, de aceea ea se include în unele produse de îngrijire a
pielii şi a părului.
2)Melanocitele sunt la fel de o importanţă majoră deoarece ele produc pigmentul numit
melanină şi protejează pielea de efectele nocive ale razelor UV.
3)Celulele Langhergans fac parte din sistemul de imunitate şi au scopul de a găsi şi a înlătura
microbii care pătrund în piele.
4)Celulele Merkel sunt nişte celule mecanoreceptoare care se află în straturile profunde ale
epidermului şi au rol senzitiv.
Epidermul mai este compus din 5 straturi celulare suprapuse:
1. Stratul bazal sau germinativ. Stratul bazal este cel mai profund și se mărginește cu
membrana bazală și dermul, are un singur strat de celule cilindrice cu nuclee mari, ovale. Stratul
bazal este denumit strat germinativ, deoarece keratinocitele de aici, prin continua lor diviziune
celulară, dau naştere noilor keratinocite care vor popula straturile următoare, pe măsura maturării
lor.
2. Stratul spinos. În el are loc biosinteza provitaminei D3, este situat deasupra stratului bazal.
3. Stratul granulos. Acesta reprezintă 10% din grosimea epidermului. Stratul granulos are
proprietăţi anabolice (de sinteză), prin aceea că sintetizează filagrina şi începe sinteza
keratinelor. Concomitent au loc procese catabolice, cum ar fi disoluţia nucleului şi a unor
organite celulare.
4.Stratul lucid. Acest strat este ultimul strat vital al epidermului, care împreună cu stratul
cornos profund constituie așa-numita barieră epidermică (barieră față de apă, substanțele chimice
și microorganisme).
5.Stratul cornos. Acesta reprezintă ultimul strat al epidermei, cel mai superficial. Stratul
cornos are funcția de barieră protectoare. Contribuie la protecţia mecanică, la cea chimică, la
protecţia solară prin posibilitatea hipertrofierii sale, dar una dintre cele mai importante funcţii
asigurate este cea de a preveni pierderile trans-epidermale de apă.
Dermul se află sub epidermă şi este compus din 2 componente: stratul papilar şi cel reticular,
dermul papilar este bogat în terminaţii nervoase iar cel reticular îi oferă pielii susţinere
structurală şi elasticitate, în ea se conţine mult colagen, elastină şi acid hialuronic.
1)Colagenul este una din proteinele care se conţin într-o cantitate foarte mare în organismul
uman. El formează sprijinul care îi ofera pielii putere şi densitate şi o susţin, în piele se conţin cel
puţin 16 tipuri de colagen, însă 80%-90% din colagenul uman îl constituie tipurile 1,2 şi 3.
2)Elastina de asemenea este o proteină care îi conferă pielii elasticitate ceea ce este clar din
denumirea ei.

5
 3)Acidul hialuronic face parte din grupa glucozaminoglicanilor şi el compune carcasul pielii.
Acidul hialuronic are rolul de ai preda pielii senzaţia de catifelare şi hidratare, de aceea el este un
component des întâlnit în produsele pentru hidratare, de asemenea el mai poate fi introdus în
piele cu ajutorul unor filere.
Hipodermul este cel mai profund strat al pielii; el se continuă fără vreo linie de demarcaţie cu
ţesutul adipos subcutanat, considerat de unii autori ca fiind parte integrantă a acestuia. Acesta
este bogat în vene și artere. Hipoderma ne protejează de șocuri și de presiune. Hipodermul este
țesutul celula-adipos subcutanat cu grosime diferită în diferite regiuni ale corpului, mai subțire
pe frunte și mai gros pe fese, joacă rol în stocarea de rezerve energetice pentru organism,
acționează ca o bariera termică, în hipoderm se mai găsesc trigliceridele care îi ofera
organismului energie.
Este format din țesut conjunctiv lax, bogat în grăsime.
În hipoderm se află:
-bulbii firlui de păr;
-glomerulii glandelor sudoripare;
-anumiți corpusculi senzitivi.
Hipodermul formează fascia superficială, acoperind fascia groasă și densă a țesutului
muscular scheletal subiacent [5].
Iar pentru a avea un ten sănătos este necesar de a cunoaşte ce tip de ten avem pentru a alege o
rutină corectă pentru fiecare tip de ten în parte.
Tipurile de ten se clasifică în:
 Tenul normal
 Tenul uscat
 Tenul gras
 Tenul mixt

Fig. 1.2. Tipuri de ten [11]

Tenul normal se caracterizează printr-o bună circulație sangvină și limfatică, se deosebește
printr-un strat adipos moderat, nu are exfolieri, pori dilatați și comedoane deci tenul normal

6
reflectă starea de sănătate ideală a organismului, are un metabolism normal al grăsimilor și a apei
și are un bun tonus muscular, glandele sebacee asigură o cantitate suficientă de sebum sau
grăsime, circulația sanguină locală este activă și alimentează cu substanțe nutritive straturile
superficiale ale pielii.

Tenul uscat este clasificat în 2 tipuri:

1)Tenul uscat deshidratat - se caracterizează prin lipsa de hidratare.
2)Tenul uscat alipic - se caracterizează prin hipofuncția glandelor sebacee adică este secretat
puțin sebum. Pielea tenului uscat este fragilă, iritabilă, mată, cu pori mici, riduri fine superficiale
și cu o lipsa de luciu.
Tenul gras - este consecința eliminării exagerate de sebum de către glandele sebacee, ceeа ce
îi dă аspectul unsuros, lucios, cu porii deschişi. Deci, în dependență de numărul glandelor
sebacee, de cantitatea și calitatea sebumului tenul gras se împarte în:
1)ten gras uleios (seboreea grasă) - se caracterizează printr-o hiperfuncție a glandelor sebacee
şi o scurgere liberă a sebumului, în urma căruia tenul are un aspect lucios, unsuros, lipsit de
suplețe și fragezime. Pielea neângrijită capată o culoare gălbuie. Porii sunt dilatați, uneori cu
aspectul unei coji de portocală.
2 - ten gras deshidratat (seboreea uscată) - în cazul tenului gras deshidratat pielea este grasă
din punct de vedere a secreției sebumului, dar este insuficient hidratată. Este un ten lucios, cu
pori închistați, dar sunt şi dilatați. În dependență de gradul deshidratării poate fi însoțit de
descuamări și cu riduri superficiale.
3 - ten gras comedogenic sau asfixic - acest tip de ten apare pe fonul unui ten gras uleios,
neângrijit la timp. Din cauza hipersecreției glandelor sebacee, a sebumului uscat din pori, a
insuficienței înlăturării celulelor cornoase moarte, cât şi a circulației defectuoase, are loc
deficiența de oxigenare a țesutului cutanat. Astfel, porii fiind blocați nu mai pot elibera CO2
(bioxidul de carbon), cu atât mai mult nu poate lua oxigenul necesar din aer sau sânge, astfel
producându-se asfixia cutanată.
4 - ten infectat (acnee, demodecoză, piodermite: stafilococice sau streptococice).
Tenul mixt - este cel mai frecvent tip de ten întâlnit, acest ten prezintă diferite zone pe care
este instalat tenul gras, aceasta este zona T adică fruntea, nasul și bărbia combinat cu zone de ten
normal sau uscat de obicei în zona obrajilor, tenul mixt prezintă pori dilatați, comedoane și riduri
fine în zona gurii și a ochilor [14].

7
 1.2. Noțiunile de ten sensibil, cuperoză, descrierea lor. Metodele de tratament.
Tenul sensibil sau intolerant este o problema frecvent întâlnită însă aceasta nu reprezintă o
afecţiune medicală, tenul sensibil se referă în general la o piele mai predispusă la reacţii alergice
şi imflamaţii, fiind prezente mâncărimile ocazionale sau frecvente, asociate cu uscăciune şi
roşeaţă. Pielea sensibilă apare la persoanele cu alergii şi afecţiuni dermatologice ca: dermatită
acută, dermatită de contact, acneea rozacee şi dermatita seboreică. Simptomele pielii sensibile
sunt: urticaria, înţepături, pruritul, discomfort şi apariţia unor pete de culoare roşie. Pielea
sensibilă este întâlnită la toate tipurile de ten mai ales la persoanele cu piele uscată, pielea
sensibilă apare în urma deteriorării stratului lipidic din straturile superficiale ale pielii şi
dezechilibrării conţinutului de lipide a stratului cornos cât şi de hipersensibilitatea terminaţiilor
nervoase din piele care încep să trimită semnale de alarmă la stimuli inofensivi. Pielea sensibilă
are o barieră protectoare ineficientă ceea ce permite iritanţilor din exterior să pătrundă mai uşor
în straturile profunde ale pielii şi să provoace o reacţie alergică. Factorii care declanşează
sensibilitatea pielii sunt interni şi externi:
Externi:
- schimbările de temperatură;
- poluarea, radiaţiile ultraviolete;
- folosirea unor produse cosmetice necorespunzătoare;
- detergenţii puternici;
- distrugerea stratului de ozon;
- oxidanţii chimici;
- agresiunile chimice (cosmetice, fardurile, vopselele);
- contactul cu apa necalitativă;
- compuşii alcalini;
- solvenţii.
Interni:
- modificările hormonale;
- fumatul, stresul, alcoolul;
- dieta neadecvată;

8
 - predispoziţia ereditară.
Sensibilitatea cutanata poate afecta 70 % de femei, însă sunt şi bărbaţii afectaţi, iar unii
oameni chiar se nasc cu o sensibilitate aparte de exemplu: pielea deschisă la culoare cu
predispoziţie la înroşire care nu rezistă la frig, vânt şi soare; pielea uscată, delicată, foarte fragilă
şi vulnerabilă, pielea atopică cu antecedente de eczeme în copilărie [13].
Cuperoza se defineşte ca o imperfecţiune a pielii de ordin vascular având ca rezultat dilatarea
anormală a vaselor superficiale, fragilitatea lor şi o culoare violacee uneori însoţită şi de rupturi
de capilare (angioame).

Fig. 1.3. Cuperoza [3]

Cuperoza este datorată deficienţei de elasticitate a pereţilor sanguini care alimentează ţesutul
cutanat. Cuperoza apare în special după pubertate la persoanele cu pielea deschisă la culoare de
exemplu la fototipul 1 şi 2 îndeosebi la persoanele de 30-50 de ani cât și la femeile în perioada
de premenopauza. Cuperoza este considerată o boala cronică care evoluează lent şi este destul de
greu de tratat deoarece nu trece de la sine şi care distruge aspectul estetic al feţei. [9]
Cuperoza poate apărea la toate tipurile de ten cu piele sensibilă şi se instalează pe pomeţi,
aripile nasului şi pe frunte.
Simptomele cuperozei sunt :
- senzaţia de arsură locală;
- la atingere pielea este aspră şi descoamată;
- poate fi însoţită de dureri de cap sau migrene;
- prezenţa capilarelor dilatate la nivelul pomeţilor şi bărbiei;
- aspectul pânzei de păiangen al desenului vascular;
- pete roşii pe toată faţa.
Exista mai multe cauze a apariţiei cuperozei care se împart în factori interni şi externi.
Factorii externi:
- schimbările bruşte de temperatură ca căldura prea mare sau frig prea puternic;

9
 - radiaţiile UV;
- fumatul;
- băuturile alcoolice;
- alimentele prea fierbinţi sau supracondimentate;
- stresul;
- folosirea produselor neadecvate tipului de ten;
- poluarea atmosferei.
Factorii interni;
- tulburări circulatorii;
- tulburări hepatice;
- tulburări endocrine sau hormonale;
- constipaţii, colite;
- predispoziţia ereditară;
- administrarea unor preparate medicamentoase cu efect de vasodilataţie;
- tulburări ovariene;
- insuficienţa vitaminelor C şi P care are ca consecinţă fragilitatea capilarelor sangvine.
Cuperoza evoluează în mai multe faze:
La prima fază apare o roşeaţă temporară în zona centrală a feţii (frunte, nas, bărbie, obraji) la
stimulii interni şi externi cu apariţia senzaţiilor de mîncărime, arsuri, uscăciune.
A doua fază se caracterizează prin apariția unui eritem telangiectazic (leziune manifestată
prin dilatația ireversibilă a vaselor de sânge; în acest stadiu, roșeața feței devine permanentă și
este însoțită de obicei de edem sau de umflarea pielii.
În a treia fază apar papule și pustule – pe fondul de eritem telangiectazic, apar vezicule
infecțioase, pline de puroi.
A patra fază se caracterizează prin edem central al feței, dezvoltarea excesivă a glandelor
sebacee, îngroșarea roșie și dizgrațioasă a nasului, fenomen ce se numește rinofima întâlnită mai
ales la bărbați și care este asociată în popor în mod eronat cu un simptom al alcoolismului [3].
Diagnosticul tenului cuperozic se efectuiază de către medicul dermatolog în urma efectuării
anamnezei şi a acumulării datelor privind istoricul medical din care se pot afla cauzele şi factorii
de risc de asemenea se realizează examenul fizic local şi inspecţia care este principala metodă de
confirmare a patologiei.
Tratamentul cuperozei la fel este indicat de către medicul dermatolog sau de cosmetolog şi
acest tratament diferă în funcţie de cât este de avansată boala. Eu voi începe cu descrierea celor
mai simple metode de tratament pâna la cele mai eficiente şi mai puternice.

10
 Adoptarea unei diete speciale este un pas spre tratarea cuperozei, această dietă trebuie să fie
bogată în fructe şi legume, grăsimi sănătoase şi în proteine de calitate, la fel putem să adăugăm
condimentele care au efect antiimflamator precum turmericul şi ghimbirul, este foarte important
să evităm consumarea alcoolului, fumatului mâncării condimentate şi fierbinţi, cafeaua şi a
tuturor alimentelor care au efect de vasodilataţie.
Al doilea pas spre tratarea cuperozei este folosirea dermatocosmeticei în rutina de îngrijire
care trebuie să conţină anumite componente care vor ajuta la ameliorarea imflamaţiilor şi
întărirea vaselor sangvine, din aceste componente pot face parte cât plantele atât şi unele
substanţe biologic active ca vitaminele, saponinele, flavonoidele şi altele [2].
Plantele care trebuie să intre în componența produselor cosmetice destinate tenurilor
cuperozice sunt:
1. Gălbenelele conţin numeroase elemente active benefice pentru sănătate, precum
betacarotenul, vitamina C, steroli, flavonoide, tanini, saponine, substanţe triterpenice şi ulei
volatil, care au efecte miraculoase pentru întregul corp. Prin urmare, ceaiul de gălbenele prezintă
proprietăţi antioxidante, antiinflamatorii, antimicrobiene, antiseptice, cicatrizante şi
antiparazitare.

Fig. 1.4. Uleiul de gălbenele [12]

2. Mușețelul conține vitamina A, vitamina B2 (riboflavina), vitamina C, precum și minerale:
magneziu, calciu, zinc, fosfor, fier, cupru, mangan și siliciu. Pe lângă acestea, conține foarte
multe substanțe bioactive, dintre care se evidențiază terpenele și flavonoidele care au un efect
antiimflamator și hidratant de asemenea mușețelul calmează tenul iritat și înroșit, este un bun
hidratant pentru tenul sensibil, redă elasticitatea și fermitatea pielii și vindecă rănile și cicatricile
de pe față.
3. Extractul de ulei de iasomie este benefic pentru tenul sensibil cuperozic deoarece este un
antiseptic natural, calmează pielea uscată, are proprietăți de vindecare, netezire, relaxare și
eliminare a aspectului tern al pielii, hidratează pielea în mod optim, hidratarea fiind un element
de bază pentru îngrijirea pielii, este foarte bine tolerat de pielea sensibilă datorită efectului
11
calmant, reducând senzația de arsură, mâncărimile și de roșeață, vindecă rapid cicatricile,
uniformizează nuanța pielii și este un remediu util pentru a obține un ten neted, fără pete și
iritații.

Fig. 1.5. Uleiul de iasomie [12]

4. Rozmarinul este una dintre plantele care au efecte benefice asupra circulației sângelui,
dar și asupra regenerării pielii. S-a demonstrat faptul că poate lupta cu eficiența asupra acțiunii
nocive a radicalilor liberi, calitate care îl face să fie potrivit pentru tenul cuperozic.
5. Unul dintre cele mai hrănitoare uleiuri este cel de cocos și poate fi folosit și pentru
ameliorarea simptomelor ce caracterizează această afecțiune a pielii.
6. Ulei de oregano este folosit pentru ameliorarea simptomelor specifice cuperozei. Pe lângă
faptul că este un foarte bun dezinfectant, este și un bun antibiotic natural.

Fig. 1.6. Uleiul de oregano [12]

7. Ulei de jojoba este unul dintre acele uleiuri cu efecte asemănătoare antibioticelor și te va
ajuta să ameliorezi simptomele specifice bolii cuperoza.
8. Uleiul de arbore de ceai – are proprietăți antiinflamatoare, dar și antiseptice, care pot
combate simptomele cuperozei.

12
 Fig. 1.7. Uleiul de arbore de ceai [12]
9. Caștanele sălbatice conțin vitaminele C, K, grupul vitaminelor B - B1, B2, grăsimi,
amidon, saponozide, triterpenice, taninuri care mențin elasticitatea vaselor sanguine, grăsimi
albumine, flavonoide, au proprietăți – antiinflamatoare, flebotonice, vasodilatatoare,
antiedematoase, anticoagulante și fluidizante pentru sânge.
10. Ginko Biloba poate să facă față oricărei iritații și inflamații și protejează foarte bine
capilarele sanguine.
11. Uleiul esențial de camfor îmbunătățește circulația sângelui, are efect antiseptic, analgezic
și decongestionant [4].
În tratarea tenului cuperozic se mai recomandă de a consuma și de a folosi în cosmetice
diferite substanțe biologic active ca de exemplu vitaminele și anume :
- Vitamina C este un antioxidant natural, întărește vasele de sânge, le crește
elasticitatea, îmbunătățește microcirculația, și previne congestia acestora.
- Vitamina P crește tonusul țesutului conjunctiv care alcătuiește pereții vaselor de sânge,
reduce fragilitatea acestora.
- Vitamina K reduce permeabilitatea capilară și reduce apariția telangiectaziilor.
- Vitamina B3 ajută la întărirea pielii și îi conferă elasticitate, întărește bariera lipidică a
pielii, prevenind astfel hipersensibilitatea pielii, reține umiditatea în piele și previne
uscarea și deshidratarea și reduce inflamația și roșeața la persoanele cu piele sensibilă
[8].
- Bisabololul are efect vasoconstrictiv reducând hiperemia (supraaglomerarea vaselor cu
sânge), ceea ajută în tratamentul cuperozei.
- Flavonoidele au efect antioxidant, reduc coagularea sângelui, reduc fragilitatea
capilară și permeabilitatea acestora.
- Taninele sunt folosite în tratamentul cuperozei datorită acțiunilor sale astringente,
precum și efectele lor antimicrobiene, antiinflamatorii și antipruriginoase.

13
 - Azulenele au efecte antiseptice, antibacteriene și antialergice. Reduc roșeața și
ameliorează iritația și mâncărimea [6].
Masajul facial cu drenaj limfatic pentru cuperoză este cea mai bună opțiune pentru
tratamentul complex al bolii care are ca scop activarea fluxului limfatic din organism. Pielea
sensibilă după un curs de astfel de proceduri capătă un ton uniform și un tonus bun. Masajul
general de drenaj limfatic al corpului ajută, de asemenea, la rezolvarea completă a problemei
vaselor de sânge slabe din organism.
Acțiunea sa vizează:
- întărirea pereților vaselor de sânge;
- eliminarea toxinelor;
- eliminarea excesului de lichid și reducerea umflăturii;
- normalizarea funcției intestinale;
- produce un efect general de întărire asupra organismului.
O altă procedură care poate fi efectuată pentru tratarea tenului cuperozic sunt peelingurile.
Peelingurile care pot fi utilizate în tratamentul cuperozei sunt peelingurile enzimatice, enzimele
sunt substanțe biologic active care accelerează procesele metabolice în celulele vii, stimulând
procesele de reânnoire și regenerare. Procedura ajută la reducerea severității post-acneei, la
eliminarea primelor semne de îmbătrânire a pielii, nuanța cenușie, plictisitoare a pielii, la
uniformizarea reliefului dermic, face pielea mai elastică și mai suplă. Peelingul enzimatic
îmbunătățește penetrarea ingredientelor active din diverse produse cosmetice.
Peelingul chimic cu acid mandelic nu afectează pielea. Această procedură este bine tolerată și
dă următoarele rezultate: severitatea telangiectaziilor scade, dispar acneea, rozaceea și
comedoanele. Peelingul glicolic se poate efectua la o stadie începătoare de cuperoza ușoară.
Moleculele acestui acid pătrund în straturile pielii fără a le irita. Compoziția pentru tratamentul
feței include în mod necesar extract de ceai verde sau chitosan. Utilizarea lor reduce
probabilitatea reacțiilor inflamatorii de mai multe ori. Însa nu trebuie să uităm că peelingurile pot
da și efecte adverse precum: imflamarea feței, apariția unor focare mici de hiperpigmentare,
apariția veziculelor, iritație, mâncărimi severe ale pielii de aceea peelingurile trebuie să fie
efectuate numai la indicația medicului dermatolog sau cosmetolog și să fie efectuat la fel de către
un profesional în domeniu.
De asemenea cuperoza poate fi tratată cu ajutorul aparatajelor .

14
 1.Terapia cu lazer.
Raza laser încălzește dermul și stimulează activitatea celulelor - fibroblaste. Fibroblastele
încep producția activă de colagen și normalizează structura acestuia. Laserul sigilează și
capilarele mici, ceea ce elimină roșeața difuză (efectul de piele roșie) și o rețea fină de vase de
sânge.
Ca orice procedură de aparataje, terapia cu laser are o serie de indicații și contraindicații:
Indicații:
- Boli inflamatorii și pustuloase ale pielii;
- Furunculoză, infiltrate, edem;
- Dermatită alergică, neurodermatită, eczemă, dermatită cu mâncărime și dermatoză;
- Consecințele arsurilor și degerăturilor;
- Herpes, psoriazis, seboree;
- Alopecie;
- Acnee;
- Celulită;
- Telangiectazie;
- Cicatrici postoperatorii;
- Modificări ale pielii legate de vârstă (uscăciune, riduri, atonie, atrofie).
Contraindicații:
- Boli infecțioase, procese inflamatorii în zona afectată de laser;
- Sarcină și alăptarea;
- Boli oncologice;
- Tendința de a forma cicatrici cheloide.
2. Fototerapia este unul dintre cele mai eficiente tratamente disponibile astăzi pentru a reduce
roșeața pielii, dilatarea vaselor de sânge și inflamația. Mecanism de acțiune: metoda se bazează
pe impactul asupra pielii al luminii pulsate intense, care afectează oxihemoglobina - un pigment
roșu. În același timp, lumina acționează selectiv, pătrunzând prin piele și afectând doar rețeaua
vasculară. Acest lucru permite cel mai blând efect asupra pielii sensibile a pacienților cu
cuperoză.
Indicațiile pentru fototerapie:
- fotoâmbătrânirea;
- orice fel de hiperpigmentare benignă (post-inflamatoare, post-acneică, post-traumatică,
melasmă, lentigo solar);
- apariția pigmentului după proceduri cosmetice agresive;

15
 - telangiectazie.
-
Contraindicații pentru fototerapie:
- boli oncologice;
- infecții bacteriene și virale la locul tratamentului în perioada de exacerbare;
- sarcină și alăptarea;
- epilepsie;
- bronz proaspăt;
- administrarea de medicamente fotosensibilizante;
- retinoizi sistemici și unele grupe de medicamente antibacteriene;
- leziuni și răni pe piele;
- tendința de a forma cicatrici cheloide.
3. Diatermocoagularea este folosită pentru cuperoză numai în legătură cu telangiectaziile
individuale după îndepărtarea inflamației acute și scăderea umflăturii și înroșirea difuză a pielii
feței [15].

Fig. 1.8. Aparate cosmetice [1]

Indicații:
- îndepărtarea keratoamelor;
- îndepărtarea papiloamelor;
- îndepărtarea alunițelor (nevi);
- îndepărtarea verucilor (vulgare);
- îndepărtarea telangiectaziei;
- îndepărtarea chisturilor epidermice.
Contraindicații:
- sarcină;

16
 - boli oncologice și neoplasme în organism de natură inexplicabilă;
- cu procese inflamatorii în stadiul acut;
- nașterea recentă.
4. Hirudoterapia. Această metodă permite să se elimine congestia venoasă, să creșteți aportul
de sânge. În plus, substanțele care au efecte analgezice și antiinflamatorii intră în sânge. De
exemplu, enzima hirudină, secretată de o lipitoare, ajută la reducerea viscozității sângelui. Ca
urmare, microcirculația sângelui se îmbunătățește, umflarea feței scade. O altă enzimă de lipitori,
hialuronidază, depolimerizează moleculele de acid hialuronic, dizolvând cimentul intercelular. În
al treilea rând, colagenaza scindează în mod activ colagenul patologic, care la nivel clinic se
manifestă prin regresia cicatricilor hipertrofice și înmuierea țesutului conjunctiv fibros.
Indicații:
- patologia sistemului musculo-scheletic;
- boli ale coloanei vertebrale;
- încălcarea microcirculației - varice, tromboflebită;
- tulburări ale sistemului genito-urinar;
- boli ale sistemului endocrin;
- patologia inimii și probleme cu vasele de sânge;
- încălcări ale ficatului;
- inflamația articulațiilor;
- patologia pielii;
- boli ale sistemului nervos.
Contraindicații:
- hemofilie;
- incoagulabilitatea congenitală a sângelui;
- anemie severă (o scădere semnificativă a globulelor roșii din sânge);
- diateză hemoragică;
- sarcină;
- tensiune arterială scăzută;
- intoleranță individuală la orice componentă a glandelor salivare ale lipitorii conținute în
secret.
5. Terapia cu oxigen-ozon: ca urmare a terapiei cu ozon, dispar umflarea țesuturilor faciale,
hiperemia congestivă, care este caracteristică rozaceei și telangiectaziile parțial mici (cele mai
mari sunt îndepărtate ulterior prin diatermocoagulare). În stadiul papular al cuperozei, papulele
se elimină mai repede. După un curs de terapie cu oxigen-ozon, probabilitatea recidivelor scade.

17
 Indicații:
- boli legate de circulația arterială periferică afectată și condițiile rezultate asociate cu
deficiența de oxigen: ateroscleroza vaselor de sânge ale inimii și creierului, tensiune
arterială anormală și altele;
- boli cauzate de infecție (bacteriană, virală sau fungică): pneumonie, bronșită, amigdalită,
sinuzită, pielonefrită;
- boli asociate cu o încălcare a sistemului imunitar uman: sindromul de oboseală cronică,
reacții alergice;
- boli asociate cu metabolismul afectat al carbohidraților și grăsimilor (obezitate, diabet
zaharat);
- îmbunătățirea microcirculației și a culorii pielii, tratamentul acneei, celulitei, lupta
împotriva ridurilor pielii, eczemelor.
Contraindicații:
- infarct miocardic acut;
- accident vascular cerebral acut;
- hipertiroidism (creșterea funcției tiroidiene);
- hipoglicemie (scăderea zahărului din sânge);
- pancreatită acută;
- psihoza alcoolică acută;
- trombocitopenie.
6. Criomasaj. În timpul criomasajului, ca urmare a expunerii suprafeței la azot lichid, are loc
îngustarea (vasoconstricția) vaselor de sânge, urmată de expansiunea (vasodilatația) nu numai a
capilarelor active, ci și de rezervă, ceea ce crește semnificativ fluxul sanguin către țesuturile
pielii și îmbunătățește trofismul acestora. Se notează drenajul limfatic și efectele
imunomodulatoare, se activează metabolismul celular și procesele regenerative. Crioterapia
pentru cuperoză este indicată indiferent de stadiul bolii. Intensitatea criomasajului depinde de
forma cuperozei și de tipul de piele.

18
 Fig. 1.9. Aparate cosmetice [1]
Indicații:
- scăderea fermității și elasticității pielii;
- starea de stres a organismului;
- acnee;
- apariția ridurilor fine;
- vânătăi, escoriații, entorse;
- dureri la nivelul articulațiilor, spatelui, coloanei vertebrale;
- încălcarea alimentării cu sânge a celulelor;
- umflarea pielii după operații estetice;
- disfuncție a glandelor sudoripare și sebacee;
- reducerea imunității pielii;
- consecințele tratamentului pentru acnee;
- creșteri ale pielii (negi).
Contraindicații:
- Încălcarea integrității pielii, inclusiv procesele pustuloase pe piele;
- Boli infecțioase virale în stadiul acut;
- Herpes;
- Reacții alergice la frig;
- Migrene frecvente, epilepsie (dacă se efectuează criomasajul capului și liniei părului).
Prevenirea cuperozei: nu este suficient să faci tratamente pentru a ține sub control cuperoza.
Este necesar să se ție cont și de alte reguli precum:
- Trebuie să folosim produse dermatocosmetice potrivite tipului de ten, formule fără
parabeni, alcool, conservanți (sau care au doar conservanți naturali) și fără parfum;
- Înainte de a ieși din casă trebuie să aplicăm produse cu factor de protecție împotriva
factorilor meterologici;
- Adoptă o dietă sănătoasă fără alcool, fumat, alimente condimentate și fierbinți.

19
 - De asemenea, evită, pe cât posibil, expunerea la soare la orele la care acesta arde cel
mai puternic (orele prânzului);
- Evită folosirea apei de la robinet, precum și apa prea fierbinte sau prea rece și evită
sesiunile la saună și băile foarte fierbinți, căldura poate fi un factor declanșator pentru
cuperoză;
- Nu iți acoperi tenul cu prea multe produse de machiaj: îți vei bloca porii și îți vei irita
pielea feței.

CONCLUZIE
Luând în considerare cât accent se pune în secolul XXI pe aspectul exterior și sănătatea
organismului pot spune că tema abordată în lucrarea mea are o importanță primordială deoarece
cuperoza este o boală cronica care are o evoluţie lentă şi este greu de tratat, ea este datorată
deficienţei de elasticitate a pereţilor vaselor sanguine, care apare în special la sexul feminin şi la
persoanele cu fototipul 1 şi 2. Cuperoza are mai mulţi factori declanşatori dintre care sunt cei
interni şi externi. Ea poate evolua în 4 stadii şi este foarte necesar de a începe tratamentul din
prima stadie deoarece ajungând în ultima fază riscăm să nu avem posibilitatea de a o trata,
cuperoza poate fi diagnosticată numai de medicul dermatolog cu ajutorul unor investigaţii şi
tratamentul la fel îl poate prescrie numai medicul. La tratarea cuperozei în primul rând se adoptă
o dieta sănătoasă cu evitarea produselor fierbinţi, condimentate, a alcoolului şi a excesului de
cafea, un alt pas spre tratarea cuperozei este folosirea dermatocosmeticelor în componeţa cărora
trebuie să intre acele substanţe care au proprietăţi antiimflamatorii, calmante, astrigente, cu
protecţie împotriva razelor solare şi care protejează şi întăresc vasele sanguine. O altă metodă
este peelingul şi anume cel enzimatic deoarece moleculele acestui peeling pătrund în straturile
pielii fără a le irita şi au efecte minunate asupra telangiectaziilor deoarece le face să fie mai puţin
vizibile. De asemenea în tratamentul cuperozei se mai folosesc şi aparatajele în așa proceduri
ca:
Terapia cu lazer, fototerapia, fotopneumoterapia, diatermocuagularea, hirudoterapia etc. Dar
cel mai bine ar fi ca cuperoza să fie prevenită însă nu tratată, deoarece este mult mai ușor să o
previi.
În concluzie, cuperoza nu este o amenințare pentru sănătatea pacientului însă în mare parte
suferă aspectul estetic ceea ce poate să afecteze psihologic persoana diagnosticată cu cuperoză
deoarece această imperfecțiune a pielii poate să creeze impresii greșite pentru oamenii din jur.

20
 BIBLIOGRAFIE
1. Aparate cosmetice. https://rofilena.md/aparate-cosmetice/
2. Cuperoza. https://www.reginamaria.ro/utile/dictionar-de-afectiuni/cuperoza
3. Cuperoza. https://www.romedic.ro/cuperoza
4. Cuperoza: cauze, simptome si tratamente naturiste. https://ventussa.ro/cuperoza-cauze-
simptome-si-tratamente-naturiste/
5. Dragomirescu Anca. Dermatocosmetologie cu profil farmaceutic. Timişoara, 2020.
6. Hotineanu Vladimir, Hotineanu Raisa. Medicina Naturistă. Chișinău, 2012.
7. Ionescu-Boeru Constantin. Pielea și secretele ei. București, 1992.
8. Ioniță Nicolaie. Bazele Vitaminoterapiei. Iași, 1990.
9. Junghietu Grigore. Chimie Cosmetică. Chișinău,2020.
10. Structura pielii. https://anatomie.romedic.ro/pielea
11. Tipuri de ten. https://altermed.md/articole/151-tipuri-de-ten-si-ingrijirea-respectiva
12. Uleiuri vindecătoare pentru problemele pielii.
https://www.libertateapentrufemei.ro/tratamente-naturiste/6-uleiuri-vindecatoare-pentru-
problemele-pielii-115488
13. Иванова О.Л. Кожные и венерические болезни. Справочник. Москва, 1997.
14. Караев Р.Н. Медицинская косметология. Москва, 1999.
15. Мифы и правда о куперозе на лице и способы его лечения. https://www.laroche-
posay.ru/blog/kuperoz-na-lice#Razdel3

21
22